Am pornit catre sudul Cubei asteptandu-ne sa gasim plajele-tip „vedere postala” din Caraibe. Nu planificasem nimic mai mult de atat pentru cele doua orase, desi internetul si cartea despre Cuba abundau in alte superlative vizand arhitectura si peisajele din Trinidad sau alte locuri. Am parcurs drumul spre Cienfuegos cu masina lui Osvaldo, soferul nostru „agatat” pe traseul Vinales-Havana, cu care ne-am imprietenit destul de mult si care ne-a arata fara perdea ce inseamna viata in tara lui „El lider”.

Cred ca mertita sa povestesc in linii mari despre drumul spre Cienfuegos care a durat mult mai mult decat anticipasem pentru ca Osvaldo nu mai avea motorina si nici nu putea sa cumpere pur si simplu… in Cuba toti cei cu masini Diesel cumpara combustibil din benzinarie, dar nu de la benzinarie :). In stil aproape balcanic, soferii parcheaza la „Peco” si asteapta minute, chiar ore, pana cand un camion opreste si „impartaseste” cate ceva din cota lui zilnica de motorina.

Ajunsi in Cienfuegos, am constatat ca eram deja de aproape o saptamana in Cuba si nu facusem inca o baie in mare… ce paradox, cand spui Cuba, multi se gandesc la plaja si apa, iar noi experimentaseram pana atunci doar Cuba rurala si Cuba city-brake. Era momentul sa dam ochii si cu cliseele :). O rugam pe doamna casei sa ne ajute cu un sofer. Nepotul el Marín (ce nume predestinat :)) e gata sa ne duca cu masina pana la orice plaja din zona si este al nostru pe durata intregii zile contra sumei de 30$. Bine, Marín, uite care e treaba… noi nu vrem o plaja asa… oarecare, vrem o plaja speciala, memorabila… ia spune ce poti sa ne oferi? Marín are asul in maneca, stie unde sa plaseze o spaga modica pentru ca noi sa mergem la Pasa Cavallos, o plaja virgina care-i apartine lui Fidel insusi!!

Pornim la drum intr-o masina nedefinita, pe un drum cam lung (oare plaja asta a lui Fidel e tot in Cuba?), ajungem la o bariera, se face „plata” si intram intr-un fel de tabara de pionieri abandonata. Marín ascunde masina printre niste copaci, ne spune sa ne luam bagajele si pornim pe plaja catre… unde? Marín nu e foarte explicit, ne spune doar ca trebuie sa mergem undeva unde nu putem sa fim vazuti… iar noi il credem totusi pe cuvant.

Plaja arata deja foarte bine… albastru de Caraibe intalneste o fasie alba de nisip pana mult in zare si totul e captusit cu arbusti si copaci cu flori. Arata deja extraordinar, si suntem obositi dupa ce mergem cel putin 500 de metri prin nisip, cu soarele arzator de Caraibe deasupra capului si bagajele dupa noi. „Marín, falta mucho hasta la playa?” – Inca putin, zice Marín, pe care deja imi vine sa il strang de gat. Avem o plaja deja fantastica, umbra copacilor ma cheama, suntem departe de masina, de ce mai trebuie sa merg? Marín se face ca nu ma aude, si merge mai departe, iar noi nu prea avem de ales… plaja virgina am vrut si iata… se lasa greu cucerita!

Dupa o calatorie lunga (nu stiu, cred ca a fost macar 1 km) ajungem unde? In Paradis! Marin ne-a calauzit catre un mic golf ascuns in padure, cu nisip fin la capat si stanci de fiecare parte a apei. Apa este limpede si linistita, nisipul arde sub picioare, iar umbra e asigurata de un mic foisor rustic. Ei, Marín, imi retrag toate injuraturile… asta e cu adevarat ceva deosebit! Un mic colt de rai doar pentru noi.

Voi lasa pozele sa descrie cat de frumoasa era plaja aceea, iar noi am profitat de ea in stil specific… cu baie, snorkeling, relaxare si arsuri solare…

Dupa asa o plaja deosebita m-am intrebat de ce mai mergem la Trinidad, unde principala atractie trebuia sa fie o plaja – Playa Ancón? Poate ca mi-am atras ceva energii negative gandind asa, poate aveam un presentiment, pentru ca… doamnelor si domnlilor, Trinidad va ramane in memoria noastra pentru destul de multe motive nefericite.

Am inceput prost cu un mic accident de masina pe drumul dintre Cienfuegos si Trinidad. Nu a fost o tragedie… o mica ciocaneala cu o unealta metalica (e greu de explicat), dar a fost suficient ca sa ma ameteasca un pic. Drumul a continuat cu destul de multe serpentine intr-o masina inghesuita si fara aer conditionat, asa ca am ajuns la Trinidad cu ceva rau de masina… iar acest rau s-a amplificat in momentul in care am ajuns la „casa particular” unde ar fi trebuit sa stam doua nopti.

Am povestit acum ceva randuri ca m-a impresionat foarte mult Cuba si ca am locuit in conditii excelente in case particulare deosebite. Ei, iata… trebuia sa fie si o exceptie care sa confirme regula, iar Hostal Miraluna era aceasta exceptie.

Nu stiu cum sa descriu casa asta si ce era atat de dramatic… sa fi fost zona-tip ghetou, casa mizerabila sau colacul de la toaleta plin de urme de urina si par (presupun) pubian? Casa avea potential, dar arata clar ca cei care o intretin nu stiu ce e aceea igiena, curatenie nici macar la nivel minimalist. Din momentul in care am ajuns la aceasta concluzie mi-a fost pur si simplu imposibil sa accept ideea ca voi dormi in acest loc… ochii mei vedeau acum peste tot urme de mizerie si proasta intretinere, iar mirosul (de latrina) al apei de la chiuveta mi-a intarit decizia… dar unde sa mergem?

Am lasat bagajele la ei si am plecat la „plimbare” in oras, in fapt cautand o alta casa particulara mai acceptabila. Am batut ca in povestile biblice „din poarta in poarta” si am vazut destul de multe case. Majoritatea aratau doar putin mai curatele, iar strazile aratau si ele deplorabil… Trinidad este un oras UNESCO, insa a intrat de ceva timp in degradare, iar atmosfera este in general dezolanta.  Am vazut si cateva case deosebite, cu atrium in curte si camere coloniale, insa erau deja ocupate.

Ne-am intors, dupa o cina in oras, incet, catre micul nostru „colt de rai”… partenerii mei de drum erau deja obisnuiti cu ideea ca vom dormi acolo, dar pentru mine nu putea fi o optiune. Am decis ca nu pot sa dorm acolo, am facut o mica criza si asta a fost… Eu si Alex ne-am facut bagajele, am chemat gazdele, am platit pentru prima noapte si am povestit o scuza lamentabila cum ca noi trebuie sa plecam, a intervenit ceva urgent, dar celalalt cuplu ramane acolo… Gazdele par surprinse si descumpanite, considerand circumstantele. In mod cert ceva li se pare dubios in graba unor clienti de a pleca de la ei la ora 10 noaptea, dar ne lasa sa plecam.

Eu si Alex pasim pe strazile extrem de dubioase, carand rucsacurile in spate (ce bine ca trolerul meu are si bretele de rucsac :)) Unicul hotel din apropiere se afla in varful unui deal… si noi mai avem destul de mult de mers pana acolo :). Imi amintesc perfect acea calatorie: intunericul, cantecul greierilor, dealul interminabil, grija pentru cei doi care au ramas la cazare (speram ca gazdele sa nu aiba o reactie intarziata dupa plecarea noastra)… Ajungem la hotel, platim o suma exagerata pentru doua nopti de cazare si pornim spre „bungaloul nostru”. Arata OK, aproape divin in comparatie cu cocina de unde am plecat, insa nu isi merita nici pe departe banii :).

Ziua urmatoare ne revedem cu cei doi „aventurosi” ramasi la Miraluna, luam un „taxi” si pornim catre plaja Acón… sper sa merite pentru ca am dezbatut deja destul de mult daca mai are rost sa stam in Trinidad.  Ajungem in cele din urma la Ancón si trebuie sa recunoastem ca arata bine. Este o plaja ca de desktop :), lunga cat vezi cu ochii, amenajata cu umbrele si sezlonguri pentru turisti. Este intr-adevar frumoasa, si dupa noapte dubioasa meritam si un rasfat pe un sezlong cu un cocktail in mana 🙂

In seara aceea, ultima din Trinidad, hotaram sa iesim din nou in oras… nu am exploatat centrul in sine in ziua precedenta si inca ne mai intrebam de ce toata lumea a insistat sa punem Trinidad in itinerar. Plaja a fost fantastica, dar mai sunt si altele in Cuba, asa ca… pentru ce sa vii pana aici?

Da, vor fi multi “Cuba  entuziasti” care vor spune ca Trinidad trebuie vizitat pentru arhitectura specifica si pentru aerul „negru” autentic – este un oras fondat pe baza traficului cu sclavi, si are multe de povestit. Altii vobesc despre un Trinidad al plajelor, sau despre unul al mestesugurilor, insa eu, una, aflata inca sub influenta experientei din ziua precedenta, nu descopar nimic special in acest oras…

Dupa o cina reusita pe terasa unei case din centrul vechi, plecam catre principala atractie a serii – concertul de salsa de la „Casa de la Música” – un concert ridicat in slavi de toate documentele, cartile si articolele despre Cuba. Ajungem mai devreme, insa abia reusim sa gasim un loc la o masa pe o terasa oarecare din centrul vechi. In cateva minute insa zona se umple de oameni. Cred ca erau cel putin 500 de turisti inghesuiti pe scaune, in picioare, pe scari, peste tot in jurul unei scene in aer liber…. si atunci descoper adevaratul Trinidad, cel scaldat in sunet de salsa si sarbatoare.

Concertul a fost… EXTRAORDINAR!! O trupa de peste 20 de cantareti a cantat salsa asa cum poate numai in Cuba poti sa auzi: cu suflet, cu implinire, cu pasiune autentica. Dar ceea ce te impresioneaza sunt dansatorii. Nu, nu e vorba de dansatori dintr-o trupa, ci de oameni obisnuiti din Trinidad (adolescenti, tinere sexy, chiar si o femeie vizibil insarcinata si un mosulica de 65 de ani) care danseaza de placere in fata scenei. Eu si Alex am luat ceva cursuri de salsa, stim la ce sa ne asteptam, dar va jur ca asa salsa nu am mai vazut… Incredibil este putin spus!!

In seara aceea, ascultand muzica live si vazand bucuria autentica din ochii dansatorilor am inteles de ce este Trinidad asa de special.  Acest oras este unul foarte sarac, salvat in ultimii ani de turism, insa aflat inca sub imperiul mizeriei si al sub-dezvoltarii. Nu merita sa mergi pana acolo pentru plaja, nici pentru casele coloniale, nici pentru strazile pavate… dar merita sa traiesti macar o data un concert sub cerul liber la „Casa de la Musica” animat de locuitorii care danseaza divin!

Am plecat destul de multumiti din Trinidad catre destinatia finala – Varadero. Ne asteptau patru zile de All inclusive inainte de plecarea spre casa. Daca pana atunci am experimentat o Cuba mai „rezonabila”, ne-am rasfatat in ultimele zile la Hotel Memories Varadero, in primul rand pentru a ne odihi si in al doilea rand pentru ca trebuia sa experimentam si cliseul de „all inclusive” ca sa spunem am experimentat tot ce are Cuba de oferit. Nu regret decizia de a sta in ultimele zile la all inclusive, regret insa durata sederii, pentru ca in cele patru zile m-am (si ne-am) plictisit cumplit. In mod cert, conceptul de all inclusive nu este facut pentru mine 🙂

Singura pata de culoare in monotonia luxoasa de la Hotel Memories era „Sandi” – furtuna tropicala despre care se tot vorbea la CNN si care intetise vanturile de pe plaja. In fiecare zi Sandi se transforma din norisor in furtuna, din furtuna in foarte furtuna si apoi in uragan. Am inceput sa fim destul de alarmati, insa cei de la hotel nu pareau prea impresionati. Asta e, suntem in Caraibe, din cand in cand mai vin si uragane.

Am decolat din Cuba cu 7 ore inainte ca Sandi (viitoarea Super Storm care a maturat toata America) sa atinga coasta Cubei – unde a si facut 15 victime. Pe masura ce ne indepartam de tarm, mi-am amintit de gandurile mele de la plecarea din Bucuresti… care sa fie probabilitatea statistica sa mearga totul perfect … chiar si sa scapi „la limita” din fata unui super uragan?

Si asta a fost Cuba, o tara atat de surprinzatoare, sigura, diversa si vesela. Am ajuns acasa extrem de incantata de ceea ce vazusem si experimentasem atunci si i-am sfatuit pe toti cunoscutii sa puna destinatia asta pe planul lor de vacanta. Cuba nu este ceea ce astepti, ci ceea ce nu poti sa uiti. Am vizitat deja destul de multe locuri din lume, dar Cuba este printre putinele locuri in care m-as intoarce oricand. Chiar si maine, pentru ca simt ca in cele doua saptamani petrecute acolo am experimentat doar putin din tot ce are sa ofere.

Cifre, locatii, recomandari pentru Cuba

Incep prin a spune despre Cuba ca este o destinatie foarte accesibila daca o traiesti in modul decent-burghez si esti dispus sa iti bati putin capul pentru a pune singur cap la cap un intinerariu. Detaliile de mai jos sunt in US $ (paritate cu CUC – Peso-ul convertibil al tarii) si fac referire la preturile din octombrie 2012. Cazarile au fost cumparate cam cu 4 luni inainte, restul a fost negociat la fata locului (un pic de spaniola ajuta, desigur :))

Hartogarii:

–          Viza -> 28 $ de la Ambasada Cubei din Bucuresti, se ridica in 30 de minute si poti pleca cu o geanta plina de pliante folositoare 🙂

–          Asigurare de sanatate, bagaje, accidente -> 22 euro Full Globe pentru toata calatoria noastra de la Alianz

Transport intern

Viazul, compania nationala de transport cu autocarul ofera transport in conditii excelente intre toate marile orase. Are insa ceva inconveniente: un site neactualizat corespunzator, incapacitatea de a face rezervari online si aerul conditionat de tip Polul Nord. Am calatorit doar o data cu ei, ulterior optand pentru transport cu “taxi” luat prin recomandari sau direct din autogara. Am totusi costurile aproximative pentru ambele variante

Bilet 1 persoana la Viazul (dus)

–          Varadero – Havana 10$

–          Havana – Vinales 13$

–          Havana – Cienfuegos 21$

–          Cienfuegos – Trinidad 7$

–          Trinidad – Varadero 20$

Inchiriat masina cu sofer intre orase (depinzand de noroc poate fi un Peugeot de vreo 15 ani cu aer conditionat, un Chevrolet de vreo 50 de ani care arata ca in filme sau o rabla fara nume, identitate sau integritate structurala :)). Preturile s-au impartit la 4 persoane in cazul nostru si au fost obtinute dupa negocieri intense 🙂

–          Varadero – Havana 30$

–          Havana – Vinales 50$

–          Havana – Cienfuegos 60$

–          Cienfuegos – Trinidad 30$

–          Trinidad – Varadero 40$

Cazari (cost de persoana/noapte)

–          Varadero – Hotel AI **** Memories Varadero -> 50$ cumparat de la TUI Romania. Conditiile au fost excelente, poate satisface nevoile celui mai exigent all-inclusivist, dar noi ne-am plictisit cumplit 🙂

–          Havana – Casa Vana ->  15$ prin hostelbookers.com, conditii bune de cazare, sprijin nemarginit din partea gazdelor in ceea ce priveste informatiile, locatie excelenta in zona ambasadelor din capitala

–          Havana – Casa Orchidea -> 15$ prin hostelbookers.com, o casa INCREDIBILA cu scari in spirala, mobilier de tip Victorian, o gradina luxurianta si gazde pensionare cu aerul acela de “dragul meu bunic imi face toate mofturile”. Este situata putin mai departe de centru, dar se merita experienta

–          Vinales –  Casa Jorge Y Ana Luisa -> 12$ prin hostelbookers.com, o casa in  stil specific Vinales cu scaune “rulante” din fier forjat puse pe prispa. Culorile sunt un pic ciudate in camera (mult galben :)) dar conditiile au fost excelente, iar micul dejun se lua pe terasa cu vedere catre muntii suspendati

–          Cienfuegos – Casa Los Delfines -> 18$ gasiti si rezervati la mica intelegere prin blog si email. Conditiile au fost excelente (inconjurati de mare din 3 parti, terasa superba) dar una din camera era foarte mica (desi costul era acelasi, asa ca insistati pentru camera de la etaj 🙂

–          Trinidad – Hostal Miraluna -> 11$ prin hostelbookers.com. Niciodata, dar NICIODATA sa nu stati aici 🙂

–          Trinidad – Hotel *** Las Cuevas -> 40$ cumparati “spontan” la 11 noaptea pentru a evada din cazarea nefericita de la Miraluna. Hotelul este decent, are bungalouri separate pe un deal cu vedere destul de spectaculoasa, dar nu merita in nici un caz atatia bani 🙂

Alte costuri

–          Mic dejun, luat de obicei la “gazde” constand in portii uriase de cafea, lapte, ceai, unt, marmelada, clatite, oua, branza fructe, suc de fructe – 5$

–          Cina, la gazde, constand in salata antreu si banane prajite (yum yum), peste/homar/porc, orez/ fasole si fructe la desert: 8-10$

–          Cina, la restaurante, constant intr-o portie generoasa de peste/homar/porc, legume/orez, eventual un mojito sau suc de fructe: 10-15$

–          Pranz nu cred ca am mancat, considerand portiile uriase de la micul dejun 🙂

–          Intrari la obiective 5-10$

–          Taxi in oras 1-2$ de persoana pentru o calatorie

Experienta Cuba …de nepretuit 🙂 🙂

 Imagini Cienfuegos – Trinidad – Varadero

Buna dimineata, Cienfuegos !… de pe terasa noastra

Passacaballos – plaja virgina al lui Fidel

Drumul e lung pana la hotelul din varful dealului in Trinidad

Plaja Ancon, langa Trinidad

Casa de Musica – orchestra de salsa

Lume inclusiv in strada

Leonardo, care la peste 60 ani danseaza pustoaicele din Trinidad

Distractie tip all-inclusive la Varadero

Priveliste all-inclusive la Varadero

Ce e al lui, e al lui … Varadero are culori de vis