Distribuie articolul:

Am ajuns prima oara pe Marea Zid Chinezesc intr-o geroasa zi de decembrie. Era un frig de crapau pietrele, mercurul termometrului se ambitiona sa nu urce peste -20 de grade Celsius. In schimb, era un cer ca de sticla, un albastru dur si o claritate de vedeai satelitii-spion americani de deasupra Republicii Populare. Si, evident, Marele Zid era parasit… foarte putini vizitatori incotosmaniti ca de Polul Nord vizitau Zidul. Probabil, erau pentru prima oara in Beijing si nu voiau sa rateze poate cel mai cunoscut monument istoric al Chinei multimilenare. Mi-aduc aminte, un nene era cu un yak megaimpopotonat pentru a se poza cu turistii. Cativa se si pozau. Cand a aparut maimuta europeana (adica, eu), toti au abandonat yakul si au venit sa se pozeze cu mine. Nu cred ca m-a iubit prea tare tipul cu yakul.

Marele Zid are o poveste multimilenara. A fost construit de civilizatii chinezi sa se apere de sturlubaticele triburi nomade ale Mongoliei care, timp de milenii, aveau obiceiul sa vina si sa jefuiasca orasele chinezesti. Primele fortificatii au fost construite prin secolul VII i.Hr (adica, acum 2700 de ani), dar un zid adevarat care a conectat diversele fortificatii a fost ridicat de primul imparat al Chinei Qin Shi Huang (220 – 206 i.Hr), faimos si prin mausoleul sau fabulos, din care nu a fost excavata decat o parte din Armata de Teracota de la Xi’an. Desi milioane de oameni au lucrat timp de mii de ani la Zid, a fost complet inutil ca orice zid ridicat mai de tarziu de regimuri paranoice (gen zidul de la Berlin, zidul ghetoului palestinian sau planul noului zid american). Nicio batalie semnificativa nu a avut loc in dreptul zidului, iar atunci cand China a fost ocupata de mongoli care au fondat dinastia mongola Yuan si, mai tarziu, de manciurieni si de mongoli care au fondat ultima dinastie imperiala Qin, zidul a fost complet nefolositor.

Ceea ce se vede acum provine mai ales din edificiile de pe timpul dinastiei Ming (1368 – 1644), adica fix dinastia de origine chineza care i-a alungat pe mongolii din dinastia Yuan si care au fost invinsi de manciurieni veniti de dincolo de zid. Deci aveau de ce sa se teama.

Cat de lung e Marele Zid Chinezesc. Diversele masuratori arheologice sau din satelit se contrazic. Maximalistii spun ca ar avea undeva peste 20.000 km, fiind construit in mai multe valuri si intinzandu-se pana dincolo de granitele actuale ale Chinei in Asia Centrala, dar zidul Ming are 6259 km, incluzand barierele naturale, cum ar fi raurile sau inaltimile. Timp de ani buni, chinezii au fost mandri ca sunt constructorii singurei structuri care poata fi observata cu ochiul liber din Cosmos. Ei bine, aveau sa fie dezamagiti cand primul cosmonaut chinez a ajuns in spatiul extraterestru si a marturisit ca, din pacate, zidul nu poate fi vazut din Cosmos. Evident, s-a uitat dupa el. Dar asta nu inseamna ca nu este o minune a lumii, dimpotriva, este una dintre acele realizari care au ajuns pe lista finala si cu care sunt cu totul de acord. Marele Zid Chinezesc este cu adevarat una dintre minunile lumii.

Cum ziceam, prima oara am ajuns intr-un decembrie. Aterizasem intr-o sambata, de dimineata, in Beijing si, a doua zi, nu puteam sa nu ma duc la Zid. Drumul de la Beijing spre Zid era neasteptat de liber. Cum ziceam, era cumplit de frig, asa ca chinezii se bagasera la adapost. Putini incercau sa scoata nasul afara, asa ca, odata ajuns la telecabina de la Badaling, am urcat imediat fara coada si, in cateva minute, eram sus pe zid. Exista mai multe locuri in care poti sa vizitezi Zidul in apropierea Beijingului, dar departe cel mai dezvoltat este la Badaling. Aici s-au construit telecabine, poti cobori pe un soi de tobogan pentru boburi, este THE Zid pentru multi. Am fost aici de doua ori – prima oara, cum am zis, iarna, a doua oara, in august 2008, in timpul Jocurilor Olimpice. Si atunci am realizat cu adevarat ca China este o tara cu o populatie mai mare de 1 miliard de suflete. Cred ca jumatate din ele erau sus pe Zid. Pe alocuri, te miscai printr-o aglomeratie care rivalizeaza cu poporul care se inghesuie la 8 si jumatate dimineata in metrourile din Moscova sau Tokyo (cel din Bucuresti e parfum, e chiar pustiu, fata de celelalte). A treia oara, in 2012, am vizitat Zidul la Juyongguan Pass. Eram cu un grup de turisti cu care vizitam impreuna China intr-unul dintre tururile „Haideti cu Imperator in …” si i-am spus ghidului ca pentru nimic in lume sa nu mergem la Badaling. „Ah, nu”, mi-a zis ghidul, zambind. „In niciun caz. Am fost acolo acum cateva zile cu un grup si literalmente nu am putut sa ne urcam pe Zid, nu era loc”. Si asa am ajuns la Juyongguan Pass, unde erau doar cateva suflete. De ce? Simplu, pentru ca nu sunt telecabine, e doar Zidul, iar chinezilor nu le prea place sa urce pe jos. Majoritatea vizitatorilor erau niste copii de scoala, care pufaiau si ei din greu la urcare. E drept, si treptele alea erau inalte rau.

Cum arata zidul? Ganditi-va la un sarpe imens din piatra care se intinde pe kilometri intregi. Cat vezi cu ochii, sarpele de piatra, luand curbe neasteptate, intrerupt din cand in cand de turnuri de aparare parca trase la indigo. Sincer, e un spectacol deosebit! La Badaling, dar si la Juyongguan sunt doua ziduri paralele care apoi converg undeva in varful unui deal, coborand apoi pe o alta sa de deal. Accesul este restrictionat doar intr-o parte a zidului, poate si pentru ca fotografii sa aiba sansa unor imagini fara hoarde de turisti locali. Evident, ca oriunde in China, toata harmalaia comerciala se afla la picioarele zidului, unde poti sa-ti cumperi orice iti trece prin minte, sa te imbraci sa pozezi in imparati chinezi (poza mea „Imperial” nu e de la Zid, e de undeva din Beijing), sa mananci, sa bei, in fine, sa spargi niste yuani. Am descoperit cu bucurie ca astfel de bazaruri nu erau la Juyongguan, ci doar ziduri, temple, turnuri de aparare… si foarte mult loc in care sa topai, sa faci poze, sa admiri orizontul. Din pacate, am prins o zi plina de ceata, dar data viitoare cand ajung, sigur va fi soare :).

Exista mai multe locuri in care poti sa vezi Zidul, nu numai la Badaling si Juyongguan, aici am fost eu, dar poti sa mergi si la Mutiyanu (destul de aglomerat si aici, pentru ca exista telecabina si tobogan). Mai exista zone vizitabile unde zidul nu a fost restaurat impecabil ca in zonele turistice, dar sunt mai departe de Beijing.

Cum ajungi la Marele Zid Chinezesc

In primul rand, trebuie sa ajungi la Beijing, lucru relativ simplu, tinand cont ca aproape fiecare companie aeriana europeana care are si zboruri intercontinentale zboara si la Beijing. Datorita competitiei, preturile pot fi destul de mici – am vazut dus-intors din Bucuresti si la 300 si ceva de euro. Frecvent gasesti tarife sub 500 euro. De la Beijing, numeroase agentii de turism organizeaza tururi de o zi sau de o jumatate de zi, de multe ori incluzand si mormintele imperiale in program.

Exista si autobuze sau chiar si tren care merg spre Badaling, dar cumpara bilete in avans, pentru ca daca te duci dimineata decis sa cumperi, s-ar putea sa nu gasesti decat la bisnitari.

Poate cea mai buna optiune este sa gasesti vreun sofer cu masina sa si sa poti merge de la o sectiune de zid la alta. Preturile sunt foarte negociabile, dar e bine sa gasesti un vorbitor de chineza sa negocieze pentru tine, foarte putini chinezi vorbesc engleza.

Viza China

Viza chineza se obtine in avans de la ambasada chineza la Bucuresti. Aici ai toate informatiile. Daca te afli in tranzit prin Beijing venind din afara Chinei, urmand sa calatoresti mai departe in afara Chinei (Hong Kong sau Macau sunt considerate „in afara Chinei”), poti intra in Beijing fara viza si sa stai maximum 72 de ore. Nu ai voie sa iesi din Beijing, dar poti sa te duci la Marele Zid.

Cand sa mergi la Marele Zid Chinezesc

As zice ca perioadele cele mai bune sunt primavara si toamna, dar evita zilele din jurul datei de 1 octombrie (Ziua Nationala, cand sute de milioane de chinezi pleaca in vacanta). Vara poate fi foarte cetoasa si ploioasa, in plus, zeci de milioane de chinezi vor sa-i dovedeasca lui Mao ca sunt oameni adevarati (Marele Carmaci a spus la un moment dat ca nu esti un om adevarat daca nu ai urcat pe zid. Banuiesc ca nu se gandea la telecabine ;)). Iarna este gol, dar si ingrozitor de frig.

Bani

Moneda nationala a Republicii Populare Chineze este yuanul. Nu poti folosi nicio alta valuta. Exista ATM-uri peste tot unde poti sa scoti bani inclusiv din carti de debit, poti plati cu cartea de credit prin multe locuri, iar daca iti place sa vii cu purcoiul de cash la tine, vino (in ordinea recomandata) cu dolari de Hong Kong, yeni japonezi sau dolari americani. Poti sa schimbi si euro, dar de obicei la rate de schimb nefavorabile.