Inceputul maratonului meu. Episod 5 – cu bicicleta pe autostrada

Ei bine, ne-am acomodat cu viata de zi cu zi – avem bicicleta, nu mai stam cu orele prin supermarket uimiti de ce e pe rafturi si culmea, traversam strada doar pe verde. Ne-am occidentalizat… 

Prima excursie propriu-zisa am facut-o, ati ghicit unde…. In Maastricht. Cred ca v-ati prins pana acum ca Maastrichtul este un oras dragut, simpatic, linistit, dar desi e mai putin cunoscut si vizitat decat Amsterdam de exemplu, are si el atractiile lui. Si cum in al doilea weekend de cand picasem la Maastricht era “Open Monumenten Dag” adica ziua in care intrarea in monumente este gratuita, am beneficiat de aceasta oportunitate unica. Spre deosebire de multe alte orase occidentale in care orasul vechi radiaza in jurul unei piete, in Maastricht sunt nu mai putin de 3 piete centrale – Vrijthof (adica cimitir, aici fiind un cimitir pana acum cateva sute de ani) este strajuita pe de o parte de o baterie de pub-uri unde cum da o geana de soare, se umplu terasele, iar pe de cealalta parte de doua biserici care dateaza de mai bine de un mileniu – Maastrichtul este singurul oras roman din Olanda si tot aici s-a aflat o perioada si un episcopat pana cand acesta s-a mutat la Liege, la 40 km mai la sud. In urma episcopatului, au ramas Catedrala St. Servaas (denumita dupa un episcop local, sanctificat ulterior), actualmente biserica catolica si Catedrala St. Jan cu un turn rosu care domina orasul vechi, actualmente biserica protestanta. In general, accesul in biserici se plateste, dar de Open Monumenten Dag, erau gratuite, asa ca nu am ratat ocazia de a ne urca in clopotnita lui St, Jan sa savuram panorama (a fost si o zi superba, plina de soare, o vreme atat de neolandeza) sau in St. Servaas sa vedem cum arata un tezaur plin de auricale clericale.

A doua escapada a fost insa in afara Maastrichtului. In Maastricht, am gasit o comoara pe care o voi exploata fara mila – VVV sau Biroul de Informatii Turistice, o sursa inepuizabila de harti si informatii aflat in plin centrul orasului in capul principalei strazi comerciale – Groote Straat. Cu aceasta ocazie, am aflat ca la sud exista un sat numit Eijsden (ultima gara inainte de Belgia) unde exista un castel. Si cum in weekendul respectiv nu aveam prea multe de facut, am decis ca patru dintre noi sa o luam pe biciclete spre Eijsden (mai putin Lavinia care nu stia sa mearga pe bicicleta si a continuat sa nu stie pana la plecarea de la Maastricht).

Prin Maastricht, peste tot se aflau benzi speciale pentru biciclisti. Sincer, daca as fi condus prin Olanda, m-as fi sinucis pentru ca biciclistii au prioritate absoluta si cam abuzeaza de acest drept, ceea ce am facut de altfel si eu. Sfatul cheie primit de la colegi era – fi atent, daca e o masina olandeza, poti sa treci linistit, o sa-ti dea prioritate (masinile cu placute de inmatriculare galbene cu scris negru), daca insa e vreun belgian, vezi ca aia sunt idioti, fereste-te de ei (atentie la placute, scris rosu pe fond alb !). In drumul spre facultate sau spre Heer, mai foloseam uneori si complexul de poduri Kennedy brug (JFK fusese la un moment dat prin Maastricht, iar localnicii au fost foarte impresionati ca un presedinte american a vizitat urbea lor) care trecea peste autostrada Eindhoven – Maastricht – Liege… Uitandu-ma de sus, am descoperit ca si pe autostrada e un soi de banda de biciclisti, dar, surprinzator, desi Maastrichtul e plin de biciclisti, nimeni nu mergea cu bicicleta pe banda de biciclisti de pe autostrada… Ei, lasa, ca o sa mergem noi, autostrada asta fiind in mod evident drumul cel mai drept spre Eijsden.

Vremea buna cam trecuse, incepusera ploile, dar nu ne-am speriat prea tare, asa ca duminica ne-am pus pe biciclete si am taiat-o spre Eijsden. Mai intai pe podurile JFK, apoi am coborat pe autostrada unde am pedalat in liniste. E drept, pe langa noi treceau TIR-uri de 20 tone de duduia soseaua si masini cu mult peste 100 de kilometri la ora. Ce simpatici erau insa olandezii astia la volan, ne salutau cu drag, dadeau din reflectoare, cand treceau pe langa noi, ne faceau cu mana… si noi “le faceam pa” ca asa am fost crescuti – politicosi.

Am ajuns la Eijsden, am intrat in sat, am admirat o biserica cu ditamai clopotnita si apoi am localizat si castelul… Acolo, un soi de concurs de soimi sau ulii, interesant si inedit… Din pacate, ploaia sacaitoare nu ne dadea pace, asa ca am tulit-o acasa. Pe unde ? Pe autostrada ca doar nu era sa ne dam pe vreun drum de tara… Acelasi scenariu – olandezi draguti care ne dau voiosi din mana si din faruri… Pana la un moment dat cand in spatele nostru, apare masina politiei cu alarma pusa, fix ca in filmele americane. Wow, ce cool !

Urmarea nu a mai fost prea cool… Politistul vine la noi si ne intreaba ce cautam pe autostrada. Pai ce cautam, venim si noi de la Eijsden. Cand afla ca suntem romani, i se cam ridica parul in cap, dar freza ii revine la normal cand eu ii arat legitimatia de student la Rijksuniversiteit. “Voi nu stiti ca nu aveti voie sa mergeti cu bicicleta pe autostrada ?” se enerveaza politistul. “Nu”, raspunde cu un zambet nevinovat Roxana “la noi, in tara nu avem autostrazi si banda asta este pentru biciclisti, nu-i asa ?”. In acel moment, politistul s-a lamurit cu cine are de-a face, asa ca ne-a explicat ca la prosti: “Stiti, acest drum este o autostrada. Pentru ca sunt mai multe benzi de circulatie si evita zonele locuite, pe aici trec masini cu viteza foaaaarteeee mare. De aceea este foarte periculos sa mergi cu bicicleta si nu e voie sa mergeti cu bicicleta pe autostrada !”. Asa ca ne-a rugat sa ne dam jos de pe biciclete, sa le impingem de coarne si sa iesim pe la primul exit… iar politia olandeza, grijulie, mergea in spatele noastre, cu luminile de avertizare pentru a ne apara pe un drum atat de periculos…

Cred ca as putea scrie zeci de posturi despre Maastricht si despre viata de student de acolo. A fost o perioada superba din viata mea, o perioada cruciala din evolutia mea ulterioara – profesionala si nu numai. A fost inceputul maratonului meu prin lume. Dar cred ca acest blog are un alt scop si voi opri aici povestirea amintirilor din Maastricht. Daca va amuza si vi se par interesante, spuneti-mi si candva voi mai reveni la acea perioada draga mie si de care inca nu imi vine sa cred ca ma despart aproape 20 de ani !

Catedralele St. Jan si St. Servaas din Vrijthof

Catedrala St. Servaas

Maastrichtul vazut din turnul St. Jan

Maastricht pe inserat

Vrijthof – noaptea

Cu bicicleta pe autostrada

La intrarea in Eijsden

Biserica din Eijsden

Castelul din Eijsden

Maastricht 🙂

Etichete:
· ·

Comentarii

  • hahaha, am citit cu mare placere articolul iar scena cu politistul a fost foarte haioasa (sunt sigur ca la un moment dat si pentru el). M-as bucura sa mai citesc intamplari de la Maastricht..deja am inceput sa caut pe Google Earth locurile de care povestesti! Keep on writing! 🙂

    Flo Georgescu 8 aprilie 2010 8:39 Răspunde
  • Mie mi-a placut foarte mult aceasta serie de articole iar ultimul paragraf chiar m-a emotionat un pic.

    Nu stiu daca ti-am mai spus, dar cred ca tu te-ai prins deja: ne asemanam destul de mult noi 2. Gandim aproximativ la fel.

    Razvan Pascu 8 aprilie 2010 11:07 Răspunde
  • Fascinant… mi-au placut mai ales povestioarele legate de socul preturilor.

    Eu am ajuns in Olanda la citeva luni dupa introducerea euro si nu am mai prins guldenii in circulatie 🙁 In curind lumea o sa uite de marcile germane, de milioanele de lire italienesti sau de franci.

    Tim 8 aprilie 2010 12:50 Răspunde
  • Tim, bursa mea in Romania era cam 25 – 30 dolari pe luna parca (adica in jur de 50 guldeni 🙂 Nici nu mai stiu cat era salariul mediu, dar preturile erau intr-adevar un soc la inceputul anilor 90…

    Imperator 8 aprilie 2010 13:13 Răspunde
  • Mosule ce tanar esti… in poze 😀

    Fain articol, faina aventura! Uite asa s-a construit imaginea Romaniei 😀

    LumeaMare 8 aprilie 2010 16:25 Răspunde
  • Mie chiar mi-a placut povestirile tale si sper sa revii curand cu o noua serie. Stiu ca tu vrei sa ne prezinti altceva …. dar noua ne place :)!
    Mi-ar placea sa scrii si despre prima excursie mai lunga, cum ti-ai planificat-o si cum a fost. Mi-ar placea sa stiu si cam cate tari vezi intr-un an, daca in 19 ani ai vazut 73 de tari, as putea face o media si sa impart, dar ma refer de cand ai luat-o ca pe ceva serios. Tot ai specificat de anii din studentie cand mergeai cu trenul si dormai in gari, si mancai salam de sibiu, o serie despre asta mi sa-r parea extraordinar … binenteles daca iti mai amintesti. Ma refer la cum gandeai si mai ales la curajul pe care l-ai avut.
    Felcitari inca o data !

    alicee 8 aprilie 2010 17:38 Răspunde
  • Fascinanta intrarea unor tineri fosti soimi ai patriei in lumea decadenta occidentala. Daca tot ai inceput, continua. O poveste de acum 20 de ani intotdeauna e emotionanta!

    cris31 8 aprilie 2010 17:44 Răspunde
  • Multumesc pentur comentarii
    @ Flo – sper sa le gasesti…:) M-am uitat si eu pe Google Earth mai demult la Maastricht
    @ Razvan – si eu cred la fel
    @ Alicee – pai serios cu vizitatul am inceput de fapt la Maastricht. 1991 – am fost in 5 tari (Olanda, Belgia, Luxemburg, Germania si Franta), in 1992 in 7 tari (Olanda, Belgia, Germania, Austria, Ungaria, Elvetia, Franta), in 1993 doar in Ungaria, in 1994 in 11 tari (Ungaria, Cehia, Slovacia, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franta, Monaco, Italia, Vatican), etc, etc.
    Anul asta pana acum, am calcat in 8 (Sri Lanka, Maldive, Grecia, Egipt, Ucraina, Rusia, Slovacia, Austria) si am schimbat avioane in 2, dar astea nu se pun (Cehia si Emirate).
    Adevarul e ca ma gandeam sa selectionez "the best of" amintiri din Inter-Rail-uri…:)
    @Cris – n-am fost soim al patriei ca nu am fost la gradinita… dar pionier fruntas si UTC-ist am fost 🙂

    Imperator 8 aprilie 2010 20:49 Răspunde
  • nu am comentat pana acum, dar vreau sa adaugi la numaratoare inca un cititor incantat de aceasta serie de postari in speranta ca nu o vei sista

    alina 8 aprilie 2010 21:13 Răspunde
  • Foarte interesant..Tot blogul mi se pare extrem de interesant.Macar aici mai gasesc informatii legate de calatorii..eram un fan infocat al Clever Travel..inca il mai caut in rafturi:(
    Toata ziua ma uit dupa rezervari de avion si hotel.Sunt innebunit dupa calatorii(30 de tari pana acum) si ma bucur sa vad ca sunt altii mai innebuniti decat mine:).
    Felicitari sincere.

    FlorinM 9 aprilie 2010 12:36 Răspunde
  • Este o adevarata placere sa citesc din aventurile pe care le-ai avut acum 20 de ani 🙂

    octavian 9 aprilie 2010 12:58 Răspunde
  • @ alina, octavian – multumesc… o sa continui sigur daca va face placere… o sa mai povestesc si din perioada imediat post-Maastricht
    @ florinm – imi pare bine ca gasesti aici cate ceva din ce cauti. Daca ai intrebari si pot sa raspund, o voi face cu mare placere 🙂 Din pacate, Clever Travel nu mai e de mai bine de un an, dar cine stie… poate sa apara ceva, alta revista de turism…

    Imperator 9 aprilie 2010 14:35 Răspunde
  • Am citit cu placere multe din intamplarile povestite pe blog. Recunosc ca Olanda e intre preferatele mele, pentru ca si eu am inceput sa calatoresc in 1997, tot la Maastricht, la o conferinta AEGEE, student fiind. Mi-ai starnit multe amintiri si desi eram 1997 si viza am luat-o intr-o singura zi, erau inca foarte multe diferente intre ce traiau "ei" si cea care o traiam "noi". Diferente mai sunt inca multe si azi…dar asta e alta poveste…
    Continua sa ne impartasesti din viata pe care o traiesti. Voi citi in continuare, sper sa am timp sa citesc tot.

    Mihail 25 iunie 2010 12:21 Răspunde
  • Mi-e dor de naivitatea care razbate din randurile tale. Acum, daca la 19 ani n-ai 2 telefoane, eventual si o masina primit cadou de la tatelu de majorat, esti un ratat. cat despre mers cu bicicleta, nu mai zic…

    Dudian 30 iunie 2011 16:41 Răspunde
  • Cum sa nu mai relatezi anii studentiei tale.
    Sunt fascinante povestioarele.
    Sper sa nu ma dezamagesti.

    Catalin 7 iunie 2015 23:30 Răspunde
  • Sper ca e o gluma ca nu vei mai scrie.
    Nu ma dezamagii.

    Catalin 7 iunie 2015 23:33 Răspunde
  • Nice read. Was it Roxana who put you on the highway saying: „let’s go that way?” 🙂

    Jeroen 17 ianuarie 2016 10:09 Răspunde

Lasă un răspuns la LumeaMare Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii