ImperatorTravel



In umbra marelui Shanghai. Episodul 1 – Surprize la Zhenjiang.

Imagini Zhenjiang: templele Beigushan

Daca te gandesti sa iti petreci o vacanta in China, ce iti trece prin minte? Pai, Beijingul cu Orasul Interzis, Marele Zid, Shanghai – orasul viitorului si maretia Hong Kongului. Si nu numai tie, ci probabil la miliarde de pamanteni. Sunt metropolele cele mai faimoase si cele mai promovate ale Chinei. Si, intr-adevar, ai parte de foarte multe locuri care sa te impresioneze… Doar uitandu-te la pozele cu Shanghaiul din 1981 si vizitandu-l azi o sa ramai cu gura cascata. Dar, probabil, vei rata ocazia sa patrunzi mai in adancul Chinei. Nu zic ca Shanghaiul sau Beijingul nu sunt adevarata China, dimpotriva. Dar daca te fascineaza civilizatia chineza, daca vrei sa intelegi cu adevarat cat de profunda este dezvoltarea mirobolanta a acestei tari, daca vrei sa intalnesti oameni care zambesc si iti zic “hello”, fa cativa pasi in interiorul Chinei (adica sute de kilometri pe care o sa-i parcurgi in maximum 2-3 ore) si viziteaza si targusoarele cu un numar modest de locuitori, de doar 1, 2 sau 4 milioane oameni.

Saptamanile trecute am fost invitat de organizatorii evenimentului turistic “Go China Summit”  in oraselul Zhenjiang (ii zic “orasel” pentru ca nu are decat vreun milion de locuitori). “Go China Summit” este un eveniment ajuns la cea de a treia editie, in care operatori turistici straini vin sa se intalneasca cu firme locale interesate de colaborare – obiectivul evenimentului este de promovare a turismului in China – operatorii straini sunt invitati sub conceptul de “hosted buyers”, adica nu platesc nimic, in timp ce firmele locale platesc participarea la eveniment. Printre localnici nu vei gasi doar agentii de turism, ci si hoteluri, birouri de turism locale si directori de vanzari & marketing de atractii turistice. A fost un eveniment extrem de interesant, am putut descoperi ca, desi nu pare la fel de evident, la prima vedere, ca si miile de kilometri de “sosele zburatoare” si milioanele de blocuri nou-construite, organizarea si promovarea turismului in China sunt la fel de impresionante. De altfel, Organizatia Mondiala a Turismului crede ca, in 2020, China se va afla pe primul loc in lume si in ceea ce priveste numarul de turisti straini… si dupa tot ce am vazut prin provincia Jiangsu, chiar ii cred in stare. Pe parcursul serialului voi mai strecura insa relatari despre cum e organizat si promovat turismul in China – si, sincer, nu e o lectie doar pentru Romania, ci as spune pentru intreaga Europa, cel putin.

Asa ca sambata cam devreme dimineata eram din nou in aeroportul Henri Coanda, gata sa am imbarc in avionul companiei Swiss (ma rog, Helvetic, Swiss nu zboara la Bucuresti cu avion propriu, este reprezentata de Helvetic Airways care ii transporta pasagerii pana la Zürich). Asa ca, dupa ani de zile, ajungeam din nou la Zürich, un aeroport prin care am tranzitat de foarte multe ori in anii ’90. Aeroportul a crescut imens, cu greu mi-am adus aminte de vechiul aeroport, dar e la fel de eficient. Cum aveam vreo 5 ore timp de tranzit, am dat o fuga pana in centru… din momentul in care am pasit in afara avionului si momentul in care am ajuns in gara centrala din Zürich, au trecut exact 32 de minute! Si cum era o zi minunata, plina de soare, am petrecut vreo trei ore prin pitorescul oras elvetian. Urma apoi lungul salt transcontinental spre Shanghai, un zbor de mai bine de 11 ore si jumatate. Desi, in general, dorm in avion, de data asta scaunul mi s-a parut cam inconfortabil, loc de picioare cam stramt, asa ca am atipit pe apucate si am ajuns in imensul aeroport Pudong cam varza. Dintre participanti, eram singurul participant care ajungea duminica dimineata devreme (primul transfer era prevazut la ora 16:00, iar eu am aterizat pe la 8 dimineata) si totusi organizatorii au trimis o masina dupa mine. Urmau trei ore pe autostrada, timp in care am dormit vartos in masina…

M-am trezit la intrarea in Zhenjiang. “Here is the center” mi-a zis tipa de la biroul de turism al orasului care venise sa ma ia de la aeroport (si care si ea a dormit vartos, plecase probabil de dinainte de ora 5 dimineata de acasa). Ma uit buimac. Ce naiba organizeaza oamenii astia chiar aici? Niste blocuri anoste, magazine care imi amintesc de Romania anilor ’90, ce naiba vor astia sa vedem in Zhenjiang? Si mergem, si mergem, si mergem, bulevardul pare sa nu se mai termine, pana la urma facem stanga si descopar malul imensului Yangtze, al treilea fluviu ca lungime din lume! Este cu adevarat impresionant, de aici, de la nivelul solului, pare mai degraba o mare sau un lac, cu greu i se vede celalalt mal. Noroc cu termocentrala sau combinatul chimic sau ce Dumnezeu o fi, care scoate un nor gros de fum…

Cazarea e de fite, la hotelul Crowne Plaza, un hotel de 5 stele si vreo 30 de etaje, proaspat deschis de cateva luni. Lobby-ul somptuos ca orice lobby de hotel din China. Chiar si la hotelurile de 2 lei, cu camera de 2 pe 2, intrarea in hotel va fi “di grande”… Dar la Crown Plaza nu doar holul de la intrare este imens, ci si camera… mai ales baia, cu un perete complet din sticla pentru a admira privelistea din tavan pana in podea… si, intr-adevar, Yangtze este cu adevarat impresionant.

Era ora 12:00, la pranz. Eram cam varza, acasa, in Romanica, e 6 seara, dar pentru o acomodare rapida e musai sa faci ce ai face in mod normal la ora respectiva. E 12 la pranz, desi tare mi-as fi dorit sa dorm si patul ma atragea rau de tot, e musai sa nu dorm pana seara, chiar daca imi cad ochii in gura. Si cum ar fi greu sa evit somnul daca raman in camera, am decis sa plec sa descopar acest oras care la prima vedere nu pare cine stie ce…

Ies pe malul fluviului unde e un vant de te spulbera. Imi aduc aminte de filmele acelea cu oameni care de abia inainteaza prin vant, dar nu e insa dracul chiar asa de negru… In plus, cerul este plin de zmeie, una din marile pasiuni ale chinezilor, mai ales cand bate vantul… Nu patrulez prea mult si ajung si in locul unde se afla cei care inalta zmeie. Sa nu credeti ca sunt pusti de scoala generala, dimpotriva, sunt oameni in toata firea, barbati si femei. Cativa au si copii, care rad cu gura pana la urechi, dar majoritatea sunt adulti fara copii… inalta zmeul pentru amuzamentul lor.

Si atunci se intampla unul dintre acele lucruri care iti pot schimba radical ziua… Chinezii se reped la mine, ma saluta, rad, zic “hello” (imensa majoritate a chinezilor nu pot pronunta in engleza decat Hello si OK) si imi ofera sa ma joc si eu cu zmeul. Raman ca la dentist. Experientele mele anterioare cu chinezii nu sunt printre cele mai placate. Evident, atunci cand ii cunosti sau faci cunostinta in mod cat de cat formal, se vor da peste cap sa te simti cat mai bine, dar omul obisnuit de pe strada nu zambeste si e cam badaran. In Zhenjiang m-am simtit ca in acele locuri mai putin corupte de turism din Indochina. Oamenii radeau, ma antrenau in jocul lor, imi spuneau bun venit in felul lor… Si, in acel moment, ziua mi s-a parut cu adevarat minunata.

In timp ce ma invarteam sa tin zmeul cat pot de mult in aer, vad, undeva la vreo jumatate de kilometru, un deal pe care se catara niste temple si ziduri ca de cetate. Wow, ce fain arata! Orasul asta incepe sa-mi placa, incet-incet, ma gandesc ca organizatorii au facut bine sa faca evenimentul in acest oras complet necunoscut (cel putin mie).

Asa ca o iau la pas si dupa ce ma salut cu alti pasionati de zmeie, de data asta dintr-un parc, ajung la dealul cu zmeie. Se numeste Beigushan si pare desprins direct din pozele alea frumoase cu China. Platesc 40 de yuani (5 euro) si intru… O gradina minunata in care pomii au inceput sa infloreasca, o mare de viorele, un loc linistit… Si nici nu sunt prea multi turisti. Ajung in varful dealului si dupa ce trec printr-o poarta tipic chinezeasca, incep sa bantui prin numeroasele porti interioare ale complexului de temple. Daca ati fost vreodata in Beijing, in Orasul Interzis, sau in vreun alt complex de temple chinezesti din China sau aiurea, ati descoperit ca aceste complexuri sunt formate dintr-un numar de curti interioare, strajuite de pereti ca de cetate, conectate intre ele prin porti mici, de obicei de forma rotunda… iar daca e mare, complexul, te poti pierde usor ca printr-un adevarat labirint. Cam asa este si complexul Beigushan… Dar, in plus, aici ai parte si de o panorama interesanta… principalele cladiri sunt catarate in varful dealului, de unde ai parte de panorama zonei… si asa, pe langa maretul fluviu si combinatul chimic, observ alte cateva dealuri in varful carora se afla pagoda inalte… practic, un deal, o pagoda. Se vede ca astora nu le-a fost prea frica de navalitori, prin alte parti, in varful dealurilor ar fi fost cetati.

Se apropie ora inchiderii, asa ca vizitez si interioarele cladirilor (obligatoriu cu papuci care sa protejeze podeaua din lemn, papucei ca din aceia de la Peles sa-i pui peste incaltari) si ma intorc la hotel. Dau in cele din urma de Mary, principala organizatoare, si ne dam intalnire la cina… din pacate, nu voi da peste nimeni de la “Go China Summit”. Incep sa intru la idei, sa nu se fi dus la vreun alt restaurant (sunt vreo 3 restaurante in Crowne Plaza), dar a doua zi aveam sa aflu misterul. Niste avioane au avut intarziere si masinile cu restul de participanti au ajuns seara tarziu (unii chiar pe la 5 dimineata!)… Asa ca dupa ce m-am intretinut cu Chief Giovanni, italianul care aduce Europa prin oceanul culinar chinezesc, m-am retras in vasta mea camera… unde am mai avut o surpriza… mergea Facebookul si Twitterul. Wow! Sa-si fi schimbat chinezii politica privind cenzura? Stiam ca Facebookul si Twitterul, precum si alte site-uri Google sunt interzise in China! Sa fie noul presedinte al Chinei, Xi Jinping, in spatele liberalizarii – doar are o pagina proprie de Facebook ! Aveam sa ma lamuresc ca liberalizarea era doar la nivelul hotelului Crowne Plaza Zhengjian! Nu stiu ce smecherie tehnica au facut si ilustrii oaspeti pot accesa site-urile interzise… In toate celelalte locuri din care am intrat pe internet interdictia era in vigoare… uite ca mai exista brese in ceea ce ziaristii straini au denumit cu umor “The Great Chinese Firewall” :).

Si daca intentionati sa va programati o vacanta in China si Hong Kong, site-ul si ofertele J’Info Tours va pot fi utile.

Imagini Zhenjiang

Centrul Zurich

O oprire de cateva ore in Zurich, mai ales cand e soare este o placere

Aeroport Shanghai

Aeroportul Shanghai – Pudong

Cazare China: Camera Crowne Plaza Zhengjian

Am ajuns, in fine si in Zhenjiang, in hotel

Cazare China: Baie Crowne Plaza Zhengjian

Dar privelistea din baie era super :)

Fun in China: se joaca cu zmee

Nu stau prea mult prin hotel si o tai in oras… pentru a ma intalni cu “vanatorii de zmeie”

Imagini Zhenjiang: dealul Beigushan

Dealul Beigushan, “incarcat” cu temple

Imagini Zhenjiang: templele Beigushan

Cam asa arata dupa folosirea mai multor zoomi :)

Zmee de vanzare in Zhengjian

Zmeie de vanzare in parcul de sub temple

Imagini Zhenjiang: porti rotunde prin temple chinezesti

Imi plac enorm portile acestea rotunde !

Imagini Zhenjiang: Pavilion chinezesc

Pavilioane, temple, aici poti admira arhitectura traditionala chineza

 Zhengjian water front

Pe malul fluviului Yangtze, se dezvolta o mare de blocuri inalte… la concurenta cu templul de pe deal !

Imagini Zhenjiang: pagoda chinezeasca

Pagode si complexe imobiliare

Imagini Zhenjiang: motorete cu manusi

In martie, e cam frig in Zhenjiang – asa ca motocicletele au manusi pe ghidon :)

Flori in holul hotelului Crowne Plaza

Inapoi, in hotel, sunt intampinat cu flori :)

Imagini Zhenjiang: mancare chinezeasca

Si cu foarte multa mancare :)

Despre autorul acestui blog: Imperator

Hobby-ul meu este călătoritul… Și deja am ajuns în 96 de țări. Aici, pe blog, depăn amintiri, povești, dar și dau sfaturi celor doritori să cunoască lumea… Doar întreabă !

Lasă un comentariu