Cateva zile in paradis – Bali. Episod 3: Tampaksiring, Batur, Pura Besakih

In urmatoarea zi, am plecat spre punctele forte ale Bali-ului – imensa caldera a vulcanului Batur, dar si la Vaticanul Bali-ului, asa-numitul Templu Mama… evident, pe drum multe alte locuri frumoase si atractii diverse.


Plecati de dimineata din Ubud, primul stop l-am facut la Tampaksiring care gazduieste unul dintre cele mai mari temple din Bali… Spre deosebire de multe alte temple, aici, balinezii vin sa se purifice, spalandu-se intr-unul din bazinele sacre din complex. Spre deosebire de multe alte tari din Asia unde exista o separare certa pe sexe, in Bali, totul e mai relaxat… chiar si femeile se pot imbaia (sacru, evident) impreuna cu barbatii, dar imbricate in tricou… de altfel cam peste tot in Asia de Sud Est (inclusiv in perceput liberala Thailanda), femeile fac baie imbricate chiar si pe plaja. Deci, nu am avut nici o surpriza sa vad tipe in tricouri si pantaloni lungi facand baie in bazinele templului.

Oprirea urmatoare am facut-o la una din numeroasele gradini de mirodenii din zona… Am vazut destule la viata mea din Zanzibar pana in Bali, dar de fiecare data e un tur dragut… o gradina plina cu plante – fie ca e vorba de arborele de cacao sau bananieri, plante de cafea sau pomi de mango, toti sunt foarte frumos aranjati, iar un ghid iti explica fiecare planta ce iti da… intotdeauna mi-a placut desfacerea fructului din care se extrage cacao si mai apoi ciocolata… si tot timpul ma intreb cum poate sa fie ciocolata asiatica atat de proasta cand de fapt de aici provine ingredientul cheie… In gradina aceasta erau si niste papagali simpatico si o tanti care prajea si apoi macina manual cafeaua, asa ca prietenii mei doritori de o cafea adevarata au savurat roadele pamantului volcanic…

Desi era un loc placut, nu am stat prea mult… ne astepta superba panorama a Lacului Batur. Si nu se poate sa nu ramai cu gura cascata cand ajungi pe marginea vulcanului, la Penelokan… la picioarele tale se aseaza o caldera imensa in care se afla un lac de un albastru pur, iar undeva mai in stanga, varful Gunung Batur care are 1717 metri si este o tinta favorita de catarare in Bali… Actualul varf exista in forma actuala de la ultima eruptie masiva din 1917, dar numeroase sub-cratere mai mici le gasesti prin toata zona (in secolul trecut, Batur a erupt de cel putin 6 ori). Evident, aceasta panorama fabuloasa nu poate fi ratata de industria turistica din Bali, asa ca pe buza calderei se insira numeroase restaurante cu oferte “all-you-can-eat”.

Am mers pe soseaua care inconjoara vulcanul si ne-am oprit la un view point unde erau mai putini vanzatori ambulanti de suveniruri si ne-am putut bucura de superba priveliste – munte, versanti negri, arsi de lava, lac, dar si o vegetatie luxurianta renascuta in zonele neacoperite de lava in ultimele decenii.

Am coborat si la malul lacului… drumul este destul de abrupt, dar spectaculos, mai ales ca la un moment dat, mergi printr-un peisaj selenar, ars, fara viata unde soseaua, impecabil altfel este in valuri… La capatul drumului, fix pe malul lacului este un complex cu bazine cu apa calda, vulcanica… Il vizitasem si in 2004 si mi se paruse genial, erau doar niste bazine, acum e ditamai complexul cu hotel, restaurante, spa, etc, etc, dar intrarea e pe bani.. si cum noi nu aveam in plan sa ramanem acolo, am facut o poza si am plecat mai departe… nu inainte insa de a ne baga piciorul in lacul Batur.

Urmatorul stop a fost la Pura Besakih, templul mama al Bali-ului… Acest complex gigantic are nu mai putin de 23 temple aflat la picioarele lui Gunung Agung, cel mai inalt varf de pe insula (circa 3100 metri), vulcan activ. Din pacate, in ciuda prestigiului, este poate locul cel mai neplacut de pe toata insula – este singurul loc unde te vei simti escrocat… de cum ajungi in parcare, imediat ti se spune ca nu se poate vizita decat cu ghid. Este o minciuna. Apoi ti se va spune ca nu se poate intra pentru ca e o ceremonie. Prostii, la Pura Besakih au loc permanent ceremonii in vreunul din cele 23 temple. In general, cand ajung in locuri complexe care pot fi interesante, iau un ghid sa-mi povesteasca cate ceva despre loc, dar si despre localnici si obiceiurile lor. In 2004, am avut ambitia sa intram fara ghid si am aplicat o metoda brevetata in Kathmandu… am vorbit exclusiv in limba romana, explicandu-le pe un ton ferm ca nu stim nici o limba straina… desi cativa “ghizi” au alergat dupa noi, ne-au lasat in plata Domnului, vazandu-ne atat de limitati sa nu stim baremi engleza, franceza, italiana, germana, japoneza sau vreo alta limba vorbita de vreun ghid… In 2009, am luat totusi un ghid, evident dupa parlamentari indelungate si negocieri la sange, incluzand si obligatoriu sarong (fusta care trebuie purtata in locasurile sfinte).

In Pura Besakih ai insa garantata vreo ceremonie – femei si barbati imbracati in costume traditionale, femeile cu ofrande pe cap, barbatii cu ele in mana, un aranjament superb de flori si fructe in pas de parade merg pana la templul familiei lor pentru a depune ofrandele. De asemenea, din varful complexului, vederea este admirabila, numeroase turnuri-pagoda peste tot… Din pacate, vremea la Pura Besakih este destul de pacatoasa, fiind cam tot timpul noroasa (aparent, este soare doar dimineata, dupa primele ore, muntele fiind inconjurat de nor).

Pura Besakih a avut un noroc enorm… La ultima eruptie majora al lui Gunung Agung din 1963, lava a crutat complexul, trecand literalmente la cativa metri de gardurile inconjuratoare, dovedind inca odata ca si blestematul zeu al vulcanului se sperie de locurile sfinte. Tot aici, in 1963, fostul presedinte indonezian Soekarno cu simpatii de stanga a pus bazele turismului de masa din Bali… A invitat sute de ziaristi de la principalele cotidiene si reviste de travel din lume si a pus la punct un info-trip de lux in care el a jucat rolul de gazda… Spre supararea lui, Gunung Agung nu a tinut cont de nevoile industriei turistice balineze si a dadea semne clare de eruptie – bubuituri ingrozitoare, mini-cutremure… pe acest fundal, programul a fost pastrat si in ciuda amenintarii vulcanului, a fost organizat un mega-show hollywoodian chiar la Pura Besakih… Totusi vulcanul a fost indurator… cand ultimul avion cu ultimii oaspeti decola de pe aeroportul Denpasar, in fine, vulcanul a erupt violent acoperind intreaga zona cu lava mai putin templul Pura Besakih.

In 1965, “the year of living dangerously” asa cum a fost genial numit intr-o carte, generalul Soeharto sprijinit de SUA a orchestrat o lovitura de stat militara care a dus la rasturnarea lui Soekarno si moartea a sute de mii de oameni, banuiti de simpatii comuniste… Comunitatea chineza a fost cea mai crunt lovita, cei scapati dupa jafuri, omoruri si mai ales violuri refugiindu-se in Singapore… Evident, asta n-a ajutat prea mult turismul in Bali care a inceput sa infloreasca abea dupa anii 70.

Dupa Pura Besakih, am coborat din nou in vale, in insoritul Ubud, unde am avut parte de programul obisnuit – dansuri si masa intr-un restaurant… Tot in aceeasi zi, ne-am intalnit cu inca un cuplu de turisti romani aflati in Bali cu care stabilisem sa ne vedem in Ubud…

Ofrande

Bazinul de la Tampaksiring

Prin templul de la Tampaksiring

Ofrande, ofrande

Din chestia asta se face ciocolata…

Cafea proaspat prajita

Si niste papagali haiosi

Bali – tara fructelor

Lacul Batur

Varful Batur

Lacul Batur

De vanzare !

Printre urmele vulcanului

Spa-ul de la lac

La cumparaturi de sarong

Ceremonii si ofrande – non stop la Pura Besakih

Pura Besakih

Fructe de vanzare

Spritul artistic se manifesta si pe camioane !

Dansuri balineze

La masa… romani in Bali !

Etichete:
· · · · · ·

Comentarii

  • Impresionante fotografiile cu ofrande, parca dintr – o alta lume, cu randuieli naturale, nedegradate de timpul in care traim. Foarte frumos, felicitari!

    cip 26 august 2010 11:31 Răspunde
  • Intr-adevar, unul din punctele forte ale unei vizite in Bali este sa prinzi un ceremonial religios… Cum ziceam, la Pura Besakih este garantat, dar cel mai fastuous care l-am vazut a fost pe lac la Bedugul, in 2004 🙂

    Imperator 26 august 2010 12:40 Răspunde
  • Buna ziua

    Aveti niste postari foarte interesante, ma bucur sa vad ca nu doar eu din generatia noua – 27 de ani – practiva calatoritul independent si nu prin agentii cu itinerarii rigide si presatbilite , ci si calatori mai experimentati au acest hobby – Eu doar de vreo 3 ani practic acest sport si am vazut doar vreo 6-7 tari din europa si sper sa ajung dupa 20 de ani sa vad macar jumatate din tarile vizitate de dumneavoastra.

    marius 27 august 2010 15:11 Răspunde
  • @ marius – multa bafta 🙂 Eu am inceput-o de la 19 ani 🙂 Cand nu gaseai picior de roman prin Europa… Acum e plin… sper ca in 20 ani, sa gasesc destui romani si pe alte meridiane… pana atunci, multa bafta si calatorii cat mai memorabile !

    Imperator 28 august 2010 14:17 Răspunde
  • Maestre, am si eu o poza cu exact aceeasi tanti care prajea cafea :))

    Elle 28 august 2010 19:38 Răspunde
  • pagodele mereru m-au fascinat! Foarte frumoasa asia si mai ales Asia profunda nu in marile orase aglomerate si deja europenizate.

    flori 2 septembrie 2010 21:02 Răspunde
  • Cea mai tare experienta a mea de pana acum a fost vizitarea templului Pura Besakih si urcarea pana in varf a vulcanului Gunu Agung…..a fost atat de tare incat vreau sa repet experienta si anul acesta….

    Marian Marcel 2 ianuarie 2017 16:42 Răspunde
  • Buna ziua,
    Intentionez sa merg in ianuarie in Bali cu prietena pe contul nostrum si as vrea sa vorbesc cu cineva care a fost deja acolo.
    Poate cineva sa-mi dea un numar de telefon sau sa ma sune? Telefonul meu: 0 7 4 1 3 8 1 8 0 8
    Multumesc

    Grig 25 decembrie 2017 10:21 Răspunde

Lasă un răspuns la Elle Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii