ImperatorTravel

Destinatii » America de Sud » Bolivia

Pe Imperator Travel Blog poți citi impresii de călătorie, informații și ponturi din Bolivia, poți descoperi obiective turistice în Bolivia, ce să vezi, unde să te cazezi, despre istoria si cultura locului, poți afla cum să călătorești la costuri rezonabile în Bolivia pentru a-ți putea planifica călătoriile… sau pur și simplu să visezi frumos ☺.

Vacanta la peste 3.000 de metri (ep. 5). Tiahuanaco, enigma din Altiplano

16. Tiahuanaco. Bolivia

Era, din pacate, ultima zi de Bolivia. Desi este cea mai saraca tara din America de Sud si poate chiar una dintre cele mai haotice, Bolivia are sarmul ei, are atmosfera aceea care cumva te cuprinde. E drept, fiind si la aproape 4.000 de metri, cam totul ti se pare ca se misca in reluare, dar asta la prima vedere si in mod cert in afara La Pazului care, desi e departe de statutul de „oras care nu doarme niciodata”, in timpul zilei este vivace, poate mult prea vivace.

Citește mai mult

Vacanta la peste 3.000 de metri (ep. 4). In jos, pe Drumul Mortii

14. Drumul Mortii Bolivia

De cand m-am apucat sa lucrez la programul pentru Peru si Bolivia, unul dintre punctele-cheie pe care le-am adaugat in program a fost aventura cu bicicleta pe Drumul Mortii. Vazusem eu o poveste, la un moment dat, pe un blog, apoi am aruncat un ochi pe Youtube si decizia a fost luata pe loc. Vreau sa fac chestia asta si, sunt sigur, nu voi fi singurul. Din pacate, cu doar doua luni inainte de a pleca spre Peru si Bolivia si, implicit, spre Drumul Mortii, am avut o problema de sanatate cu transaminazele explodand pana la cer. Pana sa plec in Peru, ele au revenit la normal, dar, orisicat, am luat hotararea sa nu risc prea mult si, desi m-a durut foarte mult, am decis sa nu cobor pe Drumul Mortii pe bicicleta, ci in spatele coloanei de ciclisti, intr-un microbuz. Cu doar cateva luni inainte, coborasem cu bicicleta de pe vulcanul Chachani, de langa Arequipa, pana in oras… Am coborat de la 4.800 de metri (vulcanul are circa 6.000 de metri) pana la vreo 3.000 de metri, la intrarea in Arequipa (aflata la vreo 2.400–2.500 de metri altitudine), si a fost o experienta de neuitat. Iar Drumul Mortii trebuia sa fie ceva-ceva mult, mult, mult mai tare. Dar n-a fost sa fie. Dar, si asa, am admirat peisajele de poveste din microbuz, am fotografiat si am filmat la greu, a fost OK… raman totusi cu regretul de a nu fi coborat in saua bicicletei…

Citește mai mult

Vacanta la peste 3.000 de metri (ep. 3). La Paz, jungla urbana

25. La Paz
La Paz

Auzisem multe despre La Paz, inainte de a ajunge aici. Ca e haotic, ca e periculos, ca e ciudat, dar si ca arata foarte spectaculos. Ca e capitala sau, mai precis, cel mai mare oras al celei mai sarace tari din America de Sud (Bolivia se situeaza pe un spectaculos loc 12 din 12 natiuni la indicatorul PIB / locuitor, dar in urma ultimelor evenimente, banuiesc ca Venezuela a preluat lanterna rosie pentru o scurta perioada). In lumea fotbalului, La Paz a devenit faimos in urma controversei fotbalului jucat la altitudine. Intr-un meci foarte important, Bolivia, care niciodata nu a excelat in fotbal, a reusit sa invinga mareata Brazilie la La Paz, pe un stadion la peste 3.700 de metri altitudine (cativa ani mai tarziu, ii umileau si pe argentinieni cu 6–1). Brazilia a cerut interzicerea meciurilor oficiale internationale la stadioane aflate la peste 2.500 de metri altitudine, dar asta insemna ca orase ca La Paz, Quito sau chiar Bogota, capitala Columbiei, sa nu mai poata organiza meciuri oficiale, iar Mexico City (aflat la 2.250 de metri) era la limita, desi acolo se jucasera doua turnee finale de Campionat Mondial. In urma protestelor, FIFA a decis sa ridice limita la 3.000 de metri, practic excluzand doar La Paz, ceea ce a dus la protestele Boliviei, care a acuzat FIFA de „apartheid fotbalistic”. In 2008, toate restrictiile au fost ridicate, in ciuda protestelor Braziliei, si acum se poate juca linistit prin toata Bolivia.

Citește mai mult

Astazi plec din nou peste Ocean… din nou, in Peru si Bolivia, de data asta insa sus, pe urmele incasilor

13. Macchu Picchu

Uneori, trebuie sa treaca un deceniu sau poate si mai mult pentru a ajunge intr-un loc care mi-a placut. Acum, doar cateva luni. E pentru a treia oara cand ajung in Peru. Prima data, in 2001, apoi, asta-iarna, si acum din nou, dupa cateva luni. Dar spre deosebire de traseul din iarna, care a fost de-a lungul coastei pacifice (Tacna – Arequipa – Nazca – Pisco – Lima), de data asta voi ajunge sus, in Altiplano, unde se afla monumentalele urme ale maretului Imperiu Incas. Motivul este ca anotimpurile cu vreme buna de explorat sunt, in general, pe dos in Peru. Iarna e fain pe coasta, soare, vreme calda, dar ploua in Altiplano, in timp ce vara este soare si uscat sus, la Cuzco, Titicaca sau Machu Picchu, dar nori destul de negri la Lima si prin alte parti aflate la o altitudine inferioara. Cand ma refer la iarna si la vara, ma refer la vara noastra, nu la cea din Peru, unde, fiind la sud de Ecuator, e fix pe dos. Dar si asa, ma astept la temperaturi de pana la 15 – 20 de grade Celsius sus, la peste 3.000 de metri, si spre 5 grade Celsius noaptea.

Citește mai mult

Bolivia … patru zile prin pustietatile din Altiplano (ep. 4). Sfarsitul aventurii boliviene

16. Bolivia

Desi turul este prezentat ca fiind unul de patru zile, el practic are 72 de ore. Iar ultima zi este alergata rau. Willy ne spune ca trebuie sa plecam la 5:00 dimineata pe intuneric, ca pe la 10:00 trebuie sa fim in punctul de frontiera. Este ora la care sosesc turistii din Chile si fac schimb de masini cu cei veniti din Bolivia. Ma rog, daca asa e, asa e. Era ziua de Craciun, dar este sezon de varf si toti din turism lucreaza. Am sarbatorit si noi Craciunul – cu vin chilian, panettone bolivian si alte mancaruri de tot felul. Dar cred ca, din toata pensiunea aceea, eram singurii pregatiti pentru Craciun.

Citește mai mult

Bolivia… patru zile prin pustietatile din Altiplano (ep. 3). Salar de Uyuni este o minune!

08. Yoga

Ceasul a sunat mult prea devreme. Dar sar din pat cu avant. Astazi e ziua cea mare. Dupa doua zile pline de locuri minunate, mintea imi era totusi permanent conectata la Salar de Uyuni, magnetul urias care m-a tras in pustietatea asta. Spalare, doua palme peste fata si sarim in masina. Trebuie sa prindem rasaritul pe marea de sare. Demaram in tromba prin camp, intuneric-bezna, nici nu stiu cum poate soferul sa-si dea seama care poteca prin nisip este cea buna… Se vede ca e de-al locului (ne-a indicat un sat pe langa care am trecut ca fiind satul lui), stie orice petec de nisip. Incepe sa mijeasca zorile. In departare, se vad fulgere intr-un dans nebun. Il intreb pe sofer daca incolo e Salar. Nu, nu e. Incolo e Potosi si acolo ploua. In Salar nu ploua sau, cel putin, nu ploua in decembrie, doar prin martie poti sa prinzi pledul acela de apa care reflecta cerul in pozele acelea de pus pe desktop.

Citește mai mult

Bolivia … patru zile prin pustietatile din Altiplano (ep. 2). Antrenamentul pentru Salar

06. Arborele de piatra

Prima trezire din Bolivia nu a fost chiar devreme. Ceasul a sunat pe la 7:00, era deja dimineata, lumina, soare, se anunta o zi excelenta din punct de vedere meteo. Ce urma sa vedem? Nu mi-era foarte clar, aveam programul, dar mai bine ma lasam surprins. Langa camera noastra, era o gasca de chinezi care pana la urma s-au dovedit sa fie din Hong Kong si care faceau un tur prin America de Sud. Initial, m-am mirat ca sunt chinezi, in general turistii din Republica Populara nu cautau zone din acestea lipsite de malluri, magazine de aur si monumente de care sa fi auzit toti vecinii lor, dar cand am aflat ca erau din Hong Kong, m-am linistit… Bolivia pare, mai degraba, un itinerariu pentru cei din Hong Kong, mult mai aventurosi si mai exploratori decat fratii din China cea mare.

Citește mai mult

Bolivia… patru zile prin pustietatile din Altiplano (ep. 1). Prima luare de contact

12. 4x4 Bolivia

Ani de zile am admirat poze cu celebrul Salar de Uyuni, o mare de sare alba care se intinde pe kilometri si kilometri patrati. Chiar si pe blogul meu, Ondina a scris despre Uyuni acum mai multi ani, dar n-a fost sa fie sa ajung. Si cum imi programasem inca o tura prin America de Sud in jurul Anului Nou 2016, m-am hotarat ca e musai sa merg si in Bolivia la Salar de Uyuni. Ca sa ajungi acolo, ai doua optiuni mari – fie ajungi  in Bolivia in La Paz si de acolo o iei spre sud, pe cale rutiera sau chiar si cu avionul (daca te tin banii), fie mergi in desertul Atacama in Chile si, din oraselul turistic San Pedro, poti sa iei un tur (exista varianta de 3 respectiv 4 zile). Cum urma sa zbor la Santiago de Chile si sa ma duc in La Paz la vara (in  plus, in decembrie, in La Paz e sezon ploios), am decis sa folosesc optiunea chileana.

Citește mai mult

Bolivia … aproape live

20. Salar

Este seara de Craciun aici in Chile. Astazi m-am intors din Bolivia, o tara fascinanta intotdeauna aflata pe lista A si iata inca un vis indeplinit. Da, ma voi intoarce la vara in zona La Paz, dar acum am fost in sud, in zona Uyuni unde se afla acel extraordinar Salar de Uyuni. Si care este cu adevarat un loc care te lasa fara cuvinte. Mai ales daca prinzi o zi stralucitoare cum am prins eu. Si ca de obicei in cazul mega-obiectivelor turistice, in „umbra” lui Salar de Uyuni se afla multe alte locuri de o frumusete tulburatoare mai putin cunoscute… Promit sa revin pe larg, dar iata un foto-reportaj al celor 72 de ore petrecute in Bolivia.

Citește mai mult

Inainte de a pleca spre desertul de sare bolivian … Salar de Uyuni, viiiiin !

Salar Uyuni

De cateva zile sunt in desertul chilian, unul dintre cele mai aride si mai insorite locuri din lume… desertul Atacama ! Dar dupa cateva zile foarte placute petrecute prin zona centrala a statului Chile (unde am avut parte de zile de vara autentice, cu temperaturi de circa 25 – 30 de grade Celsius), am ajuns aici, in San Pedro de Atacama. San Pedro este un sat traditional andin, dar care de cativa ani incoace a devenit destinatie favorita pentru turistii doritori de a descoperi o regiune atat de stranie a planetei Pamant. Sa nu credeti ca San Pedro este luat cu asalt doar de turisti straini, nu este acea enclava 100% gringo cu backpackeri internationali… este o destinatie la fel de populara si pentru turistii chilieni. Dar nu despre San Pedro de Atacama vreau sa scriu, va promit ca voi reveni cu poze, povestiri si, evident, cu ponturi de calatorie, ci despre marea excursie care va urma… vor urma patru zile de bantuit prin Bolivia, prin acea Bolivia salbatica, fara drumuri, cu sate uitate de lume intr-un peisaj de poveste, cu jeepul printre lacuri la 4.000 de metri altitudine, avand culori nepamantesti… Iar destinatia finala va fi Salar de Uyuni, uimitorul desert de sare… de abia astept.

Citește mai mult