Africa nu seduce prin cine stie ce orase spectaculoase sau monumente incredibile create de mana omului. Africa seduce prin peisaje, prin pamantul ei rosu incins, prin animalele salbatice si prin civilizatia rurala… Africa nu a avut cine stie ce imperii care sa construiasca palate somptuoase sau monumente de importanta religioasa – aceste orase sunt doar cateva – Djenne in Mali, Stonetown in Zanzibar, eventual bisericile din Lalibela Etiopiei sau Cape Town, unul din putinele orase coloniale reusite ale continentului negru. Africa inseamna civilizatia rurala, lumea satelor, traditiile animiste, munca pamantului… Iar daca aceste sate gazduiesc o cultura unica, pastrata cu strasnicie si un peisaj natural deosebit, atunci acesta este locul perfect pentru a simti Africa… Unul din aceste locuri este Pays Dogon, in Mali !
Dogonii sunt unul dintre cele 12 etnii care formeaza Republica Mali de astazi. Africa nu este un continent al tarilor-natiuni cum este Europa, este un continent format din state construite artificial pe baze coloniale. De aceea, multe granite sunt trasate in linie dreapta impartind in doua triburi cu aceeasi limba si traditii. Poate daca ar fi trait in Europa, dogonii ar fi avut vreo republica al lor, dar asa, fac parte din Mali, dar zona lor poarta numele de “tara Dogon”.
Nu se stie de unde au venit dogonii… Exista speculatii ca provin tocmai din Egiptul Antic de unde au preluat cultul stelei Sirius… Ce este cert insa, inainte de a se muta pe dealurile dinspre actuala granite dintre Mali si Bourkina Faso, ei au locuit pe undeva prin vestul Mali-ului unde au avut necazuri cu puternicii fulani care voiau sa-i converteasca cu forta la islamism. Cum dogonii au un atasament iesit din comun fata de traditiile si cultura lor, nu prea au acceptat usor invatamintele Profetului, asa ca multi au fost capturati de fulani si vanduti ca sclavi… Cei care au ramas, au hotarat sa se mute intr-o zona mai pasnica, undeva mai prin interiorul continentului…
Asa au ajuns intr-o zona numita astazi faleza Bandiagarei… un platou inalt si cu putina vegetatie, care se prabuseste brusc printr-un canion inalt de 150 – 200 de metri intr-o campie fertila (e drept, actualmente, amenintata de inaintarea dunelor de nisip ale Saharei). Ajunsi aici, dogonii i-au intalnit pe telemi, un popor pe care dogonii il descriu ca fiind mic de statura si cu pielea de culoare rosie, ceea ce ii face sa fie confundati cu pigmeii care astazi mai supravietuiesc doar in estul Republicii Democrate Congo… In limba dogona, telem inseamna “cei care erau aici”. Telemii erau vanatori si culegatori, iar dogonii agricultori, asa ca primul lucru pe care l-au facut cand s-au instalat a fost sa taie padurea de la picioarele impresionantei faleze si sa se apuce de arat… Pana la urma telemii au decis (de buna voie sustin dogonii) sa se mute in alta parte si se pare ca au luat-o spre sud, spre actuala Burkina Faso unde li s-au pierdut urma.
Initial, dogonii s-au instalat pe varful falezei. Acolo conditiile sunt insa grele, pamant arabil nu prea e, doar stanca si iar stanca… Dar asezarile au fost mai intai construite pe culmi pentru ca erau mai usor de aparat… La fel si satele teleme, ele sunt construite in piatra, undeva la mijlocul falezei in niste pozitii practic imposibil de atins – unii dogoni inca cred ca telemii stiau sa zboare, dar explicatia mai stiintifica este ca acestia isi construisera niste scari extrem de lungi si in caz de pericol, toti se refugiau in satele practic de neatins construite in faleza, tragand scarile dupa ei. De altfel, aceste cladiri teleme sunt un punct de atractie iesit din comun pentru ca orice trecator nu poate decat sa se minuneze cum au construit oamenii aceia sate si depozite pe abruptul falezei.
Dar sa revin la actualii locuitori, dogonii. In primul rand, primul lucru pe care il descoperi sunt lungile saluturi obligatorii cand intalnesti vreo cunostiinta… dureaza minute in sir si se concentreaza in jurul cuvantului “se o” – “ce faci” – asa ca atunci cand un dogon se vede cu altul incepe – “se o, se o tu, se o nevasta, se o copiii, se o maica-ta, se o taica-tu, se o verii, se o… se o”. Evident ca nici celelalalt nu trebuie sa rateze vreun “se o”… Pentru straini, “se o” se transforma in frantuzescul “ca va” care si el se prelungeste cat se poate de mult fara a intra insa in detaliile cu privire la mama, tata, nevasta, etc.
In zilele noastre, dogonii sunt majoritar musulmanii, iar unii catolici, dar traditiile care sunt mult mai puternice decat moscheile de lut si bisericile de pamant sunt cele animiste. De altfel, mai exista cateva sate care au rezistat vreunei convetiri pana in zilele noastre. Desi se inchina la spirite, la animale (vulpea este unul din zeitatile importante) sau la stele, dogonii au o religie totusi surprinzator, mono-teista – exista un zeu suprem, Ama care a creat pamantul, soarele, luna, dar si pe primii pamanteni care au fost circumcisi de unul din fii lui Ama – de aceea circumcizia atat cea masculina, cat si cea feminina este una din traditiile fundamentale ale dogonilor (aceasta are loc intr-un loc special in cadrul unui ceremonial care are loc la o anumita data odata pe an).
O alta caracteristica definitorie este importanta acordata stelei Sirius. Una din legendele dogoneze spun ca ei au fost invatati despre Sirius chiar de catre extraterestrii veniti de acolo (este una din stelele relativ apropiate de Pamant, aflata la doar 8 ani-lumina). De asemenea, din cele mai vechi timpuri, dogonii stiau ca Sirius este formata din 3 stele, in timp ce restul astronomilor cunosteau doar 2 stele Sirius. Ei bine, dogonilor li s-a dat dreptate abea in 1994 cand un puternic telescop a putut observa si steaua-gemeana ascunsa al lui Sirius. De altfel, Sirius marcheaza inceputul unui nou ciclu de viata sau a unei noi generatii intre dogoni cand are loc cel mai important festival dogon – festivalul Sigui… ultimul a avut loc in anii 60 si se pare ca urmatorul este programat pentru 2027, dar data exacta va fi anuntata doar de inteleptul hogon, liderul spiritual suprem al dogonilor, indiferent daca sunt animisti, musulmani sau catolici.
Hogonul este unul dintre cele mai importante personaje de pe vale. Desi fiecare sat are un sef (ereditar) sau un sfat al batranilor, hogonul este liderul spiritual. In zona, sunt mai multi hogoni, dar cel din satul Arou este cu adevarat seful suprem (de altfel, unul din ghizii nostrii fiind din Arou nega ca ar fi mai multi hogoni decat cel din Arou, desi mai erau cativa in cateva sate). De altfel, am vizitat un hogon fara a-l vedea efectiv… el locuieste izolat intr-o cladire, el luand legatura cu restul lumii printr-un kadana (gardian al hogonului)… eu l-am vazut insa pe hogonul din Sanga pe ecranul videocamerei, folosindu-ma din plin de zoomi…
O moschee prin Pays Dogon
Casele telemilor
Sat dogon – zona de hambare
Granare… fix sub munte !
Activitatea de zi cu zi … treierand millet-ul !
Vin dunele !!!
Pe faleza… cu Pays Dogon sub mine !
Casa vanatorului din Begnimato
Sat dogon
Aici au loc circumciziile
Casa hogonului – tipul in alb este cel care ii aduce mesajele hogonului care este inauntru
Piata dogona
Toata aceasta calatorie mi se pare fabuloasa. Lucruri foarte interesante, despre care nu stiam. Multumesc ca le impartasesti cu noi, ca intotdeauna.
Incredibile fotografii! Ma bucur ca imparti cu noi 🙂
O sa citesc cu interes articolele despre Mali. Prima poza, cea cu satul traditional, e foarte tare!
Nota 10, ca de obicei!
Multumesc frumos de aprecieri 🙂
Fabuloasa poveste! Mai vrem 🙂
Mie poza cu granarele imi place cel mai mult. Astept cu interes Episodul 2 din lumea satului african.
totusi nu pricep cum lumea asta traieste ca acu mii de ani , fara a vrea sa evolueze macar pe plan material. E cam plictisitoare viata asta sa traiesti precum strabunicu , bunicu , tata, aceeasi viata in aceasi casa si acelasi satuc. Tine o tot asa Cezar.
Africa ascunde atatea mistere! Ma bucur sa pot descoperi o mica parte din ele din povestirile tale!