ImperatorTravel

Georgia – mic ghid de vizitare

14. Tbilisi, Georgia

De data asta, am fost in Georgia doar trei zile si jumatate, dar vreau sa spun inca o data si inca o data ca tara asta merita vizitata si descoperita. Cu varf si indesat. Asa, pe scurt, in afara de fabuloasa sa capitala, Tbilisi, nu ratati sa mergeti pe autostrada militara spre Kazbegi. Pentru pasionatii de istorie, orasul Mtsekhta cu biserici stravechi (un soi de Bucovina a Georgiei, dar concentrata intr-un orasel) si Gori, locul de bastina al cumplitului Stalin, nu trebuie ratate. Batumi este un soi de Antalye georgiana pe malul Marii Negre, dar cel mai mult si cel mai mult as vrea sa merg in Svaneti, un tinut montan, dintotdeauna greu de atins, locuit de munteni care de cand se stiu au avut palosul gros si case-cetati cu turnuri (mai exista traditie similara in Albania sau in Peloponez) care i-au ferit de tot soiul de navalitori – chiar si de catre sovietici. Dar o sa ajung si in Svaneti, odata si odata. Dar pana atunci, sa impartasesc cu voi informatii si ponturi stranse din ultima mea vizita in Georgia.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 8). Georgian Military Highway – cum nu m-am dezlipit de geam ca o musca!

31. Ananuri - Autostrada militara

Inca de cand am mers prima oara in Georgia, am pus pe lista de prioritati sa merg cu Georgian Military Highway. Citisem peste tot, pe bloguri si site-uri, ca este un peisaj de vis care nu trebuie ratat si, spre deosebire de Svaneti (o alta regiune unde doresc mult sa ajung si o sa ajung odata, dar acolo e nevoie de mai mult timp), se afla destul de aproape de Tbilisi. Din pacate, desi era aprilie, autostrada era inchisa din cauza unor caderi masive de zapada (e drept, a cam plouat saptamana aceea in care am fost in Georgia), in plus, granita cu Rusia era inchisa, razboiul ruso-georgian era prea proaspat. Dar, iata ca mi s-a oferit ocazia sa o vad acum, la inceput de septembrie, cand am ajuns din nou la Tbilisi.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 7). Tbilisi, fermecator, dar atat de putin cunoscut!

32. Narkala Tbilisi

Exista orase fermecatoare in Europa, de care a auzit toata lumea, si pe care multi dintre voi le-ati vizitat. Ca o fi Budapesta, Paris, Barcelona, Roma sau Praga nu conteaza, milioane de turisti din toate colturile lumii le viziteaza, le pozeaza si pleaca incantati. Printre ei, mii sau zeci de mii sau, poate, chiar sute de mii de romani. Dar, in toata Europa asta mare, am plecat incantat din doua orase, care sunt aproape necunoscute in Romania, dar, credeti-ma, le pot pune pe aceeasi lista cu cele mentionate mai sus. E vorba de Talinn, capitala Estoniei, si de Tbilisi, fermecatoarea capitala a Georgiei. Stiu, nu sunt zboruri directe, dar biletul de avion spre Tbilisi costa cam cat e un zbor spre Praga (adica un pic peste 200 de euro, daca il cumperi din timp), iar preturile georgiene sunt mult, mult sub cele cehesti. Si este un oras superb.

Citește mai mult

Armenia, mic ghid de vizitare

27. Noravank Armenia

Ca de obicei, la finalul oricarui serial vin cu un articol in care strang numeroase ponturi si informatii, in caz ca serialul meu v-a facut curiosi si luati in considerare posibilitatea de a veni si de a vedea aceasta tara. Da, stiu, Armenia e mai putin cunoscuta in Romania, nu are iesire la mare, iar conexiunile nu sunt exact dintre cele mai lesne, dar este o tara cu o istorie tulburatoare, cu peisaje de vis si cu monumente multimilenare, o cultura bogata si cu o capitala cu adevarat placuta… O tara care merita descoperita. In plus, nici nu e prea scumpa, insa, intr-adevar, accesul acolo costa multisor.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 6). Armenia – in lung si in lat

29. Lacul Sevan

Va povesteam acum cateva zile despre turul de o zi luat cu cei de la Envoy Tours. Pe langa frumusetea locurilor, experienta a fost intregita, mai degraba amplificata, de ghida noastra care, pe langa informatiile despre locurile vizitate, a impartasit cu noi multe alte povesti si informatii despre Armenia, despre preocuparile de zi cu zi si, pur si simplu, a fost o prezenta placuta. Planul initial era sa mergem cu Envoy si intr-un tur de doua zile (urma sa dormim la niste sateni acasa, undeva in nordul Armeniei), dar, din pacate, turul a fost anulat ca nu erau destui participanti. Asa ca a trebuit sa ne repliem, trecand in barca celor de la Hyur Service. Nu zic ca tururile au fost rele, dar au fost aproape niste expeditii militare. Prima ghida, desi parea flower power (in pauze, asculta muzica si dansa singura), cand era vorba de tur, parea un adevarat general al Armatei Rosii. Aici ai dreptul la 5 minute, 10 minute dincolo. In turul de a doua zi, cea de-a doua ghida a fost mai umana si mai simpatica, dar tot parea tipul ala de tur militar in care trebuie sa bifezi locuri, nu sa le savurezi. Ma rog, oricum, nu pot spune decat ca m-am bucurat de niste locuri chiar foarte faine.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 5). Prin Armenia cu Envoy Tours

28. Noravank

Cele mai frumoase si mai interesante locuri de descoperit in Armenia se afla in afara marilor orase, in niste locuri mai greu (sau imposibil) de atins cu transportul in comun. E drept, se poate inchiria o masina, dar mie nu-mi place sa conduc, mai ales cand ma aflu in alte tari si cand in loc sa fiu atent la trafic, prefer sa admir peisajele, cladirile si oamenii. Asa ca am cautat o alternativa la condus si am descoperit ca, din Erevan, sunt organizate excursii de catre mai multe agentii. Cautand pe net, bloguri si Lonely Planet, am identificat doua principale agentii – una conectata de un hostel – Envoy Tours si cealalta fiind o agentie de sine statatoare, Hyur Service. Dupa ce am studiat diverse informatii, am ales sa merg pe mana celor de la Envoy – mi se parea ca organizeaza tururi mult mai distractive si mai interesante (si am avut dreptate), dar, din pacate, nu in fiecare zi puteau sa adune numarul minim de participanti, asa ca a trebuit sa schimb programul “din mers” si sa merg si in doua tururi de o zi cu cei de la Hyur, pentru ca Envoy nu avea tururi in zilele respective. Asa ca am putut sa fac o comparatie. Voi face comparatia abia cand voi scrie despre Hyur, dar din capul locului pot sa va zic ca experienta cu Envoy a fost mult, mult, mult mai agreabila si mai interesanta decat cu cei de la Hyur si, daca ajungeti prin Armenia (dar si prin Georgia, unde functioneaza de asemenea), vi-i recomand cu cea mai mare caldura pe cei de la Envoy.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 4). Karabakh, tara care nu exista

06. Monument Karabakh

In ultimii ani ai perioadei Ceausescu, cand eram un ascultator loial Europei Libere (adica, seara de seara si dimineata de dimineata), auzeam pentru prima oara numele unui tinut indepartat si misterios din Uniunea Sovietica unde localnicii se bateau crancen intre ei. Cei de la Europa Libera il numeau “Karabakhul de Munte”. Cand presa a devenit si la noi libera dupa 22 Decembrie 1989, noi am adoptat denumirea venita pe filiera ruseasca – Nagorno Karabakh. Si, aproape zilnic, auzeam stiri despre razboiul din RSS Azera si RSS Armeana pentru controlul acestei enclave locuite majoritar de armeni, dar pe care Lenin o daduse RSS Azere. Iar dupa prabusirea Uniunii Sovietice, a urmat un razboi cu toate armele din dotare intre noile republici independente Azerbaijan si Armenia. Pana la urma, in 1994, dupa ce fortele armene au zdrobit armata azera, iar la un moment dat, dupa caderea frontului, nicio stavila nu mai era in fata armenilor sa ajunga pana la Baku. Atunci, presedintele azer Aliev a cerut armistitiu. In fumul razboiului, ramanea o regiune puternic afectata, Karabakh si milioane de refugiati. Sute de mii de armeni au fugit din Azerbaijan, unde deja avusesera loc pogromuri antiarmene inca din ultimii ani ai URSS si sute de mii de azeri au fugit din Armenia in Azerbaijan. Refugiatii azeri din Karabakh (unde reprezentau circa 20% din populatie) nu au primit case, asa cum au primit cei fugiti din Armenia. Au fost instalati in tabere de refugiati unde locuiesc pana in ziua de azi deoarece regimul de la Baku jura in fiecare zi ca vor reveni si ca vor recuceri Karabakhul, iar refugiatii vor reveni la casele lor.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep.3). Imposibil sa te lase rece. Muzeul Genocidului de la Erevan

19. Copil armean crucificat

Este imposibil sa ajungi in Erevan si sa nu afli de genocidul armean inca de la primii pasi din aeroportul Zvartnots. Inca de pe coridor, afise inteligente te introduc in povestea genocidului – alura unui turc (fes si mustata) sub care scrie 1915 si alura lui Hitler (mustata si freza inconfundabile) sub care scrie 1939. “Daca am fi condamnat precedentul, am fi evitat urmatorul”. 2015 a fost un an special in Armenia. S-au implinit 100 de ani de la inceputul genocidului armenesc – aproape 1,5 milioane de armeni au fost ucisi de turci intre 1915 si 1921. Fiecare familie armeneasca are cel putin cativa morti inregistrati in Genocid. Nu a fost prima incercare de anihilare totala a unui popor, dar a fost prima de o astfel de amploare. Am mers in Armenia intr-un an special si nu puteam sa nu ma duc sa vizitez Muzeul Genocidului. Era de neiertat.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 2). Erevan, capitala linistita a Armeniei

28. Erevan, Armenia

Cei mai in varsta isi aduc aminte de bancurile cu Radio Erevan. Erau bancurile alea mai seci, dar mai inteligente, cu fitile. Nu stiu daca ideea de “Radio Erevan” avea de-a face cu caracterul armenilor de a fi plini de duh, cert este ca a prins mai ales in perioada comunista. Dupa caderea lui Ceausescu si revenirea la libertate, Radio Erevan si-a cam pierdut din functiune. Sa spun cinstit, am cautat Radio Erevan cand am fost in capitala Armeniei, cel putin pentru un check in, dar nu l-am gasit. Evident, exista posturi de radio, dar niciunul nu este Radio Erevan.

Citește mai mult

Acest Caucaz minunat (ep. 1). Armenia, anul 100 de la genocid

24. Noravank

Armenia era una dintre ultimele tari europene in care nu ajunsesem. Tot imi propusesem sa ajung, dar n-a fost sa fie. Am fost prin zona, in 2010, in Georgia, dar pe atunci aveam nevoie de viza pentru Armenia si, cum decizia de a vizita Georgia a venit asa, peste noapte, nu am mai avut timp si de viza armeana. E drept, nu aveam decat o saptamana si nu voiam sa pendulez asa, aiurea intre doua tari, asa ca am dedicat calatoria de atunci Georgiei. Anul acesta, imi expirau niste mile pe programul de loializare Miles & More si decisesem sa le “sparg” pe o calatorie in Armenia. Dar, la 1 ianuarie, cei de la Lufthansa au decis ca Armenia nu mai e in Europa, ci in Orientul Mijlociu, asa ca nu mai aveam nevoie de 30.000 de mile sa merg in Armenia, ci de 40.000. Cum aveam 30.000 si ceva de mile, nu mai puteam sa merg, asa ca am decis sa iau doar un bilet one-way. Si pentru ca zborurile spre si dinspre Erevan sunt al naibii de scumpe, am decis sa iau returul din Tbilisi… asa am avut ocazia sa descopar ce mult a evoluat si capitala Georgiei in ultimii cinci ani, de cand n-am mai fost pe acolo, si sa descopar si superba Autostrada Militara – dar despre asta o sa va povestesc alta data.

Citește mai mult