Hasta siempre, Comandante !

Cand am plecat spre Cuba, plecam cu anumite clisee, multe venite din memorie – cozi, magazine goale, atmosfera sumbra si sinistra care dominau Romania anilor 80. Ma asteptam la tarabe goale si intuneric, dar cel putin, intr-un context tropical. Si ce am gasit la fata locului, mi-au infirmat partial cliseele… dar nu toate.

Aterizarea pe timp de noapte la Havana m-a readus in Romania anilor 80. Un aeroport mai mare decat Otopeni, dar luminat cu acele neoane triste si chioare ale “Epocii de Aur si de Lumina”. Punctul de trecere frontiera ca o citadela de nu poti arunca nici o privire “dincolo”. Insa, am avut parte de vamesi simpatici, nevorbitori de engleza, dar zambitori si prietenosi. Si in plus, lipsa oricarei stampile in pasaport. Cetatenilor SUA li se interzice vizita in Cuba, iar cetatenii straini care revin in SUA dupa vizitarea Cubei au parte de un welcome de tip sovietic, deoarece nu trebuie sa aibe cu ei nici un produs de origine cubaneza. De aceea, cubanezii nu aplica vize sau stampile in pasaport, ci pe foi de hartie pentru ca oaspetii lor sa nu aibe probleme. Dar, orisicum, Big Brother vegheaza la frontierele nord-americane, asa ca e de preferat sa evitati SUA la intoarcerea din Cuba.

Si iata-ma dincolo… hmmm… o sala mare, la fel de prost luminata, dar in care mijeste economia de piata… Cativa taximetristi dau navala sa ma duca in oras. In fine, ajungem intr-o Lada harbuita. Vrem in cartierul Vedado, pe 24 colt cu 23. Desi comunista, Cuba are multe obiceiuri americane. De exemplu, strazile din cartierul Vedado nu au nume, ci numere. E drept, Vedado este un splendid cartier in stil colonial cu vile incredibile, construite pentru americanii care au colonizat tara pana in 1959. Vedado a fost construit ca o resedinta de lux pentru bogatasii americani, printre care la loc de frunte s-au aflat mafiotii clasici ai anilor interbelici cum ar fi Lucky Luciano sau Al Capone, proprietari de vile in Vedado, iar zona era invadata de americani in cautare de sex ieftin, rom bun si posibilitatea de a juca la casino, adica pacate condamnate de puritana America. Cancerul din Vedado a fost extirpat in ianuarie 1959 cand Fidel si trupa sa de barbudos l-au invins pe dictatorul pro-american Batista si au debarcat in cetatea placerilor, stabilindu-si sediul la etajul 22 al hotelului Hilton Havana, astazi Hotelul Habana Libre.

Purcedem la drum. Noapte, din cand in cand cate un bec chior, complexe comerciale inchise in jurul carora lumea sta la o tigara si la un pahar de rom de casa. Magazinele au un bec chior inauntru, nu exista firme luminoase, nu exista reclame, nu prea sunt nici masini. Imagini familiare pre-1989 imi revin in minte.

Dar soferul nostru nu pare un cunoscator al Havanei. Desi 23 este principalul bulevard din Vedado, se pierde pe niste stradute intortocheate. Scoate un telefon mobil si il suna pe tipul la care trebuie sa ajungem. Ups… o imagine care nu prea se potriveste… in perioada lui Ceausescu nu existau mobile. Oare daca prin absurd, Ceausescu ar fi fost inca la putere, am fi avut mobile ? Probabil ca nu… Sau doar foarte putini alesi.
In fine, ajungem in fata casei. O vila superba, dintr-o alta epoca… la belle epoque… Multi turisti viziteaza Cuba in grupuri organizate (“packaged tourists” – turisti impachetati ?) si stau in enclavele turistice, adevarata colivii aurite in care cubanezul de rand nu are voie sa paseasca – Varadero, Coco Santa Maria sau Holguin. Stau pe plaja, au piscina, beau mojito, se bucura de apa verde a Caraibelor. La fel ca in Jamaica. Sau in Cancun. Pentru ca practic nu vede Cuba, adevarata Cuba. Daca vrei sa vezi, simti si traiesti Cuba, cel mai bine este sa locuiesti intr-o “casa particular” cu o familie cubaneza. Costa mult mai ieftin, circa 20 – 25 dolari pe camera si esti in Cuba. Iar viza nu e problema, Ambasada de la Bucuresti ti-o da in 15 minute.

Gazda noastra este vorbitor de engleza, unul din putinii de pe insula, vila este magnifica, multe antichitati, iar camera noastra are un aer conditionat Panasonic. Chiar modern si eficient. Si pentru ca e tarziu, e cazul sa ne culcam… Maine ne asteapta Havana !
Dimineata superba, cer albastru, incredibil. Luam micul dejun si o taiem in oras. Stam la marginea drumului si facem cu mana masinilor care se indreapta spre centru… indiferent daca este taxi sau nu. La ora de varf, transportul in comun havanez face cu greu fata afluentei. Nu am vazut troleibuze, principalele mijloace de transport in comun fiind “acordeonul” si “camila”… Ca pe vremuri la noi, cubanezii fac haz de necaz. “Acordeoanele” sunt autobuzele cu burduf tip Ikarus, iar “camilele” niste containere gigantice in care se pot ingramadi sute de persoane trase de un camion. “Camilele” mai sunt cunoscute si sub numele de “filmul de sambata seara” cand televiziune cubaneza da un film mai indraznet si isi avertizeaza telespectatorii ca show-ul va contine “sex, violenta si limbaj licentios”. Desi statiile sunt pline pana la refuz si potentialii calatori par sa fie in block-starturi gata sa ia cu asalt camilele sau acordeoanele, ei bine, se urca in autobuz in ordinea sosirii, exista un rand virtual, asa ca e bine sa intrebi cine este l’ultimo. Am mers cu camila, e drept, nu la ora de varf si e super-ok. Si in plus, e ieftin, doar 20 centavos.

Am scris “centavos” – ei bine, nu ar fi rau sa te acomodezi rapid cu sistemul monetar din Cuba, un sistem dual… Da, da, exista 2 tipuri de valute in circulatia. Unul este peso-ul cubanez sau “moneda nacional” cu o rata de circa 26 peso la dolar. Cu peso cubanezi, poti sa-ti cumperi ratia de ulei, calatori cu acordeonul, manca si bea in bodegile ieftine. In schimb, vei fi regele neincoronat al strazii pe care locuiesti pentru ca ai peso convertibile (sau CUC), bancnota care este teoretic convertibila in valuta forte. 1 peso convertibil este egal cu un dolar si este destul de liber in circulatie – de altfel, marea majoritate a magazinelor “normale” au preturile exprimate in CUC, dar accepta uneori si MN (“moneda nacional”). Ca sa schimbi dolari sau euro in CUC-i, trebuie sa gasesti o casa de schimb numita si CADECA. Nu te astepta sa gasesti CADECA la fiecare colt, sunt cateva intr-un oras, chiar si intr-un oras ca Havana si chiar daca esti strain, vei fi cuminte si te vei bucura de deliciile unei cozi stufoase pline de cubanezi care schimba peso convertibili in cei normali. Si ca bonus, de fiecare data de cate ori am schimbat bani la CADECA, nu am primit niciodata suma corecta… maximumul fiind 10 CUC-i pe care casiera a “uitat” sa mi-i dea. Cam asa era in si Romania acum 15 – 20 ani.

Va veti astepta ca omul de rand sa fie suparat, impovarat de lipsuri, plictisit, etc. Da, de unde. Cladirile nu sunt restaurate si pot fi gri, dar nu si atmosfera. Spre deosebire de tarile din Europa de Est unde iernile grele chinuiau locuitorii, in Cuba este permanent vara si e verde. Iar daca Ceausescu infiera cu manie proletara orice posibilitate de distractie, in Cuba, Fidel incurajeaza la greu distractia poporului. Havana este plina de discoteci, baruri, cinematografe (cu cele mai noi filme americane), iar in seara de week-end, Maleconul, bulevardul paralel cu oceanul devine o discoteca in aer liber. In plus, seara, toti vecinii ies in fata blocului si isi repara harburile, asa cum se intampla odinioara si in Bucuresti… Iar daca esti plin de bani, adica esti strain, poti sa asisti la un show incredibil, celebrul Tropicana, un show plin de culoare si lumina… adica cum e Cuba.

Ce e de vizitat ? Pai iti trebuie destule zile… Habana Vieja, vechea Havana este plina de monumente coloniale – fie ca e Catedrala sau fostul palat al dictatorului Batista, actualul Museo de la Revolucion sau Museo de la Ciudad, fost palat al guvernatorilor spanioli, sau impunatorul Capitolio Nacional, fostul Parlament cubanez, o copie a capitoliului din Washington care adaposteste cea de-a treia statuie ca inaltime din lume (statuia Republicii, 17 metri), sau Real Fabrica de Tabacos Partagas, celebra producatoare de trabuce, sau parcul Lennon unde statuia celui mai cunoscut dintre Beatles-i sta pe o banca,. Evident, exista si un Parc Lenin, dar e in suburbii… Poti sa te pierzi incantat printre vilele din Vedado, sau poti sa te joci cu apa calda a Caraibelor, plimbandu-te pe Malecon, bulevardul care sfideaza oceanul, strajuit de superbe cladiri, din pacate, multe in paragina… este locul de intalnire a indragostitilor din oras, dar si al fetelor indragostite de peso convertibili… Poti sa te duci in Plaza de la Revolucion, unde se afla sediul Comitetului Central si al Ministerului de Interne pe care se afla unul din simbolurile orasului – muralul cu Che Guevara si celebrul lui citat “Hasta la Victoria Siempre”. In aceasta piata in care sute de mii de cubanezi sarbatoresc Revolutia (pe 1 Ianuarie) si ziua de 1 Mai (din pacate, eu am ajuns in Cuba pe 2 mai si am ratat sa-i vad pe Fidel, presedintele venezuelean Chavez si liderul revolutiei nicaraguene Daniel Ortega Saavedra sfidand pentru a cata oara, “Imperiul Raului” – Statele Unite), se afla si cea mai inalta cladire din Cuba, monumentul eroului national Jose Marti cazut in lupta cu spaniolii, un turn de 142 metri in varful caruia te poti urca cu un lift si te bucura de panorama Havanei…

Si nu pot sa vizitez Havana fara sa gust un mojito sau daiquiri in faimoasa La Bodeguita del Medio, celebrul bar patronat de Hemingway, pe peretii careia se regasesc autografele lui Fidel, Salvador Allende, Harry Belafonte sau Nat King Cole, dar e bine sa eviti pranzul cand localul este luat cu asalt de hoardele de turisti veniti cu autocare de la Varadero. Iar un mojito dimineata este exact ce-ti trebuie pentru o zi excelenta. Si nu trebuie ratata inghetata de la Coppelia, o cofetarie la care zeci de cubanezi si straini stau la coada aproape o ora. Nu am stat la coada, dar cei care au avut rabdare, spun ca a meritat…

Chiar daca ai calatorit cu “acordeonul”, ai mancat inghetata la Coppelia, dansat salsa pe Malecon pe inserat, ascultat nemuritoarele hituri “Guantanamera” si “Comandante Che Guevara” la un pahar de mojito, sau fotografiat celebrele masini din anii 50 care sunt inca folosite pe larg in Havana, nu trebuie sa ratezi si o iesire din Havana. Si cel mai bine este sa inchiriezi o masina, sa-ti rogi gazda sa sune la casa particolares pe care le stie prin alte orase si s-o tai din Havana pe autostrada trans-cubaneza spre tezaurele coloniale din provinciile Cubei – Trinidad, Sancti Spiritus, Santiago de Cuba sau Camaguey. Ceea ce am si facut cu un Peugeot 206 chiar nou… As fi preferat cu Chevrolet 1955, dar probabil era prea lent, consuma prea multa benzina si cine stie cand m-ar fi lasat in drum… Dar despre escapada trans-cubaneza, in episodul urmator…

Cum se ajunge
Nu sunt extrem de multe zboruri directe regulate spre Cuba. Air France poate fi o optiune, dar in general e scump, uneori Iberia are preturi bune. Urmariti insa ofertele companiei cubaneze Cubana de Aviacion care zboara spre Madrid si Paris. Acum un an am vazut si oferte de 200 euro ! Cu inca 100 de euro un Tarom, Malev, WizzAir sau Blue Air, ajungi sa te conectezi cu Cubana de Aviacion: http://www.cubana.cu/home/. In plus, uitati-va pe site-urile companiilor europene gen Condor, Thomas Cook sau Panorama Blue care pot avea oferte tentante.

Viza
Ai nevoie de o viza care ti se emite pe loc la Ambasada Cubei din Bucuresti. Nu vei primi nici o stampila sau sticker in pasaport, ci o hartie separata care va fi stampilata la intrarea in Cuba. Asta pentru ca americanii sa nu stie ca tu ai fost sau nu in Cuba.

Cand sa te duci
Perioada ideala este noiembrie – mai cand este sezonul secetos. In rest, te poti trezi si cu un uragan si probabil nu o sa-ti placa

Unde sa stai
Casa particular, casa particular, casa particular. Pe langa ca e mai ieftin decat un hotel, conditiile pot fi absolut fantastice, iar interactiunea cu localnicii este cea care face toti banii. Eu am stat in Casa Antigua intr-un decor colonial cu o gazda vorbitoare de limba engleza foarte interesanta. http://www.casantigua.justincuba.com/

Casa Antigua

Capitoliul

Fabrica de trabuc

Camila

Hotel Inghiltera

La autostop

Muzeul Revolutiei

in fata Muzeului Revolutiei

La coada la Cadeca

Catedral

Doua generatii de cubaneze

UTC-iste

In Cuba, pana si Armata Populara este sexy

Hotel Inghiltera

In barul favorit al lui Hemingway

anticariat stradal

Surprinzator… Dalai Lama in Cuba !

Hasta siempre,. Comandante !

Fidel – tanar

Che

Coco taxi

Monumentul Jose Marti

pe Malecon

Malecon

Tropicana

Tropicana

Comentarii

  • Notat pentru viitor. Intrebare: Cat de periculos prin Havana si prin celelalte orase? Cat de multi turisti sunt venit pe cont propriu in Cuba (adica nu cei veniti cu grupul si tarati dupa voia ghidului)?

    Cristian 26 ianuarie 2010 12:10 Răspunde
  • Cuba fiind o dictatura, este safe, nu m-am simtit nesigur nici cand mergeam noaptea in cartier de negri 🙂 Sunt destul de multi calatori independenti, acum nu stiu un procentaj, dar pe strazile oraselor erau destui care nu erau dupa ghid. Si asta in 2005, acum presupun ca sunt mult mai multi…

    Imperator 26 ianuarie 2010 12:22 Răspunde
  • o destinatie care trebuie bifata pe lista mea.
    imi place cum arata farbrica de trabucuri,cladirea aia este superba.
    bine ca viza se da usor,deci nu imi pare nimic in pasaport?
    oricum pot face o gramada de poze,sa pot dovesdesc,pentru cine nu crede.
    oricum mi-ar fi placut si apara si viza pe pasaport,dar daca nu se poate,asta este.

    besiuta1 26 ianuarie 2010 23:25 Răspunde
  • Da, viza se da usor… si nu e nevoie sa ai stampila … lumea te va crede ca ai fost 🙂

    Imperator 27 ianuarie 2010 2:44 Răspunde
  • Nu mai exista camellos, acum au autobuze si autocare chinezesti. Ar trebui mentionat si Via Azul pentru cei care nu vor sa închirieze masina. Iar barurile si cluburile cele mai interesante sunt in Miramar, dincolo de Vedado.

    NB – hotel Inglaterra. Inghilterra e la italieni:)

    Antoaneta 3 martie 2010 21:29 Răspunde
  • Am auzit ca nu mai sunt camellos… ce rau imi pare, am mers cu ele si erau super cool 🙂 Uite asa dispar lucrurile definitorii ….
    Nu mai stiu cum ii chemau pe aia de la care am inchiriat, dar am intrat in Hotelul Habana Libre, am vazut vreo 10 agentii de inchirieri, n-am inteles de ce au asa de multe, pentru ca vorba aia, patronul era acelasi, ma rog. Daca tu ai avut experienta neplacuta cu Via Azul, multumim de atentionare…
    Si sorry pt spaniola mea, a mai multa italo-romana, dar m-am descurcat oricum….

    Imperator 3 martie 2010 21:41 Răspunde
  • Via Azul e serviciul de autocare. 50 dus-întors Trinidad, se poate face întrerupere la Cienfuegos (adica iei doua bilete pentru numai un CUC in plus). Viñales 24 dus-întors. Singura problema este ca dureaza mult – 6.5 ore primul, vreo 3 al doilea.
    http://www.viazul.cu/asp/reserva/Default.aspx

    Antoaneta 4 martie 2010 16:54 Răspunde
  • viza nu se da in pasaport, ci e un bilet separat pe care tb. sa il pastrezi pana iesi din tara.

    cuba este 100% safe, oriunde, oricand. deocamdata

    nu ratati baracoa in est si cel putin un cayo

    lucian 2 iulie 2010 19:10 Răspunde
  • Un buget aproximativ pentru un cuplu nu foarte mofturos ?!!

    Eduard 19 noiembrie 2010 9:48 Răspunde
  • Vreo 600 euro avionul
    Vreo 25 euro cazarea pe noapte (dubla) la casa particular
    Vreo 30 euro mancarea pe zi
    Transport -> depinde cat de mult vreti sa calatoriti si in ce conditii… daca vreti sa inchiriati masina vreo 60 euro pe zi. Diverse – vreo 20 – 25 euro pe zi

    Imperator 19 noiembrie 2010 11:24 Răspunde
  • Pingback: ImperatorTravel » Blog Archive » De la Che la Montezuma, descoperiti Cuba si Mexic ! (P)

  • si gazda care stia engleza, ce grad avea? sau ai uitat cine stia engleza la noi inainte de 89?

    securidad 27 iunie 2011 17:13 Răspunde

Lasă un răspuns la besiuta1 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii