City Break Blue Air – Oslo, dupa 20 de ani ! (partea 2)

Daca tot aveam Oslo Pass, trebuia sa-l folosesc serios. Si cel mai intensiv mod de a folosi un astfel de card este cel de a vizita atractii precum muzeele. Iar Oslo are o serie de muzee care pe mine chiar ma interesau. Vremea de dimineata era „comme ci comme ca”, un pic de nor, dar se anunta soare, asa ca am plecat spre digul 3 de la primarie pentru ferry-ul spre peninsula Bygdoy, unde sunt concentrate unele dintre cele mai interesante muzee din Oslo.

Dupa vreun kilometru parcurs pe jos de la debarcader spre primul muzeu, plin cu vile foarte faine care mi-au adus aminte de Insulele Printeselor din Marea Marmara, am ajuns in fata Norges Folkemuseum – sau Muzeul Satului Norvegian (pret intrare 130 de coroane / 14 euro, gratis cu Oslo Pass). Ideea muzeului satului din Oslo este similara cu a celui din Bucuresti – case traditionale din diverse colturi ale Norvegiei au fost identificate, demontate si remontate in Oslo. Spre deosebire de Bucuresti, la muzeul din Oslo sunt si sali de expozitii, mai sunt tot soiul de demonstratii cu vanzare (gen olarit sau chiar facut paine intr-o brutarie) si focusul nu este doar pe civilizatia rurala. De fapt, primii pasi i-am facut in muzeu in zona dedicata civilizatiei urbane de inceput de secol XX, care incerca sa recreeze si chiar a reusit atmosfera Oslo-ului de acum 50 – 100 de ani. Intram mai intai intr-o mica pravalie de cartier, unde suntem intampinati chiar si de o vanzatoare care vinde niste maruntisuri retro, apoi dupa ce trecem printr-o casa de mici burghezi de inceput de secol, luam toate institutiile la picior – banca, tutungeria, farmacia si un mic cartier ruralo-urban de suburbii norvegiene.

Foarte interesanta incursiunea asta urbana sau, mai degraba, suburbana, dar eram nerabdator sa vad satul norvegian. Si l-am vazut. Case din lemn masiv (ma rog, greu de gasit tara mai impadurita ca Norvegia), case mari, cocotate pe stalpi ca in Asia de Sud-Est – in Asia, pentru a se ridica deasupra inundatiilor din sezonul ploios, cele din Norvegia, pentru a nu fi ingropate de zapada… De asemenea, celebrele acoperisuri cu vegetatie deasupra, in fine, a fost o placere sa le vezi. Intr-un colt al muzeului exista si animale domestice, unde copiii norvegieni pot descoperi ca laptele nu creste pe rafturi de supermarket, ci in ugerele unor animale destul de masive, cu coarne, numite „vaci”. De asemenea, am gasit o brutarie unde doua femei desculte lucrau la foc automat pentru a coace un soi de lipii, dupa o reteta traditionala norvegiana. Cei dornici de plimbare puteau sa se plimbe cu caleasca trasa de un cal cam trist, strunit insa cu grija de o tanti-vizitiu mai in varsta, iar copiii obisnuiti cu tablete si jocuri high tech puteau sa se dea in leagane unde scaunul era un cauciuc de camion… Ca pe vremuri.

In varful dealului, se afla insa monumentul-simbol al muzeului – o biserica de lemn, similara, ca idee, celor maramuresene (de altfel, in multe locuri am descoperit similaritati cu casele traditionale din Ardeal, in special cu cele sasesti – incepand cu mobilele pictate pana la aerul vechilor dormitoare). Biserica este extrem de veche, mai veche decat cele maramuresene, a fost construita in 1212 in satul Gol, iar cand satenii au hotarat in 1880 sa o demoleze pentru a construi o noua biserica mai mare si mai fatoasa, regele Oskar al II-lea al Suediei (pe atunci, Norvegia era parte din Suedia) a cumparat-o si a finantat si mutarea ei in muzeul din Oslo, si restaurarea ei (actul sau este subliniat pe tablitele informative de langa biserica). Biserica este detinuta de actualul rege al Norvegiei, care a mostenit-o de la coroana suedeza dupa despartirea suedo-norvegiana de la inceputul secolului trecut.

Am intrat si eu in biserica… o deschidere ampla, o atmosfera intima, intunecata, si o Cina cea de Taina pictata intr-un stil aproape identic cu cele din bisericile reformate sasesti din Ardeal… desi sunt mii de kilometri intre Gol si Viscri, iata ca exista o apropiere stilistica si culturala neobisnuita.

 

Am luat-o apoi pe jos spre urmatorul muzeu – Muzeul Vaselor Vikinge (intrare 100 de coroane / 11 euro). Daca scitii si popoarele stepelor de la nord de Marea Neagra si Caspica isi ingropau capeteniile impreuna cu calul, vikingii isi ingropau, de asemenea, capeteniile impreuna cu principalul lor bun de razboi – vasul… asa ca de-a lungul secolelor „au supravietuit” in pamant, uneori aproape intacte, celebrele vase de razboi ale vikingilor, prin intermediul carora au terorizat coastele Angliei, Irlandei, Frantei, pana hat, prin Sicilia… Iar atunci cand una din capetenii inceta din viata, se ducea in mormant nu numai cu bijuterii si alte mici obiecte personale, ci si cu ditamai barca, barca personala care fusese folosita in explorari sau campanii de jaf (s-au mai gasit sanii si alte obiecte ceva mai mari). Asa ca in muzeu exista trei barci originale, doua, intr-o conditie foarte buna, una, mai putin… dar interesant este ca, in cazul a doua barci, ele erau detinute de niste femei conducatoare – asta, in conditiile in care vikingii au reputatia unor macho razboinici si cruzi, unde nu prea exista loc de feminitate…

 

Am sarit apoi in autobuz (gratis cu Oslo Pass), pentru a ajunge pe malul fiordului unde se afla trei muzee. Din pacate, fiind destul de tarziu, a trebuit sa alegem doua dintre ele, pentru ca se inchideau. Asa ca, fara sa gandesc prea mult, am intrat in Muzeul Kon Tiki (bilet intrare, 100 de coroane / 11 euro), unde am retrait povestea lui Thor Heyerdahl, un personaj fabulos care mi-a fascinat copilaria. Thor a fost un aventurier, biolog si etnograf norvegian care, dupa ce a terminat facultatea, s-a dus in insulele Oceaniei pentru a studia biologia locurilor… acolo a aflat despre legendele localnicilor care indicau ca ei proveneau din vremuri imemoriale, din America de Sud. Thor a sustinut aceasta teorie care a fost contrazisa de alti oameni de stiinta ai vremii… Asa ca el, impreuna cu cinci amici, a decis sa demonstreze printr-un exemplu practic. S-au dus in Peru, unde, cu sprijinul presedintelui, a construit un vas din lemn de balsa botezat Kon Tiki, folosind informatiile cu privire la vasele incase ramase de la conchistadori. Am aflat din muzeu cu aceasta ocazie, cu stupefactie, ca Thor avea fobie de apa si ca nu stia sa inoate! WOW!

Cei 6 au navigat pe pluta Kon Tiki timp de 101 zile pana in insulele Oceaniei, in Polinezia franceza… Calatoria sa a devenit un hit global… si dupa marea expeditie, acesta a mai facut una peste Atlantic intr-o pluta din papirus, numita Ra (dupa Zeul-Soare egiptean). Cand a pregatit prima expeditie Ra, echipa europeana a lui Thor a avut o surpriza – nu mai exista papirus in Egipt! Da, in tara care a facut aceasta planta celebra! Asa ca a folosit papirus de pe lacul Tana din Etiopia si a gasit niste constructori de barci din papirus taman in Ciad (deasupra sectiunii cu expeditiile Ra se afla si steagul… Romaniei. Aveam sa descopar ca nu era al Romaniei, ci al Ciadului, care are un steag identic cu al nostru!). Prima expeditie a esuat (barca s-a scufundat si au fost salvati de un iaht), pentru ca nu luasera in considerare un mic element constructiv, care s-a dovedit vital. A urmat Ra-2, care a reusit sa traverseze Atlanticul din Africa pana in Caraibe.

Ei bine, aceste povesti fascinante (cel putin, pentru mine), vasele Kon Tiki si Ra-2 (ma rog, replicile lor, banuiesc) si povestile Insulei Pastelui, ale insulelor din Oceania si ale bastinasilor lor sunt in acest muzeu de care m-am indragostit… Si in care as fi stat ore in sir…

 

Dar la doi pasi de el, se afla Muzeul in care se afla istoricul vas Fram (100 de coroane / 11 euro, gratis cu Oslo Card), care a participat la unele dintre cele mai fascinante descoperiri si expeditii arctice si antarctice de la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX. Din pacate, am fost cam grabit prin Fram (mizeaza pe vreo doua ore de stat, pentru a digera toata informatia), dar am putut urmari cu mare atentie povestea dramatica (si tragica pentru Scott) de cucerire a Polului Sud…

 

Ultima zi fiind de asemenea faina, plina de soare, am decis sa fie mai mult outdoor. Am fost totusi sa vad fortareata Akershus, care inca este folosita de guvernul si de armata Norvegiei pentru diverse functiuni oficiale (cu o seara inainte, fusese un mare party unde nu intrai decat cu o invitatie verificata cu atentie de un ofiter al armatei), dar tot dealul este impanzit de muzee – cum ar fi, evident, Muzeul Armatei si Muzeul Rezistentei. Am optat insa pentru castel (bilet intrare, 100 de coroane / 11 euro, gratis cu Oslo Pass), fosta resedinta regala, fosta fortareata… si nu mi-a parut rau. Fara sa fie un palat somptuos, in genul marilor resedinte regale sau imperiale, este un loc fain care denota istorie, bun-gust si, de ce nu, un lux moderat… Asa ca m-am simtit chiar bine. Daca sunteti prin zona, merita vizitat.

 

Am lasat pentru final probabil cel mai vizitat loc din Oslo – parcul Vigeland (sau, oficial, Parcul Frogner, care contine multe operae de-ale lui Gustav Vigeland). Evident, pana acolo nu am putut sa n-o iau pe jos prin centrul orasului, de la Parlament pana la Palatul Regal, si apoi sa sar intr-un tramvai spre parcul cu sculpturi. Ce stiam (si imi aduceam aminte din 1997) era ca parcul este plin cu statui de nuduri – feminine, masculine, opere ale unui singur artist – Gustav Vigeland. Nu stiu daca este in Cartea Recordurilor, dar norvegienii se lauda ca este cel mai mare parc de sculpturi din lume facute de un singur om (am mai vazut ceva similar pe langa Vientiane, capitala Laosului, dar, in mod cert, mai mic). Aici se afla nu mai putin de 200 de sculpturi de nuduri din bronz, fier si granit. Parcul a fost terminat dupa mai bine de un deceniu.

Dupa intrare, dai de o pasune flancata de doua randuri de arbori si, apoi, dai peste operele lui Vigeland… mai intai, niste sculpturi de-a lungul unui pod peste un lac, apoi, o imensa fantana arteziana, sprijinita de niste giganti si inconjurata de diverse statui, si apoi, in fine, in varful dealului, celebrul Monolit – o coloana imensa unde sunt sculptate 121 de corpuri umane care se indreapta, contorsionate, spre cer.

Uitandu-ma acum cu atentie la operele lui Vigeland si avand deja mai multe locuri vizitate decat in 1997, incepe sa imi treaca prin minte o idee erotica – arta lui Vigeland imi aduce aminte de arta sculpturala nazista… omagierea corpului uman, un corp uman perfect, omagiul perfectiunii antropologice… imi trec prin minte sculpturile din gara Milano Centrale (e drept, acelea erau in Italia, dar ideea artistica a lui Mussolini nu era foarte diferita de gusturile lui Hitler) si de cele de pe stadionul olimpic din Berlin (construit pentru Jocurile Olimpice din 1936). Da, parca seamana, e o asemanare mult prea izbitoare. E drept, statuile lui Hitler si Mussolini sunt mult mai formale si oficiale, cele ale lui Vigeland clar mai jucause, unele hazlii de-a dreptul si cu o oarecare tensiune sexuala (sculptura oficiala a Germaniei naziste era clar asexuata). Apoi, citesc undeva ca parcul a fost terminat in 1943 (cand a si murit artistul), iar cand a fost inaugurat Monolitul au venit aproape 200.000 de oameni. Ia stai… in 1943, Oslo si o buna parte din Norvegia erau sub ocupatie germana, la putere era uratul (si executatul dupa razboi) Quisling. Si atunci lucrurile au inceput sa se lege… am aruncat o privire pe internet si am descoperit cateva articole care sustineau ca Vigeland i-a admirat pe nazisti si a fost protejat in timpul ocupatiei – normal, atunci si-a si terminat opera.

E drept, in zilele noastre, la peste 70 de ani dupa incheierea cosmarului nazist, putini mai sunt realmente „loviti” de mostenirea acelor vremuri. Dar sunt surprins ca norvegienii, care au fost atat de antinazisti in timpul si dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial (Numele „Adolf”, destul de popular in Norvegia pana in 1940, a fost interzis si nu prin lege, ci prin vointa populara), l-au acceptat si chiar glorificat pe Vigeland. Sunt curios care ar fi fost situatia daca artistul ar mai fi trait pana in 1945 sau dupa…

In fine, asta conteaza mai putin… Parcul merita vizitat, iar combinatia de pajisti verzi, numeroase flori, apa, fantani si aceste statui unele de-a dreptul haioase il face pe buna dreptate un loc de pus musai pe lista obiectivelor de vizitat in Oslo.

 

Din pacate, se apropia ora plecarii. Zborul din Oslo era pe la 8 seara… asa ca de la parc am plecat la hotel pentru a lua bagajele, apoi, pe jos la gara (langa gara era un turneu de volei… pe plaja). In fata Primariei, se pregateau terenurile pentru Campionatul European de Fotbal al celor fara adapost! Fuga la aeroport, schimbatul coroanelor norvegiene, care mi-au ramas, in dolari si, in fine, tot procesul specific aeroporturilor. Din pacate, in zona de control pasapoarte erau un haos si o coada interminabila (doar doi ofiteri imperturbabili verificau cu viteza melcului documentele a sute de oameni… probabil, am fi stat si doua ore la coada, dar avionul pleca, asa ca am intrat in fata, spunand „Sorry, we miss the plane…”. Si tinand cont ca Blue era la timp, iar poarta de imbarcare era ultima din aeroport, am ajuns gafaind…

Am decolat in timp ce superbul soare al Nordului apunea. Am aruncat o privire asupra acestui verde minunat al Scandinaviei de care m-am indragostit iremediabil, gandindu-ma la urmatoarea escapada in Marele Nord… poate, la vara…

Imagini Oslo

Ferry intre Primarie si zona muzeelor de pe peninsula Bygdoy

Primaria din Oslo

Niste cocioabe norvegiene

Muzeul Satului

O parte din muzeu recreaza viata de zi cu zi din Oslo-ul inceputului de secol XX. Iata magazinul

Intr-o casa middle class

La banca

Razboiul de tesut

Asa aratau suburbiile in Oslo

La tutungerie

Zeci de cladiri traditionale rurale au fost aduse aici si expuse … cum ma asteptam, extrem de mult lemn

Prin case, se impleteste

 

 

sau se pregateste un soi de lipie traditionala norvegiana

Principala cladire din muzeu – biserica de lemn

Varianta norvegiana a cinei cea de taina

Exista si o expozitie dedicata culturii lapone (sami)

Intrarea in Muzeul Vaselor Vikinge

Scoase din pamant si restaurate

Proiectii cu povestea vaselor

 

Un muzeu pe care nu voiam sa-l ratez pentru nimic in lume – Muzeul Kon Tiki

Iata si barca Kon Tiki

Avea si o coliba pe luntre 🙂

si din spate

Incotro ?

Vasul Fram

Si cuceritorii norvegieni ai Polului Sud

Recreerea debarcarii

Pe puntea lui Fram

 

Noaptea pe strada pietonala

In centrul orasului 🙂

Pe pajiste 🙂

Muzeul de Arta Moderna

Soldat norvegian de garda

Monumentul national pentru victimele celui de-al doilea razboi mondial. Hmmm

Fortareata Akershus

In curtea interioara

Si interioarele palatului – fortareata inca folosit pentru evenimente oficiale ale statului norvegian

 

Palatul Regal

 

Probabil, cel mai vizitat obiectiv turistic din Oslo – parcul Vigeland (sau, oficial Frogner Park)

Si din operele, cum altfel decat nude ale lui Vigeland

 

 

Monolitul – 121 corpuri umane urcand spre cer

 

Beach volley in fata garii Oslo

To the airport ! (Oslo Lufthavn)

Blue Air pe aeroportul din Oslo

Si in zbor, spre casa

blueair-logo

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii