Jurnal malaezian… by Varu. Episod 4

Continuam cu Varu la munte… Malaezia are asa-numitele Highlands, niste locuri superbe unde malaezienii se refugiaza in weekend-uri sa mai scape de caldura. Mai intai in Cameron Highlands, apoi in Genting. Ca si BD, maine, Varu va ajunge si la mare 🙂

Impartita intre statele Perak si Pahang se afla Cameron Highlands, statiunea montana numarul unu a Malaeziei. Un taram unde e vesnic primavara. O splendoare a naturii care nu cunoaste temperaturi sub 10 grade sau peste 21. La altitudini de 1600-1800 metri. Un pamant fertil, o bucurie a fermierilor sau a iubitorilor de munte. O raritate pentru o tara tropicala.

Locul isi ia numele de la William Cameron, exploratorul englez care a facut prima harta a locurilor pe la 1885.
Un drum de 70 km de serpentine te urca spre statiune. Stati linistiti, drumul e excelent, nu se gaseste in Romania asa ceva, iar privelistea iti taie rasuflarea.
Ajunsi la locul cu pricina autobuzul te opreste in fata „Information Tourist Center”, de unde esti luat in maini bune si directionat la un hostel, hotel, guest house, dupa cum ti-e darea de mana. Dar deja m-am obisnuit de la tara asta sa ma ocroteasca, sa ma protejeze ca turist, asa ca nu mi se mai pare o surpriza organizarea ireprosabila.

Ne-am cazat la un guesthouse excelent, curat, bere ietfina, internet, mancare si mai ieftina, gazde primitoare cum n-am vazut in viata mea. Si o scena parca desprinsa din filme. Intr-o incapere in creierii muntilor asezati in fata unui televizor: niste australieni „backpackers”, un englez, un malaezian de-al casei, infiltrat printre noi turistii si noi doi romani. La tv in direct Manchester United – Middlesborough. Malaezianul capteaza atentia cu povesti despre insecte, lipitori, jungla, ce tine de zona etc de ii baga pe australieni sub masa. Unii il asculta, altii se uita la meci. La un moment dat da Manchester gol. In momentul ala malaezianul incepe o tirada desre situatia din clasament, statistici, ultimele intalniri directe blabla de il lasa pe englez nauc. Mai e si jucator la pariuri. 🙂 Adica „omul muntelui” (sau al junglei, luati-o cum vreti) stie mai multe despre campionatul Angliei decat englezul insusi. Dar nu e pura intamplare: un astfel de om e dus la scoala de guvern sa invete turism, statul are grija de el si il plateste sa faca astfel de showuri „spontane”.

Ce poti face in Cameron Highlands dupa ce te-ai cazat? Pai tot oficiul de turism are grija de tine sa iti propuna diferite programe de explorare a locurilor. Poti incepe usor, mai de pensionari, ca noi, cu un tur complet al punctelor de interes de pe aici. Un astfel de tur include:
– o vizita la niste sere imense, urci muntele printre carari presarate cu flori
– o plantatie de ceai
– o ferma de fluturi
– o ferma de albine
– o plantatie de capsuni
– un templu buddhist
Adica te ia o duba si te duce pe la toate astea, timp de vreo 4-5 ore. Duba asta e o „arca a lui Noe”, zece oameni, trei religii. Agroturismul ridicat la rang de arta.
Sau poti fi mai aventurier si sa incerci nivelul superior, urcare pe munte, trasee prin jungla, totul e posibil si la indemana unui turist putin experimentat.

De fapt ce este Cameron Highlands ? Munte peste tot in jurul tau, o retea de drumuri prin jungla, cascade si mai ales plantatii de ceai de te fac sa ramai cu gura cascata. Covoare verzi impecabile, cat vezi cu ochii. E de ajuns sa faci o singura poza cu privelistea pe care ti-o ofera plantatiile de ceai de aici, sa o pui pe un pliant cu „Visit Malaysia” si garantat vei avea turisti care sa vina aici, multi ani de acum inainte. Eu am venit in Cameron Highlands in urma unei imagini cu plantatiile.

Iar jungla, sunt vreo 12 trasee, intre 1 si 10 ore, pentru toate nivelurile. Din 1987 de cand a inceput turismul organizat pe aici, nu s-a pierdut nimeni prin jungla.

Inainte, da, s-a intamplat. E celebra aici povestea lordului Thompson, cel care a fondat un imperiu in industria matasii in Thailanda dupa al doilea razboi mondial (in Bangkok, taximetristul ne-a ocolit de la destinatia dorita de noi ca sa ne duca la un astfel de magazin „Lord Jim Thompson” unde sa ne arate el „niste camasi misto, de la sefu-sponsor, pentru voi, cu dedicatie”). Acest „Thai Silk King” a plecat intr-o dimineata de la resedinta lui prin jungla si nu s-a mai intors niciodata. S-a refacut traseul, drumul pe unde ar fi putut sa o ia, dar nici pana in ziua de astazi nu s-a gasit o explicatie a disparitiei lui si misterul a ramas neelucidat (moarte, rapire, sinucidere, iesire din scena in anonimat – who knows ?). Cert e ca astazi ti se ofera pachetul „pe urmele lu’ Jim Thompson prin jungla”, trei ore, zece euro, cu o bautura inclusa din partea casei. Umor negru, nu ? 🙂

Genting Highlands – the city of entertainment

Genting Highlands … Las Vegasul Malaysiei. In varful muntilor, la 1700 metri altitudine. Ajungi acolo cu cel mai lung cable car din Asia de Sud-Est, vreo 4-5 km deasupra junglei.
Imperiul Genting a fost fondat acum vreo 30 de ani de un antrepeneur chinez vizionar, Tan Sri Lim Goh Tong pe numele lui, care si-a dat duhul cu o saptamana inainte sa ajung eu acolo la o varsta inaintata. A fost doliu national moartea respectivului om de afaceri care prin Genting a adus multi turisti in Malaysia si prin cazinouri multi bani la buget.
Toata infrastructura, cable car-ul, orasul de distractii din creierii muntilor, toate astea exista de 30 de ani, ceea ce pare incredibil.
In cazinouri nu am intrat ca eram in tricou, dar am vazut toate parascoveniile imaginabile in parcul de distractie: roller-coastere, masinute, lacuri, gondole, cinematografe 4D (adica 3D + zguduiala in scaun aferenta), o zona numita „snowland” unde poti sa te dai cu sania si cea mai impresionanta chestie, o capsula gen nava spatiala unde plutesti in imponderabilitate dupa un training facut in prealabil. Din pacate pana seara la 8 era deja rezervat asa ca am ratat-o pe asta. Zeci de restaurante si sute de idei trasnite in jur sa iti ia banii. Mananci la restaurant si deasupra ta lumea zboara pe rollercoaster.
Dupa cateva ore de zgomot infernal in parcul de distractii, am luat un autobuz si am urcat 10 km mai sus unde se gaseste Chin Swee Caves Temple. Aici atmosfera e calma si linistita, un antipod la ce intampla mai jos, locul e splendid, iar privelistea uluitoare. Un adevarat loc de reculegere pentru buddhisti. Din pacate vremea nu prea a tinut cu noi, a plouat si o pacla de nori a acoperit muntii, asa ca poze foarte reusite nu au iesit. Dar panorama e ceva de vis !!!

Poze din varful muntelui:

Comentarii

  • Ia uite, au statuie cu Khmeru in malaezia :)) lucky buddha :p

    Tudorica fara frica 20 mai 2010 8:42 Răspunde
  • Foarte frumoase fotografiile

    Razvan Pascu 20 mai 2010 9:01 Răspunde
  • abia ti-am descoperit blogul si e de vis 🙂 as avea o mica dorinta: sa scri si cum ai ajuns acolo, costuri etc.. as vrea sa vad multe din locurile pe care le-ai vazut tu dar eu lucred cu low-cost budget 🙂 merci

    Mirela Niculai 20 mai 2010 20:11 Răspunde
  • @ Mirela – ma bucur ca iti place 🙂 In general, scriu in articole, la finalul lor diverse tipuri logistice… de asemenea daca apesi pe tagul "transport" o sa vezi destule sfaturi si idei…:) Si eu merg tot pe budget…

    Imperator 20 mai 2010 21:18 Răspunde
  • Pana acum Romania imi parea cea mai frumoasa tara prin locurile inca salbatice. Ce vad din poze Malezia e mult peste noi ca civilizatie 😐 Incep sa cred ca ne meritam locul in coada tuturor clasamentelor. Nu avem cultul frumosului noroc ca ne-a dat natura destul.

    jurnaldecalator 27 mai 2010 21:42 Răspunde
  • imi poti spune cate zile ai petrecut in Cameron Highlands?
    Incerc sa-mi fac itinerariul de Malezia, singapore Cambodia. De aceea m-ar interesa cate zile sa atribui pentru fiecare tara/obiectiv turistic.multumesc

    Marinela oprea 13 ianuarie 2015 16:59 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii