Mic tratat de zenificare… prin electronice de calatorie !

Articolul de azi nu este despre destinatii, ci despre gadgeturi. De-a lungul timpului, am fost intrebat cu ce gadgeturi si electronice umblu in calatorii. Am raspuns punctual, acum sa va spun povestea pe lung. Primul aparat cu care am plecat prin lume a fost, evident, aparatul de fotografiat. Era un aparat chinezesc, Qingdao se numea (ulterior aveam sa aflu ca e numele unui oras, mult mai cunoscut pentru berea Tsingtao) care m-a servit mult si bine, cred ca aproape un deceniu. In 1998, s-a adaugat si o videocamera cumparata din Bulgaria (pe vremea aceea, dintr-un motiv care imi scapa, Bulgaria avea unele dintre cele mai ieftine electronice din lume), asa ca din 1998 am o arhiva de mai bine de trei terra de filme din toata lumea. A urmat telefonul mobil (roaming de abia de prin 2004) si am trecut si la aparatura foto si video digitala prin 2004 – 2005. Atunci, m-am izbit de nevoia de a salva pozele pe care le inregistram pe cate un SD. Si solutia a fost rapida – gaseam vreun internet café (oricum, din cand in cand mai aveam nevoie de Internet) si, cand frecam netul, imi salvam pozele pe DVD-uri… Asta, pana cand am ajuns in Etiopia si imi cumparasem un aparat care facea poze de cativa mega…

Ei, bine, in Etiopia am luat o teapa monumentala. Netul mergea de zici ca sta, iar internet café-urile erau extrem de rare. Daca totusi gaseam unul, in mod sigur nu avea ce trebuia. Fie nu avea CD burner, fie nu putea arde DVD-uri, ci doar CD-uri de 700 Mega, dar nu aveau CD-uri blank. Cert este ca am cheltuit extrem de mult pe salvarea amintirilor pe DVD-uri (la un moment dat, am trimis SD-uri la Addis Ababa, singurul loc din tara in care se puteau arde DVD-uri si, culmea aveau si DVD-uri blank). Cert este ca salvarea imaginilor foto-video m-a costat mai mult decat biletul de avion! Asa ca, odata intors in tara, m-am aruncat „c-o falca-n cer si cu alta in pamant” pe magazinele on-line de electronice si mi-am cumparat primul laptop „de calatorie”. Criteriile de cumparare? Ieftin si sa aiba un hard mare, sa imi incapa si pozele, si filmele. In rest, nu conta. A… si sa fie mic, sa nu-mi rup spatele cu ditamai hardughia!

Dar, intre timp, nevoile s-au multiplicat. Laptopul nu mai putea sa fie doar un „pictures carrier”. Aveam nevoie de un laptop pe care sa scriu, sa re-size poze, sa frec Internetul, sa mai scriu si cate un power point… Pfff, aveam nevoie de un laptop serios, care sa mearga bine si sa fie usor. Si, sincer, nici nu stiti de cate ori n-am vrut sa dau de pamant cu laptopul la halul in care se misca… Nu stiu daca mi-a rapit cateva zile din viata, dar sigur e responsabil de foarte multi nervi.

Mai acum vreo luna, am fost contactat de reprezentantii Asus sa testez un laptop nou, ziceau ei — fix pentru calatorii. In plus, am fost invitat alaturi de alti bloggeri la Doftana, la pensiunea ATRA pentru un weekend zen. N-am prea inteles legatura, dar cand m-am trezit cu laptopul nou-nout gata de incercare in brate, am descoperit ca il chema ASUS Zenbook UX 305 . Numele mi-a placut, mai ales ideea de Zen. Am inteles ca numele de Zen a venit de la desenul rotund de pe el, dar pentru mine zen a fost ca in sfarsit am avut un laptop care nu m-a enervat. Nici macar o secunda. Netul a mers cum trebuie, pozele s-au descarcat la o viteza optima, nu s-a blocat niciodata, totul a fost perfect… adica, cam cum ar trebui sa fie. Nu sunt un tip tehnic, nu pot sa va povestesc prea multe despre procesoare si harduri, asa ca va recomand sa va uitati aici. Eu o sa va povestesc insa experienta.

M-am uitat la inceput cu neincredere ca are o diagonala mai mare decat laptopul meu. Al meu e de 10 inch, cel primit in teste avea 13,3 inch. Evident ca imi place un ecran mai mare, dar asta inseamna si mai greu. M-am lamurit insa ca nu trebuia sa ma tem din momentul in care l-am „dezbracat” de tot soiul de plastice si invelitoare si l-am luat in brate. Wow… nu stiu daca e mai usor decat al meu mic, dar e foarte, foarte usor. M-am uitat la el – era incredibil de subtire. Aproape ca mi-era frica sa nu-l rup, dar mi s-a parut si al naibii de solid (un lucru ideal, cand il plimbi pe te miri ce drumuri desfundate ale Cambogiei sau pe bolovanii Boliviei). M-am uitat la specificatii si cica are 1,6 cm grosime si doar 1,3 kg.

Am apasat pe butonul de start si, hop!… o alta megasurpriza. S-a pornit imediat. Nu stiu daca am asteptat mai mult de cinci secunde. Acum nu stiu daca e din computer sau din soft (avea instalat Windows 10.0, cu care nu lucrasem niciodata), dar in mod cert e si de la computer. Vorba-ceea, anii de cand astept mult si bine pana se porneste din momentul in care apas pe buton si-au pus amprenta asupra surprizei. A trebuit sa lucrez un pic sa incarc un Chrome, un picture re-sizer, sa-mi aduc aminte de passworduri de Yahoo sau Facebook, dar, pana la urma, iata-l functional. Si pentru ca programul de weekend de la ATRA a fost simplu – nimic, zennnnn, stai la soare (Slava Domnului, am avut soare) si lasa-te zenificat de peisaj, evident ca m-am apucat sa scriu articole, sa mai frec netul, in fine, sa-l incerc, ca d-aia il aveam pe mana. Cum ziceam, nu o sa va zic cati hertzi sau nu stiu ce are, va zic, pe scurt, ce am observat.

E usor, v-am zis. In plus, a intrat in rucsacul pe care-l am de vreo cinci ani. Checked.

Arata foarte fain – nu stiu exact din ce e, un aluminiu, cred, dar care este (sau imi da senzatia) de o chestie solida. Nu, nu am dat cu el pe jos, dar, sincer, nu mi-e teama ca se rupe prea usor.

Se misca natural – tot ce am avut de facut am facut la viteza similara laptopurilor acelora zdravene si cu performante mari de la birou. Nu m-am enervat nicio secunda. Nici nu s-a blocat.

Bateria tine muuuuuult. Stiti reclama aia veche cu gustul luuuuuuung? Cam asa e si bateria lui Zenbook. Am citit pe undeva ca ar tine 12 ore. Habar n-am cat tine, de fapt, cert este ca l-am luat si la Istanbul la World Tourism Forum, unde am stat cam toata ziua si l-am tinut deschis non-stop, si cand ajungeam la hotel sa-l incarc, mai avea destula baterie. Cred ca e perfect pentru zborurile alea lungi transcontinentale de 10 – 12 – 14 ore, cand ai de scris articole sau de urmarit filmul preferat pe care il ai pe laptop si nu ce iti da compania aeriana. Sau, ma rog, orice activitate in care nu ai vreo priza la indemana. In plus, de vreo doua ori m-a scos din criza bateriei telefonului, care era pe sfarsite. Nu stiu daca e din fabricatie, dar mi-a incarcat telefonul aproape la fel de repede ca si cum l-as fi bagat in priza.

Ecranul mi s-a parut foarte luminos. Chiar si cand batea soarele in el (cand stateam trantit pe sezlong la ATRA sau in avion, cand il lovea soarele din lateral), se vedea foarte bine.

Am descarcat repejor pozele. Am inteles ca are USB port 3.0. Nu am ajuns sa-l folosesc, pur si simplu am varat SD-ul in el si pozele s-au descarcat repejor. E drept, nici nu am avut extrem de multe.

Ma rog, evident, fiecare cauta si alte criterii de alegere a unui laptop. Nu l-am folosit prea mult pe post de DJ de Youtube, dar inteleg ca are niste performante deosebite, pozele se vedeau beton pe ecran, mai ales cand erai in semiobscuritate, si, ce e mai important – incape pe tavita din avion..

Evident, o sa ma intrebati si cat costa minunea. Well, nu e ieftina, dar zic ca merita. Vreo 4.000 de lei (cu tot cu TVA).

Cam asta ar fi ce am observat in astea doua saptamani, cand am folosit pe drumuri Asus Zenbook UX 305. Ca orice produs pe care bloggerii il primesc in testari, l-am dat inapoi, dar am o sansa sa-l recapat (ma rog, in afara cazului in care imi scot cardul din buzunar si il cumpar de la vreun magazin on-line). Si ca sa-l recapat, doar voi m-ati putea ajuta si v-as multumi etern. Cei de la Asus organizeaza un concurs intre mine si alti bloggeri care au fost invitati la Doftana la Blog Wars, iar cine primeste mai multe voturi castiga un laptop. Nici cei care participa la votare nu raman cu mana goala – daca votezi, poti castiga un telefon mobil – fie un telefon Asus ZenFone Selfie, fie un ZenFone 2 Laser..

Asa ca v-as multumi daca m-ati putea vota in aceasta editie Blogwars aici. Ce trebuie sa faceti ? Sa va inregistrati si apoi sa-mi votati articolul. Cum ziceam, daca va inregistrati, puteti castiga unul din cele 2 telefoane mobile puse in joc (evident, prin tragere la sorti). Se va putea vota pana pe 14 martie 2016, orele 12:00.

Va astept sa ma votati aici si va adresez multumiri eterne.

Curgea raul, era soare… zen, ce sa mai 🙂

La Istanbul, la conferinta