Trebuie sa va fac o confidenta. Eu nu stiu sa inot! Nu am inotat niciodata si chiar daca am incercat, sunt un antitalent, nu prea simt logica plutirii fara un punct de sprijin (desi am trecut cu bine cursurile de fizica de clasa a V-a care voiau sa-mi demonstreze ca pot pluti). Asta e! Asta nu inseamna ca nu am folosit tot soiul de ambarcatiuni de la pluta de bambus in Thailanda, canoe in Laos, pluta de rafting in Nepal pana la ditamai vasul de croaziera prin Mediterana. Dar cineva acolo sus a avut grija de mine si nu am avut parte sa demonstrez lumii ca sunt un expert in stilul “topor la fund”… Ei bine, pentru mine, in Iordania, am avut o revelatie incredibila… pentru prima oara am plutit pe o apa, fara sa ating fundul! Unde? La Marea Moarta, marea cu cea mai mare salinitate din lume! A fost un sentiment unic si probabil irepetabil… si, in ciuda faptului ca intr-o perioada scurta am vizitat niste locuri unice precum Petra, Wadi Rum  sau Jerash (ca sa mentionez doar “the best of”), pentru mine, tura aceasta in Iordania imi va ramane in minte si in inima drept momentul in care am plutit pe o mare!

Dar sa revin la firul povestii. Dupa ce am plecat din Wadi Rum, urmatoarea oprire prevazuta era la Aqaba, portul Iordaniei la Marea Rosie. Dupa cateva zile de catarat pe stanci, era timpul pentru un pic de stat la plaja. Nu sunt fan stat la plaja, dar, cum nu eram singur, am zis ca nu ar fi rau sa petrecem cateva ore la Marea Rosie.

Aqaba este fereastra Iordaniei spre lume. Regatul hashemit este un regat desertic, putin fertil de-a lungul vaii Iordanului si are nevoie de o portiune de mare ca de aer. In mod normal, Aqaba ar fi facut parte din Arabia Saudita, dar pana la urma cele doua monarhii s-au inteles in ciuda dusmaniei din urma cu cateva generatii si Iordania are azi 26 de kilometri de coasta. Nu e prea mult, dar, cel putin, au un port si o coasta unde incearca sa faca un pic de turism marin. Vizavi, se vede Egiptul unde turismul de litoral este o industrie de miliarde de euro, dar si Iordania incearca cate ceva. Desi stiam de aceste incercari, am ramas surprins sa nu fi vazut niciun resort in stil egiptean, iar majoritatea hotelurilor se afla in oras, in Aqaba, unde nu exista decat o plaja publica, frecventata mai ales de turistii iordanieni. Poate of fi mai la sud, spre granita cu Arabia Saudita, dar eu nu am vazut niciun resort.

Am ajuns la hotel, la Aqaba Gulf Hotel, primul mare hotel din Aqaba, si, dupa ce ne-am lasat bagajele la hotel, am plecat spre o plaja privata aflata in afara orasului, spre sud. Accesul la plaja costa 7 dinari si aduce cu plaja vreunui hotel, dar in cazul de fata lipseste… hotelul! Sunt doar piscine, plaja, restaurante, baruri, un dig si alte facilitati chiar faine. Marea mea surpriza a fost ca apa marii era neasteptat de rece! Da, la inceput de mai, la Aqaba, Marea Rosie e rece. Am mai fost la Marea Rosie prin iunie, la Sharm-el-Sheikh in Egipt, si avea temperature unei ciorbe, asa ca surpriza mea poate fi justificata. Nu am stat prea mult la plaja… mi-am bagat totusi picioarele prin apa plina de pietre (in Egipt e nisip!), am admirat ultima moda a costumelor de baie islamice pentru femei (zici ca sunt scufundatori in izopren), dar cel putin e de remarcat ca cineva a inventat si asa ceva si am tulit-o imediat spre oras.

Aqaba este un loc binecuvantat in Iordania. Are statut de tax-free si lucrurile foarte taxate prin tara sunt ieftine aici, mai ales tigarile si alcoolul. Poti sa-ti cumperi si sa te duci acasa cu produse tax-free, dar nu in cantitati industriale, iar politia mai opreste masini sa verifice sa nu ai portbagajul plin cu whiskey. De aceea, magazinele cu spirtoase sunt foarte dese. De asemenea, orasul are totusi un aer de vacanta… ma rog, un aer cam desuet, de oameni care vor sa faca ceva, dar nu stiu, insa cel putin se incearca sa ai senzatia ca esti intr-o destinatie de vacanta. Vara, temperatura pe aici sare relaxat de 40-50 de grade si totusi pentru un motiv care imi scapa, este o destinatie preferata de turistii sauditi… Oare oamenii aia nu or vrea si ei ceva la 30 de grade? Asa ca sa se simta fresh :).

M-am plimbat pe plaja publica unde femeile imbracate pana la gat stateau sub umbrelute alaturi de macho iordanieni care isi aratau cu mandrie muschii… Puteai sa inchiriezi niste barcute care imi aduceau aminte de copilaria mea sau sa arunci o privire, peste “gard” in Israel, la Eilat. De altfel, aici, in capatul golfului pe Aqaba, pe o distanta de doar cativa kilometri se inghesuie Arabia Saudita, Iordania (Aqaba), Israel (Eilat) si Egipt (Taba)… Si nici nu iti trebuie vreun binoclu prea bun sa vezi ce fac israelienii dincolo de granita.

Nu sunt prea multe obiective turistice in Aqaba. O moschee mare si frumoasa dedicate sheikhului Hussein, shariful din Mecca, stra-strabunicul actualului rege, cel care a dat mana cu Lawrence of Arabia si a pornit revolta araba. Desi i s-a promis initial sa devina Rege al arabilor, intr-o tara care sa includa Siria, Palestina, Transiordania, Irakul si zona vestica a Peninsulei Arabe, englezii l-au tras pe sfoara si, pe langa ca n-a primit nimic, a fost lasat fara ajutor in fata atacurilor dinastiei Saud din Riyadh care i-au cucerit statul, lasandu-l fara nimic. E drept, fiii sai devenisera regi ai Transiordaniei si, respectiv, Irakului sub mandate britanice, dar Hussein este, probabil, unul dintre cei mai inselati si mai mintiti lideri arabi din istorie. Dupa ce a fost alungat de acasa de cuceritorii Saud, s-a refugiat la Aqaba si apoi transferat in Cipru de catre britanici, unde a si murit. O soarta nemeritata, una dintre victimele perfidului Albion. Cel putin, spre deosebire de alti lideri arabi, se odihneste in Moscheea Al-Aqsa din orasul sfant Ierusalim.

Am ajuns la moschee la o ora de rugaciune. In cateva minute, zeci de oameni au aparut ca din pamant (fiind dupa-amiaza, strazile din Aqaba erau cam pustii) si au inceput sa se roage. Intr-un colt, am stat si eu… era racoare si bine, afara deja termometrul batea spre 40 de grade… si nu era decat inceputul lui mai.

Al doilea obiectiv de seama din oras este fortul otoman. Este o relicva foarte importanta pentru istoria Iordaniei. Acesta este fortul care a fost cucerit de catre fortele arabe conduse de viitorul rege Abdullah I impreuna cu Lawrence of Arabia. Era prima victorie a arabilor dupa multe secole si este un simbol pentru redesteptarea araba. Ma asteptam sa gasesc un fort perfect refacut, asaltat de sute de scolari adusi de profesorii lor sa le povesteasca despre faptele de vitejie a stramosilor. Ei bine, nu am gasit nici urma de asa ceva. Fortul era inchis, o pancarta obosita ma anunta ca era in reconstructia, dar niciun picior de constructor nu se vedea prin zona… se pare ca nu era un caz izolat, reconstructia acestui loc de o importanta covarsitoare totusi pentru Iordania se desfasoara doar pe hartie.

A doua zi dimineata am plecat spre Marea Moarta pe Dead Sea Highway, o sosea care trece paralel cu granita iordaniano-israeliana. Se merge paralel cu soseaua israeliana, poti vedea cu ochiul liber automobilele care circula “dincolo” si din cand in cand peisajul desertic este intrerupt de adevarate oaze verzi – kibutzurile israeliene, ferme de legume si fructe create cu foarte mult efort in plin desert. In rest, pustiu, complet pustiu…

Am ajuns la Marea Moarta dupa vreo doua ore. Marea Moarta este o anomalie naturala. Se afla sub nivelul Oceanului Planetar, mai precis la 400 de metri, si este de o salinitate extrema. Daca media mondiala a salinitatii marine este de 3-4%, Marea Moarta are o salinitate de 35-40%! Adica de zece ori mai mult. Nu e nicio surpriza deci ca in Mare nu traieste nicio vietate (exista totusi niste microorganisme chiar si in aceste conditii vitrege). Dar si Marea Moarta se afla intr-un pericol de… moarte. Suprafata ei este in continua scadere, ca si adancimea de altfel. Problema este ca unicul ei afluent, raul Iordan, a devenit doar un paraias minuscul, apele lui fiind deturnate pentru irigatii in special in Israel si zonele ocupate de Israel, dar si, din ce in ce mai mult, in Iordania… Marea Moarta se hraneste din Iordan, iar salinitatea vine din faptul ca, data fiind clima, zilnic se evapora o cantitate enorma. De-a lungul mileniilor, Iordanul era capabil sa o hraneasca cu apa, dar acum de abia isi mai trage si el sufletul… evaporarea continua, apa nu prea mai vine, asa ca Marea Moarta este pe cale sa moara.

Au aparut diverse proiecte faraonice. E vorba de asa-numitele canale Red-Dead (Marea Rosie – Moarta) sau Med-Dead (Marea Mediterana – Moarta) care sa suplimenteze fluxul Iordanului cu apa adusa din marile adiacente. Evident, e nevoie de foarte, foarte multi bani si de cooperarea unor state inamice. In plus, nimeni nu poate spune daca gradul de salinitate a apei marine din Marea Rosie sau din Marea Mediterana nu ar da peste cap Marea Moarta cu totul. Iordania sustine versiunea Red-Dead, deoarece ar cupla canalul cu o uzina de desalinizare a apei marina si cu un megaproiect energetic… in ultima instanta apele aduse din Marea Rosie ar trebui sa coboare spre Marea Moarta si pot fi construite niste cascade generatoare de curent electric!

In fine, planurile sunt minunate, dar departe de a fi implementate. Pana una, alta, Marea Moarta se evapora, se evapora, se evapora intr-un ritm destul de sustinut… iar Iordanul si alti afluenti nu o pot intretine. Trecem pe langa fabricile de fosfati aflati atat de partea iordaniana, cat si cea israeliana si ne oprim sub o stanca despre care traditia spune ca este nevasta lui Lot. Legenda zice ca Lot traia in Sodoma care, alaturi de Gomora, era culmea pacatoseniei… Dumnezeu le-ar fi trimis niste avertismente, iar ultima picatura a fost cand locuitorii din Sodoma au vrut sa faca sex cu ingerii… Atunci, Dumnezeu i-a trimis vorba lui Lot, singurul locuitor credincios din Sodoma, sa isi ia familia si sa fuga, fara sa se uite in urma. In timp ce Sodoma si Gomora dispareau in urma unor explozii apocaliptice, familia lui Lot fugea pe langa Marea Moarta. Sotia lui Lot s-a uitat insa in urma sa vada ce se intampla si s-a transformat intr-o stanca de sare care vegheaza si azi malurile estice ale Marii Moarte. Am oprit exact sub stanca si am admirat luciul apei… Daca nu m-as fi uitat la maluri invelite in sare alba, ar fi aratat ca o mare ca toate marile. Albastra, dar complet moarta…

Am ajuns in fine si la hotelul nostru, la Dead Sea Spa Hotel. Pe malul iordanian al marii (presupun, ca si dincolo o fi la fel) au rasarit numeroase resorturi de lux – Crowne Plaza, Holiday Inn sau Movenpick… Din pacate, si aceste resorturi secatuiesc resursele sarace de apa dulce… Toate au gradini paradiziace, intinderi cu gazon, palmieri… Dar aceasta nu este o vegetatie sustenabila in conditiile climatice ale Marii Moarte… trebuie irigate din plin cu apa care astfel nu mai ajunge in Marea Moarta. Vorbind de clima, chiar si clima din jurul Marii Moarte e destul de ucigasa – e o depresiune extrem de calda, de o caldura umeda datorata evaporarii intense… De altfel, in timpul zilei cerul e acoperit de o pacla umeda si e destul de greu sa distingi celalalt mal. In schimb, noaptea, cand evaporarea este semnificativ redusa, poti vedea in departare chiar si luminile Ierusalimului.

Dupa ce mi-am aruncat bagajele in hotel, am luat-o la fuga spre mare… Si, dupa cateva minute de acomodare, am reusit sa… plutesc! Poate ca voua, celor care stiti sa inotati, nu vi se pare mare lucru, dar pentru mine a fost un sentiment unic… sa plutesc pe apa.

Dar chiar si daca stii sa inoti, experienta Marea Moarta este unica… in primul rand, datorita vaporilor, desi soarele e puternic, nu vei suferi de arsuri de piele chiar daca nu folosesti nicio crema de protectie solara. Pielea o vei simti extrem de fina si de catifelata, ca si cum cineva te-ar fi uns cu cele mai bune uleiuri si creme… de altfel, chiar si dupa trei ore de plutit pe apa, pielea nu mi s-a incretit… Marea Moarta are si proprietati curative… de altfel, exista multi care sufera de boli de piele si vin la Marea Moarta sa-si gaseasca leacul… apa sarata, plina cu minerale (nu e numai sare in Marea Moarta!!!!), namolul de pe margini si aerul impregnat cu sare si minerale fac din biata mare un loc excelent pentru a te insanatosi de numeroase boli.

Nu pot spune ca am facut mare lucru la Marea Moarta…. Am stat pe mare si am plutit. Trebuie insa sa nu faci prea multe valuri. Orice picatura care iti intra in ochi iti poate pricinui dureri atroce… Si, de asemenea, vei simti orice zgarietura cat de mica a pielii… Eu venisem cu destule semne “de buna purtare”, in urma catararilor din Petra si Wadi Rum si le-am simtit zdravan… dar, dupa cateva minute, m-am obisnuit… si am savurat plutirea…

Imagini Aqaba si Marea Moarta

Aqaba vazuta din hotel

Plaja privata de la sud de Aqaba

E marea prea rece ? Poate piscina e mai calda !

Iata si costumul de baie islamic !

E comod chiar si in apa !

Inapoi in oras, marea moschee din Aqaba

Citadela cucerita de arabi si de Lawrence (ma rog, ce a mai ramas din ea)

Dar nicaieri marea nu e prea departe… Asta este plaja publica

Unde costumul de baie nu este la fel de stylish ca la privat

Pe strazile din Aqaba, poti lua taxiul

Noaptea aduce jocuri de lumini si culori

Pe drumul spre Marea Moarta, aruncam o privire si dincolo, in Israel. Oaza aceea verde este un kibutz

Prima oprire pe malul Marii Moarte… Nu pare foarte diferita de altele

Dar cand te uiti cu mai mare atentie la maluri… alb de la sare

In fine si la hotelul Dead Sea Spa

Are si piscina, si tobogan, dar pentru astea am venit eu la Marea Moarta ????

Ci pentru cea mai sarata mare din lume !

Pluuuuutesc  !

Nu-mi vine sa creeeeed !

Wow ! Sa nu adorm pe apa !

Unii plutesc chiar si cu piciorul in ghips !

Si un apus de soare glorios !

Din pacate, a doua zi trebuia sa plecam… asa ca a picat taman bine un mic dejun imbelsugat 🙂