Cursa Budapesta – Bamako,,, vazuta de un participant. Episodul 2

Echipaj romanesc la cursa Budapesta - Bamako

Deci, am ajuns in Sahara Occidentala pe drumul spre Bamako… daca pana acum au fost sosele, sate, orase, aici intram in mijlocul desertului… alaturi de Nicky 🙂


Cum e Sahara de Vest ? Este vreo diferenta fata de Maroc ?

Nicky Predescu: Mai saraca si preturile sunt mai mici, asta e raspunsul scurt!

In Sahara de Vest am simtit prima oara ca ne-am rupt de Europa (in Maroc inca te mai simti ca pe undeva pe aproape) In primul rand, regulile sunt mai stricte, mai multi jandarmi si politisti pe strazi, filtrele mai dese, convoaie militare care trec pe langa tine pe sosea, placute cu “Atentie mine” puse peste tot, pe marginea drumurilor. Peisajul incepe sa se schimbe, devine mai uscat, mai pietros, simti ca esti in Sahara, o vezi langa tine. Mare parte a drumului este pe faleza, cu oceanul intr-o parte si desertul in cealalta. Combinatia asta de mare, desert la apus este facinanta! Pe de alta parte, oamenii sunt foarte primitori si calz, te opresc pe strada doar sa-ti spun ca esti binevenit in orasul, satul, tara lor.

La ducere ne-am oprit cateva ore in Layoune, am mancat ceva la un restaurant din centru, ales pe principiul “unde sunt mai multi localnici acolo e de noi” apoi am mers mai departe. La intoarcere ne-am oprit putin la Dakhla si la Sidi Ifni. Problema in astfel de calatorii e ca nu prea poti sa-ti faci program, ti-l fac organizatorii. Daca vrei sa vezi cate ceva trebuie sa tragi tare si sa-ti scoti niste timp de cascat ochii ici sau colo.

Ati trecut apoi in Mauritania ? O tara cam necunoscuta… ce e de vazut acolo ?
Nicky Predescu: Mauritania nu este doar o tara de tranzit spre Africa neagra, sunt multe de vazut acolo. Este o tara relativ noua, aparuta in ani ‘60, odata cu procesul de decolonizare a Africii. Mauritania este ultima tara din lume care a abolit sclavia, in 1981. Spre deosebire de multe alte tari, Mauritania este inca o tara virgina, neatinsa de civilizatie, cu sute de kilometrii de plaje, cu desert nesfarsit. Un loc interesant, care merita vazut de iubitorii de pasari este Parcul Nationl Banc d’Arguin, loc de cuibarit si reproducere a milioane de pasari. Aici se poate sta in unul din satele traditionale de pescari, se poate iesi cu barca pe mare, impreuna cu pescarii mauri.

Sunt multe de spus despre Mauritania, poate o vom face odata!

In fine, finalul apoteotic la Bamako ? Pe ce loc ati iesit ?
Nicky Predescu: Finalul apoteotic la Bamako…a lipsit cu desavarsire. Organizatorii au decis ca ordinea de sosire sa fie cea in care echipajele se cazeaza la receptia hotelului Saalam, ceva in genul Cannoonball Runs, de prin anii ‘80. Noi, la randul nostru, am decis ca mai bine stam la Tamana decat la Saalam, unde cazarea era 140 de euro pe noapte, asa ca, oficial, nu am terminat cursa…

Ca un rezumat, organizarea de la finalul cursei a fost la fel de proasta ca si cea de la start, dar nu are rost acum sa ne amaram cu asfel de amanunte.

Cum e Mali fata de Mauritania ? Dar Bamako fata de Nouakchott ?
Nicky Predescu: Sa incepem cu inceputul! In Mauritania, desi pe ansamblu oamenii au fost amabili si prietenosi, se simtea o tensiune in aer, aprope o ostilitate uneori, desi poate nu acesta ar fi cuvantul potrivit. Am umblat pe starzi, prin piete, prin bazar, pe la banca, peste tot parca era ceva in aer. Peste tot, prin orase si pe drumuri erau politisti, militari, jandarmi.. asta nu era in masura sa ne linisteasca. Nu s-a intamplat nisiodata nimic, nu am avut nici o problema, nu am fost hartuiti de ghizi, vanzatori ambulanti, ca in Maroc sau Mali, dar am simtit un fel de usurare cand am iesit din Mauritania. Niciodata nu am simtit asa ceva in Mali, unde oamenii sunt relaxati si parca mai prietenosi, dar si mai obisnuiti cu turistii, incercand mereu sa faca un ban de pe urma lor.

Asa cum sunt de diferiti oamenii asa sunt si tarile. Mauritania detine o bucata mare din Sahara, nici o clipa nu uiti ca esti in desert, oriunde ai fi. De la Kiffa in sud, spre granita cu Mali, simti cu fiecare kilometru pe care il parcurgi ca desertul se termina. Vegetatia se schimba, solul se schimba, bineninteles si oamenii si obiceiurile lor. Pe malul Senegalului, la Kayes viata e trepidanta, oamenii sunt activi si agitati, magazinele si chioscurile sunt pline de marfa…apare chiar si berea, nu de oricare, ci olandeza! Deh, alta lume! Unde am stat in Kayes, la hotelul din gara, era chiar un club de noapte, lume multa, veniti cu masini, cu scutere, cu biciclete… ca in Europa, dar o Europa mai saraca… si mai neagra.

Cand am ajuns la Bamako, dupa amiaza pe la 1500, am uitat instantaneu de NKT. Bulevarde largi, cele doua poduri peste Niger, piete, vegetatie, oameni in haine colorate, hoteluri….. ca in Rai. Trebuie sa vi de la Nouakchott sau de la Kiffa ca sa-ti dai seama cat de bine e la Bamako.

Orasul iti ofera de toate: distractii, locuri de relaxare, dichete, muzica, este o excelenta baza de plecare pentru a explora Mali sau Burkina.

Cu Mali in general si Bamako in mod special, a fost dragoste la prima vedere.

Care sunt riscurile unui astfel de traseu ?
Nicky Predescu: Daca dau link-ul catre site-ul oficial al raliului…. o sa se sperie toata lumea! Daca vorbim intre noi, asa in particular, sa nu stie tot poporul internaut…nu prea sunt! Sunt pericolele normale cand esti departe de casa. Poti fi buzunarit/jefuit, poti face accident cu masina, te poti inbolnavii, poti pierde niste rezervari la hotel, te poti ratacii, poti sa intalnesti oficiali corupti: politisti, vamesi, jandarmi, ghizi falsi (dar ca roman asta nu e o problema, ii avem si acasa zi de zi!). Bineinteles sunt si probleme suplimentare: terorism, rapiri, etc, dar nu sunt atat de grave cum par la CNN, le poti evita daca deschizi ochii.

Vreo intamplare hazlie ? Dar una mai inspaimantatoare ?
Nicky Predescu: Hazlii mai putin. Fiind zilnic pe drum, eram meru bombardati cu lucruri noi, cu peisaje noi, cu situatii noi. Tot ce vedeai era altfel. Unele lucruri erau amuzante, altele mi putin, dar toate erau interesante si noi.

Intr-o zi pe drumul dintre Nouackchott spre Kiffa suntem opriti la un filtru de control al armatei.

Apare un militar urias, avea peste 2 metrii, cu AKM in spate, tot numai zambet: de unde suntem, unde mergem, suntem la raliu, etc. Ne cere fisa, se uita prin ea, o baga in agenda. Apoi isi pune plca cu “atentia”, dar putin schimbata: vrea si el un “petit cadou” pentru copiii lui! Nu prea mai aveam ce sa-i dam, dar Dana gaseste repede un elefant mic roz, de plus! Ii pun elefantelul in brate, zambesc si eu si demarez. Nu-mi mai putea stapanii rasul cand vedeam militarul acela mare, imbracat regulamentar, cu pusca in spate cum tine in mana un elefant mic roz, de plus si zambeste cu gura pana la urechi.

Cel mai grav, mai inspaimantator lucru, s-a intamplat la intoarcere: plecati la 0600 din Bamako, trecusem de Diema, mai aveam putin pana la Niero du Sahel si la nici 100 de metrii in fata, prietenii nostri cu Mitsubishi L200 fac o depasire aiurea, scapa masina supraincarcata de sub control si ii vad cum se rastoarna de cateva ori intr-un nor de parf rosu. Putea fi un dezastru, dar masina i-a protejat si au scapat doar cu mici zgarieturi. Pana sa oprim si sa ajungem langa ei deja coborasera si se invarteau nauci in jurul epavei. Totul e bine cand se termina cu bine, nu-i asa?

Este o aventura men-only ?
Nicky Predescu: Men-only? No way! Daca fetele sa baga sa schimbe o roata, stiu unde sa se uita la ulei, la apa si sunt dispuse sa sape pe sub masina sa o scoata din nisip, o pot face si singure, fara probleme majore.

Multe doamne au participat la raid, am vazut chiar cateva echipe exclusiv feminine! Cei de la Travel Chanel au participat cu o echipa formata numai din doua fete… si un Suzuky Samurai. De fapt tot evenimetul se vrea o reuniune de prieteni, de cunostinte, care pleaca sa traverseze Sahara si sa ajunga la Bamako. In mare, cam asa si e…daca sti ungureste!

Ati mai cunoscut romani care au luat-o cu masina prin Africa ?
Nicky Predescu: Da, la Kiffa, in Mauritania, cam pe unde si-a intarcat dracu copiii!

Dupa vreo 600 de kilometrii, venind de la Nouakchott am ajuns la Kiffa, un orasel uitat de lume, la marginea de sud a Saharei. Acolo, bivuacul era intr-un camping, la Phare du Desert si cand am intrat pe portile stabilimentului, primul lucru pe care l-am vazut a fost un Land Rover Defender cu numere de Bucuresti. Ma frecam la ochi si nu intelegeam nimic, nu era o masina de la raliu, credeam ca visez. Nu, nu visam, masina era acolo si langa ea si proprietarul ei, un tip simpatic, umblat prin lume, bun fotograf, care se saturase de monotonia din Bucuresti, de jobul plictisitor, s-a urcat in masina si a luat drumul Africii. Acum cateva zile mi-a spus ca e prin Kenya.

Imagini Sahara Occidentala: Laayoune

Reclama la ceai in Layoune, Sahara Occidentala

Obiective turistice Sahara Occidentala: la tropicul Racului

La tropicul cancerului

Atentie, mine !

Sa fie adevarat, sa nu fie adevarat

Imagini Sahara: drumul spre Dakar

Spre sud, spre Dakar

In drum spre Bamako: pe malul Atlanticului

Tabara pe malurile Atlanticului

Obiective turistice Mauritania: piata de peste din Nouakchott

Piata de peste din Nouakchott, capitala Mauritaniei

Transport Mauritania: transport in comun in Nouakchott

si transportul din comun din Nouakchott

Imagini Mauritania: drumul spre Bamako

Mauritania

Imagini Mauritania: scoala din Kanosa

Scoala din Kanosa

Imagini Mali: Kayes

Fashion week in Kayes, Mali

Cazare Mali: hotel Tamana Bamako, vanzator de suveniruri

Vanzator de suveniruri in hotel Tamana, Bamako, Mali

Imagini Mali: hotel Salaam Bamako

Si in fine, la final, la hotelul Salaam din Bamako !

Categorii:
Interviu · Mali · Mauritania

Comentarii

  • Superba poza "Spre sud, spre Dakar".
    Nu glumesc. Mai ales avand in vedere contextul in care a fost facuta. 🙂

    varu 23 noiembrie 2010 11:07 Răspunde
  • Ce aventura! Mi-ar placea si mie sa incerc un astfel de traseu. Dar trebuie sa mai astept pana cand voi avea o masina de teren, ca mica mea sportiva nu e in stare sa urce nici macar pe o bordura bucuresteana, ce sa mai zic de trasee prin desert. 🙂

    VertAnge 23 noiembrie 2010 15:32 Răspunde
  • O aventura in adevaratul sens al cuvantului. Nu multi oameni se pot lauda ca au ajuns in Sahara.

    corina 23 noiembrie 2010 16:34 Răspunde
  • Da, si eu sunt de acceasi parere, foarte interesanta expeditie. Bravos curajosului !

    metalactual 23 noiembrie 2010 19:40 Răspunde
  • Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/- Numele cu care vreau sa apar este: P. M. – Ne amuzăm că nu-i impozabil!

    cypy 23 noiembrie 2010 22:44 Răspunde
  • @varu, da, dar puteam sa o incadrez mai bine! Deh, eram on the run!
    @VertAnge, niste tipi din Polonia au ajuns la Bamako cu un Tico, Trabi au fost vreo 3, 2 Dacii, e asfalt pana acolo!
    @corina, cine stie ce aventura nu a fost, toate au decurs cum le-am planificat de acasa, fara mari surprize

    Nicky 23 noiembrie 2010 22:45 Răspunde
  • ce țări urâte..nu sunteți sănătoși la cap? sau nu aveți ce face cu banii? în România e mai frumos decât în Africa..africa e un continent de rahat

    Ionel 23 septembrie 2012 21:54 Răspunde
    • Ionel, ce ai patit prietene in Africa, cu ce te-a deranjat? Mie mi-au placut toate locurile pe unde am fost si maine m-as duce inapoi cu placere. Trebuie daor sa lasi acasa prejudecatile, sa-si gasesti un loc la umbra, cu o bere rece in mana si sa privesti in jurul tau: locurile, oamenii, obiceiurile lor, abi aatunci vei intelege Africa si vei renunta s amai faci comparatii.

      Nicky 4 octombrie 2012 15:30 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii