ImperatorTravel



Peru: Minunile incase, Machu Picchu si trenul-curcubeu

Iunia Pasca in Peru

Iunia Pasca e o fatuca din Banat, cu radacini in Ardeal, care s-a nascut calatoare, si, de-a lungul vietii, si-a onorat identitatea cat a putut mai bine. A petrecut trei ani din plimbatoarea-i viata in Asia si 10 luni cu rucsacul in spate in America de Sud. Despre ea si Asia a mai povestit cate ceva pe aici: www.iunia.ro, iar despre America de Sud, inclusiv Peru, dincoace: www.threebackpacks.wordpress.com.

Va imbratiseaza! :)

Taram la care visam de mici copii, Peru a fost punctul nostru de plecare in calatoria de 10 luni prin America de Sud. Inarmati doar cu un rucsac de 9 kile, un Lonely Planet si cate un card de debit, eram gata pentru aventura vietii noastre. Prima saptamana in Peru urma sa o petrecem in compania unui preot incas, care avea sa ne prezinte nu numai minunile fizice lasate de una dintre cele mai fascinante civilizatii ale lumii, ci si o bucatica din imensitatea intelepciunii antice andine. Aflasem despre Aumatha Tahuiro de la o prietena peruana pe care o cunoscusem in Singapore si dupa aproape doi ani in care am tot auzit despre Hermano – cum il numeam cu drag – am decis ca e momentul sa-l si intalnim. Urma sa luam parte la o saptamana numita Calatoria Sacra, detalii despre aceasta puteti citi aici !

Punctul de intalnire era Cusco, „buricul planetei Pamant”, asa cum este denumit oraselul dintre munti. Am zburat imbarligat din Europa, Paris-Roma-Amsterdam-Lima-Cusco, pentru ca asa am gasit bilete mai prietenoase pentru buzunar de backpacker, si am aterizat in capitala peruana dupa patru avioane si multe ore. I-am găsit pe ghidul nostru Carlos şi pe preotul incas Tahuiro asteptandu-ne cu mare bucurie, cu braţele deschise şi cu inimile calde. A fost dragoste la prima vedere, atât cu ei, cat şi cu împrejurimile. Am fost salutati de un cer incredibil, un albastru perfect, intrerupt numai de figurine albe si pufoase si de piscurile colorate ale munţilor din apropiere, care pareau sa intepe si ele bland albastrul aproape de Voronet. Aerul de o curatenie cum n-am mai intalnit şi culorile din jurul nostru atat de clare, diverse şi sprintene, incat fiecare imagine părea un tablou pictat de zei Picasso.

Imagini Peru: Cuzco
Obiective turistice Peru: Plaza de Armas Cuzco

Saptamana petrecuta cu Hermano Tahuiro nu o pot descrie in cuvinte, atat de plina de pace, inimi calde si adevarata magie, dar ce poate fi mai usor impartasit cu povesti si imagini sunt locurile pe unde ne-am preumblat. Printre ele, urmatoarele:

Moray – numit „spatiu de schimbare”, deoarece vegetaţia care creşte aici se schimbă cu fiecare nivel care merge în sus. E, de asemenea, si un simbol pentru schimbarea emotionala si spirituala, de aceea pre-incaşii şi incaşii l-au folosit mereu pentru diferite ceremonii de transformare emotionala, mentala, spirituala. Am petrecut cateva ore in „fundul” constructiei, nevenindu-ne sa plecam, stand in cerc si meditand, conectandu-ne cu Mama Pamant si simtind cum suntem invaluiti de pozitivism si speranta in fiecare moment.

Imagini Peru: Moray

Saqsaywoman - folosit ca spaţiu de meditaţie, precum şi ca teren de antrenament pentru razboinicii inca, e un loc in care nu te mai saturi plimbandu-te printre rocile care parca au suflu propriu si, daca asculti cu atentie, par sa-ti sopteasca povesti acumulate de secole. Lamele care mesteca nestingherite, aruncandu-ti cate un ochi plictisit din vreme-n vreme, adauga un aer colorat intregii atmosfere.

Obiective turistice Peru: cetatea incasa de la Saqsaywoman

Tambomachay – aici am stat si-am admirat un izvor care iese din piatră, ale carui origini nu au fost stabilite de nimeni pana acum. Nu se stie cand a aparut acolo si cum. Se spune că apa care curge din acel izvor nu s-a oprit niciodata si ca are proprietati tamaduitoare. Din pacate, nu poti sa te clatesti in ea pentru ca e considerata zona „protejata”, iar copoii sunt acolo gata sa-ti sara la beregata in caz ca ai indrazni sa te nesupui.

Imagini Peru: Tambomachay

Racchi – ruine ale comunităţilor pre-inca si inca, o ilustrare foarte bună a obiceiurilor şi credinţelor vremurilor. E recomandat sa ai cu tine un ghid, fie scris, fie vorbitor, pentru ca poti sa apreciezi cu totul altfel locurile cand stii ce reprezinta.

Imagini Peru: Racchi

Machu Picchu

În cele din urmă a venit si ziua mult asteptata, cea in care aveam sa cunoastem locasul visat. Luni de zile ne-am uitat la poze, iar acum venise momentul sa vedem imaginile in realitate. Urma sa mergem cu trenul din Ollantaytambo, neavand timp pentru cele 3-4 zile de Inca trail sau alte optiuni de mers pe jos, iar dupa doua ore in tren am fost lasati in Aguas Calientes, statiunea de la poala muntelui sacru. De acolo am sarit intr-un autobuz pentru o altă jumătate de oră şi, în cele din urmă, am ajuns la intrarea in Machu Picchu putin după ora 10.

Ploua cu galeata – mucha lluvia – si nu semana deloc cu modul in care ne imaginasem întâlnirea noastră cu Mănăstirea Inca. Atunci Hermano Tahuiro a profitat de ocazie pentru a ne invata sa oferim un Quintu, unul dintre traditionalele obiceiuri incase. Am ales fiecare cate trei frunze frumoase de coca (planta vitala oamenilor din Anzi) si cu inimă curată ne-am dorit ca ploaia sa se opreasca putin şi să ne dea timp să ne topim în împrejurimi. Apoi am oferit dorinta noastra celor patru vanturi, sufland peste frunzele de coca in toate cele patru directii, iar la final am facut cateva gesturi gingase inspre nori, mangaindu-i spre mai departe. Ultimul pas a fost gasirea unui loc printre peretii de piatra, unde sa depunem frunzele de coca pentru a face ofranda completa. In mod incredibil, in momentul in care am plasat frunzele si apoi m-am intors catre ceilalti, am observat oamenii din jur dandu-si deja pelerinele jos. Ploaia se oprise instantaneu si nu a mai revenit decat dupa ce ne-am urcat in trenul de intoarcere, aproape de ora 5. Ne-am uitat cu totii la Hermano incremeniti… iar el s-a multumit doar a zambi timid, cu o sclipire cunoscatoare in ochi. Soarele a inceput si el sa zambesca, iar noi … noi ce mai puteam face? Am avut un ranjet perpetuu pe buze intreaga zi si un zambet si mai profund in inima.

Macchu Picchu Peru
5. Macchu Picchu.jpg

Cand vine vorba de descrierea minunii care este Machu Picchu, cuvintele nu-si au rostul, iar singurul lucru care conteaza e constientizarea sentimentelor care te inunda cand dai de spatiu, de culori, de energia uimitoare. Ne-am plimbat împreună pentru o vreme, apoi ne-am luat putin timp personal pentru a ne conecta cu locasul special. Hermano ne-a spus ca Machu Picchu a fost folosit de incaşi pe post de mănăstire, unde preoţii şi preotesele isi implineau cei doi ani de pregătire. A fost interesant să-mi imaginez cum arata locul in urma cu sute de ani, cu ei toti invartindu-se prin jur.

 

Wayna Picchu

Un lucru de facut neaparat cand ajungi acolo este sa te caţări pe Wayna Picchu, varful care apare in imaginile cele mai cunoscute cu Machu Picchu. Urcatul si coboratul ar trebui să ia în jur de doua ore, iar locul se închide la ora 16. Nu e o urcare foarte uşoara, iar marea altitudine (peste 2.500m) nu ajuta, astfel ca nu e recomandat celor cu conditie fizica scazuta sau cu probleme de inima. In fiecare zi urcarea e permisa unui număr limitat de persoane, aşa că ai vrea sa ajungi sus cât mai repede posibil şi sa te asiguri ca ai destul timp sa te bucuri de minunatul peisaj.

 

Noua ne spusese Hermano se ne imbracam in alb, culoarea cea mai pura, pentru a ne potrivi mai bine cu puritatea locurilor. Pe cand eram acolo sus, la un moment dat am auzit o voce strigand „Mira, los ángeles” – „Uite, ingerii!”. Cand am intors capul am intalnit un deget aratator directionat inspre noi, iar in spatele degetului, un zambet din ureche-n ureche. Din nou, noi ce-am putut sa facem decat sa zambim… cu inima, din toata inima.

 

Ingerii de la Macchu Picchu

Am fost impresionata de cât de prietenosi şi de încurajatori erau oamenii care se întorceau de pe vârf; aproape toti cei intalniti pe traseu ne intampinau cu „Bravo, haideti, nu mai e mult. Curaj, chiar merita ce e acolo sus!”. Tahuiro ne-a explicat că traseul este de asemenea o calatorie de purificare fizica, mentala, emotionala. Urcarea nu e usoara, astfel ca transpiri, esti epuizat sau poate chiar furios, descurajat sau suparat, ori poate esti pe cale de a renunţa … dar totusi persisti şi ajungi in varf glorios … si acolo eşti, pur şi simplu, copleşit de recunoştinţă, implinire, frumusete, glorie, puritate. Nu e de mirare ca vrei doar sa zâmbesti, sa ajuti si sa iubesti pe toată lumea pe drum înapoi, şi după.

Doamna cu flori si trenul-curcubeu

Încă plini de minunata energie din Machu Picchu, ne-am urcat in trenul inapoi spre Ollantaytambo. Stateam langa fereastra si, la un moment dat, ne-am oprit să aşteptam un alt tren care venea din direcţia opusă. Atunci ochii mei au întâlnit această doamnă:

Vanzatoare flori Peru

Primul meu gand a fost să ma întreb cine cumpără flori cand e intr-un tren în mijlocul munţilor. Apoi m-am întrebat de cât timp statea ea în picioare acolo, cu cele două buchete, de câte ore, de cate trenuri, de câte zile … Apoi ochii mei au întâlnit ochii ei şi inima mi s-a oprit pentru ce a părut a fi un minut. Nu sunt capabila să exprim ce am simţit in acel moment… Tot ce am ştiut a fost ca trebuie sa cumpar flori de la acea doamnă, orice s-ar intampla. Pana sa gasesc banii, trenul incepuse deja sa se miste, dar am avut suficient timp sa iau florile, sa-i dau mai multe monede decat ceruse şi sa-i vad lacrimile curgand pe obraji in timp ce ne indepartam încet de ea. Mâna ei pe inima ei, mana mea pe inima mea… si nu mi-a venit sa cred cata fericire poate produce ambelor părţi un astfel de gest. Faţa ei era stralucitoare, iar eu am simtit ca am aripi.

Când m-am asezat înapoi pe scaun, cu florile în poala, am început să deschid buchetul. Uitandu-se la mine cu un aer cunoscator, Silviu, fratele meu, m-a întrebat: „Ce faci?”. Avusese exact acelaşi gand. „Te ajut!”, a spus. Astfel ca a inceput sa distribuie florile doamnelor din tren, aducând zâmbete neincrezatoare, mulţumiri profunde si bucurie pură celor din spatiul devenit acum un tren-curcubeu.

Minute mai târziu, două doamne chinezoaice ne-au abordat. „Dorim să facem o fotografie cu voi”, au spus. „Suntem scriitoare in China si vrem să scriem o poveste despre asta, despre ce ati făcut. Da, sa scriem o poveste deosebita!”.

Ce am invatat in Peru?

Ca a-ti da voie sa-ti deschizi sufletul, sa imbratisezi cu intreaga-ti fiinta locurile si oamenii unde te afli la orice moment, sa razi din toata inima, sa te bucuri de fiecare fir de iarba si strop de roua… astea sunt lucrurile care-ti fac experienta speciala, nu imaginile pe care le privesti. E vorba de clatirea inimii, nu doar a ochilor. Si cand reusesti sa faci asta, stii ca nu mai esti un simplu turist… ci ai devenit un adevarat calator al lumii!

Ceea ce este exact ce-ti doresc si eu tie, cititorule! :)

 

Despre autorul acestui blog: Imperator

Hobby-ul meu este călătoritul… Și deja am ajuns în 96 de țări. Aici, pe blog, depăn amintiri, povești, dar și dau sfaturi celor doritori să cunoască lumea… Doar întreabă !

18 comentarii:

  • răspunde Adelina ,

    Inca nu m-am decis unde voi merge anul acesta, dar Peru este una ditnre optiunile mele, iar articolul chiar a fost de ajutor. Multumesc

    • răspunde iunia ,

      Adelina, ma bucur ca ai gasit articolul de ajutor, recomand Peru din tot sufletul pentr vacanta ta de anul acesta :). Iti doresc momente speciale!:)

    • răspunde Oana C ,

      Orice calatorie trebuie sa ne dea acest lucru….bucuria de a darui. Lectia ai invatat-o si de data aceasta, este lectia fiecarei calatorii in asemenea spatii. Traiesc si eu acelasi sentiment de fiecare data cand strabat alte colturi ale lumii si e fantastic. Povestea ta mi-a adus lacrimi in ochi.

      • răspunde iunia ,

        ma bucur ca ai rezonat cu povestea asta, Oana, intr-adevar, calatoriile pot fi experiente cu adevarat transformationale. Trebuie doar sa fim deschisi, pregatiti si atenti la oportunitatile ce ni se ofera :)

      • răspunde cosmin ,

        Felicitari pt articol.
        La un moment dat am intalnit in Spania un cuplu francezo-spaniol, amandoi pensionari, cu care am stat la povesti o noapte intreaga pe veranda casei lor, discutand despre calatorii, vin si limba spaniola. Fusesera in peste 60 de tari in ultimii 20 ani de cand erau pensionati.
        La un moment dat i-am intrebat cum li s-a parut Romania anilor ’90 comparativ cu anii 2000 si mi-au spus ca la fel, identica. Am ramas extrem de uimit si s-au simtit obligati sa adauge imediat: “oamenii sunt la fel de extraordinari”.
        Pentru ei calatoria nu se masura in nr de km ci in nr de experiente memorabile avute alaturi de localnici.
        Nu cred ca mai trebuie mentionat faptul ca de atunci suntem prieteni si anul acesta e a doua oara cand ii astept in vizita.
        PS. Ar fi trebuit sa mentionez ca eu nu am nici macar jumatate din varsta lor.

        • răspunde iunia ,

          Cosmin, asa e, calatorille (la fel ca si viata) sunt despre oameni, nu despre locuri. Si cu cat descoperim asta mai curand, cu atat de putem bucura mai mult de magia intalnirilor “intamplatoare” :)

          • răspunde Li ,

            @Cosmin, probabil amicii dv. nu au luat taxiul si nu au vazut fata aceea, fara urme de zimbet ,afisata invariabil de vinzatoare, ospatarite….

            • răspunde iunia ,

              @ Li, poate le-au vazut pe acelea sau poate nu, dar sigur le-au vazut pe cele zambitoare, ce se gasesc si ele din abundenta – depinde si de noi sa le observam, sa le apreciem si sa le raspandim :)

        • răspunde Lucian Avadani ,

          Super frumos acest articol. Si, mai interesant este tenta spirituala adaugata, pe care rar o vezi in articole, in general. Iar acum, direct legata de calatorii si regasire, e si mai fascinanta. La mai multe calatorii de acest tip, dar si articole!

          • răspunde iunia ,

            Multumesc Lucian si Dana, da, sa fie si mai multe calatorii, si mai multe scrieri de acest gen:) Si de ce nu, chiar si o carte:) cu drag

          • răspunde Dana ,

            Un articol absolut superb! Felicitari Iunia. Bravo Imperator ca il distribui catre lume.

            Iunia trebuie sa te gandesti serios sa scri despre experientele tale din calatorii. (poate chiar si o carte)

          • răspunde Andreea ,

            • răspunde iunia ,

              foarte interesant… se pare ca isi lasa amprenta pe sufletele multora! :)

            • răspunde Alice ,

              cat de frumos! articolul, povestea, calatoria , gestul facut, sufletul Iuniei , totul :) felicitari !

            • răspunde Randuri de weekend (#1) | morisca.ro ,

              [...] 1. Conferinta Social Media & Mobile Strategies for Travel Industry Conference organizata in aprilie la Bucuresti – Recomandarii si ganduri (LINK) si prezentarile speakerilor (LINK) 2. Una dintre cele mai frumoase recomandari de primavara, Cordoba, pentru flori, culori si evenimente faine organizate in luna mai – If You Go Anywhere in May, Go to Córdoba, Spain (LINK) si lista cu evenimente (LINK) 3. Prima zi la Simfonia Lalelelor la Pitesti (vineri), in varianta flori multe insa putini participanti – LINK 4. Povesti din Peru intr-o carte ce urmeaza sa se lanseze si la Bucuresti - LINK & LINK [...]

              • răspunde iza ,

                salut. are cineva de gand sa porneasca spre peru/america latina anul asta? eu vreau sa merg, dar caut si oameni de drumetie.

                Lasă un comentariu