ImperatorTravel

Destinatii latino-americane Air France: Montevideo mi-a adus aminte de Bucuresti

03. Teatrul Solis - Montevideo

Am fost in Montevideo asa, intr-o doara. Am calatorit in Argentina, aterizand, evident, la Buenos Aires, iar destinatia principala a calatoriei era Tara de Foc. Dar pentru ca tot eram acolo, la doi pasi de Uruguay, m-am gandit sa dau o fuga si in capitala tarii, Montevideo. Nu stiam mare lucru despre Montevideo, dar ma atragea ideea de a descoperi si Uruguayul, care a devenit faimos in ultimii ani datorita presedintelui Mujica, cel care conduce un vechi Volkswagen Beetle, ia autostopisti pe sosea si doneaza 90% din salariu unor fundatii umanitare. Mai aveam si un alt motiv. In copilarie, am fost fascinat de cartea lui Ioan Chirila – „Si noi am fost pe Conte Verde” care povestea odiseea echipei nationale de fotbal a Romaniei care a calatorit tocmai in Uruguay pentru a juca in primul Campionat de Fotbal din istorie, in 1930… si voiam sa descopar Centenario, stadionul legendar al primei Cupe Mondiale…

Citește mai mult

Și eu am fost pe Conte Verde

29. Si eu am fost pe Conte Verde.JPG

Cine m-a influențat în a dori să călătoresc, a descoperi tărâmuri noi, a înțelege culturi diferite, a “cuceri” Globul? Au fost mulți factori, au fost oameni, au fost cărți, au fost oportunități. Dar poate unul dintre oamenii pe care nu i-am cunoscut, niciodată, dar care m-au influențat, m-au făcut să visez să călătoresc, care m-au făcut de copil să deschid atlasul pentru a descoperi Lumea a fost celebrul gazetar (sau cronicar, cum îi plăcea să se numeascaă) sportiv Ioan Chirilă. Am devorat cărțile lui. M-au inspirat titluri precum “Răsucind fusele orare”, dar și poveștile “unchiului Vanea” de la campionatele mondiale. Ioan Chirilă a scris cărți după fiecare campionat mondial la care a participat în calitate de jurnalist – “Mexico’70, jurnal sentimental”, “Invingătorul lui Cruyff”, “Ar! Gen! Ti! Na!”, “Espana’82” sau “Zile și nopți pe stadion”. Dar pe lângă povestirile legendelor Pele, Beckenbauer, Cruyff, Kempes sau Paolo Rossi, maestrul Chirilă introducea cu un talent incredibil poveștile locurilor vizitate. Ioan Chirilă nu a fost numai un mare iubitor de fotbal, ci și de cultură, de călătorii, și asta transpărea din rândurile sale. Alături de Maradona și de Gerd Müller, am mâncat cu el wursteli în Germania, am dansat tango în Buenos Aires, am ascultat mariachi și am gustat gazpacho. Da, Ioan Chirilă a fost unul dintre acei oameni care m-au inspirat și căruia îi datorez viața de călător.

Citește mai mult

Un muzeu greu de uitat – Muzeul Tragediei din Anzi 1972

01. Museo Andos 1972.JPG

Pe vremea când călătoream și nu exista Internet, și nici bani pe ghiduri nu dădeam, sursa mea inestimabilă de informații era biroul de informații turistice. Mă rog, în vremea aceea călătoream prin Europa, unde sistemul de informații turistice era bine pus la punct. Rar găseam vreun oraș care să nu aibă un punct de informare turistică în gară (acele puține cazuri mi le aduc aminte cu jale– Sevilla, Escorial, Toledo, Genova), de acolo mă umpleam cu broșuri și hărți și luam la pas orașul respectiv. Când am trecut dincolo de Bosfor și Gibraltar și astfel de stabilimente s-au rărit semnificativ, am cumpărat Lonely Planet-uri și m-am descurcat. În lumea internetizată de azi, nu prea aș mai avea nevoie de un astfel de punct de informare, ci mai degrabă de un wi-fi și de cele 24.236.439 de aplicații care să îți arate ce ai de văzut (nu, nu folosesc niciuna). Cert este că am trecut pe la birourile de turism din ce în ce mai rar în călătorii. O excepție notabilă: eram la Montevideo prin centrul vechi (capitala Uruguayului are ceva din spiritul Bucureștiului) și am văzut un birou de informații turistice. Am intrat din curiozitate și am văzut niște fluturași pe care scria “Museo Andos 1972”. WOW! Mi-am adus brusc aminte de niște filme documentare cu niște tineri care au căzut cu avionul în Anzi și au rezistat acolo câteva luni bune, până au fost salvați. Stai, băieții ăia ce erau? Brazilieni. Nu, în mod sigur nu. Argentinieni sau uruguayeni. Să fi fost uruguayeni? Da, parcă… Păi, iată un muzeu care nu trebuie ratat!

Citește mai mult

Montevideo… aproape live !

17. Tolanit pe malul marii.JPG

Am ajuns spre finalul calatoriei prin sudul Americii de Sud… Am revenit intr-o regiune cu temperature de vara dupa o portie de frig si umezeala in Patagonia si Tara de Foc si, sincer, recunosc ca e o placere sa ma plimb in slapi, pantaloni scurti si tricou. Mda, stiu ca doar cateva zile, voi reveni in curand acasa unde se anunta friguri mai mult sau mai putin polare. Dar pana una, alta, sa traiesc clipa si sa ma bucur de caldura si soare prin Buenos Aires si Montevideo.

Citește mai mult