ImperatorTravel

Drumul Mătăsii (ep. 10). Kipchak – Moscheea în care Allah are un rol secundar

14. Moscheea Turkmenbashi

De când am ajuns în Turkmenistan, când recapitulam cu ghida locală programul, aceasta tot repeta la nesfârșit că ne vom duce la “moscheea spirituală de la Kipchak”. Nu prea înțelegeam de ce repeta în permanență că e o moschee spirituală. În mod normal, o moschee, ca orice clădire de importanță religioasă, fie că e biserică, templu, fie orice altceva, are o componentă spirituală importantă. Mă rog, ca de obicei, în Turkmenistan urma o surpriză, așa că nu am săpat prea mult în ce semnificație avea cuvântul “spiritual”.

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 9). Așgabat, halucinanta capitală a Turkmenistanului

04. Palatul lui Turkmenbasi

Am făcut cunoștință cu Așgabat după o zi și ceva prin deșert, pe șoseaua care taie Turkmenistanul în două. Mă așteptam ca șoselele din Turkmenistan să fie, dacă nu impecabile, cel puțin OK, dar după un început promițător fix după granița uzbecă, ne-am pierdut pe șosele late, dar proaste, noroc că erau pustii. Am simțit imediat că am ajuns în capitală. Deși continuam să galopăm încă în deșert, șoseaua s-a transformat ca și cum cineva ar fi scos o baghetă magică și deodată ne-am trezit rulând pe o magistrală de manual, cu un asfalt impecabil. Eram în Așgabat, capitala țării, halucinantul oraș de marmură.

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 8). La Porțile Iadului

07. Poarta Iadului

De-a lungul călătoriilor mele, am ajuns de foarte multe ori în Paradis. Fie că era vorba de Thailanda, Bali, Sri Lanka, Caraibe, Maldive sau România, pot spune că am fost de multe, multe ori în Paradis… flori, verdeață, soare, ape verzi sau albastre, mă rog, locuri din acelea pe care le asociezi mental cu Paradisul. Trebuia ca odată și odată să ajung și în Iad. Ei, acum nu am ajuns chiar în Iad, ci la Porțile Iadului, la Derweze, în Turkmenistan!

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 7). Konya Urgench sau de ce nu era bine să-l superi pe Genghis Han

22. In centrul Konya Urgench

Deși se află pe străvechiul drum al mătăsii, din păcate Turkmenistanul nu găzduiește orașe precum Samarkandul sau Khiva, orașe care au supraviețuit secolelor, păstrându-și nu numai monumentele, ci și atmosfera lor istorică. Iar principalul vinovat se pare că a fost Genghis Han, celebrul năvălitor mongol. Pe vremea când Genghis Han umilea China, cucerindu-și trufașul, dar și imensul vecin, un han turc, Mohamed al II-lea, crea, la rândul său, un stat imens în Asia Centrală, în jurul Horezmului. Horezmul este zona de la sud de Marea Aral și lipită de Marea Caspică, unde se aflau orașe precum Khiva, Konya Urgench sau Mary. Strămoșii lui au fost sclavi turci, iar unul dintre ei nu numai că a reușit să se elibereze, dar a și devenit un lider modest al micului Horezm. În schimb, Mohamed a reușit să învingă cam toate statele vecine și să cucerească aproape tot Turkmenistanul, Uzbekistanul și Afganistanul, precum și o bună parte din Iranul de azi. Sub conducerea lui se aflau Samarkandul, Ghazni, Buhara, Taskentul și toate oazele și orașele de pe Drumul Mătăsii. Dincolo de mărețul Tian Shan, Genghis Han distrugea Imperiul Chinez, ucidea sute de mii de chinezi și își impunea o dinastie mongolă la Beijing.

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 6). Turkmenistan, această Coree de Nord a Asiei Centrale

01. Niiazov (Copy)

Cred că multă lume bagă în aceeași oală toate stanurile Asiei Centrale. Aici e un stan, colo e un stan, dincolo un alt stan. Uzbekistan, Turkmenistan, Kazahstan, toate au fost țări componente ale URSS, toate sunt majoritar musulmane, toate au dictatori. Ei, acuma nu toate țările au dictatori, unele au trecut prin alegeri libere și revoluții mai mult sau mai puțin portocalii (Kyrgyzstan), altele, prin război civil (Tadjikistan), dar în principiu, da, destule țări din fosta URSS au fost și sunt conduse de președinți pe viață – fie că e vorba de Kazahstanul lui Nazarbaev, de Uzbekistanul lui Karimov, de Azerbaidjanul dinastiei Aliev, ca să nu menționez cazul Mamei Rusia, cu un Putin la conducere de 15 ani și gata să conducă încă 15. Dar în acest peisaj de dictatori postsovietici, poate cel mai excentric individ a fost liderul Turkmenistanului, o republică sovietică obscură în perioada pre-Gorbaciov, puțin cunoscută, slab locuită și undeva într-un colț strategic al imperiului – avea graniță cu Iranul, mai întâi mult prea proamerican, apoi condus de mullahi fundamentaliști, dar și cu Afganistanul cel șturlubatic.

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 5). Khiva, cetatea încremenită în timp

34. Cladiri islamice

Cred că “un loc rămas în timp” este o expresie îndelung uzitată și sunt convins că și printre articolele mele apare de multe ori. Poate și pentru că îmi plac aceste orașe cu tentă istorică, pe străzile cărora, în general înguste, retrăiesc o lume demult apusă. Desigur, dacă te duci în Europa, vei găsi astfel de orașe sau frânturi de orașe – fie că e vorba de Carcasonne, Sighișoara, Obidos, Taormina sau Brugge, clădirile sunt acelea de demult (eventual, reconstruite), dar toate freamătă de magazine de suvenire și de restaurante. Nu neg, de obicei e o atmosferă plăcută, chiar foarte plăcută, uneori găsești niște colțișoare mai liniștite și nu chiar așa de comerciale (exclus însă în Taormina, de exemplu), dar trebuie să faci un oareșce efort de imaginație să-ți închipui vremurile din urmă… Ei bine, am descoperit un oraș istoric unde nu trebuie să-mi forțez prea mult imaginația pentru că, dacă te îndepărtezi de bulevardul principal și de standurile sale, te teleportezi direct în perioada Drumului Mătăsii. Se numește Khiva și este în Uzbekistan.

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 4). Buhara, ca în 1001 de nopţi

08. Po-i-Kalyan

Dacă este să arunci o privire pe harta Drumului Mătăsii, după fabulosul Samarkand îţi sare în ochi numele Buharei, un alt nume care te face să-ţi treacă prin faţa ochilor caravane de mii de cămile cărând tone de mătase, de aur şi de mirodenii, caravanseraie şi bazaruri fabuloase, bogăţii fără număr. Şi Buhara nu te va dezamăgi vreo secundă. Deşi nu are monumentele legendare ale Samarkandului, zona veche este mult mai compactă (în Samarkand, trebuie să mergi cu maşina de colo-colo prin cartiere noi, uneori cu blocuri comuniste de la un ansamblu la altul). Buhara are, de asemenea, clădiri fastuoase, dar nu la fel de impresionante ca în Samarkand, dar are atmosfera dată de faptul că, atunci când intri în cartierul vechi, nu te mai zgârie pe ochi vreun bloc modern. Inutil să spun că, şi aici, Karimov a ordonat restaurări şi înfrumuseţări şi oraşul este de o curăţenie impecabilă, totul asfaltat şi frumos aranjat.

Citește mai mult

Drumul Mătăsii (ep. 3). Samarkand, gloria fațadelor gigantice din faianță albastră

05, Regestan Samarkand

Poate mulți nu au auzit de Uzbekistan, dar în mod cert au auzit de Samarkand, fără să știe exact unde este. Are numele și aerul acela al marilor orașe misterioase din Orient, nume încărcat cu miros de mirodenii și strălucire de mătase. Alături de Esfahan, Agra, Lahore sau Bagdad, automat îți vin în minte 1001 de nopți și filmele acelea frumoase cu alei înguste și clădiri monumentale, cu bogății de padișah, cu bazaruri gemând de frumuseți. Ei bine, Samarkand nu mai este un astfel de oraș… modernul a îmbrățișat tradiționalul, dar fragmentele ce au rămas din vechiul Samarkand sunt de o frumusețe unică și merită cu prisosință văzute. Poate mulți dintre voi ați văzut imagini cu piața Regestan în care se află trei moschei față în față, parcă stând la o discuție (de fapt, sunt medrese, dar asta contează mai puțin), da, acea piață este superbă, dar nu este singurul loc de clasă mondială din Samarkand.

Citește mai mult

Pe Drumul Mătăsii (ep. 2). Tașkent, capitala lăbărțată și plină de verdeață a Uzbekistanului

13. Statuia lui Timur Lenk Taskent

Cum ziceam și în episodul de ieri, Tașkent nu dă pe afară cu istoria sa. Da, are vreo 2000 de ani vechime, dar niciodată nu a ieșit prin față. Arabii i-au dat actualul nume – Toshkent, orașul de piatră, în limba turcă, dar Genghis Han l-a ras cu eleganță de pe fața pământului. Timur l-a reanimat (poate de aceea are și o statuie într-una dintre imensele piețe ale orașului), chiar a înflorit în timpul secolelor XVI – XVIII, dar a fost anexat și a devenit un orășel din hanatul Kokand. A fost primul oraș din zonă cucerit de ruși, care au decis că n-ar fi rău să facă din Tașkent capitala regiunii, o contrapondere la mult mai influentele Buhara, Samarkand, Khiva. Așa că Tașkent este capitala Uzbekistanului cu binecuvântarea Marelui Stalin, un oraș cu o populație de două milioane de locuitori, un oraș modern, destul de rusificat și îngrozitor de lăbărțat. Este, de asemenea, un oraș-grădină, ceea ce îl face extrem de plăcut pentru vizitator – peste tot, spații verzi ample, fântâni, dar e un oraș pe care îl poți parcurge cu greu la picior, din cauza proporțiilor enorme. Am bântuit o zi întreagă prin oraș cu autocarul, în căutarea orașului locuit, orașului cu apartamente… acest oraș e la kilometri întregi de centru, unde nu găsești decât clădiri construite să te impresioneze, piețe ample, parcuri, statui și fântâni. Nu știu cât de ușor (sau greu) le e tașkentezilor, dar centrul arată foarte bine, Karimov a vrut să impresioneze, neavând însă banii turkmenilor, azerilor sau kazahilor (deh, bumbacul nu e la fel de profitabil precum țițeiul și gazul natural), a creat un oraș-parc. Și ăsta e un lucru plăcut.

Citește mai mult

Pe Drumul Mătăsii (ep. 1). Sosirea la Tașkent, primii pași în Uzbekistan

06. Pe zidurile din Khiva

Nu sunt multe țări pe care le-am vizitat și pentru care am simțit nevoia să revin cât se poate de repede. Da, îmi place să revin din când în când, să văd locuri frumoase sau să văd cum au evoluat, mai ales în cazul țărilor care se dezvoltă rapid. Când am ajuns în Uzbekistan, în iunie 2014 (deci cu mai puțin de un an în urmă), mă așteptam să-mi placă, era o destinație după care tânjeam de ani buni, dar nu îmi închipuiam că voi fi atât de captivat. Ei bine, Uzbekistanul m-a prins în mrejele lui, în mrejele lui de mătase, în mrejele locurilor sale istorice care te fac să te simți în vremea lui Ali Baba, a Sheherezadei, a celor 1001 de nopți. Da, știu, poveștile acelea se desfășoară în general în zona actualului Irak, dar asta contează mai puțin, atât timp cât descoperi locuri care să-ți sugereze basmele care te-au captivat în copilărie.

Citește mai mult