Acum 20 de ani, in 1997, plecasem hotarat sa „cuceresc” Scandinavia. Fusesem deja in destule colturi ale Europei, dar niciodata in Nordul Europei, in Scandinavia. Stiam ca e foarte scump, dar asta e… nu peste tot este ieftin. Iar peisajele scandinave sunt cunoscute ca fiind extrem de spectaculoase (confirm), asa ca am decis sa iau calea Nordului. Mi-am cumparat un bilet de tren Interrail (mi-aduc aminte, nicio secunda nu mi-a trecut prin cap sa ma duc cu avionul, care costa halucinant de mult) si am plecat vreo doua saptamani prin Scandinavia… Evident, nu am fost doar in zone rurale, ci si in marile orase – Copenhaga, Oslo si Stockholm. De atunci, nu am mai fost in Oslo, asa ca, dupa doua decenii, m-am gandit sa revin in capitala Norvegiei, dupa ce anul trecut revazusem fiordurile de pe coasta de vest. De data asta, nu m-am gandit nicio secunda sa merg cu autobuzul sau cu trenul. Direct cu avionul. Cu Blue Air, care are singura cursa directa din Romania pana la aeroportul Gardemoen, aeroportul principal al capitalei norvegiene si aflat si cel mai aproape… asa ca, la sfarsit de august, am plecat cu un zbor Blue Air spre Oslo.

Orarul mi s-a parut foarte OK pentru un weekend prelungit. Se pleaca joi seara din Otopeni (deci, nu trebuie sa iti iei zi libera) si te intorci duminica seara acasa. Practic, ai trei zile full in destinatie, timp in care sa descoperi Oslo. Zborul a fost OK si fara turbulente. Zburand spre nord, am avut parte de un apus de soare foarte-foarte lung, dar am aterizat la Oslo pe intuneric. Daca veneam aici in iunie, era soarele sus, pe cer. Din pacate insa Oslo, ne-a intampinat cu o ploaie rea si rece… Pff, acum 20 de ani, am fost tot prin aceeasi perioada (a doua jumatate a lui august) si am avut vreme de mers in pantaloni scurti. Prognoza meteo era insa incurajatoare, dar nu poti avea prea multa incredere in prognoza pentru Norvegia – se poate schimba de la o ora la alta… Dar, intr-un final, am avut mare noroc – trei zile de soare, trei zile in care am mers in tricou pana la caderea intunericului, cand am mai avut nevoie si de o geaca subtire. O vreme excelenta de vizitat.

Am stat in centrul orasului – la First Hotel Grims Grenka. Foarte bine plasat, la vreo 10 minute de mers pe jos de Gara Centrala, la vreo 5 minute de mers pana pe strada pietonala Karl Johans Gate si, practic, in spatele fortaretei Akershus. Camerele erau spatioase si OK, micul dejun, imbelsugat cu de toate (practic, in cele trei zile, nu a trebuit sa mai mananc la pranz), in caz ca iti era frig noaptea, aveai un calorifer electric in dulap si imediat se facea cald peste tot. Dusul, cam mic, dar asta e, am putut intra :). In plus, sus, pe cladire, se afla un roof top bar care ajunsese in ceva clasament al celor mai cool roof top baruri al CNN Traveller. Nu stiu exact de ce – panorama nu era cine stie ce (vedeai doar un colt din Primarie), dar atmosfera era chill si relaxata. Intr-un cuvant, un hotel perfect de city break :).

De la aeroport pana in oras ai mai multe optiuni, dar, ca de obicei, cele mai bune sunt trenurile. Atentie – exista doua tipuri de trenuri. Unul este trenul expres numit si Flytoget Airport Express Train, care este varianta scumpa. Pleaca la fiecare 10 – 20 de minute si face cam 20 de minute pana in Gara Centrala. Cum ziceam, e mai scump, costa 180 de coroane (aproape 20 de euro). Varianta mai ieftina este trenul „normal” al cailor ferate norvegiene – NSB. Acesta vine din nord (Skien si Lillehammer) si trece prin Gara Centrala, in drum spre orase aflate la sud de capitala. Sunt si ele destul de dese (cam la 15 – 30 de minute) si fac tot 20 de minute pana in Gara Centrala. In schimb, costa doar 93 de coroane (10 euro), adica fix la jumatate. Exista si un autobuz, numit Flybussen, dar care face, evident, mai mult decat trenul (vreo 50 – 60 minute), fiind, in schimb, mult mai comod decat daca stai la niste hoteluri mari gen Radisson Blue. Costa ceva mai mult ca trenul, adica 150 – 220 coroane, depinde de unde il iei. Am ales trenul. A plecat la fix, a ajuns la fix, a fost superOK.

Si pentru a termina cu partea logistica, pot sa va spun ca am avut un Oslo Pass. Daca iei optiunea de 3 zile, costa 745 de coroane (80 de euro) si iti ofera libertate de miscare in zonele 1 si 2 ale transportului in comun (nu acopera drumul spre si dinspre aeroport insa), intrari la numeroase muzee, cu reduceri la magazine si gratuite pe ferry-urile care merg in fiordul Oslo. Ca idee, o intrare la un muzeu important, cum este Muzeul Fram, costa 100 de coroane, asa ca daca aveti de gand sa vizitati mai multe locuri, poate fi o optiune buna.

A doua zi de dimineata, m-am umplut de bucurie cand am descoperit ca este soare! Nu stiu, aici, in nord, cerul are o culoare speciala cand este soare… si aproape intotdeauna, chiar in zilele insorite, sunt si niste nori mai albi sau mai negri, asa ca indemnul bucurestean „priveste cerul” trebuie urmat si la Oslo. Uitandu-ma ce soare e, am luat decizia pe loc – hai s-o luam la trambulina de la Oslo, de unde ai parte de toata panorama regiunii. Ma rog, eu ii zic „trambulina” ca numele ei e mai greu de retinut, dar pentru conformitate se numeste Holmenkollen. E undeva mai departe de oras (desi poate fi vazuta de aproape oriunde din Oslo, fiind in varful unui deal care domina orasul), mergi cu metroul (care, Slava Domnului, dupa cateva statii din centru iese la suprafata) si pe drum incepi sa vezi mostre din frumoasa panorama de sus, de pe trambulina. Holmenkollen nu este numai un loc de panorama, ci si unul istoric – aici au avut loc concursurile de sarituri cu schiurile la Olimpiada de Iarna din 1952, care a fost gazduita de Oslo. Sa stai pe partea stanga a metroului, pentru cea mai buna panorama… si, pe drum, chiar m-am simtit ca sunt la munte… plin de brazi, peste tot :).

De la statia de metrou, am luat-o la picior spre trambulina, dar dupa vreo 10 minute, m-am abatut… imediat pe stanga este un hotel Scandic exceptional – are o panorama incredibila a intregii regiuni, dar si o arhitectura traditionala norvegiana de zici ca este una dintre bisericile din lemn tipice regiunii – vopsit in rosu… arata intr-un mare fel.

Dupa cativa pasi mai incolo (pe care i-am parcurs in compania unui grup de spanioli vorbareti), am ajuns la imensa trambulina – este un gigant metalic (se pare ca este unica realizata integral din otel). La concursuri, vin zeci de mii de oameni, acum nu era fir de zapada, dar erau numerosi turisti. Cu Oslo Pass, intrarea este gratuita, daca ar fi sa platesti, costa 130 de coroane (14 euro), dar merita… Mai intai, descoperi Muzeul Schiului, un sport pe care orice norvegian trebuie sa-l practice aproape natural (secole de-a lungul, era singura metoda de transport), vezi schiuri de acum 1000 de ani, dar si schiuri „istorice”, cu care sportivii norvegieni au castigat o groaza de trofee la competitii de iarna. Foarte fain este ca poti sa experimentezi schiul si snowboardingul in siguranta pe niste machete… si ca veni vorba, la intrare, fix sub trambulina, poti sa simulezi o saritura intr-un soi de container care se misca. Era o coada cam mare, asa ca am renuntat.

Am luat, in fine, liftul pana sus… e un ascensor care imi aduce aminte de un tren funicular care se misca incet si nu poate lua decat cativa pasageri – am avut noroc ca nu am nimerit o coada prea lunga, in vreo 3–4 schimburi am ajuns sus… iar de sus, am admirat panorama intregii regiuni… care este absolut superba. Nu neaparat Oslo, ca oras, care nu are niste cladiri inalte sa iasa in evidenta, dar lacurile, zonele impadurite si, mai ales, fiordul Oslo… este o minune!

Pentru cei iubitori de un pic de adrenalina, se poate sa cobori pe o coarda pana jos… Sa poti trai partial experienta sariturii cu schiurile. Asta nu e inclusa in pret, se plateste separat si nu e ieftina deloc… E 600 de coroane (64 de euro)… pana si un norvegian cu care m-am intalnit pe drum si care mi-a povestit de atractie mi-a spus ca e tare scump… ce o fi ieftin in Norvegia?

Am revenit in oras si, evident, am iesit pe esplanada din fata Primariei. Primaria este o cladire un pic stranie, cu doua turnuri patrate, nu pot spune ca o da frumosul afara, dar este locul unde se decerneaza Premiul Nobel pentru Pace (celelalte premii Nobel se decerneaza la Primaria din Stockholm). De altfel, in apropiere se afla Muzeul Premiilor Nobel pentru Pace, pe care mi-as fi dorit sa-l fi vizitat, dar n-am mai avut timp :(.

In schimb, am luat o croaziera prin apele orasului. Oslo s-a nascut ca un port, bine aparat in capatul fiordurilor. Cand ajungi la Oslo si zeci de brosuri te imbie sa te plimbi prin fiord, la inceput strambi din nas… Fiord? Ce fiord ? Unde e fiordul? Daca ai fost pe coasta vestica a Norvegiei, unde sunt munti, iar ghetarii au sapat timp de milenii in stanca formand unele dintre cele mai spectaculoase peisaje ale Europei, te uiti dupa munti… dar Oslo este intr-o zona de campie, usor deluroasa, dar si aici ghetarii au sapat in pamant, lasand un labirint de insulite si un golf neregulat… da, si aici este un fiord. Din pacate, lipsesc muntii, care ar face din fiorduri o experienta de neuitat.

Din debarcaderul din dreptul Primariei, poti lua un ferry catre peninsula Bygdoy, unde se afla cele mai importante muzee ale capitalei Norvegiei (costa 65 de coroane / 7 euro daca iti cumperi biletul in avans pe dig, gratis cu Oslo Pass) sau niste croaziere care te pot plimba mai in adancime sau mai putin prin fiordul Oslo. In caz ca ai un Oslo Pass de 3 zile, poti sa iei croaziera scurta (care merge la Bygdoy, apoi la Opera si din nou la Primarie) gratis si, cum vremea era absolut superba, am zis sa nu ratam.

Asa ca ne-am urcat in vasul de croaziera si ne-am plimbat un pic prin fiord, printre ambarcatiuni cu vele, dealuri impadurite, case din cherestea si galioane cu panze care se intorceau de la un soi de regatta din larg… si pana la urma am coborat in dreptul Operei din Oslo, ultima cladire-monument construita in Oslo… de altfel, cu ocazia asta am remarcat ca nordicii au o pasiune in ultimul deceniu sa construiasca cate o opera (sau centru de concerte) intr-un stil avangardist – la Copenhaga, la Reykjavik si, iata, acum am descoperit o astfel de cladire si la Oslo! Cladirea Operei este gata, dar in jurul ei este un adevarat santier unde se vor construi si alte cladiri cu scop cultural (cum ar fi cladirea Bibliotecii), dar si cladiri de birouri… toate, intr-un stil avangardist. Spre deosebire de Copenhaga si de Stockholm, capitale de regate timp de sute de ani, Oslo este mai putin extravagant – a devenit capitala doar la inceputul secolului XX, cand „taranii” de norvegieni s-au despartit de „sofisticatii” suedezi, asa ca nu vei descoperi prea multe cladiri clasice in Oslo… de aceea, norvegienii se gandesc sa isi transforme capitala intr-un oras modern, futurist, avangardist, dar fara sa epateze a la Dubai sau Astana.

Opera a costat jumatate de miliard de euro (inca e petrol in Marea Nordului) si a fost deschisa in 2008. Ideea este ca trebuie sa sugereze un ghetar plutind pe apa. La prima vedere, nu pare chiar impresionanta, dar cand te apropii de ea, iti dai seama ca e maaaare. Si inainte de a intra (intrarea pare un pic puchinoasa, comparativ cu amplitudinea cladirii), oricine este tentat sa se urce pe acoperis… o urcare lenta, usoara… si de unde ai panorama unui colt din fiordul Oslo, dar si a zonei care, in cativa ani, se va transforma intr-o zona mega-hiper-moderna si cool. Ajungi si inauntru, daca afara e numai zid alb si sticla, interiorul umanizeaza printr-un stejar un pic aurit… poti sa iei si un tur organizat, sa vezi unele din cele… 1.100 de camere ale Operei, dar noi am ajuns cam tarziu si am preferat sa admiram un pic peisajul si sa ne pisicim la soare… alaturi de sute de norvegieni si turisti straini.

Seara a coborat incet, pe cand am bantuit pe dealul care adaposteste fortareata Akershus, pe care o pusesem pe lista pentru una dintre zilele urmatoare… oricum, prima zi a fost absolut superba… pentru ca, desi Oslo nu se poate lauda cu cine stie ce monumente (poate, exceptand Opera), este pur si simplu un oras placut… iar de la trambulina poti sa iei o bucatica din pitorescul nordului scandinav… Dupa o pizza ieftina la Pepe’s Pizza (ma rog, ieftina pentru Norvegia) – au o oferta dupa ora 8 seara, orice pizza la 150 de coroane (16 euro), pe care nu am putut s-o refuz… – o sa ma intrebati de somon, ca doar eram in tara somonului. Nu va fie frica, am mancat cantitati industriale de somon, la hotel, la micul dejun :).

Imagini Oslo

Gata de plecare spre Oslo

Surprise, surprise … sunt la revista 🙂

Flytoget, trenul rapid spre centrul Osloului

Dar si trenul „normal” regional nu e rau deloc … si e si la jumatate de pret

Gazda pentru trei zile 🙂

Mic dejun fain si plin cu de toate

Puteam sa ratez somonul in Norvegia ?

Dimineata, e soare, hai la trambulina cu metroul 🙂

Oslo vazut de sus cu multi zoomi 🙂

Hotel Scandic – folosind arhitectura traditionala norvegiana

Faimoasa trambulina din Oslo

Poti simula si o saritura cu schiurile

Si sa intri la Muzeul Schiului

Schiuri istorice, schiuri faimoase

O simulare mai „basic” nu strica 🙂

Sa ne urcam in varful trambulinei

Centrul orasului Oslo vazut de sus, de pe trambulina

si o parte din suburbii

In rest, verde, verde, verde

Bisericuta in stil norvegian

Pe aici se sare iarna

Sau se zboara cu fundul in sus vara 🙂

Inapoi, spre oras

Primaria, pana de curand simbolul orasului

Suntem in Scandinavia, nu putem sa nu avem statui cu nuduri 🙂

Barca pentru mini-croaziera prin fjord

Vreo regata, ceva ?

Noua mandrie a orasului – Opera

Un loc de stat la soare

Cam asa se vede de sus

Intotdeauna, asiaticele au idei traznite de facut poze… si spectaculoase, nu pot sa nu recunosc

Servus !

Zona super-moderna a Osloului – inca se construieste

Un pic de lemn prin Opera

Fjordul Oslo

Pe la fortareata la apus de soare (si cand a plecat vasul de croaziera de langa).

Apus de soare la Oslo

Vechea cetate Akershus

Parlamentul Norvegiei

Seara la pizza 🙂