Daniel – Explorand lumea, cunoscand oamenii. Episod 1

De cativa ani sunt destul de activ pe forumul Softpedia, zona de turism & calatorii (de aici, am preluat si nick-ul de Imperator, pentru ca Cezar nu era disponibil). Printre cei care aveau niste posturi extrem de interesante era si „Carpatic” (nu scria des, dar atunci cand scria, erau informatii de foarte buna calitate din zone mai putin umblate). Lui ii datorez „redescoperirea” lui Air Arabia cu care am calatorit de atunci in India de Sud si Sri Lanka. Ulterior, i-am descoperit blog-ul http://www.olumemare.ro/ care din nou m-a purtat in tari mai putin cunoscute. Nu este un blog tipic de travel, este un blog care arata ca el calatoreste pentru a cunoaste omenirea si nu planeta… Asa ca l-am rugat sa-mi dea un interviu. Este un interviu exceptional de la un om exceptional pe care as dori sa-l cunosc (locuieste in Cluj)… intre timp, am descoperit prieteni comuni 🙂


Cine e Daniel Homorodean ?

Cand eram mic voiam sa devin explorator. Sa cutreier lumea, sa descopar triburi, specii noi… Cand am ajuns la vremea deciziilor, adica atunci cand am intrat la liceu, atunci cand am terminat liceul si atunci cand am terminat o facultate, am ales directii care pareau mai lucrative. Acum fac aplicatii soft, imi place si incerc sa o fac bine. Dar incerc sa recuperez si sa cultiv exploratorul din mine cat mai mult. Colectionez cu aviditate experiente, invataminte, monezi si masti traditionale. Si visez sa devin odata intelept…

Sincer, sunt impresionat de destinatiile tale – Mali, Rwanda, Congo, Sri Lanka, Venezuela… De ce prin aceste coclauri putin batute ? Ce te atrage sa calatoresti pe acolo

Traim intr-o lume mare, nu ? si incercam sa cunoastem si sa invatam cat mai mult. Despre lume, despre oameni, dar si despre noi. Ma duc acolo unde cred ca pot sa invat cat mai mult, in diverse feluri.
Incerc sa pastrez o balanta in diversitate, ca impresiile sa fie cat mai vii. Adica ma duc in jungla dupa ce m-am dus in desert, ma duc pe munte dupa ce am navigat pe rau, ma duc la arabi dupa ce m-am dus la negri, ma duc la un trib dupa ce am fost intr-o metropola… Am o lista de prioritati, dar e foarte flexibila si nu ezit sa o schimb permanent. Am destinatii de suflet, unde m-as intoarce mereu, chiar daca nu sunt foarte departe sau flagrant exotice.
Prefer destinatiile unde oamenii sunt mai putin invatati cu turistii, pentru ca acolo pot ajunge mai usor la experientele autentice, pot experimenta viata lor cotidiana. Turismul de masa e polarizat, pe cand multe tari, cu mare potential, sunt trecute cu vederea pe nedrept. In Venezuela sunt doar 60 de mii de turisti anual, conform statisticilor lor oficiale. In Rwanda sunt doar 20 de mii. In RD Congo, probabil doar o mana, plus lucratorii de la UN si ONG-uri, dintre care multi n-ar vrea sa fie acolo. Compara numerele astea cu cei 25 de milioane care viziteaza anual Turcia. Chiar si acolo insa, dincolo de Istanbul si de coastele Mediteranei, turistii din Turcia parca se evapora – in estul Anatoliei, in Kurdistan, vezi doar cativa.

Plecati in grupuri mai mari ?

Nu mai mult de 3, mai mult devine greu de coordonat deplasarile si cazarile si nu se mai mentine coeziunea echipei. De cele mai multe ori plec singur sau cu cate un prieten. A calatori singur nu e comod, nici usor logistic, nici confortabil psihic, dar senzatiile sunt mai intense. Problema e ca nu ai ulterior cu cine imparti amintirile. Dar a pleca singur nu inseamna ca vei calatori singur. De cele mai multe ori am intalnit alti drumeti si cu unii dinte ei am petrecut cateva zile calatorind impreuna. Pe de alta parte, intr-o tara populata nu esti niciodata singur si nu e greu sa gasesti localnici, oameni de incredere cu care sa petreci ziua, fie ca le dai ceva bani ca rasplata, fie doar o strangere de mana si adresa de email.

Pe unde ai mai fost (si nu e scris pe blogul tau), asa mai „off the beaten track”

“Off the beaten track” e foarte simplu sa ajungi, pentru ca turismul se concentreaza intr-o mana de locatii, in fiecare tara. In rest, prin sate, prin munti, in general reusesti sa fii doar tu cu localnicii. Incerc sa merg asa in fiecare tara, doar in Europa mi-a iesit mai putin, pentru ca n-am insistat destul (desi o tura cu autostopul prin Bosnia, in 2000, s-ar distinge aici – eram cu cativa prieteni, dormeam pe unde apucam, pe malul lacurilor, la marginea oraselor, dimineata ieseam la sosea si opream o masina sa ne duca in alta parte, pe gratis…) Iesim de pe “drumul principal” pentru a intelege mai mult si mai profund si pentru a trai mai intens. Incerc sa ma educ sa nu caut sa bifez tari si locatii. Si sa invat sa calatoresc incet, sa am timp sa simt. Inca mai lucrez la asta, pentru ca sunt prea agitat si grabit, mi-e greu sa stau 2 zile intr-un loc. Nu vreau sa dau o lista, de tipul “am fost acolo, si acolo, si acolo…” Daca doar am fost, nu mi-a slujit la mare lucru, nici mie nici celor carora le spun asta. Daca am invatat ceva, inseamna ca trebuie sa o spun intr-o poveste, nu intr-o lista.

Cam cat te costa o astfel de vacanta ?

Foarte rar am depasit un buget total de 1000 Euro, cu tot cu transport (avion dus intors), pe 2 saptamani. RD Congo a fost o exceptie, acolo problemele logistice te forteaza sa cheltui mult – drumurile nepracticabile, securitatea precara, lipsa totala a turismului, asta face ca pentru orice sa fii nevoit sa platesti mai mult ca in alte parti. Mai putin mancarea, care e ieftina daca mananci ca localnicii, adica fufu cu sombe, lenga lenga, pili pili si peste tilapia, omizi, sau bucati de pui. Un buget mediu de $70/zi mi se pare foarte mult, desi media tine cont de biletul de avion intern si de permisul pentru vizitarea gorilelor, care au costat semnificativ. Am platit pentru o securitate mai buna, pentru un minim de confort (un dus cu apa rece din cand in cand, curent o ora pe zi de la generator sa ne incarcam bateriile…)

Dar se poate calatori extrem de ieftin, trebuie doar sa inveti sa suporti. Cand am inceput, in 1999, eram studenti, si faceam excursiile din sponsorizari stranse cu mare greutate. Am fost o luna in Iran si Turcia cu $250 de om, cost total, adica de acasa pana inapoi acasa, cu tot cu transport, apoi in 2001 ne-am intors, cu acelasi buget. Am mers cu autobuzul (48 de ore face doar intre Istanbul si Tehran), mancarea noastra de baza era falafelul (in Iran, era 20 de centi un sandvis), am dormit de multe ori in parcuri, in sacii de dormit… Dar ne bucuram de fiecare zi, cascam ochii cat cepele prin bazare, fara sa putem cumpara mai nimic, si faceam poze cu aviditate, pentru ca era singura chestie pe care ne permiteam sa o ducem acasa. Ce covoare, ce miniaturi… In acei ani confortul nu conta. Am umblat o luna prin Europa, cu un bilet de Interrail si 150 de marci. Dormeam pe la prieteni sau in tren. Mancam cornuri cu lapte si ce ne mai dadeau colegii prietenilor prin caminele studentesti.
La urma urmei, jumatate din populatia planetei noastre traieste cu sub un dolar pe zi. De fapt, cat iti trebuie ? Nu e nevoie sa ai multi bani ca sa calatoresti. Doar sa inveti sa traiesti. Un calator sloven cu care m-am intalnit in Mali traia cu maxim 200 de euro pe luna in Africa, si Africa, in general, costa mai mult decat India sau Asia de sud est. Inchiria o casuta de chirpici, cu 30 euro pe luna, manca alaturi de localnici, traia cu ei si scria povesti pentru copii pe care le trimitea editorului lui acasa. Stii ce mi-a scris, dupa multe luni de la despartire ? “Traiesc aici simplu, nu ma preseaza nimeni, ies in fata casei si ma joc cu copiii, ascult povestile batranilor, privesc lumea trecand… I’m healthy, I’m happy… I’m great…”

Nu stiu daca stii, dar eu am redescoperit Air Arabia datorita tie… Stiam de ea, citisem despre ea cand am fost in Dubai in martie 2007, dar uitasem ca exista. Cum gasesti zboruri convenabile ?

Sunt un oportunist. Profit de bloguri cum e al tau, unde mai aflu de cate o super-oferta. Sau de posturile pe care unii binevoitori le pun pe forumuri. Pentru low costs prin Europa folosesc SkyScanner.net, pentru alte destinatii mai testez pe govolo.com, in rest, ma prind cam ce zboara spre tarile care ma intereseaza si fac simulari pe siturile companiilor respective. Deci, nu am retete.

Mali e una din destinatiile care le am si eu pe lista scurta… De ce te-ai dus tu acolo ?

Pentru ca era la sud de Mauritania si aveam vreme. Cateodata, e bine sa ne lasam dusi de drum, fara sa ne adunam toate expectantele intr-o destinatie. Am fost in Mauritania pentru ca am vrut sa simt marele desert, am descoperit oamenii si frumusetea salbatica a ritmurilor africane, si am continuat spre sud, cu masini de ocazie, cu localnicii, traversand Sahara, pana in Bamako, pana la fluviul Niger. Stiam de tribul Dogon, de Djenne, de Tomboctou, dar nu erau locurile in sine care ma atrageau, ci acea savoare a spatiilor deschise, a departarilor, chemarea unor ritmuri stravechi, simteam ca trebuie sa ma duc, “mai departe, mai adanc”….

Care sunt „the best of” in Mali ?

Oamenii. Oamenii calzi, curiosi, gata sa te ajute, uneori mai insistenti decat ai vrea pe moment, dar tot timpul pregatiti sa zambeasca, oricat de saraci ar fi. Diversitatea lor, cuprinzand pe bambara – agricultorii linistiti, fulani- inalti si ososi, stapani ai turmelor, bozo – pescari iscusiti pe fluviul Niger, songhai – fondatori de imperiu si negustori, si tuaregii desigur, stapanii desertului. Culorile, muzica, mirosurile, praful Harmattanului, pamantul rosu, silueta baobabului – toate astea m-au facut sa ma indragostesc de Africa.

Tombouctou sau Dogon Country ? Ce preferi ? De ce ?

Daca ar fi sa merg acum in Mali pentru prima data, as alege sa petrec cateva zile intr-un sat din sud, din zona Sikasso. As vrea sa stau cu localnicii, in casa lor. Dar noi stim doar ce ne spune Lonely Planet, si LP ne vorbeste doar de cateva locatii, bine batute de turisti. In Pays Dogon am fost, e minunat, desi e o zona turistica. In Tomboctou nu am ajuns, nu am mai avut timp, pentru ca am avut doar 3 saptamani la dispozitie pentru toata excursia, inclusiv Mauritania si sudul Marocului. Totusi, pentru mine Africa nu e o colectie de locuri de bifat, eu o prefer pentru viata de fiecare zi, fie in Pays Dogon, fie in Tomboctou, fie intr-un sat care nu e trecut in ghid.

De ce te-ai dus in Sri Lanka in plin razboi civil ?

Razboiul lor nu era cu mine 🙂 Cand plec, ma informez, ma pregatesc, ma vaccinez. Trebuie sa fii precaut, sa stii in ce te bagi, sa te interesezi ce se intampla in punctul urmator de pe traseu, atata tot, altfel, daca te iei dupa recomandarile guvernamentale, jumatate din lumea noastra e “off limits”.

Ai vazut vreun tigru ?

In Sri Lanka nu am avut curajul 🙂 Desigur, vorbesc de Tigrii cu doua picioare. Cel mai aproape de tigri adevarati, am fost in Parcul National Chitwan din Nepal, unde am gasit doar urme proaspete. N-a stat sa ne intalnim. Dar am avut intalniri interesante cu animale salbatice – un rinocer s-a suparat cand am dat bot in bot cu el in Nepal, dar a ales, cumpatat, sa nu insiste in urmarirea mea si a ghidului cu care eram. Am vazut gorilele de aproape in RD Congo, hienele ne-au dat tarcoale tanguindu-se, noaptea, cand am campat cu cortul in parcul Akagera din Rwanda, iar dimineata m-am trezit in tropotul unei turme de zebre care trecea vijelios la 20 de metri de cort.

Daniel in Nouakchott, Mauritania

Pe platoul somital al Araratului, la 5000 metri altitudine

Biserica lui Tigran Honents, Ani, capitala Armeniei (acum in Turcia)

Castelul Hoshap, Sud-Estul Turciei

Norias la Hama, Siria

Canaima, prima la stanga dupa paradis, Venezuela

Kasbah Amerdil, Skoura, Maroc

barci pe fluviul Niger

Femei spre piata, Mali

Chinguetti, Mauritania

Dans dogon, Mali

Categorii:
Interviu · Iran · Mali · Sri Lanka

Comentarii

  • Jos palaria!

    Cristian 15 februarie 2010 8:20 Răspunde
  • uichendist.ro este blogul meu.
    vreau sa-ti iau un interviu.
    adresa mea:
    uichendist@gmail.com

    istodor 15 februarie 2010 16:33 Răspunde
  • tre'sa-l chemam la o intalnire de-a Clubului

    khmerul 15 februarie 2010 18:44 Răspunde
  • Minunata idee, împarate luminate.

    Antoaneta 15 februarie 2010 21:02 Răspunde
  • Sincer, tot respectul pentru Daniel… si eu am fost impresionat de raspunsuri 🙂 Multumesc, Daniel !

    Imperator 15 februarie 2010 21:27 Răspunde
  • @uichendist… mie sau lui Daniel ? 🙂

    Imperator 15 februarie 2010 22:42 Răspunde
  • Imperator, iti multumesc si eu pentru spatiul acordat si intrebarile incitante. Asadar cand mergi in Africa ?:) Abia astept sa ne vedem, ramane ca va dau de stire cand trec prin Bucuresti.

    Daniel 15 februarie 2010 22:45 Răspunde
  • @ Daniel – sunt in Africa… da in aia mai on-the-beaten track 🙂 In Cairo 🙂 Cu mare placere, da-mi un semn cand treci pe la Bucuresti… si din nou, multumesc de interviu

    Imperator 15 februarie 2010 23:11 Răspunde

Lasă un răspuns la Cristian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii