Macao – orasul cu trei fetze. Episodul 1: Macao cazinourilor

In decembrie 2004, debarcam in portul din Macao. Veneam dupa o luna de calatorit prin China si instantaneu m-am simtit bine – ma simteam ca acasa, in Europa, dupa o luna de monstrii cu fatada de sticla, ajungeam intr-un oras portughez, linistit si familiar… Cinci ani mai tarziu, debarcam din nou in portul din Macao, dar de data asta ramaneam cu gura larg cascata – in cinci ani, Macao s-a schimbat enorm !!! Era un cu totul alt oras.

Nu credeam ca o sa mai fiu surprins de China – schimbarile din marile orase gen Beijing sau Shanghai, sau chiar si in “oraselele” de doar 3 – 4 milioane locuitori gen Wuhan sau Chengdu sunt deja “business as usual”, dar cand am vazut ce schimbari au avut loc in adormitul Macao am ramas ca la cinema !

Dar putina poveste. Cand ajungeam prima oara in Macao, deja orasul avea porecla de “Las Vegas al Orientului”. Dar nici pe departe, Macao nu aducea cu celebrul oras din Nevada, doar ca gaseai niste cazinouri cam obosite… dar gaseai cazinouri intr-o regiune unde aceste stabilimente sunt interzise. In cultura chineza (si nu numai), norocul joaca un rol crucial in destinul omului, iar asiaticii le place la nebunie sa participe la jocuri de noroc. Taman pentru a evita un dezastru social, numeroase state din zona au interzis cazinourile si alte jocuri de noroc. Un singur teritoriu, cam mic si nebagat in seama s-a gandit ca se poate scoate din criza economica post-belica – Macao.

Pana in 1999, Macao a fost colonie portugheza. Cum Portugalia era una din cele mai sarace tari din Europa, iar in secolul nostru cea mai saraca putere coloniala, nici Macao nu o ducea prea bine. Tot business-ul si banii alergau cu viteza in colonia britanica vecina, Hong Kong… In anii razboiului, criza din Macao s-a accentuat – fiind singurul teritoriu din zona care a ramas neutru (Portugalia si-a pastrat neutralitatea in al doilea razboi mondial si a intretinut relatii prietenesti cu Axa, inclusiv Japonia), aici s-au ingramadit sute de mii de refugiati din China, Hong Kong, Filipine, dar si alte tari din zona picate sub ocupatie japoneza… Printre acesti refugiati era si un tanar de 21 de ani, un hongkongez numit Stanley Ho.

Sir Stanley Ho a fost omul care si-a pus o amprenta de nesters asupra istoriei si economiei Macao-ului. El a fost nascut intr-o familie cu 13 copii din Hong Kong, fiind al 9-lea copil. Tatal sau era unul dintre cei mai influenti oameni de afaceri (a se citi nasi) chinezi din Hong Kong. Dar cand Stanley a implinit 13 ani, tatal a devenit falit, pierzandu-si averea intr-un crah bursier. Imediat, acesta si doi fii ai sai mai in varsta s-au sinucis, lasandu-si familia sa se descurce cum o putea… iar Stanley s-a pus pe munca. In 1942, tanarul Stanley isi abandona munca si facultatea si s-a refugiat in Macao de frica japonezilor care au ocupat Hong Kong-ul… Anii de razboi i-au adus banii si relatiile – va deveni unul dintre cei mai mari contrabandisti din supra-populata colonie portugheza, imbogatindu-se din afaceri obscure cu ocupantii japonezi ai Chinei.

Incet, dar sigur, Stanley Ho si-a construit o avere bunicica si dupa razboi, dar momentul sau de glorie a venit in 1963, cand guvernul portughez al Macao a scos la licitatie monopolul jocurilor de noroc. O va adjudeca cu 410.000 dolari. A castigat miliarde.

Sir Stanley Ho a devenit unul din cei mai bogati oameni din lume din cazinourile destul de prafuite din Macao… Totul a decurs fara incidente majore (monopolul a fost pastrat timp de mai bine de 40 de ani) pana in 1999 cand Macao a fost retrocedat Chinei Populare. Iar Republica Populara nu era interesata in apararea averii unuia sau alteia – Republica Populara voia sa faca business si sa genereze bani… In 2004, monopolul a fost abolit si oricine putea sa aplice pentru o licenta.

Desi cazinourile din Macao nu erau cine stie ce, imaginea de City of Sin, de oras a jocurilor de noroc era puternica… Asa ca la orizont au aparut marile firme americane care controleaza Las Vegas si Atlantic City… S-au infintat in Macao, au negociat cu Republica Populara si s-au inteles imediat – ambele parti miroseau miliardele in aer. Din 2004, au fost investite aproape 30 de miliarde de dolari in Macao, alte 100 de miliarde fiind la portile teritoriului. Iar Stanley Ho, la cei peste 80 de ani ai sai s-a repliat – a deschis un nou cazino, mai sofisticat si modern – Grand Lisboa si a intrat cu capital alaturi de unii americani. “Eu voi invinge pentru ca stiu mai bine ce vor jucatorii chinezi” sustine Ho. Poate o avea el dreptate.

Dar sa revin la primii pasi in Macao… in fata portului, zeci de autobuze si microbuze, unul mai colorat decat altul te asteptau sa te duca gratuit intr-unul din cele circa 30 de cazinouri din teritoriu. Dar nu m-am uitat cu mare atentie… de cum debarcasem, observasem un soi de parc de distractie langa port, recreand locuri cunoscute de pe mapamond – Vezuviul si o cetate chinezeasca amintind de Orasul Interzis din Beijing. M-am apropiat… era mult prea dimineata, cam ora 9:00, era un parc de distractii. In Vezuviu era o discoteca, printre minarete arabe se plimbau trenulete, iar la intrarea in parc, dadeai peste palatul Potala din Lhasa, Tibet. Am luat-o apoi la picior pe langa Colliseum printre ruine grecesti si am ajuns stupefiat in fata… Columnei lui Traian ! Iata si micul colt de Romanie din Macao !

Mai incolo, intram in zona de magazine, restaurante si baruri si ele adapostite in cladiri ce imi aminteau de Amsterdam, Berlin sau Italia. Dar in ciuda acestor cladiri care intareau spiritul european a orasului, totul se afla in umbra siluetei giganticului cazino Sands.

Am ajuns in Macao, au aparut aceste cazinouri, hai sa le iau la pas… Asa ca am urcat scarile rulante care urcau in cazino… Era cam pustiu, dar erau scarile din spate aveam sa aflu in curand… Aveam senzatia ca urc intr-o naveta spatiala extraterestra… Am intrat intr-o lume de lumini si lux… Si spre marea mea surprindere inainte de a intra in cazino, am dat peste un McDonald’s si un KFC unul langa altul. Asta sa fie o cladire de lux ? Hm, mira-m-as !

Am trecut de controlul de securitate similar ca in aeroport, mi s-a pus in vedere ca nu pot sa pozez sau sa filmez in cazino si am intrat. Am ramas ca la dentist… Adica cu gura cascata… In fata mea era una dintre cele mai mari incaperi pe care le-am vazut vreodata – cuvantul gigantic este prea pigmeu pentru a-l folosi sa descriu. Inainte de deschiderea lui The Venetian Macao, era cel mai mare cazino din lume. Eram undeva cam la un etaj 6 – 7, iar la picioarele mele erau sute de mese de joc si de jocuri mecanice. Era arhiplin. M-am frecat la ochi si m-am uitat la ceas. Era 10 dimineata !!!

Cazinoul Sands nu este un complex care sa detina si spatii de cazare… are doar 51 de apartamente. Este unul dintre primele cazinouri deschise in Macao dupa ridicarea monopolului, iar majoritatea clientilor sunt chinezi din Republica Populara veniti doar sa joace… si sunt multi, frate ! Cam toparlani ei, dar cu bani… si jucau intr-o frenezie.

Am coborat pe la intrare… Zeci de microbuze si autobuze varsau clienti venind marea majoritate de la punctul de granita rutiera cu Republica Populara. Plec mai departe pe Avenida do Doctor Rodrigo … in stanga si dreapta, cazinouri mai mici si mai kitsch – sunt probabil a unor investitori chinezi mai mici – vad faraoni, dar si statui grecesti,. Ma rog…

Dar dupa colt, dau peste un alt monstru sacru din Las Vegas transplantat in Est – MGM Grand Macao… Asta da cladire – un bloc imens de 35 etaje in care se afla nu mai putin de 600 camere si apartamente… si aici era o alta clientele – nu toparlani veniti din Mainland, ci dame fine coborand din limuzine urmati de porteri care carau tone de Samsonite in spate… MGM Grand Macao este detinut 50 – 50 de o firma americana si de fiica lui Stanley Ho – aschia nu sare prea departe de trunchi bag eu de seama…

Intru in MGM… Punctul forte este intrarea… Un acoperis gigantic aurit cu simboluri zodiacale chinezesti… Zodiacul chinezesc, zeita norocului, cazinoul… toate se impletesc… Si in jurul complexului, nu pot sa ai decat magazine tip Cartier sau Tudor. Trec in revista in viteza cazinoul… este mare, elegant, dar nu are scenografia magnifica al lui Sands. Next !

Urmatorul este Wynn. Din nou un bloc imens, din nou vreo 600 de camere, nu mai putin de 212 mese de joc si 375 de aparate de jocuri mecanice… Incep sa ma “vaccinez”… e mare, e frumos, are de toate, dar parca nu e Sands… E drept, are Armani si Gucci, si Bulgari, si Zegna, si Hugo Boss… Dar nu mall-ul de mare lux iese in evidenta, ci o superba fantana unde apa danseaza la fiecare 10 – 15 minute… A fost gandita tot de baietii care au facut si fantana din fata lui Bellagio la Las Vegas (o stiti din nu stiu cate filme, inclusiv din Ocean’s 11), iar dansul apei este realemente superb… Nici nu vreau sa stiu cum o arata noaptea cand ai parte si de o luminatie feerica.

Realmente peste drum, se afla cazinourile Lisboa, clasicele cazinouri ale lui Ho… Este si cel vechi, mai prafuit, aratand ca un tort chinezesc, dar si giganticul Grand Lisboa, raspunsul luio Ho la provocarea lui Sands, Wynn & co… Are un turn cu o forma ciudata, dar este imens de inalt, se poate vedea din tot Macao… si pentru ca americanii au turnat hoteluri cu 600 de camere, Ho a facut un cazino – hotel cu 1000 de camere. Sa arate cine e jupanul in fostul teritoriu portughez !

Intru in lobby… Peste tot, simboluri chinezesti… Si ca la orice pravalie de doi lei din China, peste tot dai de portretul tatalui… atat de tipic chinezesc… Sa nu mai zic ca intrarea este ornata cu niste vase Ming pe care Ho a dat o poala de bani. Intru in cazino… are ceva din spectaculosul lui Sands… si mi se pare ca este cazinoul cel mai plin, peste Sands… O avea nea Ho dreptate cand spune ca el stie ce vrea jucatorul chinez.

Presupun ca toate cazinourile au show-uri si alte programe hai sa zicem recreative… Nu am vazut nici o reclama sau oferta, prima pe care o vad este la Grand Lisboa… Aici totul este pe fata… Seara in teatrul complexului ai parte de doua show-uri – fie vezi europence topless in spectacolul Crazy Horse (nu stiu daca este fix cel de la Paris, dar oricum una din marile fantezii ale oricarui chinez este sa se culce cu o europeanca sau macar sa o vada dezbracata) sau asiatice nud in Tokyo Nights – show care contine chiar si niste europence dezbracate, probabil “lost in translation”. Facand o paranteza, cu 5 ani inainte ma intalneam cu consulul roman la Hong Kong… La intrebarea daca exista rezidenti romani in teritoriile speciale, mi-a raspuns ca sunt destui – multi doctori in Hong Kong si balerine erotice in Macao….

Am iesit din Grand Lisboa, ultimul mare cazino care l-am gasit in Macao City. Mai intrasem la inceput intr-unul mai mic numit Babylon Casino… era frumos si interesant, dar cam kitsch – desi se chema Babylon, inspiratia a venit de la Persepolis si toti – crupieri sau ospatarite erau imbracati in haine persane :). Am considerat ca am vazut destule cazinouri – frumoase, luxoase, deosebite… dar aveam de vazut si alte locuri si lucruri in Macao… asa ca m-am decis sa nu mai vad decat un complex de cazinouri aflat pe insula Taipa, cazinoul The Venetian… Dar despre incredibilul The Venetian in episodul de maine ! A fost o experienta incredibila !

Fisherman’s Wharf – orasul interzis 🙂

Vezuviu

Trenulete printre turnuri orientale

Parc de distractii

Roma antica

Columna lui Traian

Centru italian

Amsterdam

Imensul Sands

Si Mc Donald’s-ul de la intrare

In interior

La drum prin Macao

MGM Grand Macao

si interiorul

Wynn

Intrarea

si jocurile de apa

Casino Lisboa – vechiul

Lisboa – noul si vechiul

La intrare

In receptie

[mwi-product sku=”TA006,PORGAT001,TA016″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]