Cu Tim in jurul lumii: Antarctica – cum poti prinde o oferta buna. Episod 1

Imagini Argentina: Ushuaia fin del mundo

L-am cunoscut pe Tim acum vreo 2 ani… De fapt, el a fost initiatorul primei intalniri a unor oameni pasionati de calatorii. Ulterior, ne-am mai intalnit de cateva ori pana cand am aflat pe blogul lui ca vrea sa plece in jurul lumii pentru o perioada mai lunga, poate chiar si doi ani… Intre timp, Tim chiar a plecat si prima escala a facut-o in America de Sud. Si cum a ajuns la Ushuaia, nu foarte departe de Antarctica, Tim a reusit sa ajunga si pe cel de-al saptelea continent, un continent fara prea multi turisti… L-am rugat sa-mi trimita din cand in cand corespondente de pe unde merge, din locuri cu adevarat speciale. Si ii multumesc ca a acceptat si ca o sa scrie din cand in cand pe www.imperatortravel.ro

 

La inceputul lui Ianuarie 2011, am pornit intr-o calatorie de 18-24 luni in jurul lumii, calatorie ce a inceput cu America de Sud. Planul general este sa vizitez tarile din America de Sud in ordinea acelor de ceasornic, pe urma sa ma mut in America Centrala, America de Nord, Asia de Nord, Australia, Asia de SE si probabil o sa termin cu India. Traseul este facut in linii mari pentru ca se modifica pe drum in functie de ce gasesc la fata locului.

Acum ceva vreme am citit de niste expeditii care plecau catre Antarctica din Christchurch, Noua Zeelanda, expeditii care durau intre 2 si 3 luni de zile si care costau undeva pe la 30.000 US$, asa ca in momentul in care mi-am facut planul cu tarile care le voi vizita in calatoria mea nici macar nu mi-am pus problema sa ajung pe al 7-lea continent prea curind….asta pina m-am intilnit cu Razvan si Andra in Buenos Aires, ei fiind proaspat intorsi din Ushuaia. La un vin mi-au povestit ca in Ushuaia, cel ma sudic oras din lume, exista la agentiile de turism oferte last-minute pentru calatorii in Antarctica la preturi “rezonabile”.

Ushuaia – la capatul lumii

Planul meu pentru Ushuaia era facut de mult pentru ca este o zona destul de scumpa: aveam un zbor one-way Buenos Aires – Ushuaia cumparat in urma cu 2 saptamani pentru care am platit $350 si-mi facusem rezervare la un hostel pentru 2 nopti, urmand sa o iau rapid spre nord dupa pozele de rigoare in cel mai sudic oras din lume.

Dupa un zbor de 4 ore din Buenos Aires, am ajuns in Ushuaia pe la 13:00, m-am cazat la hostel si am plecat sa fac tururile de rigoare, primul fiind Beagle Channel. Dupa 4 ore total neinteresante in care ne-am plimbat cu o barca pe canal si am vazut cormorani, farul de la capatul lumii (aparent sursa de inspiratie pentru Jules Verne) si ceva insulite m-am intors in Ushuaia.

Ushuaia este un orasel mic cu un aspect de oras montan, iar totul se intimpla pe strada principala San Martin, asa ca pe acolo ma plimbam si eu sa descopar orasul.

Last Minute Antarctica – o super oferta

Nu a trecut mult si printre zecile de restaurante si magazine cu echipament de iarna, am dat de o agentie de turism cu o hirtie in geam pe care scria: Last-minute Antarctica $3149. Interesant, am intrat sa vad despre ce e vorba. Fata de la ghiseu m-a lamurit repede: vaporul pleca a 2-a zi la ora 16:00 (in mai putin de 20 de ore fiind trecut de 19:00 cind vorbeam eu cu ea), expeditia era organizata de o companie canadiana si dura 10 zile, aveam nevoie de echipament contra frigului: pufoaica (parka in termenii lor), pantaloni de ski sau ceva waterproof, urmand sa primesc cizme de cauciuc pe vapor daca purtam o masura normala. Aveam sa fiu cazat in camere cu 3 paturi, iar toate mesele erau incluse in pret, nu trebuia sa mai platesc decit pentru bauturi sau alte chestii optionale. Tot echipamentul se putea inchiria de la magazine specializate din Ushuaia.

Am incercat sa mai negociez la pret, dar din pacate, era batut in cuie. Ulterior am aflat ca unele agentii care vindeau acelasi pachet iti dadeau echipamentul in pretul asta, dar neavand foarte mult timp la dispozitie am ales sa-mi inchiriez echipament si sa platesc cei $3149.

Expeditia fiind organizata de o companie din Canada (GAP Adventures), toate actele trebuiau trimise la biroul lor din Toronto. Am completat chestionare medicale, le-am dat scan dupa pasaport, detalii despre asigurarea medicala (era obligatoriu sa am asigurare medicala de cel putin $200.000 care sa includa evacuare in caz de urgenta), date de contact in caz de urgenta, scan dupa card (in prealabil am folosit un computer din agentie sa transfer bani pe card si am sunat la banca sa ma asigur ca nu o sa-mi blocheze tranzactia fiind o suma destul de mare).

Am plecat din agentie pe la ora 20:30 fara sa stiu daca cererea mea a fost acceptata sau nu de catre agentia mama din Canada, urmand sa primesc un e-mail pe seara sau a 2-a zi de dimineata.

Primul lucru care l-am facut dimineata cind m-am trezit a fost sa-mi verific e-mailul.. si surpriza: eram invitat la ora 10:00 la agentia din Ushuaia sa-mi ridic voucher-ul si sa primesc mai multe informatii despre plecare.

La ora 10:00 eram la agentie unde am primit o foaie scoasa la imprimanta pe care scria ceva de genul: Welcome to Gap Adventures si eram instruit sa ma prezint la ora 16:00 in parcarea din fata portului pentru imbarcare. Fata de la agentie mi-a explicat ca pina la ora 13:00 trebuie sa-mi duc bagajul la un hotel de unde o sa fie transportat pe vapor de catre personalul GAP. Am plecat sa inchiriez echipament (pentru calatorie mi-am luat la mine doar un polar pentru vreme mai rece, nicidecum echipament de iarna) la un centru recomandat de agentie. O pufoaica si o pereche de pantaloni de ski au costat $100 pentru 10 zile cit avea sa dureze expeditia.. cam mult, dar nu prea aveam variante, iar de cumparat nu avea sens pentru ca nu o sa ma car cu ele dupa mine in jurul lumii. Mi-am cumparat niste perechi de sosete, manusi, caciula si am luat un taxi spre hostel, am platit noaptea petrecuta acolo si am continuat spre hotelul indicat unde aveam sa-mi las bagajul.

La hotel, totul bine si frumos, doar ca eu nu aveam tag-uri de la GAP, iar reprezentantul GAP nu era de gasit, asa ca m-am pus pe asteptat. Toti cei care rezervasera calatorie in avans primisera un “kit” ce includea si niste tag-uri colorate ce se lipeau de bagaj ca sa stie indivizii la ce camera pe vapor sa livreze bagajul. Eu am improvizat niste hirtie cu numele meu si textul “Last minute” pe care am prins-o de rucsac si m-am asigurat ca bagajul a fost urcat in camionul venit in jur de 13:00, fara reprezentantul GAP.

Pina la 16:00 mai aveam ceva timp, asa ca m-am dus sa-mi cumper bilete de autobuz pentru Puerto Natales (urmatoarea destinatie din traseul meu) si sa maninc ceva.

La ora 15:30 in parcarea din fata portului incepuse agitatia…multa lume, majoritatea vorbind engleza se invirteau in jurul unor autocare ce asteptau.

La un moment dat au aparut si reprezentantii GAP (toti au niste bluze pe care scrie CEO – Chief Entertainment Officer) care dupa ce verificau numele pe lista ne imbarcau in autocare.  Numele meu nu era pe lista, dar dupa ce le-am aratat hirtia cu “Welcome” m-au primit in autocar.

Imbarcarea pentru Antarctica

Autocarele ne-au dus fix 500m departare fata de parcare la scara vaporului unde eram intimpinati de personalul de la bord.

Initial, toti am fost condusi intr-o camera mare (Expedition Lounge) unde ne-au servit cu cafele, ceai si sandwich-uri si ne anuntau ca o sa fim invitati in grupuri pentru formalitatile de check-in. Dupa un mic briefing despre programul din seara respectiva au inceput formalitatile de check-in. Dupa check-in urma sa facem instructajul de salvare si trebuia sa ne prezentam cu vestele de salvare in lounge la auzul semnalului de alarma.

La check-in a fost foarte simplu, am dat pasaportul si mi s-a indicat numarul camerei, evident puntea cea mai aproape de sobolani, nr. 2. Receptia si camerele fancy erau pe puntea nr. 4. Bagajul lasat la hotel in urma cu citeva ore ma astepta in fata usii. So far so good.

Fiind ultimul ajuns in camera, am primit patul suspendat. Colegii de camera erau Olaf, un neamt pe la 50 de ani (sudor la uzinele Mercedes) si Paul un olandez pe la 32 de ani, consultant. Camera era relativ mica cu 2 paturi single si un al 3-lea pat suspendat. Baia era chiar mica, dar macar dusul avea apa calda non-stop.

La putin timp dupa ce ne-am acomodat, semnalul de alarma a sunat si toti ne-am indreptat cu vestele de salvare spre lounge. In lounge am fost distribuiti in 4 grupuri dupa culorile de pe vestele de salvare si ni s-a facut instructajul in caz de urgente: cum sa ne punem vestele de salvare, care sunt iesirile de urgenta si in final capitanul a dat ordinul de “Abandon ship”, moment in care am fost directionati spre barcile de salvare alocate fiecarui grup. Exercitiul a decurs conform planului asa ca la ora 18:00 MS Expedition a pornit la drum prin Canalul Beagle avand Chile la starboard (dreapta) si Argentina la port-side (stinga).

Imagini Argentina: Ushuaia fin del mundo

In Ushuaia – fin del mundo

Imagini Argentina: imbarcare pentru Antarctica

Imbarcarea in autobuze…

Imagini Argentina: vaporul spre Antarctica, portul Ushuaia

Si in vapor

Imagini Argentina: cabina spre Antarctica

Cum arata cabina pe MS Expedition

Imagini Argentina: repetitia de evacuare

Abandon ship !

Imagini Argentina: barcile de salvare gata de lansare pentru Antarctica

Gata de imbarcare in barcile de salvare

Imagini Argentina: in fine, safe. Putem pleca spre Antarctica

In barcile de salvare

Imagini Argentina: plecarea spre Antarctica

Gata de plecare !

Comentarii

  • Foarte faina postare, asteptam si ce urmeaza. Totusi ma intreb daca 3000usd nu e inca scump. Asa de high is preturile pt Antarctica?

    Liliana 14 martie 2011 7:24 Răspunde
  • 3000 usd e destul de ieftin. Nu e ieftin sa ajungi in Antarctica

    Imperator 14 martie 2011 7:28 Răspunde
  • Drum bun in continuare Tim!

    Razvan Pascu 14 martie 2011 8:44 Răspunde
  • Asteptam continuarea! Imperator, nu ne bagi 2 episoade pe zi, ca nu mai avem rabdare!

    Nicky 14 martie 2011 9:55 Răspunde
    • Nu pot mai multe, nu prea am timp… mai am si job 🙁 Nu doar scriu… las’ ca vine maine dimineata…

      Imperator 14 martie 2011 11:58 Răspunde
  • Nu e scump deloc, in Antarctica am gasit si oferte de 10.000 USD de persoana (!). Iar daca vrei mai putin lux, cam in jur de 5-6.000 cel putin tot te costa 🙁 Asta nemaipunand la socoteala si alte cheltuieli…

    Daa, votez si eu pentru 2 episoade pe zi!!! 🙂

    Ioana 14 martie 2011 10:53 Răspunde
  • Imperator,sper sa vad cat de curand si un tur pentu cei cu mai putini bani,cel a lui Tudor nu a fost scumpt pt cat a vizitat,dar asetept ceva in jur de 7-800 de euro.

    giulian 14 martie 2011 11:34 Răspunde
  • @ Giulian – vezi ca prin arhive, am un tur prin Nepal de 2 sapt la 800 euro 🙂

    Imperator 14 martie 2011 11:57 Răspunde
  • Asteptam cu interes continuarea. Felicitari!

    Plimbarici 14 martie 2011 13:58 Răspunde
  • Nu-s eu la curent cu preturile, ignore my comment 😀

    Liliana 14 martie 2011 15:32 Răspunde
  • Eu sunt impotriva a 2 episoade pe zi, pentru ca in ultimul timp am fost tare ocupata. Oricum ajung cu intarziere la spital in diminetile in care ma las ademenita de un articol, daca vor fi 2 nu stiu ce ma fac 🙂

    vertange11 14 martie 2011 19:09 Răspunde
  • 800eur tur de 2 sapt in Nepal .. ieftin? :)))) ce glumesti sunteti voi 🙂 – este exagerat de scump domnii mei 🙂

    Stelian 15 martie 2011 1:23 Răspunde
  • @Stelian: 800 Euro aceia sunt cu avion inclus, deci ieftin 🙂 Intr-adevar, la fata locului 800 Euro ajung pentru mai mult de o luna fara probleme. Felicitari pentru poze si locurile pe unde ai fost.

    Cristi Z. 15 martie 2011 14:00 Răspunde
  • Tocmai voiam sa adaug si eu… 800 euro cu avion, viza, Kathmandu – Pokhara – Chitwan NP – cred ca greu ajungi sub. Poate daca gasesti vreun avion mai ieftin decat Air Arabia / Fly Dubai (si a fost un Bucuresti – Delhi la 267 euro). Mergand cu autostopul oricum o sa te coste destui bani vizele de Iran, Pakistan si India 🙂

    Imperator 15 martie 2011 14:21 Răspunde
  • asa parca mai merge 🙂 dar mai mult de 10eur/zi nu ai voie sa cheltui 🙂 in afara de avion si probabil cazarea in Kahtmandu 1-2 zile pentru acomodare ce poate ajunga la un maxim de 15$/zi 🙂 si tot iese o tzarica scump 🙂 dar acum fireste depinde si de nivelul de confort al fiecaruia 🙂

    Stelian 16 martie 2011 0:33 Răspunde
  • Ia uite-l si pe Bogdan. Ne-am cunoscut intr-un hostel in Quito si ne-a picat fata si mie si lui cand am vazut ca suntem 2 romani prin lume in acelasi hostel. Era primul roman intalnit de mine intr-un hostel. Baiat super destept si de treaba. Sa traiesti Bogdane.

    macrameu 16 august 2011 4:24 Răspunde
    • A fost prin tara sapt trecuta in viteza… N-am reusit sa-l prind 🙂

      Imperator 17 august 2011 1:32 Răspunde

Lasă un răspuns la Razvan Pascu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii