Anul trecut, cineva din Dubai mi-a spus ca Dubaiul este obsedat ca tot ce se construieste acolo sa fie cel mai mare din lume – exista cel mai mare mall, cea mai inalta cladire, cea mai inalta cladire de apartamente, vor avea cel mai mare aeroport, port, chiar si Taj Mahal din lume. Iar cand mi-a zis ca “Aici, in Dubai, se gaseste si cel mai mare pitic din lume”, chiar am bufnit in ras. Si de atunci, folosesc aceasta butada, smulgand multe zambete de la interlocutori. Si totusi, cu proiecte de genul asta, Dubaiul incearca sa atraga milioane de vizitatori anual, dorind sa devina, ati ghicit, cel mai vizitat oras din lume :). Asa ca, daca tot ma plimbam printre recorduri, nu puteam sa nu ma urc in cel mai inalt bloc din lume – Burj Khalifa. Mai urcasem si anul trecut, dar, cum cei din jurul meu nu urcasera niciodata in turn – nici macar cei care locuiau de mai bine de un an in Dubai, am zis sa urc si eu.

In primul rand, daca vreti sa va urcati in turn, e bine sa va cumparati biletul online cu mai multe zile inainte. Exista un numar limitat de vizitatori acceptati, asa ca trebuie sa alegeti segmentul orar in care vreti sa urcati in turn (la fiecare jumatate de ora, de la ora 8:30 dimineata pana pe la 11 noaptea) si sa platiti. Daca platiti online, biletul costa 130 de dirhami (115 lei), daca va duceti la casa si cumparati un bilet, atunci pretul este de 400 de dirhami (350 de lei) si riscati sa nu mai gasiti locuri. Biletele pot fi cumparate de pe site-ul Burj Khalifa aici. Momentul perfect este in jurul orei 17:00-17:30 (in noiembrie) cand prinzi atat lumina, cat si intuneric, dar si un superb apus de soare. Inutil sa spun ca biletele la acea ora magica dispar repede (in cazul meu, m-am uitat cam la vreo 9-10 zile inainte de a ma urca in turn, biletele la respectiva ora fiind “sold out”, iar primele date cand puteam cumpara bilete in jurul orei 5 dupa-amiaza erau cam peste o luna. Deci, daca aveti planuri batute in cuie in avans, luati-va biletele de Burj Khalifa din timp.

Daca, anul trecut, am urcat doar eu, de data asta am fost o gasca mai mare – patru romani, trei din tara si Roxana care locuieste aici, prin Emirate. Dupa check-out, am sarit in metrou si am plecat spre Dubai Mall / Burj Khalifa. Distantele sunt destul de mari si,din momentul in care te dai jos din metrou, faci cam jumatate de ora pana la intrarea in Burj Khalifa – trebuie sa iei la pas un tunel proaspat construit care leaga statia de metrou de mall si apoi trebuie sa strabati si cel mai mare mall din lume pentru a ajunge exact in partea cealalta la intrare.

Burj Khalifa este marea mandrie a emiratului. Numele lui original era Burj Dubai, dar, cu cateva saptamani inainte de inaugurare, fatalitate – Dubaiul a intrat in incetare de plati. Proiectele gen Palm sau Burj Dubai i-au aruncat in faliment, constructiile s-au oprit brusc, sute de mii de rezidenti straini au ramas fara loc de munca, multi fugind la aeroport, lasandu-si Porsche-urile luate in leasing cu cheia in contact sa vina leasingul sa se spele cu ele pe cap… La un moment dat, aeroportul din Dubai se plangea ca nu mai are loc de atatea masini abandonate in parcare! Evident ca falimentul Dubaiului lovea zdravan toate economiile din Golf, asa ca fratiorul mai mare, emirul de Abu Dhabi, a hotarat sa intervina sa sprijine Dubaiul (ca doar nu se cadea sa cheme FMI-ul). Au urmat negocieri dure care au durat zile si nopti cu multe shisha fumate si cani de ceai baute si, pana la urma, s-a ajuns la o intelegere – Abu Dhabi pompa miliarde in finantele saracite ale Dubaiului si primea tot soiul de proprietati, actiuni etc. etc. Se zice ca, la final, emirul Khalifa, emirul din Abu Dhabi, i-ar fi spus emirului de Dubai: “Prietene, aveti voi aici un turn foarte inalt pe care il veti inaugura peste cateva zile… Ce bine i-ar sta sa poarte numele Burj Khalifa!”. Discutia avea loc cu 1-2 saptamani inainte de inaugurarea cu mare pompa a celei mai inalte cladiri din lume. Toate materialele au fost puse pe foc si retiparite cu numele de Burj Khalifa.

Mi-aduc aminte ca in zilele acelea tranzitam prin Sharjah (emiratul de la nord de Dubai, practic, un dormitor mai ieftin al Dubaiului) in drum spre Sri Lanka si, prin aeroport, gaseai tot soiul de ziare locale si internationale. Presa locala era super fericita si sarbatorea inaugurarea Burj Dubai, o mare izbanda a viziunii seicului de Dubai (partea cu criza economica era trecuta cu vederea). Cand m-am intors, vreo trei saptamani mai tarziu, aceeasi presa comenta stralucitoarea inaugurare a… Burj Khalifa. Eram confuz. Ce naiba e Burj Khalifa? Ce s-a intamplat cu Burj Dubai? De abia cand am ajuns acasa si m-am dat putin pe internet, am aflat ca Burj Dubai a devenit brusc Burj Khalifa, fara ca libera presa din Emirate sa comenteze rebotezarea in graba a cladirii.

Ma rog, de atunci, turnul a ramas cu numele de Burj Khalifa, oficial, pentru a omagia pe marele frate din Abu Dhabi (de altfel, purul adevar). Daca, ani de zile, prin turn a cam batut vantul (doar la figurat), se pare ca, odata ce prosperitatea, a revenit incet-incet la Dubai, turnul a inceput sa se populeze – ba cu hotelul Armani (cica unicul din lume sub brandul Armani), ba cu ceva firme. Acum n-o fi ocupat 100%, dar cred ca gradul de ocupare este marisor.

Dupa ce am trecut prin portile de securitate, am mai bantuit prin niste culoare care ne povesteau istoria ridicarii monstrului, pentru ca mai apoi sa intram intr-un lift care si el bate un record – nu-mi mai amintesc, fie cel mai rapid, fie cel mai lung din lume care ne-a adus direct la etajul 124! Nu este etajul cel mai de sus, cladirea e mai inalta cu inca vreo 10-20 de etaje, dar panorama este incredibila. Ai practic intreg Dubaiul la picioare, intr-o zi senina (si cu noroc am prins una), poti “bate” cu privirea pana in Sharjah. In directia opusa, datorita soarelui, nu pot vedea mult mai departe de Palm, dar orisicat… Dubaiul la picioarele tale este un spectacol adevarat, o panorama pe care nu o poti uita usor… mii si mii de blocuri, autostrazi, mii si mii de vile, Golful Persic si culoarea lui superba, lacurile artificiale, dar si desertul mort care iti sugereaza cum arata zona Burj Khalifa acum vreo 20 de ani!

Am stat minute in sir, fotografiind si filmand pentru ca, in cele din urma, sa coboram in Dubai Mall… aici ne-am impartit in doua tabere – una care a decis ca e timpul de shopping prin mall, cealalta, adica eu si Mirabela, a taiat-o spre Dubai Marina. Da, mai fusesem in Dubai Marina cu vreo doua zile inainte, dar descoperisem croazierele de acolo si nu puteam sa plec din Dubai fara sa ma dau cu barcuta in largul coastelor Dubaiului.

Asa ca am taiat-o cu metroul spre Dubai Marina si, dupa ce am trecut in revista inca o data zona (pozele fiind de data asta pe soare J), s-a facut ora 16:00 si ne-am urcat in salupa RTA care facea tura. Cum in Dubai nu poate sa nu existe si un business class, exista asa ceva si pe barca de croaziera, dar am preferat oferta la 50 de dirhami (45 de lei) si bine am facut. Probabil, la business class (75 de dirhami) mai primeai vreo bautura si vreun piscot. E drept, acces afara in botul salupei, dar si noi am avut acces la aer liber si poze facute fara ca vreun geam de plexiglas sa se interpuna.

Dupa ce barca a plecat alene prin Dubai Marina, a iesit pe langa blocul rasucit (am senzatia ca nu e inca gata, gata) si apoi a luat-o in viteza, odata iesita in Golful Persic! In urma noastra, intreaga zona Dubai Marina cu zecile sale de blocuri moderne, iar in fata, celebra insula artificiala in forma de palmier – The Palm, pe malurile careia am descoperit cateva hoteluri de mega-fite. Daca mergi cu masina sau cu trenul suspendat prin Palm, ai senzatia ca intreaga suprafata a fost acoperita cu cladiri, dar nu este asa, mai sunt multe suprafete de acoperit cu blocuri, vile, hoteluri si parcuri de distractie. M-am bucurat si de imaginea lui The Atlantis din larg, pentru ca mai apoi sa ne indreptam spre Burj-al-Arab mangaiat de soarele de apus care ii conferea o culoare neobisnuita rosiatica.

Ne-am apropiat cat de cat de Burj si de Madinat Jumeirah, dar apoi am taiat-o direct de-a lungul coastei spre Dubai Marina. Am descoperit plajele destul de virgine ale Dubaiului (zonele de plaja sunt destul de limitate la zonele Dubai Marina si Jumeirah, desi coasta e garla…). Mai e inca mult loc de dezvoltare turistica in caz ca Dubaiul vrea sa ia locul Sharm-el-Sheikh-ului… Am trecut si pe sub nasul emirului care locuieste intr-un colt retras al Palmierului, intr-un colt verde, verde, plin de iarba… nu prea ai insa timp sa admiri rezidenta unuia dintre cei mai bogati oameni din lume pentru ca nu poti sa nu te “lipesti” de barcuta emirului ce poate concura cu multe vase de croaziera! Sunt uimit ca nu detine cel mai mare vas din lume, dar nu e prea tarziu… sper ca doar peste cativa ani :).

Am revenit pe mal dupa apusul soarelui… asa ca am putut sa-mi iau la revedere de la Dubai Marina pe intuneric. Urma drumul la hotel, sa-mi iau bagajele si taxiul pana la aeroport. Si cu gandul ca sper sa revin in Dubai. Au fost 5 zile foarte frumoase si variate – am fost si la Abu Dhabi, dar si prin muntii de la granita cu Omanul, am facut o minicroaziera, am facut si plaja (in noiembrie ;)), m-am intalnit cu prieteni dragi si am fost cu zambetul pe buze. Dubaiul este artificial, dar oamenii care il locuiesc nu sunt, dar, chiar si asa de artificial cat este, uimeste prin extravagante si prin recorduri… iar o lume mai traditionala si mai normala nu este prea departe, trebuie doar sa te indepartezi de marile malluri. Si ca veni vorba de malluri, nu va asteptati la niste preturi ridicol de mici, dimpotriva… asteptati-va insa la un spectacol comercial unic si la o oferta de marfuri greu de egalat altundeva in lume.

Cand am ajuns pe aeroport, am descoperit ca mai era o singura cursa in seara aceea – cursa WizzAir spre Bucuresti. Cursa WizzAir de Sofia tocmai plecase, asa ca pe aeroport se vorbea o singura limba – limba romana! Chiar si asa, tot aeroportul era operational – existau case de schimb valutar, am gasit chiar si un mic food court cu vreo 7-8 restaurante (mai e un McDonald’s si inca un mic restaurant si dupa ce ai trecut de control pasapoarte), magazinele din tax-free deschise. Nu conteaza ca nu prea se zboara inca din Al-Maktoum, totul functioneaza ca si cum ar fi zeci de curse pe zi.

Zborul spre casa nu a avut istoric. Avionul a aterizat la timp, a decolat la timp si calatoria a decurs super OK. Stewardesele erau vesele, zborul fara incidente, singura problema era ca meciul decisiv Romania-Grecia se desfasura in timp ce zburam peste Golf si Irak. Am aflat rezultatul final imediat dupa aterizare si am conchis ca m-am simtit mult mai bine la bordul aeronavei WizzAir pe deasupra Irakului decat pe Arena Nationala sau in fata televizorului…

Imagini Dubai

Cam asa se vede Burj-al-Arab din metro

Lungul tunel de la metro la Dubai Mall

Trecem in viteza prin fata acvariului (la 10:30 dimineata nu prea e nimeni :))

Si ne punem frumos la coada sa ne urcam in Burj Khalifa

Panorama de la etajul 124 … intr-un balcon, in aer liber !

Cam asta se vede

The World – un alt proiect gigantic care se pare nu se va concretiza (ma rog, in Dubai, nu se stie niciodata)

Aici sunt fantanile dansatoare

O gradina langa hotelul The Palace

Cel mai mare Big Ben din lume 🙂

Sa-l vedem mai bine 🙂

Hai Romania !

Nu am ajuns chiar in varf, in varf

O ultima privire …

Dupa Burj, din nou in metro spre …

Dubai Marina !

Cartierul cel mai fain din Dubai

Peste cateva ore, Romania juca meciul decisiv cu Grecia la Bucuresti

cam asa arata Dubai Marina

In viteza, pe Marina Walk

Daca as fi avut vreo juma de ora…

dar ne astepta turul…

si am pornit !

Aici, suntem deja in larg

pe drum – Hotelul The Atlantis de pe Palm

Burj al-Arab

Aici e un restaurant ! Sau un bar ?

Barcuta personala a emirului

Inapoi, in Dubai Marina pe inserat

Inainte de plecare, sa mananc ceva rapid in Mall of the Emirates

Nu sunt inca prea multe zboruri de pe aeroportul nou al Dubaiului. Dar cand or fi !

Oricum, aeroportul este deja gandit sa fie imens

 Bye, bye, Dubai !

[mwi-product sku=”TA006,WIZZ-Air-Black-Grey,WIZZ-Air-Navy-Pink” img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]