Urma sa ma vad cu Iuliana la Buenos Aires… ne intersectam doar doua zile – in cazul meu, ultimele in America de Sud, ea tocmai sosea din Romania. Dar nu sosea singura, ci cu un cutu, cutu… Trebuia sa zboara impreuna cu un caine peste mari si tari, din Bucuresti la Buenos Aires. Nu, nu era cainele ei, ci al unui prieten… A iesit o amintire memorabila si o poveste super-haioasa. Va invit sa o cititi ca merita 🙂
Mai întâi, te asiguri că nu e al tău. Că dacă era, îl iubeai așa de mult încât nu îi făceai figura cu zborul cu avionul aproape 20 de ore. Dacă nu e al tău, și te roagă cineva să îl duci, și nu poți spune nu, și dacă ai apucat să zici da, și dacă asta e, hai să o facem și pe asta… atunci respiri adânc, te interesezi la liniile aeriene cât costă biletul canin, afli că e vreo 200 de euro până în Argentina și că trebuie să aibă la zi vaccinurile. Ai bifat treaba cu actele, știi că are vaccinurile la zi, stăpânul te asigură că nu e nicio problemă, cățelul a mai călătorit pe ruta asta și a fost OK, mai ales că în cea mai mare parte a timpului a fost sedat… Booon. Va fi la fel.
Vine noaptea plecării. Cu Air France și KLM, să le dea Dumnezeu sănătate! Vine stăpânul cu ghemul de puf la aeroport, se fac actele, se cântărește animalul, se constată că are sub 5 kile și poate să stea în cușcă la picioarele tale. Aștepți cu înfrigurare să vezi efectul sedativului care cică ține până la destinație. Câinele pare suspect de vioi. Nu ești mare fan al câinilor, dar ăsta e haios, un pudel care funcționează perfect ca unealtă de agățat străini (de ambe sexe).
La îmbarcare, primul hop. Bubico trebuie să intre în cușcă. Nu vrea. Ceri ajutorul ca pentru persoane cu handicap, în total e nevoie cam de șase brațe ferme să bagi animalul în cușca lui puțin mai mare decât el. În final intră. Te sui în avion cu cățelul, al doilea hop. Nu încape la picioare cușca. Nu știu cum a mai fost treaba, dar știu că avioanele au același spațiu între scaune, e standard, din fabricație. Cum o fi putut să meargă sus? Te întrebi repede, că vine un flight attendant blond (olandez) ca un fotomodel de copertă și te întreabă ce ai de gând cu el. Spui, cu vinovăție, că promiți să fie cuminte și să stea mumos la picioare. No, no. No. După 10 minute vine cineva care îți saltă câinele și îți spune că e evident că nu încape, cuțu merge la cală…. te-ai atașat deja de el, măcar din milă că stă claustrat în cușcă. Te gândești că e frig acolo la locul de căței. Ce să-ți fac, Bubico, viața e nasoală.
Ajungi la Amsterdam, unde faci escală. Îți auzi numele la microfon, ca un pasager cu Alzheimer care nu mai știe poarta de îmbarcare și i se vor da jos bagajele dacă nu ajunge la timp la avion. Te ia puțin cu fiori, e ceva legat de cuțu… ți se spune că nu mai poate călători cuțu mai departe. A muriiit? Întrebi cu ochii mari, sigur că a murit de frig sau a făcut apoplexie, și animalele se stresează și pot muri din asta. Dar oamenilor nu le pasă de asta. Specie crudă. Nu, nu a murit, dar are cușca prea mică și, dacă nu se va găsi în 30 de minute una mai mare, cuțu rămâne la Amsterdam până se găsește una ca să plece mai departe. Păi de ce m-au lăsat cu el în avion din București, dar aici nu? Avem alte reglementări, domnișoară, aici tratăm animalele cu considerație. Cușca trebuie să îi permită să stea în picioare. Aviz amatorilor de călătorit cu canide, silfide, guvide sau stavride. Dacă au cușcă, tre’ să fie mare. Altfel, ne trage de urechi cineva dintr-o țară cu considerație. Ar trebui totuși niște reglementări comune, ca să nu ai surprize, zic….
În avion stau cu inima cât un purice, m-au lăsat să mă îmbarc, au decis în final că nu aveam de ce să stau și eu cu Bubico la Amsterdam în caz de criză de spațiu. Întreb un alt steward de copertă dacă s-a rezolvat cu Pufoșenia Sa. Convins de puterea sa de a-mi face ziua bună, bestia cu ochi verzi si ochelari vintage face o pauză, se leagănă pe culoar relaxat și zâmbește perfect: Miss, you dog is… is… in the plane!
God bless Holland and Dutch efficiency!
Ajungi la Bs As mai mult sau mai puțin odihnit. De fapt, mai puțin, că sunt în avion copii de 2-3 ani, care au nevoie de stimulare, altfel, urlă mai ceva ca un caine la cală. Treci lejer de Migración, te duci la bagaje. Întrebi cu spaniola neexersată de ceva vreme pe lucrătorul care ajută la descărcat valize: tengo que recuperar un perro vivo. Cómo hacer? El răspunde: vamos a ver si viene vivo.
Văleu, dacă e o glumă, e una proastă, câinele nu e al meu…
Da, a fost o glumă.
Câinele apare primul pe banda de bagaje, în viață și foarte treaz. Te întrebi repede unde e efectul sedativului, dacă a fost vreodată… poate a fost doar amețit? Brusc ți se strânge pielea pe brațe. Săracu’ animal, treaz și atâtea ore în avion? Cum ar fi să se facă o operație pe nasul cuiva și să nu aibă anestezie generală? Well? Cum ar fi?
Treci pe la Senasa, autoritatea lor pentru protecție sanitară, și lași acolo vreo 50 de dolari pentru intrarea lui Bubico cu bine în patria-mumă. Te bucuri că ai ajuns cu bine, predai coletul cu pudelul intact celui care așteaptă, te sui în taxi și ajungi la hotel unde bei ceva din minibar și dormi ca să treacă valul de stres…
chiar asa a ajuns blogul asta, cum sa duci un catel la buenos aires…
Sunt o gramada de oameni interesati de acest subiect. Daca nu te intereseaza, poti sa nu-l citesti. Nu se supara nimeni.
Mda, si Sushi (my dog) trebuie sa calatoreasca in curand si habar nu aveam cum trebuie sa fie cusca.
Senc iu! 🙂
Cred ca subiectul e de ajutor multor calatori cu patrupede Mihai. Eu m-am amuzat copios desi cred ca o astfel de calatorie e foarte stresanta mai ales daca cainele nu e al tau!
Mie mi-a placut articolul. 🙂 Sunt iubitoare de animalute si poate ca-mi va fi de folos la un moment dat.
Eu sunt tare curioasă cum reacționează câinele în avion, cu sau fărăr sedativ 🙂 Poate se apucă să latre în timpul zborului și deranjează niște pasageri mai sensibili 😛
M-a amuzat articolul însă trebuie să precizez că numai o femeie putea să facă asta. Woman crazy is a special kind of crazy.
eu am un Golden Retriwer. Cum am sa calatoresc oare cu el?????
sa iei cainele in vacanta cred ca e prea mult , ori te bucuri de vacanta , ori ai grija cainelui…In west sunt amplasamente speciale unde lasi pet ul in perioada cat esti plecat,contra cost.
Buna,
Articolul este foarte bun per total (parerea mea 😉 ) si chiar binisor scris. In plus, e FOARTE util. Insa nu m-am putut abtine sa nu-i raspund lui „copyright”:
– Si eu sunt plecat din tara, dar nu de atat de mult timp incat sa nu stiu ca Romania – cel putin Bucurestiul – este la aceleasi standarde ca si „west”ul ;). Cel putin din acest punct de vedere. Avem draga domnule inclusiv hoteluri pentru animale de companie in care iti poti viziona animalul non-stop peste o conexiune Internet. Si – desi e foarte scump – e mai ieftin decat in „vest” (cam 20 EUR/noapte). Culmea e ca imi inspira mai multa incredere. In vest singura grija a oamenilor este sa nu poata fi dati in judecata – mult prea des…
– west in romana se spune vest si se scrie „vest”. Iar „pet”, se spune „animal de companie”. Si se scrie la fel. 😉
– Ca si adevar general valabil – si eu cred ca e prea mult sa iei cainele in vacanta. Dar articolul nu are nici o legatura cu asa ceva… cineva transporta un caine pentru altcineva. Nu cred ca patrupedul mergea in vacanta, cel putin nu intr-una scurta.
Ca sa nu creada cineva ca am ceva cu bietul om (sic!): Carmen, Retriwer se scrie „Retriever”. Posibil sa stii asta, eu nu spun ca nu stii. Dar este bine sa facem un efort sa scriem corect. Oriunde.
Lamurire: fac aceste observatii din cauza faptului ca incerc sa ma raliez la efortul unora care sunt convinsi ca am ajuns ca din graba sau uneori proasta informare sa nu mai scriem corect, sa amestecam limbile, fara a realiza cat de nociv este acest lucru pentru valorile culturale pe care le lasam urmasilor si pentru educatia pe care incercam sa le-o dam. Si chiar si pentru noi, daca ma gandesc bine…
Eu vreau sa imi aduc cainele din America de Sud in Romania si am escala la Amsterdam 11 ore si nu stiu ce se intampla in acest timp cu cainele .Trebuie sa schimb si compania aeriana , deci fac si check-in si check-out acolo…poate sa imi spuna cineva ce se intampla cu el in intervalul de check-in si check-out? il preiau eu cand preiau si restul bagajului si stau cu el (bineinteles ca va sta in cusca) sau il pot preda la cineva ?
@Monik, depinde de talia cainelui, oricum va sta in cusca.Am venit din Lima cu un caine printre pasageri, fara nicio cusca, cred ca era dresat sa insoteasca o persoana handicapata, domnul care il tinea in lesa s-a urcat printr primii.Cainele a dormit in tot acest timp, nu a deranjat pe nimeni, era sedat.Daca e mic si incape la picioarele tale, poate te lasa cu el, daca nu, asta e…mai bine sa il lasi acasa.Au custi pt. caini la Amsterdam, stai linistita, la Budapesta am vazut ca erau linga check-in, ca si ungurii circula cu animale.
Ms mult pentru raspuns… din Lima vin si eu…e de talie medie,e cocker si are 17 kg…intre timp am mai aflat ca il tin ei, si platesti o taxa de 150 de euro… nu stiu daca e obligatoriu sau optional….cred ca totusi e obligatoriu.
E obligatoriu sigur, la zborurile transoceanice e mai scump, in Europa stiu ca e mai ieftin, cam 50 euro, depinde de companie.Daca ai escala asa lunga poti sa il „aerisesti”, asta daca iesi din aeroport.