Guatemala es una gran aventura ! – episod 1

… asa scrie pe un tricou care l-am cumparat in piata din Chichicastenango. Este grena si reda un chicken bus, un fost autobuz scolar din SUA folosit in toata America Centrala pentru transportul de calatori dupa ce evident a fost revopsit in culori cat mai stridente si ornat cu sloganuri cat mai linistitoare pentru calatori… “Jesus loves you !”

Note de jurnal – aprilie 2005

Bucuresti – Budapesta – Frankfurt – Atlanta – Guatemala

Traseul cel mai direct dintre Romania si Guatemala este prin SUA. Daca ai viza de State, totul e OK, asa ca ma imbarc trecand prin furcile caudine ale securitatii post 9/11. Pe drum prind un weekend in Atlanta, taman bine pentru a ma amesteca cu miile de vanzatori Herbalife care au luat cu asalt metropola americana pentru o conventie mondiala… si intr-adevar intreaga lume este la Atlanta, de la brazilieni cantatori si intr-o agitatie permanenta pana la delicatele japoneze, preocupata sa-si pastreaza albetea pielii sub umbrele imense. Dar Atlanta nu este orasul Herbalife… Atlanta este Coca Cola care pe langa sediul central, are si un muzeu, Atlanta este Delta Airlines care au facut din aeroportul Hartsfield cel mai aglomerat aeroport din lume, Atlanta este capitala Confederatiei Sudiste distrusa de yankei in razboiul de secesiune si nu in ultimul rand, Atlanta este Margaret Mitchell, faimoasa autoare a romanului “Pe aripile vantului” a carei case inca mai rezista intre padurea de zgarie nori din downtown. Vizitez casa memoriala unde gasesc editia romaneasca a romanului editata in anii 60….

Pe avionul spre Guatemala, o multime pestrita – cowboy guatemalezi cu palarii largi, gospodine maya in imbracamintea lor colorata, businessmeni yankei cu mustata si ochelari de soare, acesti J.R.i care spoliaza America Centrala, predicatori care vor sa crestineze o populatia deja crestinata… Dupa circa 4 ore de zbor, avionul se invarte pe deasupra orasului, ia o curba la cornisa unui deal si in sfarsit aterizeaza pe micul aeroport La Aurora. In fine, dupa o coada ca pe vremuri, am parte de o surpriza placuta – desi site-ul MAE spune ca as avea nevoie de viza, la fata locului, ca cetatean roman, nu am nevoie de viza pentru a intra in Guatemala pentru 3 luni…

Scot din singurul bancomat din hol niste quetzali (moneda locala, dar si pasarea nationala a Guatemalei, o mica pasarica multi-colora) si ma arunc in primul microbuz in directia Antigua. Toate ghidurile spun ca nu ar fi o idee rea sa evit capitala unde nu e mai nimic de vizitat, dar in schimb poti sa ai placerea sa fi jefuit… de fapt, cat timp am fost in Guatemala, lecturand presa locala, in fiecare zi aflam amanunte despre cum au fost impuscati 2 – 3 persoane in nu tocmai pasnica capitala guatemaleza (recordul a fost de 8 in ziua cand am ajuns la Tikal, dintre care 3 soferi de autobuz care nu au platit obolul).

Antigua

Daca Guatemala City este un oras de evitat, oraselul Antigua aflat la cam 100 de km de turbulenta capitala este un adevarat tezaur colonial. Antigua este unul dintre cele mai frumoase orase coloniale ale Americii Centrale, un oras incredibil, cu strazi pietruite, case pictate mustar sau ocru, patio-uri linistitoare, pline de flori, scoli de invatat spaniola sau de dansat salsa, o gastronomie splendida si nu in ultimul rand impresionantii vulcani care domina orasul de la inaltimi de peste 3500 metri.

Ajuns in Antigua, shuttle-ul ma lasa in fata Posadei Juma Ocag, o casuta coloniala cu cateva camere, la doi pasi de mercado si autogara. Simpatica, o camera spatioasa si aerisita, dar e timpul sa o tai insa prin oras.

Antigua a fost fondata in 1543 si a fost capitala Americii Centrale pentru mai bine de 200 de ani… pana in 1773 cand orasul a fost distrus de un cutremur violent, capitala mutandu-se in Guatemala City. Tragedia initiala a dus insa la salvarea istoricului oras – daca in Guatemala City, modernizarea a dus la distrugerea orasului vechi si inlocuirea caselor coloniale cu blocuri moderne si mai putin moderne, dar fara nici un gust, Antigua a fost lasata in pace de developerii guatemalezi, ramanand un oras cu o superba arhitectura coloniala.

Ce e de facut in Antigua ? Pur si simplu te plimbi pe strazi, superbe, colorate, vesele, vizitezi bisericile inzorzonate, pline de sclipici unde religia catolica se imbina cu credintele localnicilor mayasi, te ascunzi printre ruinele monumentelor distruse de cutremurul din 1773, bagi un shopping de suveniruri maya sau te relaxezi sub soarele bland de primavara intr-unul din patio-urile incarcate de verdeata si flori, tratandu-te cu sucuri de guave, pepene, ananas sau avocado. In weekend, numerosi turisti din capitala iau cu asalt stradutele vechiului ciudad, dar in timpul saptamanii, viata curge alene printre localnici unde incetineala stilului de viata este o virtute, iar femeile mayase in huipilele lor colorate adauga o mostra de autentic vechiului oras colonial.

Pe un deal se afla o cruce – Cerro de la Cruz, un loc de unde se poate savura tot orasul. Zilnic, dimineata, politia locala organizeaza o excursie la locul respectiv pentru a proteja eventualii turisti de jafuri, dar din pacate in zilele in care am stat in Antigua, politia a luat o pauza, nemaiorganizand nici un tur.

Panajachel si lacul Atitlan

Antigua este centrul turismului guatemalez. De aici, poti sa-ti aranjezi tot soiul de tururi… eu mi-am cumparat bilet de avion spre Flores in nordul Guatemalei, sau poti sa iei asa numite shuttle-uri spre principalele locuri de interes din Guatemala si chiar Honduras. Si cum chicken bus-urile sunt cam lente si trebuie sa schimbi in vreo doua locuri, am optat pentru transportul “in style”, in microbuzul plin cu gringo. In plus, securitatea a fost imbunatatita pe Careterra Americana, soseaua care leaga Alaska de Tara de Foc, iar shuttle-urile cu gringo nu mai sunt “marcate” subliminal “Turisti plin de bani ! ATACATI !”.

Oraselul Panajachel pe malul lacului Atitlan, un lac de mari dimensiuni si de mare altitudine, inconjurat de vulcani este un orasel turistic par excellence. Locul a fost descoperit de hippioti inca din anii 60, dar multi au fost alungati de razboiul civil din anii 70 – 80 in care fortele democrate cu sprijinul nemijlocit al SUA au exterminat in jur de 1 milion de locuitori maya, majoritatea femei si copii. Reinstaurarea pacii a dus la intoarcerea turistilor, atat cei pe termen scurt, cat si a celor care stau aici de ani de zile, Panajachel avand si o comunitate destul de mare de straini care s-au casatorit si au ramas pe malurile lacului Atitlan, de unde si porecla orasului – Gringostenango – “locul cu gringo”.

Panajachel nu e cine stie ce, are 2 strazi principale care converg spre lac, unul plin de magazine si restaurante, dominate de gringo si ladinos, celelalt mai linistit cu case. Evident, strada comerciala e plina de culoare si savoare – tanti mayase vanzandu-si produsele, vanzatori de fructe, turisti, hippyoti, popor, lume, lume….

In schimb daca ajungi pe malul lacului, de abea atunci iti dai seama de ce Panajachel a devenit Gringostenango…. peisajul incredibil al unui lac linistit, inconjurat de vulcani…. si de unde poti sa iei un vaporas sa vizitezi satele din jur.

Desi transformate partial in obiective turistice, satele din jurul Atitlanului sunt mult mai autentice. Copiii care alearga dupa vreo bomboana sau vreun quetzal, piete de fructe si legume, biserici la care localnicii se inchina precum la idolii antici, oameni imbracati in haine traditionale, de culori diferite in functie de satul de unde vin. In Santiago Atitlan, localnicii il venereaza pe Maximon, o combinatie dintre o zeitate maya, Pedro de Alvarado (conquistadorul Guatemalei) si biblicul Iuda, o statueta de lemn in fata careia guatemalezii vin sa ceara binecuvantare si noroc. Maximon este imbracat intr-o mare de esarfe, are o cravata cu ac, palarie pe cap si un trabuc in gura. In jurul lui, ard lumanari, este privit cu admiratie de imaginea lui Isus, in timp ce localnicii vin sa-i ofere bani, tigari si bauturi spirtoase, iar strainii cativa quetzali pentru a-l poza. Cadourile sale favorite sunt insa tigarile Payaso si romul Venado, dar se multumeste si cu bauturi spirtoase de calitate inferioara cum ar fi Quetzalteca Especial. In cazul meu, s-a delectat cu o sticluta de Kreskova.

Proaspat binecuvantat de Maximon, simtind o aura pozitiva in jurul meu, m-am intors in Panajachel, pregatit sa iau in piept o noua provocare “guatelmateca” – calatoria cu chicken bus-ul spre un targ fabulos.

Antigua

Antigua

camera coloniala

biserica din Antigua

transportul in comun

In autobuz

Volcano del Agua

floare de banan

jugos !!!!

vechi urme coloniale

Antigua

lectii de salsa

port la lacul Atitlan

cafea

ananas… mon amour

prin satele din jurul lacului Atitlan

De toate pentru gringos
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

poate ma ajutati cu traducerea… no habla espanol !

sfinti catolici a la guatelmateca

Sfintia Sa, Maximon

casa lui Maximon

Adios !

Comentarii

  • Genial. Mi-a placut mai ales partea cu idolul si kreskova.
    Legat de panou, mi se pare ca spune "urinatul interzis" 😀

    sever 28 aprilie 2010 11:41 Răspunde
  • Ai dreptate :)))

    Imperator 28 aprilie 2010 18:44 Răspunde
  • as dori sa calatoresc si eu in guatemala;
    cui ma pot adresa sa-mi organizeze excursia pe trasu stabilit de mine?
    cu multumiri
    midora

    midora 24 mai 2013 19:37 Răspunde
  • Am foat si eu acolo foarte frumos, m-am distrat 8 luni acolo, as vrea sa maj calatoresc acolo au viata ieftina.

    Alex 23 septembrie 2015 0:16 Răspunde
  • Da 8 luni , e periculos dar mi-am facut o multime de prieteni , acolo cand o sa merg nu am nevoie de hotel am cazarea asigurata gratis in mai multe zone ale capitalei.

    Alex 23 septembrie 2015 13:47 Răspunde
  • Alex, in 31 decembrie si 1 ianuarie autobuzele circula?

    Marce 3 decembrie 2015 14:32 Răspunde

Lasă un răspuns la Imperator Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii