In spatele meu, sunt deja peste doua decenii de calatorii. Fiecare perioada a avut frumusetea ei, aventurile ei, farmecul ei. N-o sa pot uita niciodata calatoriile cu trenurile decrepite ale Italiei sau jocul de v-ati-ascunselea pe care il practicam cu granicerii Europei in vremea in care Cortina de Fier era mentinuta cu greu doar pe partea ei apuseana. Imi aduc aminte cand am debarcat pentru prima oara la Roma: in fata garii Termini se afla un bazar pe care, ani mai tarziu, l-am regasit in Cairo. Acum, se afla o statie de autobuz foarte ordonata si doar vreo doua-trei chioscuri imi mai aduc aminte de haosul din 1994…
Exista locuri care evolueaza, fara sa-si piarda cu adevarat farmecul. Sa revin la Roma. Nu bazarul de la Termini era definitoriu pentru Cetatea Eterna, ci multe alte colturi ale ei. Daca m-as gandi la destinatiile din Europa de Est, au evoluat in bine… in anii ’90, numeroase orase istorice de la Leipzig la Sighisoara si de la Talinn la Veliko Trnovo erau lasate in paragina. Acum, mai mult sau mai putin, multe si-au regasit gloria seculara, au fost renovate, casele au fost spoite, restaurante si cafenele aparand peste tot.
De ce m-am apucat sa scriu acest articol. Pentru ca in ultima luna am ajuns in Cambodgia, mai precis la Angkor Wat, dupa nu mai putin de 10 ani. Exact 10 ani! Tot intr-un decembrie am ajuns, in plin de sezon turistic de varf, in plin sezon secetos.
Acum zece ani, Siem Reap, oraselul de langa marea capitala khmera, nu avea prea multe sosele asfaltate. Nu exista vreun sistem de iluminat public, acesta fiind lasat in grija farurilor tuk-tukurilor sau a vitrinelor luminate ale magazinelor si restaurantelor. Dar Angkor Wat era asa de frumos… nu erau decat cativa turisti, marea lor majoritate in tuk-tukuri, a caror inchirirere costa sub 10 dolari pe zi. Am inchiriat un tuk-tuk si am mers de la un templu la altul… Unele erau complet pustii, iar in cele mai importante gaseai doar cateva suflete. Multe temple sunt cu adevarat impunatoare, iar Angkor Wat este gigantic. Ma uitam la ele si imi ziceam: aici si cand va aparea turismul de masa n-o sa simti ca e prea multa lume, multimile se vor pierde in gigantismul acestor structuri incredibile.
Fast forward, 10 ani mai tarziu. Am ramas ca la dentist vazand ambuteiajul major de masini, dube, tuk- tukuri si ditamai autocarele de la intrarea in Angkor Thom, centrul fostei mari metropole. Cu chiu, cu vai, sute de vehicule se strecurau prin poarta strajuita, inca, de o figura zambitoare din piatra. Apoi, am ajuns la Bayon, sublimul templu-munte impodobit cu figura regelui-ctitor… acolo, tocmai oprisera cateva autocare cu turisti asiatici care se calcau in picioare la intrare.
Am fost fericit sa redescopar crampeie din “vechiul” Angkor Wat… grupurile din autobuze viziteaza, in general, cele trei mari temple – Angkor Wat, Ta Prohm si Bayon, lasandu-ne celorlalti numeroasele lacasuri pierdute in jungla. Am descoperit cu bucurie un templu “nou” langa Bayon. Nu il vizitasem in 2002. Are si o poveste interesanta. Inainte de venirea la putere a khmerilor rosii, in 1975, arheologii francezi s-au desfatat la Angkor, restaurand unele dintre cele mai impresionante structuri construite de mana omului. In cazul unor temple, le-au desfacut bucata cu bucata, caramida cu caramida ca sa le reconstruiasca la loc. Ei bine, in cazul unuia, restauratorii au desfacut tot templul, au pus caramizile bine, le-au marcat, schitele au fost facute cu minutiozitate, dar… Cambodgia a cazut in mainile khmerilor rosii, care i-au alungat pe arheologi si au dat foc la schite. Dupa eliberarea vietnameza, francezii au revenit, dar pietrele erau aruncate care incotro, iar schitele disparusera… se aflau in fata celui mai mare puzzle din istorie! Si au lucrat decenii intregi pentru a reface o buna parte din templu… chiar si astazi, templul este inconjurat de mii de pietre care inca nu si-au regasit locul J. Ei bine, acest templul era aproape pustiu, doar cativa turisti!
Dupa Cambodgia, am ajuns in Myanmar. Am descoperit o situatie similara cu Cambodgia de la inceputul anilor 2000. Si in Myanmar exista un oras fastuos, Bagan, in urma caruia au ramas mii de temple – pagode, capele si alte structuri. Spre deosebire de Angkor, unde cladirile sunt izolate intre ele de vegetatia luxurianta (farmecul Angkorului este dat insa si din aceasta vegetatie!), Baganul sufera de o lipsa de umiditate, are un climat semidesertic, asa ca frumusetea vine din panoramele extraordinare cu zeci si sute de cladiri rasarind ca niste ciuperci stranii, dar spectaculoase, de te miri unde… Dar, la Bagan, numarul turistilor este restrans. Nu zic ca e pustiu, sunt destui calatori care forfotesc ici si colo, dar numarul lor este cert limitat… si nederanjant… Doar la un apus de soare erau prea multi turisti catarati pe un templu, asa ca am roit-o la nici 500 de metri si am avut un apus de soare doar pentru mine!
Cred ca acum este momentul sa vizitati Myanmarul in caz ca ajungeti prin Asia de Sud-Est. Este o perioada pe care nu o veti mai reintalni peste 5 sau 10 ani. Atunci, mii de turisti vor cobori din autocare cu aer conditionat si vor lua cu asalt cele mai mari temple. Si o parte din magia Baganului va disparea. Cred ca si Laosul este, intr-un fel, in aceeasi situatie.
Am auzit de destui care au plecat prin Asia o perioada mai indelungata si ma bucura asta. Pe unii ii cunosc personal, de altii doar am auzit sau am citit pe vreun blog sau pe Facebook. Dar, in excursia voastra prin peninsula cu minuni a Asiei, nu evitati Laosul sau Myanmarul… pentru ca atmosfera de astazi n-o veti mai intalniti niciodata!
Dumnezeule, cate tuk tuk-uri se inghesuiesc la intrarea in Angkor Thom !
Prin Bayon, poti sa te pozezi cu apsara
Un templu cu o poveste deosebita, dar putin vizitat. Ce bine !
Varful inca nu e gata. Dar nu conteaza, e chiar mai interesant asa
Nu toate pietrele si-au gasit locul
In schimb, la Angkor Wat, puhoaie, puhoaie
Asta e locul „clasic” sa pozezi Angkor-ul, reflectandu-se in apa unei mici balti
Na, poftim, la asta ma refeream
Ora inchiderii la Angkor… multimile coboara de la ultimul etaj, pe vremuri rezervat doar regalitatii
Bagan… gata de explorare cu un jeep myanmarez
Panoramele cu mii si mii de temple sunt incredibile !
Singura data cand m-am simtit asaltat de multime… uitati-va cu atentie pe templul acesta
asa ca m-am mutat pe un alt templu
Pentru un apus de soare fotogenic 🙂
Cred ca am fost prin Cambodgia cam in aceeasi perioada. Pacat ca nu am stiut poate ne-am fi intalnit la o bere.
Pentru cei ce vor merge sa viziteze Angkor-ul, eu ii sfatuiesc sa isi faca timp si sa mearga o zi si la Beng Mealea. Este un templu aflat la 40 de km de complexul central si care este lasat aproape in starea in care a fost descoperit. Doar vegetatia a fost curatata (cu ocazia filmarii unui film frantuzesc) si prin mijlocul templului au fost adaugate cateva platforme de lemn pe care sa poti merge fara frica ca iti vei rupe gatul daca iti fuge o piatra de sub picior. Dar platformele astea sunt doar cateva si doar in centru, in rest trebuie sa te furisezi prin galerii mai mult sau mai putin intacte, sa te cateri pe ziduri, sau sa te strecori prin te miri ce deschizaturi pe care le poti usor trece cu vederea daca nu esti atent. Pentru un mic bacsis, persoanele care se ocupa de curatenia si intretinerea templului te vor conduce pe carari sigure si iti vor arata tot ce considera ei ca trebuie sa vada un turist. Este o atmosfera interesanta si un templul foarte frumos in care o sa te simti macar o frantura un fel de Indiana Jones. In plus nu este inca acaparat de turisti deci poti face pe exploratorul fara sa intalnesti prea multi care sa te trezeasca la realitate 🙂
mda, turisti adevarati. catarat pe ziduri, zici, nu? macar v-ati scrijelit si numele?
Cand am hotarat sa merg la Beng Mealea am reflectat destul de mult la cum se desfasoara vizitele. La faptul ca trebuie sa pasesti peste blocuri de piatra care au facut parte din templu ca sa ajungi din punctul a in punctul b.
M-am gandit mult la faptul ca pasii nostrii distrug.
Dar pasii nostrii distrug in orice loc de genul asta ai merge.
Orice templu ai vizita in Angkor tot acelasi lucru il faci : pasesti peste pietre cu o importanta arheologica imensa ca sa ajungi din punctul a in punctul b. Te asezi pe blocuri de piatra ca sa stai sa admiri ceea ce vezi in jur. Te sprijini de pereti ca sa iti odihnesti oasele. Diferenta este ca in Beng Mealea pietrele sunt de multe ori organizate sub forma de morman in loc sa vezi ca urci o scara sau ca mergi pe o muchie de piatra. Chiar si platfeormele sunt facute in asa fel incat te trezesti ca trebuie sa escaladezi un morman de pietre ca sa ajungi pe ceva ce ar trebui sa fie acoperis si apoi sa cobori in partea cealalta iar la nivelul solului. Cataratul pe ziduri nu insemna ca m-am apucat de capul meu sa ma urc pe unde vreau. Crede-ma ca m-am uitat serios pe unde pun piciorul pentru a evita eventualele blocuri de piatra sculptate. Dar nu a fost cazul. Astfel de blocuri nu existau pe cararile pe care am fost condusi de persoana de la templu.
In teorie cel mai bun mod de a nu distruge astfel de locuri este sa le privim de la departare.
si Cuba
Corect
Da, foarte mare dreptate. Sper totusi sa nu se schimbe regimul prea repede si planuriile americaniilor sa fie date peste cap de chinezi. Imi plac tarile astea asa cum sunt acuma, nu cum se vor transforma. Valorile morale ale oamenilor simpli din Myanmar ma coplesesc. Si spun asta din suflet.
La fel cum nu vreau sa se schimbe nici Etiopia cu unica ei diversitate umana. Dupa experienta Myanmar si prea multele povesti, despre Etiopia am evitate sa le povestesc chiar si prietenilor. Urmeaza Somaliland si Eritrea.
@Florin, tu citesti ce scrii?Cum sa nu se schimbe regimul, ca nu au ce minca nefericitii?Ai vazut ce slabi sunt?Nu exista batrini, ca se moare de tinar.Copiii nu au nici o speranta si nici un viitor.Ba sa se schimbe regimul, ca dictatura militara a ruinat tara.Poate oamenii de acolo doresc schimbarea, dar nimeni nu ii intreaba.
Daca despre noi zicea cineva asa prin ’89?
In Somaliland voiam sa ajung, dar nu am avut timp… iar Etiopia am tot promovat-o… mai ales ca am ochit un bilet de avion la vreo 500 euro intre Bucuresti si Addis 🙂
Ar fi interesant sa puneti un top 10 sau un top 5 despre destinatii pe care a-ti vrea sa le vizitati si eventual sa puneti(daca stiti si cred ca stiti) posibilitatile de a ajunge acolo , ce companii opereaza spre tara respectiva si eventual poate cateva obiective turistice pe care v-ar placea sa le vizitati.
Nu degeaba se soune ca Angkor este cel mai aglomerat loc din Asia de SE. Acum 3 ani am nimerit in sezonul ploios si era mult mai bine decat ce vad in poze. De exemplu, restaurantele pentru turisti aveau 1-2 mese ocupate. Daca ai bafta, cum am avut eu, sa nu ploua atunci merita.
Bagan este insa incomparabil..suprafata este enorma si, in afara templelor mari ai toate sansele sa nu intalnesti alti turisti. Restaurantele sunt aproape absente trebuind sa iesi in afara zonei zero daca vrei mancare . Toate acestea vor disparea din pacate. Turismul se dezvolta mult prea rapid in prezent..
Am fost in Myanmar tocmai pentru a vedea tara inainte de a se schimba. Din acelasi motiv am fost acum 2 luni in Cuba. Din pacate nu am aceeasi parere buna despre tara. Infrastructuta turistica este mult mai dezvoltata, mult mai multi turisti (in special grupuri) si am ramas exact cu impresia de acvariu turistic. Lumea nu prea intelege ce inseamna un turist neinteresat de privelistea de pe deal, muzeul Y sau cararea din padure unde platesti sa te poti plimba. Inca sunt lucruri de vazut in tara dar nu la fel ca in alte parti ale lumii. Daca te uiti si la ce capeti pentru sumele platite deja nu mai renteaza 🙂
Sunt restaurante si in Bagan, dar doar locale, nimic fancy… niste tanti care taie niste legume si fac o supa excelenta.
Si situl de la Angkor e imens si poti sa-l explorezi in liniste, doar cele 3 mari temple sunt luate cu asalt, in rest e ok. Acum, nici pustiu nu e, dar atata timp cat sunt doar cativa turisti prin zona, chiar nu am nici o treaba, neplacut devine cand te calci in picioare.
Am fost in Cuba in 2005 si acvariul turistic era limitat mult (gen Varadero, Habana Vieja), in rest, erau foarte putini turisti, inclusiv in locuri cum ar fi Trinidad.
Te-ai dus in Cuba la timp. Acum Trinidad este la fel de aglomerat si comercial precum Habana Vieja. Pe langa turistii independenti vin si foarte multe autocare, o parte din ele ramanand peste noapte la concertul zilnic in aer liber.
Vinales este de asemenea plin de turisti. Mai putini am gasit in Santiago de Cuba, Camaguey si Santa Clara (aici poate am fost norocos, alte persoane cu care am vorbit au zis ca era foarte aglomerat). In Las Terrazas era liniste insa nu poti face nimic fara ghid. Drumurile din afara „asfaltului” nu se marcheaza 🙂
In plus la ce-ai spus tu as mai adauga ca aceste locuri inca nesubjugate turismului de masa mai au un alt avantaj, probabil cel mai important: calitatea umana a locuitorilor.
In toate locurile care s-au deschis larg pentru turism, bastinasii s-au transformat si ei odata cu mediul din care provin. In rau, evident…devin niste sacali care au ca cel mai important scop jecmanirea fara scrupule a turistului sau calatorului cu rucsacul in spate.
Isi pierd omenirea si ospitalitatea care i-au definit de secole sau milenii si in maxim 20 de ani se transforma radical. Marrakech-ul este etalon pentru mine, dar am certitudinea ca si cambodgienii trec prin acelasi proces de schimbare care probabil ca se va cristaliza in 10-15 ani… mai pe romaneste, dau de bani iar asta ii strica ireversibil…ca pe oricare dintre noi de altfel.
Omenia – nu omenirea 🙂