ImperatorTravel

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 9. Neyshabur, Golestan, Teheran

Monumente Iran: Mausoleul Omar Khayyam

Dupa plecarea dupa pranz din Mashhad, pe care trebuie sa recunosc ca l-am regretat, autobuzul, dupa vreo ora si ceva ne-a lasat la Neyshabur. Am tinut mult sa ajung si in acest oras, intrucat este locul unde este inmormantat Omar Khayyam, unul dintre autorii pe care i-am iubit de mic copil, cand i-am citit pentru prima data catrenele (rubaiyat). Omar Khayyam ramane in istorie, nu doar ca poet, dar si ca astronom, medic, filosof, matematician. Mi-am reamintit, odata cu aceasta calatorie spre mausoleul sau, cateva din versetele care m-au impresionat cel mai mult in vremea cand le-am citit, versete care m-au urmarit apoi toata viata. „Sa calci usor”, spunea Khayyam, „caci poate bucata de pamânt pe care o sfarmi sub piciorul tau, altadata erau doi ochi albastri, sau buzele aprinse ale unei fete. Olarul framânta pe roata sa cranii de sultani, mâini de cersetoare, inimi de indragostiti. Schimbarea este eterna. Este o iluzie sa ne închipuim ca moartea este un repaos, ca ea încheie ciclul suferintei”. Am calcat deci cu respect in gradina unde se afla mormantul marelui Khayyam. Am fost surprins de valurile de vizitatori, majoritatea localnici. Ceea ce deja vazusem, cu 2 ani in urma in Shiraz sau in Esfahan, iranienii stiu pe de rost versuri din autorii lor clasici si le face placere sa recite spontan, cu glas tare. Mergand sub cupola mausoleului am ascultat, in frumoasa limba persana, diverse persoane care, in semn de omagiu, au recitat fragmente intregi din Rubaiyate. Era o dupaamiaza insorita, calma, erau cateva pravalii deschise cu turcoaze de Neyshabur (poate cele mai frumoase din lume) la preturi extrem de convenabile. Langa ele, alte pravalii cu CD-uri si carti. Daca nu ar fi trebuit sa plecam sa innoptam undeva, probabil ca am fi ramas mult in gradina mausoleului.

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 8. Mashad

Fotografii Iran: Mausoleul Imam Reza Mashad

Ziua 10 – Mashad

Parte a pachetului turistic pe care a trebuit sa il luam pe teritoriul Turkmenistan, de la Ashgabat la granita cu Iran am fost asteptati de dimineata de soferul unui van. Muntii se vedeau in departare luminati de soarele diminetii, Ashgabatul nu mi s-a mai parut atat de straniu la plecare. Era si sentimentul placut al reintoarcerii intr-o tara care mi-a fost extrem de draga si de care ma atasasem cu prilejul unei calatorii in anul 2009: Iran. Drumul spre granita a serpuit cam 25 km prin munte, peisajul fiind spectaculos. Am ajuns in cele din urma la granita, unde am fost lasati de sofer singuri. Trecerea prin vama a fost extrem de simpla, oamenii foarte politicosi, am schimbat bani la un ghiseu… dupa cum am putut observa mai tarziu, avantajos. De la granita spre Mashhad nu prea stiam ce sa facem, nu am gasit vreun autobuz local, asa ca ne-am hotarat sa luam un taxi, care a costat cam mult fata de preturile pe care le-am intalnit mai tarziu. Taxiul, asa cum e moda in Orient, mai ia, desi il platesti integral, diversi altii pe drum. Nefiind de-ai locului, accepti acest lucru ca un element cultural. Asa s-a facut ca o buna bucata de drum am luat 2 soldati echipati complet, colegi de calatorie. Am ajuns in aproape 2 ore la Mashhad, taxiul ne-a lasat la autogara (numita peste tot in Iran “terminal”), de unde am luat un autobuz spre centru. Mashhadul, desi mare (e al doilea oras ca marime din Iran dupa Teheran), este un oras traditional, nu este modern. Peste tot, case si blocuri obisnuite, prafuite, care se intind radial pornind de la centrul format de complexul de moschei si curti (cel mai mare din lume) destinate rugaciunii, sanctuarul Imam Reza. Mashhad este un oras considerat sfant (loc de pelerinaj islamic shia) si are metrou, un element important in transportul sutelor de mii de pelerini care vin anual la sanctuarul destinat unuia dintre cei mai importanti imami, infailibilul Ali Rezā (sau in araba ‘Alī ibn Mūsā al-Riḍā).

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 7. Ashgabat

 

Obiective turistice Turkmenistan: statuia lui Turkmenbashi Ashgabat

Ziua 8 – Ashgabat

Dis-de-dimineata am lasat, dupa un mic dejun frugal, craterul de la Darvasa in spate, nu fara parere de rau, fiindca a fost unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care le-am vizitat pana acum. Soferul ne-a asigurat ca mai sunt cateva cratere care merita a fi vazute si pe care le vom vizita in drumul catre Ashgabat, ceea ce s-a si intamplat: dupa ce am ajuns din nou in sosea luand-o peste dune, la cativa kilometri am gasit un alt crater, la fel de mare, dar de data aceasta plin de apa, iar emanatiile de gaz razbateau spre suprafata ca niste trenuri de bule. La fel, altul uscat de data aceasta, la fel de impresionant. Mersul prin desertul Karakum mi s-a parut savuros. La adapostul aerului conditionat din masina 4×4, avand o companie extrem de comica (aproape tot timpul m-am gandit ca il am pe Jean Constantin langa mine), cei aproape 500 km au fost suportabili. Tot ceea ce era de o parte si de alta: dunele, praful, camilele, craterele… pareau intr-o continua si vie expozitie fara expozanti. Stranietatea acestei calatorii a fost chiar faptul ca nu am intalnit picior de om, iar rarele masini pe care le-am intalnit mi-au intarit parerea ca in Turkmenistan chiar ar trebui sa iei pe cineva din partea locului, iar orice aventura de unul singur este destul de riscanta.

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 6. Konye Urgench si Darvasa

Minaretul Gutlug Timur Turkmenistan

Ziua 7 – Turkmenistan

A saptea zi de dimineata ne-a gasit in piata din Nukus cautand un taxi care sa ne duca pana la granita. A fost destul de complicat, intrucat erau cam 15 km si nimeni nu dorea doar sa se duca si sa se intoarca gol, ca urmare o negociere in dezavantaj a fost singura cale de a pleca din oras. Eram si sub presiunea timpului, intrucat in Turkmenistan urma sa fim preluati de la granita de cineva cu o masina de teren, pentru a ne duce prin desert si apoi la Ashgabat. Din pacate, in Turkmenistan nu s-a putut face turism cu mijloace proprii, iar recurgerea la serviciile unei agentii de turism a fost din categoria “impuse” in momentul in care ne-am dorit viza de turism. A primi o viza de tranzit nu a fost o optiune.

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 5. Khiva si Nukus

 

Imagini Uzbekistan: Kalta Minor

Intrarea in Khiva s-a facut pe inserat; portile orasului erau impresionante si ne-au introdus intr-o lume de basm. Urmarind contururile masivelor ziduri de pamant ale cetatii, am cautat hotelul pe care il alesesem pentru innoptare. Pe drum, mai multe focuri stralucitoare incalzeau cuptoare de lut, in care gospodinele faceau painea pentru a doua zi. Mirosea imbietor a mancare, a paine calda… fetele oamenilor erau zambitoare la lumina focului. O asa primire nu mai avusesem niciodata. Hotelul Meros a fost o buna alegere, ne-am odihnit foarte bine si am mancat la fel. Asa cum ma documentasem, tinutul acesta in care era si Khiva se numeste Khorezm (se citeste Horezm), si nu m-am putut abtine sa fac o comparatie cu numele de la noi Horezu… intrand insa in hotelul care avea si un mic muzeu cu ceramica locala, uimirea mea a ajuns la paroxism. Ceramica de Khorezm este aproape pana la identitate asemanatoare cu cea de Horezu. Ce legaturi or fi la asa o departare… nu stiu in acest moment, dar este unul dintre lucrurile ineteresante pe care Khiva le reveleaza.

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 4. Bukhara si Desertul Kizilkum

 

Obiective turistice Bukhara - Minaretul Kalon

Autobuzul intre Qarshi si Bukhara a mers destul de bine, astfel incat pe la ora 17:00 am ajuns, adaugand serviciile unul taxi local, langa Fortareata Ark – unul dintre edificiile de marca din Bukhara, cel mai vechi din oras. Fiind aproape de ora inchiderii, am intrat sa il vizitam. Ark este un gen de “oras in oras”, care a rezistat inca din secolul 5, fiind construit si extins pana in 1920, cand a fost grav distrus de bombardamentele rusesti. Astazi este refacut si ne poate da o impresie a vremurilor care au trecut. Este o constructie labirintica impresionanta, plina de scarite si coridoare, care alterneaza cu diverse curti largi sau moschei. Astazi totul este muzeu si merita sa fie vizitat. In jurul fortaretei, dincolo de zidurile impresioanante, se afla alte cateva locuri interesante: Registan (o curte medievala faimoasa pentru executiile care aveau loc aici), Zindon (o inchisoare – in spatele Ark) si Moscheea Bolo Hauz (locul oficial de venerare a emirului) aflata vis-à-vis de drumul principal, cu un bazin cu apa in fata si cu o arhitectura asemanatoare cu celebrele Chehel Sotun din Esfahan sau Qazvin). Tot in apropiere, cam la 10 minute de mers prin stanga moscheii, doua edificii incantatoare, care merita sa fie izitate, impreuna cu parcul care le gazduieste: Mausoleul Ismail Samani si Mausoleul Chashma Ayub.

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 3. Samarkand si Shakhrisabz

Obiective turistice Samarkand - Bibi Khanym.jpg

Asa cum am aratat in episodul anterior, intre Tashkent si Samarkand am folosit autobuzul, ceea ce a fost bine, pe de o parte (varianta cu trenul era la ore inacceptabile pentru noi – pierdeam prea mult timp), pe de alta parte, a fost inghesuiala si cald. Calatoria a durat cam 4 ore, si autobuzul ne-a lasat epuizati pe undeva la marginea Samarkandului, intr-un loc de unde se puteau vedea in zare edificiile Registanului dominand celelalte cladiri din centrul orasului. Din motive de operativitate, in general am preferat cazarile in apropiere de locurile vizitabile importante, tocmai pentru a putea fi la prima ora cand se deschid portile la fata locului. Din discutiile pe care le-am avut la gazda din Tashkent cu alti turisti, intelesesem ca multi preferasera pensiunea Bohodir, de aceea ne-am si indreptat cu un taxi in acea directie. Din pacate, un festival international de mari proportii care avea loc exact in acele zile in Samarkand ocupase toate locurile bune si ieftine din zona. Ca urmare, locul unde am fost cazati a fost o alta pensiune la doar 50 m distanta, la un pret cu doar putin mai mare: Furkat. Aceasta pensiune, asa cum aveam sa vedem, a fost o alegere foarte buna. Mancarea a fost excelenta, iar conditiile asijderea. Gazda este un tip extrem de simpatic si primitor, cu figura tipic ruseasca, vorbitor de engleza presarata cu multe cuvinte imprumutate din rusa. Pana la urma, iesea un amalgam extrem de comic, care a dus la buna dispozitie pe intreaga perioada de gazduire; dupa cum am vazut si aveam sa vad, noi, romanii, suntem bine primiti in Uzbekistan, ca un fel de “frati de suferinta” comunista. De multe ori, in discutii, spunand ca suntem din Romania, oamenii credeau, din necunoastere, ca am fost parte din Uniunea Sovietica si ca urmare deja aveam experiente trecute comune. Dupa multi uzbeci, Ceausescu a fost un patriot, care si-a iubit tara, iar ceea ce i s-a intamplat a fost reprobabil. Multi uzbeci cred ca era mai bine cand era URSS si era un control centralizat. De altfel, in marea lor majoritate, uzbecii constituie un popor modest. Chiar si la orase, ei sunt imbracati traditional si nepretentios, iar impresia generala este ca va mai dura ceva timp pana cand cosmopolitismul sa isi faca simtita prezenta.

Citește mai mult

Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episodul 2. Tashkent si Kokand, la intrarea in Valea Fergana

Obiective turistice Uzbekistan: Kokand-Palatul Hanului Khudoyar

Dupa o escala la Kiev de cinci ore, ocazie cu care am vizitat in fuga capitala Ucrainei, am ajuns in Tashkent in zori. Inca din timpul zborului de la Kiev la Tashkent, am observat ca tybiteika (acel potcap negru, traditional, in patru colturi, purtat de barbatii uzbeci) incepuse sa isi faca aparitia. Ulterior, voi vedea ca e un gen de diferentiere fata de alte neamuri din regiune, asa cum am observat ca si femeile isi poarta capul legat cu o basma prinsa intr-un anumit fel la spate, diferit de altele din alte regiuni.

Citește mai mult