Pe zi ce trece, sunt din ce in ce mai siderat urmarind programele de stiri ale televiziunilor din Romania (mi se intampla sa le urmaresc dimineata la micul dejun, in rest, in afara de meciurile importante de fotbal, nu pot sa zic ca ma uit la televizor, ca nu ma uit decat uneori seara la Discovery sau National Geographic). Nu trec in revista gramada de gunoi aruncat pe micile ecrane pentru ca ar trebui sa scriu inca vreo doua bloguri cel putin la fel de stufoase ca acesta, si nu cred ca merita efortul. In schimb, am doua exemple recente, care personal pe mine m-au revoltat.

Primul este din sport, mai precis din tenis. Tenisul este un sport foarte frumos, in care noi am excelat la un moment dat, dar in care, de ani de zile, nu prea avem mai nimic de spus. Ei bine, anul acesta, a “explodat” o fata talentata, Simona Halep, care, pentru prima oara dupa foarte mult timp, a adus victorii pentru Romania – a reusit sa castige cateva turnee WTA (lucru nemaintamplat de foarte mult timp in tenisul romanesc) si a participat la Turneul Campioanelor de la Sofia pe care l-a si castigat. Televiziunile (atat cele generaliste, ci si cele poreclite “de sport”) au ignorat cu eleganta evenimentul, trantindu-ne un hardau cu gunoi in timp de Simona se umplea de glorie pe terenul din Sofia. Si, ca in perioada de glorie a Televiziunii Romane de pe vremea lui Ceausescu, am urmarit meciul “la bulgari”, de data asta nu cu ajutorul vreunei antene de pe blog, ci al internetului. Am fost realmente surprins ca victoria Simonei a fost mentionata la rubrica sport, intrerupand ragaielile televizate live ale vreunui analfabet din fotbalul romanesc.

Al doilea exemplu este inca si mai recent. Nu stiu cati dintre voi stiti, dar, acum vreo doua saptamani, Filipine a fost lovită de cel mai puternic taifun inregistrat vreodata in istorie. Vantul a atins viteze de 315 km/ora, spulberand orase si sate intregi, lasand in urma moarte, durere si lacrimi. La ora la care scriu, datele oficiale indica circa 5.000 de morti, dar inca nu s-a putut lua legatura cu toate insulele afectate, mai ales ca taifunul s-a intins pe o lungime de aproape 1.500 km, in plus, distrugerile au lasat aproape 2 milioane de suflete fara mancare, apa, iar pericolul de molime este extrem de mare… mii de corpuri in putrefactie pot duce la aparitia unei epidemii inca si mai devastatoare. Comunitatea internationala s-a mobilizat, am vazut imagini, pe Al-Jazeera sau CNN, cu avioane-cargo australiene, neozeelandeze, vase-gigant americane sau indoneziene in mars fortat spre arhipelag, intr-o lupta contra cronometru, unde fiecare secunda de intarziere poate insemna inca o viata de om.

Am fost in Filipine de Revelion, in 2008. Este una dintre cele mai sarace tari din Asia, o combinatie de guvernare dezastruoasa, sistem politic care nu se potriveste culturii asiatice (este o copie fara substanta a sistemului SUA, fosta putere coloniala a insulelor) si ineficienta economica. In schimb, m-am indragostit iremediabil de oameni – desi saraci, sunt incredibil de simpatici si de saritori, mereu cu zambetul pe buze, razand cu gura pana la urechi… Desi extrem de saraci, oamenii sunt de o veselie contagioasa, de un optimism debordant,  care in ochii unui european cinic ar parea inconstient, dar care ascunde un adevar mai adanc – nu e nevoie sa ai ultimul iPhone sau masina pentru a fi fericit… asta in contrast cu masochismul deprimant care e la mare moda in Romania (si nu numai) de o buna perioada de timp. Oamenii canta pe strada, rad, iar ca turist strain simti ca, atunci cand iti zic “Bine ati venit!”, o spun din tot sufletul.

De ce am scris acest articol? Sa va atrag atentia si asupra acestei tari, care nu este cu nimic mai prejos decat o Thailanda sau o Malaysia. E adevarat, orasele nu sunt cine stie ce, Manila a fost bombardata crancen in Al Doilea Razboi Mondial si orasul vechi nu a fost refacut pana acum, iar alte orase nu exceleaza prin minuni arhitectonice… Filipine merita vizitata pentru o altfel de experienta…

Daca aveti vreo poza cu o plaja alba paradiziaca, umbrita de palmieri, exista o sansa enorma ca aceasta sa fie din Filipine… Filipine are mii de insule si insulite si zeci de mii de kilometri de plaja. Principala statiune din arhipelag este Boracay, unde marketingul turistic filipinez spune ca poti gasi “probably, the best beach in the world”, folosind expresia unei marci de bere cunoscute. Intr-adevar, White Beach din Boracay este magica, iar acea magie am descoperit-o intr-o zi noroasa, cand o parte din cer era negru, iar plaja stralucea, avand o culoare hipnotizanta. Nu in plin soare am fost uimit de White Beach, ci in acea dimineata noroasa in care parea ca se va rupe cerul (lucru care, de altfel, s-a si intamplat :)).

Dar Boracay are neajunsurile lui – poate fi foarte aglomerat (orice filipinez, oricat de sarac e sau locuind in cine stie ce insulita uitata de lume, isi doreste sa viziteze cel putin o data in viata Boracay), exista prea multe baruri, restaurante, hoteluri (daca asta va atrage, este un loc perfect pentru voi!), iar preturile sunt foarte mari (pentru Filipine, vreau sa zic). Atunci, celalalt loc magic este El Nido, in insula Palawan. Din pacate, nu am ajuns inca in El Nido, dar pe toti cei pe care i-am trimis acolo (si erau oameni umblati prin toata lumea), cand au ajuns acasa, mi-au multumit, spunandu-mi ca locul este incredibil, este cel mai frumos peisaj marin care exista pe fata Pamantului… Cum am zis, nu va pot spune din experienta personala, dar intrebati-l pe Google si va vor aparea mii de poze care sa le sustina afirmatia.

Am fost in insula Bohol, o insula verde unde, chiar daca ai doar o zi, poti descoperi niste locuri memorabile si experiente diverse – de la a admira Chocolate Hills la a mangaia un tarsier, cel mai mic primat al lumii, de la a te plimba cu barca sau pluta pe un rau la bisericile coloniale spaniole care iti vor sugera mai degraba America Latina. Pe blog, am un articol despre Bohol, puteti sa-l gasiti aici.

O alta regiune extraordinar de pitoreasca sunt muntii din nordul insulei Luzon, cea mai mare insula din Filipine. Mi-au placut la nebunie muntii terasati pentru productia cu orez, cascadele impresionante, dar si experienta rurala. Daca ajungeti in Filipine, o sa descoperiti ca localnicii folosesc foarte multa engleza introdusa in limba lor – fie ca e vorba de limba dominanta, tagalong, sau de limbile locale, ei le impestriteaza cu cuvinte englezesti, cam ca dialectul romglez prevalent in corporate Pipera. Ma asteptam ca aceasta combinatie sa o regasesc doar in orase, dar, in timpul excursiei prin sate in cautare de munti intregi cu terase etajate cu orez, la un moment dat m-am asezat intr-un mic pavilion unde o localnica, o taranca dintr-un sat de munte fara curent electric si departe de orice localitate cat de cat, isi certa copilul care nu avea mai mult de 5 ani in… engleza – “You are bad, you are very bad”, iar pustiul cu greu isi tinea lacrimile. Apoi, il mai dojenea in tagalong (sau alta limba locala), revenind din cand in cand in engleza. Inutil sa spun ca, vreo 10 minute mai tarziu, amandoi radeau cu gura pana la urechi.

Un alt obicei ciudat, dar se pare tipic pentru regiune, este ca mortii sa fie ingropati in niste nise sapate in piatra vreunui versant muntos. Am vazut ceva similar si in insula Sulawesi, in Indonezia, si am citit si despre alte regiuni, dar daca ajungeti la Sagada, un orasel de munte din Luzon, o sa vedeti, de departe, versanti-cimitir plini de astfel de cosciuge, unele sfidand legea gravitatiei.

Exista numeroase alte atractii in Filipine, de la vulcanii care fac deliciul alpinistilor, la rauri si pesteri subterane (am fost intr-o astfel de pestera, unde singurul material care avea aderenta era pielea piciorului… orice incaltaminte super tare ai fi purtat, te duceai de-a berbeleacul, dar, in momentul in care am pus piciorul descult pe roca destul de moale, parca aveam pioleti nevazuti in calcaie! Exista de asemenea si “City of Sex”, orasul Angeles, aflat langa fosta baza americana Clark, azi transformata in aeroport (mai intai, aici operau doar low-costuri gen Cebu Pacific sau Air Asia, dar, incepand cu anul acesta, aici aterizeaza si Emirates sau Qatar Airways… hmm, oare de ce, atat timp cat aceste companii opereaza si in Manila aflata la vreo 100 si ceva de kilometri… iar singura autostrada din toata tara leaga Manila de Angeles City :).

Daca planuiti o escapada in Asia, luati in consideratie si Filipine. Da, se ajunge mai greu acolo, preturile la biletele de avion sunt mult mai mari decat un bilet spre Hong-Kong sau Bangkok, nu mi-aduc aminte sa fi vazut Manila (sau, mai nou, baza Clark-Angeles City) pe vreo lista de promotii la biletele de avion, dar veti descoperi nu numai o tara superba, ci si o cultura unica… Nu mai vreau decat sa adaug ca rar am vazut prin lume oameni cantand pe strada, asa, doar sa se simta ei bine (oriunde va veti duce prin Asia si veti auzi vreo trupa cantand live in vreun restaurant sau bar, sunt sanse extrem de mari ca acestia sa fie filipinezi). Si poate, dupa ce va veti duce in Filipine, veti constata ca nu este deloc cool sa fii posomorat.

Imagini Filipine

Catedrala din Manila

Cea mai faimoasa opera a poetului national Jose Rizal tradusa in romaneste

Pe insula Bohol

 Tarsier, cel mai mic primat din lume se gaste pe insula Bohol

Iata-l … cu ochii mari pentru un animal de noapte

Orezul, principala hrana a filipinezului se obtine dupa o munca grea

Chocolate Hills din insula Bohol

Filipine are niste fluturi superbi

Pofta buna 😉

Boracay, statiunea marina nr. 1 a Filipinelor

O plimbare in jurul insulei este superba !

Celebra White Beach – probably, the best beach in the world 😉

Paradisul sporturilor acvatice

In muntii din insula nordica Luzon, oraselul Banaue

Cam asa arata transportul inter-city prin Luzon

Evident, plantatii de orez !

Un loc pitoresc de plimbat pe langa canale de irigatii

Satul Hapao

Am fost si pe la scoala din sat

Celebrele terase etajate de la Batad

Gata, la drum !

Cascadele, pasiunea mea 🙂

Satul Sagada, in varful muntilor din Luzon

Si cea mai mare cascada din Luzon (sau cea mai mare care am vazut-o :))

Pestera in care e musai sa mergi descult ca sa ai aderenta !