ImperatorTravel



Farang Trail – de la Angkor Wat la Bangkok

Poipet - Aranya Prathet

Nu este niciun secret faptul ca Thailanda este, probabil, cea mai populara destinatie din Asia de Sud-Est… Zeci de mii de turisti straini debarca zilnic la Bangkok si apoi se indreapta spre toate colturile Thailandei… Si, slava Domnului, Thailanda are multe de oferit – o cultura vibranta, un zambet larg, temple colorate, coaste paradiziace, elefanti simpatici, urme ale unei istorii bogate. In ciuda faptului ca Thailanda are o atat de mare varietate de atractii, nu se poate lauda si cu cel mai minunat complex arhitectonic din Asia. Acesta se gaseste in Cambogia  - Angkor Wat.

De la Bangkok la Siem Reap, oraselul de langa Angkor Wat, nu sunt decat vreo 400 km. Dar drumurile nu sunt cele mai bune din lume. Daca, pe langa Bangkok, masinile zburda relaxate cu peste 100 km/h pe super highway, drumurile cambodgiene, desi bine puse la punct in ultima vreme, nu ofera viteze prea generoase … mai apare un tuk-tuk, o caruta, vreun cal pe drum si nu poti goni prea tare. Ar exista si varianta zborului… dar, ani de zile, Bangkok Airways, o companie cu mult spate, a avut practic monopolul rutei Bangkok – Siem Reap care ar fi putut sa fie una dintre cele mai circulate din Asia de Est… Si evident ca preturile au fost ca de monopol. Recent, monopolul a fost spart si o companie aeriana cambodgiana, Cambodia Air Angkor, dar nici ei nu au pana acum preturi prea prietenoase cum ar avea o Air Asia. Dar poate sunt la inceput :).

EI bine, drumul Angkor Wat – Bangkok este unul dintre cele mai populare drumuri pentru calatorii din Asia de Sud-Est. Este parte din Farang Trail (sau Banana Pie Trail), ruta traditionala a backpackerului occidental prin Asia de Sud-Est, legand Bangkok de Ho Chi Minh via Angkor Wat si Phnom Penh. Am fost pe ea de doua ori, la o distanta de 10 ani. Prima oara, in decembrie 2002, a doua oara, in decembrie 2012. Diferente ca de la cer la pamant!

In 2002 ajungeam la Angkor Wat cu avionul de la Bangkok. Internetul era plin de avertismente de calatorie pentru drumul Bangkok – Siem Reap – autocarele trageau de timp la granita, luau pauze indelungi pe drum pentru o tigara pentru a ajunge noaptea in Siem Reap unde trageau absolut intamplator in fata pensiunii care le oferea un comision. Pe vremea aceea nu exista vreun sistem public de iluminat, puteai vedea gropile din asfalt cu ajutorul farurilor masinilor, tuk-tukurilor si ale motocicletelor din oras si multi hotarau sa nu mai orbecaie in cautarea altei pensiuni, decizand sa ramana unde au fost lasati… In plus, mai era o baterie intreaga de tepe la schimbat valuta si altele, si altele. Asa ca am investit vreo 160 de dolari in a zbura din Bangkok la Siem Reap, hotarand sa revenim cu autocarul – mai ieftin, mai colorat si cica fara tzepe majore!

Drumul de retur a fost cu adevarat legendar. Nu a costat mult – 10 dolari parca sau vreo 9. Un autocar harsit de soarta si drumuri potrivnice. Media de varsta in autocar – vreo 20 si un pic de ani, indivizi si individe dornice de aventura… Si a fost o aventura. In 2002 nu cred sa fi fost mai mult de 40-50 km de sosea relativ asfaltata in Cambodgia. Asa ca, dupa ce am plecat ca din pusca, dupa nici 10 km, am inceput sa fim hurducaiti pe un drum de pamant rosu aprins, plin de meandre, gropi, denivelari, sentulete create in timpul ultimului sezon musonic. De altfel, in perioada musonica care se termina in general prin noiembrie, de foarte putine ori drumul era accesibil, fiind mai tot timpul sub ploaie.

Toti calatorii s-au transformat, de voie, de nevoie, in rockeri si in muzica de tehno thailandez, am dat din cap ore in sir precum cei din clipul „Smells like Teen Spirit” al Nirvanei. Din cand in cand opream in locuri bine stiute de sofer pentru a face pipi in tufis… aceste locuri care pentru un ochi neavizat nu reprezentau mare lucru erau strategice pentru ca in mod sigur nu erau minate. De vreo doua ori, am cazut si cu ditamai autocarul in niste gropi bine camuflate, de ne-am dat jos cu totii sa impingem autocarul cu ajutorul satenilor, ca de obice, zambitori si saritori… Dupa mai bine de 6-7 ore, am facut cei 150 km pana la granita camboggiano-thailandeza, unde am fost debarcati langa un semn de „Amazing Cambodia” si, cu rucsacurile in spinare, ne-am strecurat printre tiruri pline de marfa, caratori de tigari de contrabanda si constructori care ridicau niste structuri disproportionat de mari… Noroc ca nu eram prea multi cutezatori care treceau granita, asa ca am trecut rapid si fara probleme….

Odata ajunsi in Thailanda, am fost preluati de niste baieti cu ochiul ager, imbarcati in niste microbuze care au zburat de-a binelea pe super-highway-urile thailandeze spre Bangkok si ne-au depus fara prea multe comentarii in capul la Khao San Road. In amintire ramanea insa un drum de poveste, de povestit la intalniri cu bloggeri de travel si nu numai :).

Fast forward – 10 ani mai tarziu. Descopeream o Cambogie radical schimbata. Drumuri asfaltate impecabil (ma rog, nu au autostrazi, dar nici cine stie ce trafic), orasele luminate, ATM-uri care scuipa bancnote, restaurante haioase si, mai ales, autocare moderne!

In schimb, unele lucruri nu se schimba… de exemplu, tepele, daca iei autocarul de la Bangkok. Am citit pe diverse site-uri ca apar gherete false de control frontiera unde platesti 20 de dolari, pe care afli ca i-ai dat sa-ti… faciliteze luarea vizei pe care oricum o iei! In plus, mai nou, municipalitatea din Siem Reap, mana in mana cu sindicatul neoficial al tuk-tukistilor, a decis ca autocarele care vin in Siem Reap sa nu mai aiba voie in centrul orasului (in schimb, au voie cand pleaca J) si statia terminus e la vreo 6 km de centru… unde cazi in mana tuk-tukistilor dornici de valuta forte!

Ei bine, de data asta veneam de la Phnom Penh, unde aterizasem, si, dupa ce am vizitat Angkor Wat-ul, urma sa mergem spre Bangkok. Cum? Doar nu cu avionul, tot pe sosea. Cel putin la autobuz, desi pretul titeiului a explodat in ultimul deceniu, biletul de Bangkok nu se scumpise prea mult… In functie de unde il cumparai, puteai da 12 sau 11 dolari… probabil, daca alergai prin oras, ajungeai si la 10 dolari, dar n-am mai alergat. Plecarea tot din centrul orasului… dupa cateva minute bune de haos in care, normal de altfel, nimeni nu stia in ce autobuz este, am pornit vitejeste pe ulitele din Angkor Wat, oprindu-ne din cand in cand sa mai saltam niste doritori. Evident ca cei din urma nu au fost  cei dintai, ci cei lasati pe jos pentru ca nu mai aveau loc, si, in urma unor proteste vehemente, s-au dat niste telefoane si s-a promis un alt autocar… Oricum, in loc de 8 dimineata, am plecat pe la 9:30. In Cambodgia timpul are o alta dimensiune, va dati seama, CFR-ul acolo ar fi considerat o minune a punctualitatii.

Soseaua e cu adevarat impecabila… La iesirea spre Bangkok, a aparut un intreg cartier cu hoteluri si pensiuni cochete, unele de-a dreptul luxoase. Slava Domnului ca cineva a dat la un moment dat o lege care interzicea constructia in Siem Reap a vreunei cladiri mai inalte decat turnul de la Angkor Wat, asa ca pana acum orasul a fost crutat de zgarie-nori urati China-style.

Drumul spre frontiera a fost ingrozitor de plicticos… daca in autobuzul Phnom Penh – Siem Reap am avut stewardesa, snacks-uri, bauturi racoritoare si, incredibil, wifi (ma rog, pe acolo pe unde batea telefonia mobila), acum am avut doar un insotitor de bord mult prea intepat, care a intrat intr-un conflict atat de ne-cambodgian cu farangii din fata… Cand ne-am apropiat de vama, ne-am dat jos din autocar intr-o crasma la sosea, am primit niste stickere de diverse culori sa ni le lipim pe tricou (culorile in functie de faptul ca mergeai pana la Bangkok sau pana la vama) si a rostit plin de nervi o propozitie care a ramas mottoul excursiei: „No sticker, no bus!”… urma sa trecem pe jos granita cambodgiano-thailandeza si dincolo de frontiera thailandeza  aveam sa fim recuperati dupa culoarea stickerului :).

Am fost lasati exact in acelasi loc ca acum 10 ani, in fata punctului de frontiera cambodgian. Intre timp a disparut sloganul „Amazing Cambodia”, s-au prins si ei ca nu e bine sa copiezi si a fost inlocuit cu „Kingdom of Wonder”. Punctul de frontiera a ramas cam acelasi, dar pe fasie, intre Cambodgia si Thailanda, au rasarit niste cladiri imense care adapostesc … cazinouri! Asiaticii cred in noroc, asa ca sunt mari cartofori… guvernele au interzis cazinourile cam peste tot pentru a evita catastrofe sociale cu milioane de indivizi jucandu-si si pierzandu-si in cazinouri banii, casele, nevestele, asa ca pe unde a aparut o scapare au rasarit cazinourile…. o astfel de scapare a fost dintotdeauna Macao, dar intre timp a aparut pe scena si, surprinzator, Singapore, cazinourile din Kathmandu unde sunt admisi doar cetatenii straini si cele de pe fasia de la Poipet – Aranya Prathet!

Daca, acum 10 ani, drumul pana la granita a durat pana la nesfarsit, iar trecerea frontierei a fost floare la ureche, acum situatia este exact pe dos! Ajungi repejor la granita pentru ca soseaua este foarte bine asfaltata, dar la frontiera ai de facut o coada… Mai apar niste baieti care te pot ajuta sa treci mai repede, dar pot sa fie tzapa si, de fapt, sa castigi vreo 5 minute! Cred ca am stat mai bine de jumatate de ora in granita cambodgiana si vreo 2 ore in cea thailandeza… infrastructura mai buna aduce mai multi turisti, asa ca la granita stai…

Odata ajunsi dincolo, evident, „no sticker, no bus”, dar cum aveam sticker, am avut si bus, dar mai intai un songtaew care ne-a dus la o alta crasma de unde ne-am imbarcat in microbuze. Ca si acum 10 ani, daca in Cambodgia am calatorit cu ditamai autocarul, thailandezii puneau la dispozitie o flotila de microbuze… si cum nu era loc de bagaje, cei din primul rand au fost literalmente ingropati sub un munte de bagaje, noroc ca m-am prins repejor care e treaba si am pus mana (sau mai bine zis fundul) pe un scaun lejer in randul 2.

Cum spuneam, unii au mers doar pana la granita. Aparent, e cam cu 1-2 dolari mai ieftin daca iei autobuzul pana la granita, apoi mai mergi pe jos pana la gara de pe partea thailandeza (nu sunt multi, cred ca doar 5-10 km) si de acolo iei trenul pana la Bangkok. Dar, evident, economisesti cativa dolari.

Daca aveti de gand sa calatoriti pe ruta Siem Reap – Bangkok cu autobuzul, faceti-o… dar atentie la micile sau marile tzepe!

Imagini Angkor Wat – Bangkok

Decembrie 2002

79. sosele Cambogia.jpg

Magistrala trans-cambogiana

75. autobuz Siem Reap - Bangkok.jpg

Si un autobuz care a trecut prin multe :)

77. cu autobuzul in sant.jpg

Cum ar fi gropi de exemplu

78. cu porcul pe motocicleta.jpg

Cu porcul pe motocicleta :)

80. punct frontiera cambogian.jpg

Bye, bye, Cambodia !

81. camion Cambogia.jpg

Pe fasie, se construia la greu :)

Decembrie 2012

1. autobuz Siem Reap - Bangkok.JPG

Mmm… lux in autobuz :)

2. Urmatorul autobuz, va rog.JPG

Ma rog, acuma nu e loc chiar pentru toata lumea care a cumparat bilete !

3. Cambogia rurala.JPG

Gata, am plecat !

5. Pe drumul spre Poipet.JPG

Nu avem wifi, dar e chiar OK

4. Transportul in comun Cambogia.JPG

Poti calatori si asa

6. Statia de stickerire.JPG

Statia de autobuz din ultimul sat cambogian

7. Frontiera Cambogia - Thailanda.JPG

Sa ne luam la revedere de la autobuz

Granita Cambogia - Thailanda

Si de la pitoreasca Cambogie

9. Cazinouri pe fasie.JPG

Pe fasie, alta viata… putem sparge si niste bani prin cazinouri

10. Coada la frontiera thailandeza.JPG

Ore de asteptare sa intram in Thailanda

11. Welcome to Thailand.JPG

Si in fine, am intrat in Thailanda. Unde naiba ne-o fi autobuzul ?

12. No Sticker. no bus.JPG

No sticker, no bus

13. Songtaew de la granita.JPG

Un scurt transfer prin Aranya Prathet

14. Microbuze de Bangkok.JPG

Ca astea sunt mini-busurile expres de Bangkok

16. Ingropata in bagaje.JPG

Cum ziceam, nu e cea mai buna idee sa stai in primul rand dupa sofer

15. Microbuz Aranya Prathet - Bangkok.JPG

Cei din primul rand pareau un pic stressati. Cei din randul 2, nu chiar :)

17. Sosirea la Bangkok.JPG

Welcome to Bangkok… la doi pasi de Khao San

Despre autorul acestui blog: Imperator

Hobby-ul meu este călătoritul… Și deja am ajuns în 96 de țări. Aici, pe blog, depăn amintiri, povești, dar și dau sfaturi celor doritori să cunoască lumea… Doar întreabă !

5 comentarii:

  • răspunde Vladimir ,

    Salut,
    Tot in decembrie am vrut si noi sa facem drumul in sens invers, dar nu se putea obtine viza de Thailanda, neavand dovada iesirii din Thailanda (biletul de autobuz), asa ca am luat un Air Asia pana in PP si apoi transfer cu masina la Siem Reap. Tu cum ai procedat cu intrarea in Thailanda, ai stat sub 14zile si ai luat VOA?

    Apropo de cazinouri le-am gasit si la vama dintre Cambodgia si Vietnam , undeva in sudul deltei, care arata ca vama dintre Thailanda si Cambodia din 2002. Cred ca aceste cazinouri sunt puse in zona libera dintre vami.

  • răspunde Mihaela ,

    Bonjour Imperator!

    Mi-a placut foarte mult articolul despre Thailande si specialement Angkor Wat.
    Informatii utile si interesante.Noi mergem cu grup organizat.La Compania de turism mi-au cerut vizele de intrare,sa mi le obtin singura,intrucat sunt cetatean roman.Nu risc sa nu-mi iau viza pentru Thailanda la intrare,chiar daca nu depasim 15 zile acolo.Ne-am pregatit deja cu o vizita la muzeul Guimet,unde se afla si multe mulaje,luate de francezi acum o suta si ceva de ani cand au descoperit templele.Multe dintre aceste basoreliefuri nici nu mai exista acum.Iar puzzle a fost rezolvat in sudul Parisului,intr-un imens depozit,cand au refacut tot puzzle ,cercetatorii francezi de la Guimet si cei de la Heildenberg.Va rog sa ma credeti ca les petits francezi erau asa de mandri cand spuneau ce au facut pentru umanintate,redandu-ne noua oamenilor obisnuiti posibilitatea sa vedem din nou aceste minuni.Merci,la France!
    Vaccinurile nu sunt necesare!Eu mi-am facut deja si febra galbena si tetanus si difterie,intrucat acum trebuia sa fim intr-un safari in Kenya,of,ce ne-am mai speriat cu acest atac terrorist!Din pacate am anulat tot in ultimul moment!Cumplit,dar cred ca niciodata nu voi putea calatori in Kenya.Am inteles ca Botswana e mai misto!Uf,vom vedea,Africa e banni anul asta!
    Multumim pentru informatiile dvs.profesioniste si va uram drum bun in calatoriile dvs.
    Cordialement,
    M.Jonnard

    • răspunde Imperator ,

      Multumesc de cuvintele frumoase :) Da, am auzit lucruri bune despre Botswana, dar nu cred ca se compara cu ce vezi in Africa de Est. Daca vrei safari si vrei Africa, ia Tanzania in considerare. Eu cred ca parcurile din Tanzania sunt superioare celor din Kenya si e ceva mai safe ca in Kenya (inclusiv in viata de zi cu zi, nu numai in timpul atacurilor teroriste)

    • răspunde Ioan Rotaru ,

      Am trait si eu aceasta experienta…sunt fascinat de Asia. Cambogia este o tara extrem de primitoare, cu oameni calzi si primitori cu servii destul de bune. Am vizitat templele de la Ankor sunt fascinante pentru toata Asia, ce sa mai zic pentru noi europeni. Si eu sunt pasionat de calatorii, am peste 60 de tari vizitate de pe 4 continente. E frumos sa vezi lumea sa cunosti oameni stilul lor de viata, nu conteaza rasa, culoarea sau religia.
      Am citit cu mare drag si am vazut pozele si este extrem de frumos sa revezi locuri vizitate si cel mai mult m-a bucura ca si alti romani vad aceste minunatii ale lumii. Pozele mele sunt pe facebook.com/ioan rotaru
      Mult succes in continuare si cat mai multe locuri vizitate…salut initiativa ta

      Lasă un comentariu