Hill tribes, elefanti si French cuisine… la picior prin Thailanda de Nord. Episodul 2

A doua zi, trezirea, dis-de-dimineata. Cu ocazia asta, am descoperit ca suntem pe o gura de rai – un rau la doi pasi, taman bun de spalat, padure, cer senin… Ne strangem din nou cu totii pentru micul dejun. Evident, ca si cina, ca si pranzul, mult orez, doar suntem in patria orezului…!

Pana mancam, pana ne strangem bagajele si ajungem in sat, déjà lumea e la lucru si nu ii mai intereseaza farangii care o iau la picior peste campurile lor. Drumul e similar cu cel de ieri, dar la un moment dat ne separam de englez si italian care o iau spre munte… Poate diseara, in lipsa noastra, or sa bage niste iarba…

Noi suntem preluat de un alt ghid la fel de zambaret, dar mai putin exuberant, pustiul care ne-a ghidat pana acum o ia spre varf. Daca pana acum, am tot mers, azi e ziua de fun… Si chiar e fun… ghetele Caterpillar ale Adrianei cumparate pe cinci dolari in targul din Chiang Mai se rup la doi pasi de terminarea trek-ului. Au tinut exact cat trebuiau – si-au facut datoria ! Asa ca sarim in microbuz si plecam spre rau…

La rau, ne intalnim cu mai multe grupuri. Noi ne reunim in 2 echipe – una romano-neozeelandeza, cealalta complet franceza. La sfatul ghidului, lasam totul in custodia lui – aparate foto, bani, haine. Sarim pe barcile de bambus si o luam in viteza pe rau in jos !!!

Ce este raftingul de aici ? In primul rand, folosim o pluta de trunchiuri de bambus, larga cat sa incapem doi unul langa altul. Avem un luntras, dar se pare ca l-am nimerit pe cel mai fraier… chiar si ceilalti luntrasi par sa faca misto de el. De altfel, el nu e unicul luntras… e ajutat de Grant, neozeelandezul, in timp ce Rebecca incearca sa tina echilibrul luntrei, folosindu-se de tehnicile invatate la surf (aparent, oricine sta o perioada mai lunga sau mai scurta in Australia trebuie sa invete sa fie un surfer)… Dar si asa, nu vom avea nici o sansa de calatorie lina, ne vom rasturna cu luntrea de vreo 2 ori in rasetele celorlalti (care nici ei nu sunt mai uscati). Noroc ca apa nu e foarte adanca (eu habar n-am sa inot), dar orisicat…. Francezii, mai hatrii ne avertizeaza “Hei, daca tot cadeti asa de des in apa, atentie la crocodili”. Raspunsul neozeelandez este pe masura “We are not afraid, crocodiles prefer French cuisine !” (“Nu ne e frica, crocodilii prefer bucataria frantuzeasca”)… Sincer, e o experienta de care imi aduc intotdeauna aminte cu extrem de multa placere in ciuda faptului ca am iesit complet leoarca din rau… Crocodilii nu ne-au mancat, dar in schimb, team building-ul cu Grant si Rebecca a functionat… am ramas nedespartiti si in Chiang Mai si chiar si ulterior in Phuket.

Nici nu ne-am revenit bine, ca am sarit in masina si fuga la elefanti. Ne cataram pe elefanti – noi 2 pe un elefant, Grant si Rebecca pe alt elefant… in ultimul moment facem schimb de aparate de fotografiat… ei sa ne pozeze cu aparatul nostru, noi sa-i fotografiem cu scula lor. Inutil sa spun ca ma trezesc cu ditamai tunul pe care de abea il atarn de gat ca elefantul nostru o si tuleste prin mijlocul raului… si in tot iuresul asta, imi scapa capacul de la aparatul de fotografiat al lui Grant in apa !!! De pe elefant, direct in rau… Am incurcat-o, cum o s-o scot la capat cu Grant ?

In fine, incerc sa nu ma mai gandesc, elefantii o iau incolonati in sir indian fix prin padure… Imi aduc aminte de un desen animat, parca “Cartile Junglei” cu niste elefanti care trambitau din trompe prin padure… ai nostrii nu trambita, dar in schimb marsaluiesc prin padure… Am mai calarit de-a lungul timpului cai, camile si elefanti. Elefantii sunt de departe cei mai comfortabili si probabil si cei mai inteligenti… Dupa vreo trei sferturi de ora timpul alocat elefantilor e pe sfarsite, dar inainte de final, mai dam o raita prin rau… asa de aducere aminte.

Coboram pe o paltforma speciala ridicata pentru ca farangii de noi sa coboram in style. Primul lucru, ma duc la Grant spasit si ii spun ca al sau capac este pe undeva prin rau… Amandoi, atat Grant, cat si Rebecca izbucnesc in ras – “Ce tare – o sa scriu acasa ca am pierdut capacul intr-un rau din Thailanda, cazand de pe un elefant. Lasa, gasim noi altul in Chiang Mai !”… Inca odata se dovedeste ca astia de pe la Antipozi nu au nici un stress.

In fine, ne prabusim in masina… mai avem insa de mancat inca un pranz cu tone de orez si niste curry in a hurry… a fost o zi superba, plina de adrenalina, dar dozata exact cat trebuie… Nu pot sa nu recunosti ca thailandezii nu sunt totusi niste maestrii ai turismului.

Nici nu imi dau seama cand ajungem din nou la Chiang Mai. Trebuie sa ne facem bagajele (grosul bagajelor au ramas totusi la guesthouse). A doua zi, aveam zbor spre Phuket. Grant si Rebecca urmau sa vina si ei in Phuket, dar o zi dupa noi. Noi urmam sa stam in Patong, mai la harmalaie si party-uri, ei in Kata, la liniste si pace… Peste doua zile, aveau sa dea peste noi, in Patong… le urla linistea in urechi.

Cum ajungi
Daca ajungi in Bangkok sau Kuala Lumpur, Air Asia, dragii de ei, te transporta pentru cateva zeci de euro pana la Chiang Mai. Alternativ, din Bangkok, poti sa iei un tren de noapte, dimineata, te trezesti la Phitsanoluk, de unde iei un autobuz pana la Sukhothai unde se afla un parc plin cu temple multi-seculare. Daca nu ai vizitat déjà Angkor Wat, vei ramane cu gura cascata. De la Sukhothai, poti sa iei un autobuz cu aer conditionat pana la Chiang Mai si ajungi candva seara.

Unde te cazezi
Daca crezi ca Bangkok e ieftin, atunci Chiang Mai o sa te uimeasca – este inca si mai ieftin ! Gasesti peste tot multe guesthouse-uri, dar si hoteluri la preturi prietenoase

Cum mergi in hill tribes trek
Cum am scris, vei gasi numeroase agentii de turism locale care iti vor oferi niste pachete destul de standardizate. In cazul trekurilor de 2 zile (cum am avut noi), preturile variaza intre 1200 bahti (27 euro) si 3200 bahti (72 euro), in functie de numarul participantilor… Daca sunteti de la 9 in sus (nu e nevoie sa fiti o gasca de 9, va “cupleaza” agentiile), costa 1200 bahti, pentru doar 2 – 3 intr-un grup, veti plati 3200 baht

Cand sa vizitezi
Iarna. Noiembrie – martie. In rest, ori e prea cald (pana prin mai), ori vine sezonul ploios si nu e deloc placut sa calaresti muntii murat de o ploaie tropicala violenta.

Buna dimineata, Thailanda !

Noi, neozeelandezii, italianul si ghidul nostru cam exaltat

Inapoi prin sat… doar copii si cainii ne mai intampina

Doi Inthanon

S-a cam terminat cu trekkingul, hai in masina

Pentru ca apoi sa ne urcam pe plute… in stanga francezii, in dreapta, echipa romano-neozeelandeza

Aproape de finish

Uzi leoarca, dar fericiti !

Am pornit-o calare !

Pe unde naiba o fi capacul lui Grant ???

Finalul excursiei…

Comentarii

  • :)) si eu care credeam ca noi am nimerit cel mai prost luntras. Nu am mers nici o secunda la suprafata apei, pluta era undeva la 20-30 cm sub apa si ne-am rasturnat de vreo doua ori.

    cristina 23 martie 2010 8:57 Răspunde
  • Poate o fi fost acelasi 🙂

    Imperator 23 martie 2010 9:42 Răspunde
  • Buna! Sa inteleg ca esti in vacanta acum? Voiam sa stiu daca ai primit ultimul meu mesaj legat de plecarea in Amsterdam..

    mianicolescu 23 martie 2010 15:41 Răspunde
  • Nu, sunt in Bucuresti. Ce mesaj ? N-am primit

    Imperator 23 martie 2010 21:57 Răspunde
  • Buna, am ajuns intamplator pe site-ul tau si vad ca ai articole interesante despre vacante si calatorii.
    As dori sa mentionez site-ul tau la sectiunea Blog-uri partenere din site-ul meu, dedicat impresiilor de vacanta http://www.intercraft.ro. Daca doresti ca blogul tau sa apara acolo te rog sa ma contactezi prin pagina de contact de pe site.
    Multumesc

    paula 24 martie 2010 19:23 Răspunde
  • Referitor la o vacanta in Amsterdam… Iti cerusem ajutorul 🙂 Dar e ok daca nu ai timp, inteleg 🙂 Am gasit o oferta cu 6 milioane dus-intors bilet.. Acum mai greu cu cazarea.. Aici chiar imi prind urechile 🙂 O zi buna!

    mianicolescu 26 martie 2010 16:23 Răspunde
  • Nu am vazut, sorry… pai in ce perioada ?

    Imperator 26 martie 2010 17:15 Răspunde
  • Hmm, anul asta am avut parte de un "ride" pe o elefantita, avea varsta de 20 de ani. Am mers pe niste coclari, deal si vale. De sus se vedea marea, foarte misto de pe elefant. Si am mers print-o plantatie de arbori de cauciuc. Am mers si cocotat pe gatul ei, mi-a tras niste urechi peste picioare…he, he.

    metalactual 26 martie 2010 20:54 Răspunde
  • Nicio problema 🙂 M'am gandit acum, la sfarsitul lunii care vine, pe 29 aprilie.. pana pe 5 mai. Multumesc!

    mianicolescu 29 martie 2010 15:02 Răspunde
  • Atunci e super perioada de varf – ziua Reginei cand jumatate din Olanda se duce in Amsterdam pentru party… Am fost si eu de 30 aprilie la Amsterdam, dar am rezervat cu mult timp in avans. Eu am stat la hotel 83 in cartierul rosu – foarte central si ok.
    http://www.hotel83.com/

    Imperator 29 martie 2010 16:10 Răspunde
  • Pingback: Nepal Masala | De la rasarit peste Himalaya la raftingul pe Trisuli

Lasă un răspuns la mianicolescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii