ImperatorTravel

Istanbul, mon amour (ep. 1). Spre Constantinopole, cu autocarul

Moscheea Albastra Istanbul

Asa, cam pe lunea de dinainte de 1 Decembrie (care a picat ingrozitor anul asta, duminica!), pun pe Facebook un link de la un articol despre Albania, spunand ca pe 1 Decembrie 2012 am fost in Albania. Cineva ma intreaba unde ma duc de 1 Decembrie 2013 si, cum nu aveam niciun plan, zic ca stau acasa. Sunt intrebat de ce si zic ca pica duminica. Evident, comentariul continua “Si asta te impiedica”. Uite un comentariu cu adevarat corect, dar, na, anul asta nu mi-am organizat nimic de 1 Decembrie. Poate merg la defilare, toata saptamana, centrul Capitalei a fost survolat de avioane de lupta. O zi mai tarziu, marti, ma suna Simona: “Ce faci weekendul asta?”. “Nimic”. “Nu vrei sa mergi la Istanbul”. Wow, Istanbul? Asta chiar e unul dintre orasele care imi plac mult, mult de tot. Pe langa ca ai atatea lucruri de vizitat, pe langa mancarea absolut minunata, shoppingul ieftin, orasul asta minunat are o atmosfera extraordinara. Si nu stiu cum se face, dar n-am mai fost la Istanbul de cativa ani buni (de facto, am mai fost acum vreun an, vreo cateva ore in tranzit, venind de la Dubai, dar nu se pune, cu toate ca si atunci am facut niste lucruri faine… am vizitat un punct de panorama din Istanbulul asiatic si am traversat Bosforul cu feribotul). Cum sa nu! De joi pana duminica? Cool.

Ulterior, aveam sa aflu amanuntele. Eram invitat de agentia Zahir Travel care organizeaza o tura la Istanbul cu autocarul. Si cum nu am fost niciodata cu autocarul la Istanbul si am pierdut romantica perioada „rulmenti contra blugi” din anii ’90, am zis ca trebuie s-o fac si pe asta. N-o fi dracu’ chiar atat de negru. Asa ca, joi dimineata, la ora 7, ma prezentam la picioarele dealului Patriarhiei gata de imbarcarea spre Istanbul. Ghid si sef de grup? O cunostinta mai veche, George zis Zamolxis. Sincer, nu auzisem foarte multe despre Zahir Travel pana sa ma urc in autocar, asa ca am tras de George se aflu mai multe si am auzit chestii chiar interesante. Zahir Travel organizeaza ture scurte prin imprejurimi – de o zi pana la vreo 3-4 zile, acoperind niste locuri foarte faine din Bulgaria si nu numai, foarte putin cunoscute in Romania. Ma rog, romanii stiu doar litoralul in Bulgaria si cam atat. Poate au mai auzit de Veliko Trnovo, unii chiar au ajuns, poate si statiunile de schi sunt cunoscute, dar alte obiective culturale si istorice, nu prea. Si e pacat pentru ca multe au de-a face si cu istoria noastra, a romanilor. Doar sa mentionez ca Veliko Trnovo a fost capitala imperiului vlaho-bulgar, iar Asanestii au fost romani. Dar sa revin. Am aflat ca unul din programele cele mai populare ale Zahir Travel este tura de o zi (in fiecare weekend, in general sambata) prin Bulgaria, vizitand Ruse, Basarabov (locul unde a trait Sf. Dumitru ocrotitorul Bucurestilor, ale carui moaste se afla in Catedrala Patriarhala din Capitala), satul traditional Arbanassi si, in fine, Veliko Trnovo, vechea capitala a Bulgariei. Ei bine, programul acesta costa 95 de lei… ceea ce mi se pare un pret super OK. Chiar si tura noastra la Istanbul avea un pret special – 100 de euro pentru 3 nopti de cazare la un hotel de 3 stele din Istanbul si transport cu autocarul dus-intors! E drept, pretul obisnuit este de 155 de euro, dar, de 1 Decembrie, Zahir-ul facuse reducere.

Am ajuns repejor la Giurgiu, nu erau prea multe masini la ora aceea foarte matinala, am trecut podul repejor si, dupa ce am depasit Ruse, am pornit-o spre Turcia. Vremea, asa si asa. Ceata, frig, iar Bulgaria ne-a intampinat cu foarte multa zapada. Noroc ca fusese curatata de pe sosele (chiar exemplar, as putea spune), desi erau sosele secundare (am luat-o via Targoviste, Targovistea bulgarilor), si la un moment dat, cand am traversat muntii, chiar era zapada serioasa. M-am asezat pe scarile din fata si m-am pus pe filmat si fotografiat si povestit cu George aka Zamolxis. Am aflat ca fusese intr-un infotrip prin nordul Bulgariei, ca in curand se redeschide Muzeul de la Plevna dedicat Razboiului din 1877-1878, despre cetatea de la Belogradchik unde Zahir organizeaza un revelion la 235 de euro si, mai ales, despre mormantul regelui trac de la Svestari despre care se crede ca apartine regelui get Dromihete. Povestirile mi s-au parut fabuloase si, cum cei de la Zahir pregatesc tura la primavara si spre Svestari, m-am si abonat. Sa dea doar coltul ierbii :). Si tot asa, mai cu o poveste despre Bulgaria, mai cu o poveste despre Turcia, am trecut muntii spre Turcia, unde am schimbat brusc anotimpul. Daca, pana dupa Targoviste, era o atmosfera de iarna, cum am coborat versantii sudici ai Balcanilor, am nimerit in plina primavara! Cerul s-a curatat de nori, zapada a disparut brusc, lasand locul unor campuri verzi, verzi, verzi. Trecerea la turci a fost de asemenea destul de rapida (am facut plinul la bulgari pentru ca turcii au una dintre cele mai scumpe benzine din Europa!), asa ca, dupa cateva ore bune (ma rog, ne-am tot oprit prin Bulgaria), am intrat pe teritoriul Turciei europene…

Nu stiu de ce, aveam senzatia ca distanta de la granita bulgaro-turca pana la Istanbul e foarte mica, dar aveam sa descopar ca sunt nu mai putin de 250 km! Noroc ca turcii au construit autostrazi serioase! Si, cel putin pana am intrat in marea metropola de pe malurile Bosforului, am rulat la viteza maxima… E drept, cum am intrat in Istanbul, ne-am izbit de faimosul trafic de acolo, dar, Slava Domnului, era seara si fluxul major de automobile venea din contrasens, din Asia, asa ca ne-am miscat destul de repede. Istanbulul este un oras care a fascinat de secole.

Desi s-a nascut ca un orasel grecesc destul de nebagat in seama, Byzantion (ma rog, intre timp, arheologii turci au descoperit urme ale unei civilizatii umane mult mai vechi, nu de alta, dar sa le dea grecilor peste nas ca nu ei ar fi fondatorii orasului), imparatul Constantin i-a conferit o soarta imperiala – timp de aproape 1.600 de ani urma sa joace rolul de capitala imperiala – a Imperiului Roman, Bizantin, Latin si, in fine, Otoman. Dupa ce Constantin a construit aceasta a doua capitala, stirbind rolul Romei, dupa impartirea Imperiului Roman si apoi prabusirea Imperiului Roman de Apus, Constantinopole a jucat cu mandrie rolul de capitala a lumii crestine. Au fost construite sute de biserici impunatoare, Sf. Sofia fiind doar coroana unui oras cu adevarat superb unde se strangeau toate bogatiile lumii. Imperiul Bizantin a prosperat si, odata cu el, Constantinopole, orasul lui Constantin, dar si orasul bazileilor. Dar, ca orice Imperiu, dupa o perioada de crestere (culmea gloriei a fost atinsa in vremea lui Iustinian, prin secolul VI), a urmat si o perioada de declin, iar lovitura fatala i-a fost data nu de musulmanii care asaltasera imperiului inca din perioada Profetului, ci de fratii crestini-catolici care au ocupat Constantinopole in 1204, jefuindu-l de aproape 1.000 de ani de prosperitate si bogatie. Cateva decenii, principi catolici au jucat rolul de bazilei de carton, dar, desi grecii au reusit sa-i alunge intr-un tarziu, Constantinopole nu a mai putut sa-si recastige bogatia si puterea de odinioara. In secolul al XIV-lea, un trib turcic, cel al otomanilor, aflat pe val, a cucerit posesiunile Constantinopolelui cel suferind, pentru ca, in 29 mai 1453, sultanul Mohamed Fatih “Cuceritorul” sa reuseasca sa penetreze zidurile inexpugnabile pana atunci ale Citadelei Crestinatatii, intrand calare in Catedrala Sf. Sofia. Au urmat 3 zile si 3 nopti in care armata otomana a avut liber la ucideri, violuri si jafuri si, mai apoi, Mohamed a preluat controlul. Constantinopole trebuia sa-si reia rolul de capitala a unui Imperiu, de data asta al unuia musulman, care dorea sa cucereasca lumea in numele lui Allah si al Profetului.

Ca si in cazul Bizantului, si Imperiul Otoman in momentul in care ajunsese sa se intinda de la Viena pana la portile Persiei, inclusiv vechiul Egipt, a inceput sa decada… Si, incet-incet, gloriosul imperiu al lui Baiazid, Mohamed si Soliman a devenit “omul bolnav al Europei” retragandu-se treptat din Europa, Asia si Africa. Lovitura de moarte i-a venit dupa Primul Razboi Mondial cand Imperiul Sultanilor s-a aflat in tabara gresita care a pierdut lupta. Trupele aliate, ale Antantei, au ocupat Constantinopole pentru mai bine de cinci ani. In acest timp, Imperiul Otoman era impartit in bucatele – Arabia si Yemenul deveneau independente, Palestina, Transiordania, Irakul si Kurdistanul treceau sub mandat britanic, Siria, Libanul si sud-estul Anatoliei deveneau protectorat francez, Armenia se extindea pana la Van si dincolo de Trabzon, iar Grecia ajungea pana la o lovitura de tun de Constantinopole, in plus primind zona adiacenta Izmirului. Sudul Turciei, zona Antalya, era redenumita Lycia si devenea parte a Italiei. Turcia ramanea cu Anatolia centrala in jurul Ankarei si cu cu Istanbulul aflat sub ocupatie internationala. Acesta a fost tratatul de la Sèvres, acceptat de Sultan. In acel moment, a intervenit unul din acele personaje capabile sa schimbe cursul istoriei si sa-si lase pecetea pe istoria unei tari (de fapt, a mai multe tari). Acesta era generalul Mustafa Kemal, un militar care se acoperise de glorie in 1915 cand respinsese trupele ANZAC ce debarcasera la Dardanele, care s-a retras adanc in Anatolia unde a reorganizat armata turca si a refuzat sa recunoasca puterea de la Istanbul. A fost ajutat si de trupele grecesti care nu isi aratasera puterea in Primul Razboi Mondial, preferand sa joace table si care trebuia sa-si ia revansa pentru umilinta din 1453. Dar dezastrul din 1453 a fost urmat de dezastrul din 1922… trupele grecesti au patruns adanc in Anatolia sa puna mana pe Mustafa Kemal si armata lui, dar, cum organizarea nu reprezinta un punct forte al grecilor, acestia nu au putut sa isi organizeze un sistem eficient de aprovizionare. Armata greaca a fost inconjurata, lipsita de provizii si invinsa…

Dupa ce grecii masacrasera turcii in Smyrna, acum ei trebuiau sa evacueze orasul in graba – armata lui Mustafa Kemal venea in forta, dornica de razbunare. Un milion de greci urmau sa paraseasca malul estic al Egeei dupa aproape 2.500 de ani, locul lor fiind luat de turci. Atatürk reuseste sa anuleze tratatul de la Sèvres (unicul tratat devenit caduc din cadrul sistemului Versailles) si sa obtina maximum – trupele straine parasesc Istanbulul, Kurdistanul, 70% din Armenia si Tracia de Est revin Turciei, planurile de ocupatie italiana in Lycia sunt anulate, iar populatia greaca din Asia Mica este deportata in Grecia, in locul lor venind turcii din Macedonia. Intreaga Turcie era la picioarele invingatorului care abolea califatul si il expedia pe sultan in exil, incheind dinastia osmanilor. Turcia devenea Republica si urma sa devina o tara europeana… o laicizare in forta a Turciei a fost practicata apoi, pana in 1938, de catre Mustafa Kemal devenit Atatürk – “parintele turcilor”. La moartea sa, Imperiul Otoman era mort si ingropat, in locul lui aparand o Turcie nationalista cu o singura natiune – cea turca (armenii au fost masacrati, grecii alungati, iar kurzii negati).

Dupa 12 ore de mers (evident, am si stat zdravan), ajungeam in celebrul cartier Laleli, locul in care debarcau comerciantii est-europeni in anii ’90 in cautare de blugi, geci de piele si adidasi ieftini! Am stat si eu prin Laleli candva in 2000, la destul de mult timp dupa “febra dupa blugi”, si atmosfera decrepita si putin gangstereasca a zonei mi-a ramas intiparita in minte… La 13 ani distanta, descopeream un Laleli profund schimbat, un centru comercial modern, plin de magazine luminate a giorno, cu hoteluri care straluceau… departe de decrepitul “Buyuk Paris” in care am stat in 2000. Noi am stat acum in hotelul Grand Ons, un hotel de 3 stele curat si OK. Camerele noastre (presupun ca cele mai ieftine din tot hotelul) nu aveau geam, ma rog, aveau unul, dar dadea undeva in interior), dar camera era curata si cu de toate – toaleta, televizor (inclusiv cu TVR International), safe, dulap etc… Un hotel taman bun pentru Istanbul – sa nu te atraga sa stai in el nicio secunda in plus decat iti trebuie. Ca plus, foarte bine plasat, la vreo 10 minute de Marele Bazar si vreo 20-30 de minute de mers pe jos de zona istorica. Una peste alta, un hotel OK pentru scopul de a descoperi Istanbulul. Si asta am si facut incepand cu minutul 5 din momentul in care mi-am lasat bagajele in camera. Am luat-o spre zona istorica, spre Sultanahmet. E drept, am plecat cam toti din autocar, dar, dupa o masa copioasa pe langa Bazar, doar trei mai ramaseseram sa ajungem la Sfanta Sofia – eu, Miki si parintele Euharisto (aka Daniel), invitat de asemenea de cei de la Zahir Travel…

Iar seara s-a terminat cu o imagine feerica a fantanilor colorate, a Catedralei Sfanta Sofia opusa Moscheii Albastre, intr-o piata care imi place tare mult!

Imagini Bucuresti – Istanbul

Autocar Zahir Travel

Autocarul Zahir Travel gata de plecare

Zapada in Bulgaria

Bulgaria ne intampina cu zapada

Cu autocarul spre Istanbul

si cu un plafon de nori

Autocar spre Istanbul

Dar, cand ajungem pe versantul sudic, apare soarele

Zona verde in sudul Bulgariei

si dispare zapada :)

Granita Turcia - Bulgaria

Granita bulgaro – turca. Aici se termina Uniunea Europeana :)

cu George Vasiliu - Zamolxis.JPG

Cu George – Zamolxis pe pamant bulgaresc

 Trafic in Istanbul

Ioi, Doamne… intrarea in Istanbul !

Laleli

Laleli – arata super modern !

Hotel Grand Ons Istanbul

Intrarea in hotelul Grand Ons

 Camera Hotel Grand Ons Istanbul

Asta a fost camera… ok !

Hotel Oral

Prin vecinatate, un hotel cu un nume interesant ;)

 Cina la Istanbul

Am ajuns la turci, mancam ca la turci !

Rahat turcesc la Istanbul

si sa nu uitam si de preacuviosul rahat !

Obiective turistice Istanbul: Fantana luminata la Sultanahmet

Moscheea albastra si apa din fantana de aceeasi culoare :)

Obiective turistice Istanbul: Catedrala Sf. Sofia Constantinopole

Cea mai mare catedrala a Crestinatatii (pana in 1453) – Catedrala Sf. Sofia

Parintele Euharisto la Sfanta Sofia

si parintele Euharistos

Sfanta Sofia Istanbul
Obiective turistice Istanbul: Moscheea Albastra
Obiective turistice Istanbul: Sultanahmet

 Moscheea Albastra, moscheea cu 6 minarete !

Despre autorul acestui blog: Imperator

Hobby-ul meu este călătoritul… Și deja am ajuns în 97 de țări. Aici, pe blog, depăn amintiri, povești, dar și dau sfaturi celor doritori să cunoască lumea… Doar întreabă !

4 comentarii:

Lasă un comentariu