Sincer, e destul de greu sa imi pun gandurile pe hartie acuma. In general, nu scriu articolele “la cald”, astept ca sa treaca un pic de timp, ca sa se “aseze” gandurile, impresiile, sentimentele. Dar acum, chiar nu pot sa nu scriu despre weekendul petrecut la Sibiu. Nu pentru ca ceilalti participanti au umplut déjà netul cu povestea excursiei prin Sibiu, ci pentru ca inca sunt cu zambetul pe buze in urma curie de sibiita desi am mers vreo 5 ore si jumate cu autocarul de la Sibiu prin vreo 40 de grade (afara) si vreo 30 (inauntru). Ca veni vorba, daca aveti de gand sa mergeti la Sibiu cu autocarul, incercati sa mergeti cu Fany sau Dacos, au autobuze mai bune. Dar hai sa nu divaghez.

Cum va povesteam vineri, weekendul acesta am fost invitat la Sibiu in proiectul #PrinSibiulMe impreuna cu mai multi bloggeri din toata tara (sa mentionez inclusiv Basarabia ca am fost coleg de camera cu Eugen). Dar hai s-o iau cu inceputul intr-un mini-jurnal.

Vineri dimineata, aveam intalnire la ora 10:30 in Piata Charles de Gaulle. Urma sa mergem cu un mini-bus pus la dispozitie de sponsorul Citroen. Spre stupefactia generala, toti am fost inainte de ora mentionata si am plecat, culmea, la fix. Se vedea ca ne duceam intr-o urbe germana, inca de la Bucuresti, am inceput sa ne comportam germanic :).

In plus, drumul a fost destul de gol, vremea excelenta, asa ca am ajuns cu vreo 4 ore inainte de ora din program (ma rog, programul a fost gandit ca ne vom lalai, ca vom intarzia, asa ca intre Mitici). Ei bine, nu, pe la orele 14:00, descindeam hotarati in Hotel Ibis Sibiu care ne astepta cu camerele facute. Am primit camera la etajul 13 al hotelului, botezat insa etajul 14, probabil pentru a evita angoasele vreunui turist american… ei bine, ca si in cazul multor companii aeriene unde nu exista randul 13, nici la Hotel Ibis Sibiu, nu exista etajul 13 :). Din pacate, camera a dat catre soseaua care duce spre iesirea de la Selimbar si nu spre orasul vechi pentru a admira turnurile si turlele Sibiului.

Dar si asa, nu am pierdut prea mult timp in a o freca prin hotel si am luat-o direct spre orasul vechi (e drept si spre un mult-dorit pranz). Am mers de-a lungul zidurilor de aparare a vechiului oras si am ajuns in zona in care niste nemti sculpteaza in piatra sau lemn. Sunt asa numitele “calfe calatoare”, o traditie de sute de ani prin care calfele de diverse mestesuguri care doreau sa ajunga mesteri mari, membrii ai breslelor lor trebuiau sa calatoreasca in alte orase decat cel de origine si sa lucreze acolo fara a cere bani, ci doar gazduire si mancare. Ei bine, desi pare arhaic, acest obicei inca exista, iar Sibiul este urbea cea mai rasariteana care gazduieste calfe calatoare, care provin in general de spatiul germanic. Ei locuiesc in “Casa Calfelor”, undeva prin spatele bisericii evanghelice si lucreaza fie langa domiciliul lor, fie pe langa zidurile orasului… nu numai baieti, sunt si calfitze 🙂

Evident, nu era pentru prima oara la Sibiu. Ma pot lauda ca stiu binisor Sibiul (mai ales orasul vechi), pe care l-am vizitat destul de constant in ultimii 24 de ani. Dar niciodata nu am avut parte de un ghid care sa stie povestea fiecarei case din oras (inclusiv a casei care fusese pe respectivul loc acum multe sute de ani !). In plus, am descoperit niste colturi mai necunoscute din Orasul de Jos, orasul mestesugarilor si a poporului “marunt”, nu numai Orasul de Sus al patricienilor, primarilor, baronilor si prelatilor. Dupa cum prea bine se stie, Sibiul a fost fondat de nemti, de colonistii sasi adusi de regii Ungariei prin secolele XII – XIII. Timp de secole, doar sasii aveau dreptul sa detina case in oras, fiind, deci, unicii rezidenti. S-au tinut de drepturi cu dintii si s-au batut cu oricine voia sa le ia, fie ca erau vorba de unguri, austrieci, otomani sau romani. De abea in 1945, numarul nemtilor a scazut sub 50% din populatia orasului, iar acuma nu cred ca reprezinta mai mult de 3 – 5% – cu toate acestea, primarul este sas, iar 65% din locurile Consiliului General al Orasului sunt ocupate de reprezentanti ai Forumului German, dar rezultatele se vad… Sibiul este un oras curat, restaurat la vechea glorie (ma rog, nu chiar in 100% din cazuri), are o viata culturala cu care s-ar lauda orice oras din Europa Centrala, iar grupurile de turisti straini chiar roiesc prin oras (ma rog, inca nu au ajuns la stadiul de hoarde ca in cazul unor orase cum ar fi Praga, Budapesta sau Salzburg, dar, tinde…).

Ei bine, sambata dimineata, toata gasca l-a urmat cu fidelitate pe Razvan care a downloadat mii de informatii din creier… asa am aflat ca pe la 1300, sasii aveau probleme ca nu mai aveau loc de depozitare a arhivelor (scriau tot ce se intampla in oras !), dar si ca Reforma in Sibiu s-a facut destul de pasnic prin expulzarea celor 4 ordine calugaresti catolice din oras. Dar ceea ce s-a repetat pana la exasperare a fost ca diverse lucruri au fost facute pentru prima oara in Sibiu “in spatiul romanesc” (nu poti sa spui Romania, ca in momentele respective, Sibiul facea parte fie din Regatul Ungariei, fie era oras-liber, fie din Principatul Transilvaniei sau Imperiul Habsburgic). Sincer, am retinut foarte putine “pentru prima oara in spatiul romanesc”, asa ca l-am rugat mai devreme pe Razvan sa-mi dea un mail… am primit nu un mail, ci un pomelnic cu nu mai putin de 33 premiere din care as mentiona primul spital (1292), prima biblioteca (1300), prima scoala (1380), prima tiparitura in limba romana (1544), prima mentiune a “Romaniei” (1779, mentionata de istoricul sas Martin Felmer) sau primul partid politic romanesc (1870). Desi pomelnicul parea exasperant, cum ziceam, as zice ca e absolut remarcabil ce premiere au creat sibienii de-a lungul secolelor.

Evident, am bantuit si prin Piata Mica si Piata Mare, pe stradute inguste, medievale, pe la foste manastiri. Am descoperit cu uimire o statuie destul de impunatoare a Sfantului Jan Nepomuk (daca ati fost la Praga, are cea mai cunoscuta statuie de pe podul Carol – fost confesor al familiei regale a Boemiei a fost obligat de rege sa tradeze secretul confesiunii reginei care era suspectata de rege ca are niste legaturi extra-conjugale cu cavaleri chipesi. Jan Nepomuk a refuzat, asa ca regele a dat ordin sa fie aruncat in Vltava. A fost prompt sanctificat, iar statuile lui au proliferat in lumea catolica). Inainte de divagatie, ziceam ca am descoperit o ditamai statuia ascunsa. Este in cladirea lipita de Biserica Catolica dintre Piata Mare si Piata Mica, intr-o curte interioara, inconjurata de locuinte… In momentul in care habsburgii catolici au ocupat Transilvania (inclusiv Sibiul), au decis sa-si impuna religia sasilor protestanti – au construit catedrala catolica in mijlocul orasului, cu o manastire atasata, dar si statuia lui Jan Nepomuk. Statuia avea soarta manastirii mesterului Manole – ce ziua construiau austriecii, noaptea veneau sasii si distrugeau ! Pana la urma, cu ajutorul armatei, statuia a fost inaltata in Piata Mare, sfidatoare la adresa sasilor… Pana la urma, cei care au “rezolvat-o” nu au fost sasii, ci comunistii care au demolat-o in 1948 si au mutat-o tandari, cum era pe la Muzeul Brukenthal, fiind refacuta in 1988 si instalata in aceasta curte interioara inca din vremea lui Ceausescu… evident, ascunsa ! S-a discutat sa fie reinstalata in Piata Mare dupa Revolutie, dar cum nici sasii, nici romanii nu au vrut-o, pe locul ei se afla acum statuia lui Gheorghe Lazar, iar Sfantul Nepomuk sta ascuns dupa ziduri. Merita s-o vizitati, este una dintre cele mai frumoase statui baroce din Romania !

Dupa-amiaza a fost excelenta… Am luat niste biciclete de la Ivelo  si am pornit-o pe pistele speciale de biciclete spre Muzeul Astra. Cu ocazia asta, am aflat ca Sibiul are nu mai putin de 54 de km de piste de biciclete, si sunt despartite de cele mai multe ori de soselele pentru autoturisme… am strabatut niste spatii verzi superbe, linistite pana dincolo de Hilton… Bicicleam ca in Olanda ! Am vizitat apoi parcul, am pozat morile de vant atat de dragi mie, m-am mai dat cu bicicleta prin parc si apoi, ne-am intors pentru cina inapoi in Orasul Vechi.

Duminica dimineata, dimineata culturala. Desi unii au fost la buntzi-buntzi prin cluburile sibiene, aproape toata lumea era in par la ora 10:00 la muzeul Brukenthal… ma rog, spiritul german ne-a cuprins cam pe toti. Acolo, am vizitat binecunoscutul muzeu. Din pacate, nu pot sa va arat poze pentru ca in urma unui ordin natang “de sus”, nu e voie sa faci poze in muzee decat cu aprobarea nu stiu cui (probabil a primului-ministru, dar cum nu avem nici unul…), in schimb pot sa va spun ca am aflat despre lupta permanenta a muzeului cu regulamentele stupide care cer ca toti banii generati de muzee sa fie trimisi central, de unde se vor returna dupa construirea vilelor ministrilor si tiparirea pliantelor electorale ale partidului la putere, adica la Sfantul Asteapta. Chiar si in acest caz, cei de la Brukenthal au dezvoltat o gama de suveniruri unice in Romania – ciocolata, cuburi Rubik, un vin al baronului Brukenthal si multe alte amintiri care in orice tara din lume par normale, dar la noi nu exista decat la muzeul din Sibiu.

Am vizitat de asemenea si Muzeul de Istorie, gazduit de vechea primarie a orasului, un muzeu chiar dragut… evident, combinat cu un ghid atotstiutor… Finalul a fost in forta, la hotel, inainte de plecarea tuturor bloggerilor cand Eugen a scos din tolba nemuritoarele bomboane Bucuria si divinul Balti de dincolo de Prut…!

Daca toata gasca a plecat in toate directiile spre Chisinau, Bucuresti, Timisoara, Deva sau Medias, ei bine, eu am mai ramas in Sibiu. Nu neaparat sa sting lumina, ci sa povestesc cate ceva despre Coreea de Nord, Iran si Siria intr-un eveniment lunar organizat de Tudor – “Calator in lume”… asa ca am stat in Café Wien langa catedrala evanghelica pana hat, dincolo de miezul noptii, povestind despre calatorii prin lume !

Dupa cum va imaginati, nu sunt singurul care am scris despre weekendul minunat de la Sibiu. Daca initial stiam ca vom fi 20 de bloggeri, intr-un final, ne-am strans nu mai putin de 43 (atatia a numarat Razvan, un pasionat al cifrelor)… pentru a completa povestile mele, puteti arunca un ochi si la ei.

Dar inainte de a trece in revista articolele, as dori sa subliniez efortul lui Tudor si al lui Razvan care au organizat totul nemteste…

Si acum, restul de povesti:

De la Timisoara, Ovid Sirb, Tomata care a purtat scufita tot timpul, Corina si Bloodie, care nu a biciuit, ci a biciclit .

De la Hunedoara, au venit Sebi cu Denisuca lui.

Din Deva, super-starul Mickey Has, asaltat de numerosi fani si fane (cu tot cu pancarte) si cercetasa Ozana.

De la doi pasi, de la Medias, a venit Mircea, iar de la Odorhei, dupa un lung drum cu trenul, a venit Dragos care m-a facut praf cu pozele lui.

A trecut si Zoso in viteza si cum am spus, de la Chisinau, a venit Eugen.

De la Sibiu, si-au redescoperit orasul Diana (careia i-am retinut numele intr-un final), Raluca, Maria, Eliza, Liliana care are in continuare o placere de a calatori, Coci, Pancu,  Adi Cozma si Adi.

Contingentul Bucuresti a fost format din Chinezu, Corina (zisa si Anne Marie), Anne Marie (zisa si Corina), Elena Ciric, Razvan (uitati-va la filmul din link ca e super fain), Bogdan, maestrul Vlad si ultima pe lista, cu voia dvs, Ina de la Lumea Mare.

Si desi ma repet, trebuie sa apreciez inca odata munca si pasiunea pentru orasul lor al lui Tudor si Razvan (care cred ca sunt unice)…

Si nu in ultimul rand, sa mentionez sponsorii care ne-au trasportat, gazduit, hranit, biciclit si muzeit…

Prin Sibiul Meu este un eveniment realizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) şi cofinanţat de Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu în cadrul programului Sibiu Baroc Update.

Parteneri principali: Citroen România, Autonom inchirieri masini şi Ibis Hotels Sibiu.

Mulţumim pentru susţinere: CNM Astra, Muzeul Brukenthal, Ivelo Sibiu, şcoala de fotografie Image Art, pivniţa de vinuri Weinkeller, Pardon Cafe Sibiu, Atrium Classic Cafe

Imagini Sibiu

Hotelul Ibis – Sibiu

Zidul cetatii

Unde lucreaza calfele calatoare

Sibiu by night – din Turnul Sfatului

Atotcunoscatorul nostru ghid, Razvan Pop

Piata Mica

Statuia Sfantului Jan Nepomuk, ascunsa intr-o curte interioara

Elemente masone prin locuri tainice 🙂

Piata Mare – Sibiu

O parte din armata de bloggeri

Pe ulite sibiene

cu baroni locali

Si in fine, o poza cu toti… sau aproape toti

Orasul de Jos

Si finalul apoteotic al turului

Asa ca in partea a 2-a a zilei, am biciclit

Si am biciclit

pana la muzeul Astra

cu morile lui minunate

Duminica dimineata, la portile Muzeului Brukenthal

Acesta este unul din cei doi motani muzeali – Donatello si Antonello (multumesc Vlad de informatie)

Bunatati muzeale – ciocolata

si vinul Baronului

Muzeul de Istorie

Pentru ca la plecare sa ne bucuram de Bucuria de peste Prut

Duminica dupa-amiaza, linistit prin Sibiu – Piata Mica

sau la Catedrala Evanghelica

Pentru ca seara sa povestesc despre calatorii prin lume !