Astazi si maine, voi prezenta un nou articol scris de Sorin. Daca articolul precedent a fost despre Maroc, de data asta, articolul este despre Argentina, tara pe care o cunoaste foarte in amanunt… Asa ca avem parte de un articol scris nu de un turist, ci de un localnic din Buenos Aires. Daca vreti sa ajungeti in aceasta tara, atunci pe Sorin trebuie sa-l intrebati ce si cum !
Aterizând la Buenos Aires, mulțimea palidă a gândurilor turistului obosit după atâta zbor este imediat reanimată de vâltoarea traficului autostrăzii Richeri care străbate periferiile. O mulțime de mașini „de epocă”, autobuze colorate varsă din belșug fum negru. Se pot vedea multe Volkswagen Gol (atenție, nu Golf, ci o rudă cheap care nu seamănă cu originalul). Câte o camionetă cu „icoana” unui Cristos gaucho, sau San Espedito pictată artistic pe prelată dar și noile Logan și Sandero produse în Brazilia, producând un efect contrastant, între familiar și exotic. Trecând la început dealungul, apoi deasupra cartierelor sărace, asemeni parcărilor umane, cu mii de căsuțe sau cocioabe înghesuite pentru ca doar peste câteva minute să ajungi să admiri blajin scânteierile argintii ale noilor zgârâie nori din Puerto Madero și bulevardul extra-large 9 iulie, străjuit de clădiri tradiționale semețe care i-au adus orașului denumirea de Parisul Americii de Sud, realizezi că ai ajuns când auzi buen dia sau adelante în fața hotelului. Chiar dacă, amalgamul de rase preponderent europene și limba nu îți lasă în vreun fel impresia că ai fi atât de departe.
Argentina este o țară cu o istorie recentă grea ca plumbul. După dictatura militară și criza economică din 2001 care a lăsat răni adânci, a sosit momentul unei reveniri surprinzătoare pe scena socio-politică a regiunii. Contradicțiile sunt încă mari și vizibile. De la cartiere rezidențiale blindate, unde se poate intra după ce treci de un punct de control, la sutele de mii de cartoneros gunoieri care năpădesc capitala la căderea serii și au la dispoziție galerii de trenuri speciale desprinse parcă din filmele de groază, de la efervescența culturală greu de egalat (teatre, librării, muzee), de la cafenelele chic cu vitrine luminoase, la furturile și numeroasele crime de zi cu zi.
Am fost de multe ori în Argentina și am petrecut multe luni acolo, la început locuind la prieteni iar mai apoi pe cont propriu. Global aș zice că Buenos Aires e un oraș de trăit, nu de vizitat (dar asta e valabil oriunde înafara bătrânului continent ). Puteți mânca cea mai bună carne din lume în restaurante la modă și cheltui în același timp puțin. Dacă doriți, vă puteți reface garderoba la prețuri rezonabile. Spectacolele de teatru, operă, operetă, muzică sinfonică le găsești la tot pasul și de multe ori gratuit. Un derby Boca-River este de neuitat, vinul în special Malbec este delicios, cofetăriile sunt minunate, iar filmele de la Hollywood ajung imediat în sălile de cinema.
Nesiguranta in Argentina
Marele minus este nesiguranța. A ajuns la cote incredibile. Cunosc multe familii și fiecare în parte a suferit o tâlharie. Când ajungi acasă și cobori să intri în garaj te poți trezi cu doi trei inși înarmați care îți iau mașina, mai și intră în casă după tine să te jefuiască bine. Frica de bănci (în 2001 au înghițit toate economiile oamenilor, sistemul colapsând) îi face pe argentinieni să-și țină banii la saltea cu urmări previzibile. Alt prieten se întorcea acasă cu familia și a fost obligat de un comando să acosteze pe marginea drumului și a rămas fără mașina nou nouță. Am observat că în periferii nu se respectă culoarea roșie a semaforului de teama vreunui assalto (atac). Foarte obișnuite sunt jafurile armate pe stradă, de obicei făcute de motocicliști (motochoros). Ceea ce mă uimește că după ce le dai portofelul te mai și omoară. Un caz antologic s-a întamplat acum doi ani în plin centru, când un motochoros a furat un jurnalist care transmitea în direct. S-a auzit clar la microfon : damme la plata (dă banii). Mai nou, de câteva luni s-a dat o lege în care se interzice mersul în doi pe motocicletă în încercarea de a preveni astfel de atacuri.
Personal, am fost atacat pe o străduță de o trupă cu motocicletele. Mersesem să-mi fac ochelari la optica unor prieteni care aveau un jandarm la ușă. Eram deja într-o suburbie, la Lomas de Zamoras (capitala falsului). Poate fi interesantă (dar cam riscant) vizitarea suburbiilor unde te găsești imediat în altă epocă și parcă în altă țară. Pentru a se proteja cât de cât, lumea are gratii la ferestre și la uși astfel încât centrul și periferia sunt unite de aceste sinistre ferecături. Tot în periferie, la Monte Grande am cumpărat niște pantofi. Era într-un magazin imens zăvorât. Vânzătorul a apărut la ușă, m-a scrutat îndelung și până la urmă a prins curaj, a deschis și închis imediat după ce am intrat.
Pentru un turist precaut în schimb, care nu iasă din perimetrul Capital Federal și nu ostentează bijuterii, ceasuri de milioane, aparate foto super performate sejurul la Buenos Aires va decurge fără peripeții. Atenția trebuie să fie totuși sporită: circulă bacnote false, taximetriștii vor să te păcălească, la bar vor să-ți încarce nota dar asta se întâmplă și la Bucureși, Praga sau Roma. Cu toată vigilența, mi s-a întâmplat de două ori să primesc bani falși. Dar am văzut și un taximetrist super necăjit, păcălit la o cursă lungă cu 200 pesos falși. E amuzant că la fiecare cumpărătură banii care îi dai sunt controlați la soare de vânzător și apoi restul controlat în același fel de tine, cumpărătorul.
La începutul secolului poetul italian Gabriele D’Annunzio caracteriza în jurnalul său argentinienii fără a-i măguli deloc: „variabili ca timpul, murdari ca Rio della Plata și falși ca banii”. Vorbe grele! Dacă la Cluj sunt numiți clujeni, la Rio carioca, cetățenii din Buenos Aires se numesc porteños (oamenii portului) iar mie mi s-au parut aprigi, dar civilizați. Un aspect: cozile sunt sfinte, la colectivos, la tren, în magazine nimeni nu intră în față.
Altfel, termenii din comparația poetului sunt obiectivi: timpul e variabil într-adevăr, estuarul Rio della Plata e tulbure și mîlos, iar despre bani…
Problema maruntisului in Argentina
Vă relatez în continuare problema mărunțișului. În mod misterios numărul monezilor în circulație scade în timp vertiginos provocând un fel de pshihoză colectivă. Vă asigur că este o bătălie cotidiană, când trebuie să iei autobuzul (colectivos), costă 1.10 pesos și trebuie să introduci monede în aparatul de bolete. Dacă nu ai, nu poți urca. Pe piața neagră se schimbă 100 pesos în monedă cu 110 pesos de hârtie. În octombrie anul trecut, am circulat o săptămână gratis cu trenul, casa de bilete era închisă cu un anunț lapidar lipit pe gratii: „non hay moneda”. Am văzut chioșcuri care afișau Plătiți în monede sau mai fun Luați-mi sângele dar nu moneda. Dacă vrei să te urască un comerciant cumpără bomboane cu bani de hârtie, va fi obligat să-și dea restul în monede și voilà s-a dus afacerea pe ziua respectivă, daca cineva va dori un cartuș de țigări, vânzarea e blocată din lipsă de rest. Dar de obicei nu o să reușești, vânzătorul asediat se închide în tranșee și renunță la micile vânzări pentru a-și proteja grămăjoara de monezi.
Ce sa vezi in Argentina
Turiștii străini nu vin în Argentina pentru turismul cultural-urban (preferat de mine), cât mai ales pentru turismul naturalistic. Eu după al treilea pisc și al doilea lac de culoarea laptelui glaciar, mă plictisesc și resimt nevoia unui local comod, unei priveliști urbane, unui cinema (unde credeți că am văzut „Moartea domnului Lăzărescu”? Da, da, lângă obelisc în centru, la Baires este un cine arteplex minunat) etc.. Lumea în general vrea să vadă cascade, ghețari, balene și pinguini iar capitala devine atunci o etapă secundară a excursiei. De câte zile ai nevoie pentru Buenos Aires? Aș zice trei sau zece, depinde de turist.
Înafară de capitală, din punct de vedere arhitectonic alte orașe nu oferă mai nimic. Nu vă lăsați păcăliți de publicitate de unde preiau sloganele stereotipate ale unor orașe pe care le-am vizitat: Mendoza cel mai ordonat oraș, Cordoba cel mai colonial, Mar de plata – un loc magic, Bariloche o încântare, Tandil tradiție și folclor și Ushuaia – capătul lumii (eu aș zice mai bine un loc pustiu, cândva îndepărtat). Mă opresc asupra pronunției ultimului oraș. Aud pe unii cum tot zic Ușuhaia cu ș și nu înțeleg. De ce să zici Pariș și nu Paris? Nu are nici o noimă. Sau o fi pronunția din engleză? Mister adânc.
Deci revenind, dincolo de Buenos Aires, aș salva El Calafate, două zile pentru ghețari; Cascadele Iguazu unde vedeți tucanii la ei acasă, două zile, o zi partea braziliană și cealaltă partea argentiniană. Mai ar fi și Puerto Madryn la sfârșitul lui august când sunt cele mai mari șanse de a vedea balenele. Asta dacă nu vreți ca Tim să mergeți în Antarctica, dar despre acele expediții nu am habar. Orașele din provincie sunt urâte, trase parcă la indigou și veți găsi aceleași lucruri de la Nord la Sud. Provincia Jujuy unde am o invitație neonorată am auzit că face excepție: cultural, muzical și gastronomic ar fi diferită și originală, se pare datorită apropierii de Bolivia.
Buenos Aires, Plaza de la Republica (cu pagina ei de facebook 🙂
prin Buenos Aires
Dar si prin periferii…
Cinema-ul meu preferat
Un regizor roman ar fi filmat prin Buenos Aires si a pus firma de „frizer” pe geam ! Cine sa fi fost ?
O familie argentiniana la masa – sunt patronii unei linii de autobuz din oras !
No hay la moneda – o saptamana gratis pe tren !
Cascadele de la Iguazu !
Un tucan curajos pozand
Perito Moreno
Prin Patagonia
Viva Argentina !
Asa, de final, sa va fac pofta – niste asado
Cine mai vrea asado ?
Imi place cum povestesti Sorin.Cu multe detalii picante. Uite ca nu stiam ca infractionalitatea e asa mare (cum nu stiam nici de Barcelona pana nu am ajuns acolo).
Auzisem frecvent de Brazilia dar niciodata de Argentina. Interesant si punctul de vedere asupra turismului, eu stiu ca toata lumea lauda Argentina! Si ca totul e minunat, de la nord la sud!
Dar stiu si cum e cand stai mai mult timp, ochiul se formeaza asteptarile se schimba!
Aliceee, mersi de încurajări, asta e interpretarea mea, dar ce este realitatea dacă nu interpretarea noastră:) am intrat pe blogul tău, felicitari!
Multumesc Sorin, astept continuarea, sper sa o puna maine Imperator 🙂
Sorin, nu trebuie sa ii speriem pe turisti. Mie nu mi s-a parut deloc infricosatoare Argentina si deloc nesigura. Normal ca atunci cand stai mai mult timp acolo afli despre multe, asa cum aflam si noi prin Bucuresti ca se intampla o gramada de lucruri nasoale, insa pt turisti orasul tot sigur ramane. Normal, nu trebuie sa te aventurezi aiurea prin Buenos Aires, insa nu mi s-a parut deloc nesigur. Iar restul oraselor in care am fost prin Argentina, cu atat mai mult. Cat despre pronuntia Ushuaia, vad ca te tot legi de asta 🙂 … sa stii ca in Romania ambele pronuntii sunt corecte, pt ca asa sunt impamantenite. Cauta pe site-ul Romania Actualitati un reportaj despre expeditia de curand a lui Silviu Negut pana spre Ushuaia si te vei convinge. 🙂
Pe curand!
Răzvan, în primul rând mulțumesc de comentariu. Pentru cine trăiește la Buenos Aires este o problemă de dimensiuni incredibile, nu am exagerat deloc; o prietenă care lucra la Tam, a suferit 20 de tâlhării în două lunii, s-a săturat, și-a luat lumea în cap și acum e la Buzios în Brazilia. Am vorbit și cu primarul de câteva ori și el pune problema pe salariile mici și corupția din poliție, uneori sunt ei care indică casele oamenilor cu bani. Am observat și eu că dacă localnicii pățesc ceva se cam feresc de poliție. Pentru turiștii precauți, care stau numai în centru, ziceam că e destul de sigur. Până curând era vorba de zone periculoase, mai nou se întâmplă și în centru deobicei după miezul nopții.
Despre pronunție, e amuzant, de câte ori am invitat prieteni români, s-a întâmplat să aud Ușuhaia și de fiecare dată argentinienii s-au prăpădit de râs și tot îi corectau. Într-adevăr sună mai vârtos Ușuhaia, cred că argumentul că și X zice așa e fain dacă ai umor.
Felicitari pt articol.
Ma declar extrem de SURPRINS de faptul ca lumii ii vine greu sa creada ca o tara care A FOST IN FALIMENT in 2001 (poate va amintiti protestele de strada, faptul ca au schimbat moneda si si-au legat-o de dolar pt stabilitate, falimente in lant si oameni dezdajnaduiti) dar care are un marketing turistic puternic, poate prezenta un pericol pt turisti.
Am un prieten student din Buenos Aires si imi povestea cum sunt talhariti pe strada, cum vine si scoate pistolul si iti cere banii. Imi spunea ca dupa 4 ani de talharii locuitorii incepusera sa se razvrateasca astfel ca un unchi de-al lui a murit impuscat din cauza ca a sarit pe talhar ca sa il bata. Cu toate acestea centrul orasului ramane sigur pt turisti insa imi spunea ca si aici sunt tot felul de pericole si capcane de genu: „te duc intr-un loc unde o sa vezi adevarata fata a Argentinei”, „avem oferta speciala la un tur pe nu stiu unde…etc” iar la final esti talharit.
Motivele sunt multiple, de la saracie, droguri, coruptie pana la emigranti din tarile mai sarace. O alta problema de care imi spunea, si pe care o identifica ca fiind foarte grava este faptul ca multi argentinieni considera capitala ca un El Dorado astfel vin acolo crezand ca se vor imbogati. In momentul in care te trezesti pe strazi, fara bani si posibilitati sa te intorci in oraselul natal unde te asteapta munca la camp, faci aproape orice sa gasesti o solutie. Incepi sa talharesti, banii sunt putini, iti iei droguri sa distorsionezi si sa indulcesti realitatea si asa cazi intr-un cerc vicios.
In ceea ce priveste restul tarii, tin sa fac o precizare: sa faci un traseu pin pampasul argentinian unde sa vezi vacarii si turmele imense de vaci in peisajul tipic, sa savurezi un „steak rare” argentinian si un vin bun merita trecut alaturi de cascade si restul.
Sunt curios despre cate alte orase cunoscute ale lumii traim cu impresia ca sunt safe. Alicee propunea Barcelona, sunt de acord dar cu mentiunea ca e orasul meu de suflet. Asta dovedeste ca orice loc, oricat de urat, pricajit, saracacios si rau famat poate deveni un vis, daca cunosti regulile locului si esti atent.
Astept cu nerabdare si restul partilor despre Argentina.
O zi numai buna de calatorit va doresc.
Aoleu, bine ca nu am citit aceste comentarii inainte sa plec 🙂
Mulțumesc Cosmin, ai creionat foarte bine situația. Nu trebuie să speriem lumea dar de ce să nu spunem adevărul? Ca turist problema nu se resimte așa acut, pentru cine stă mai multă vreme o vede ca cea mai mare problemă. Hai sa dau un exemplu din casă; Gonzales, sper ca Imperatorul să pună poza lui mâine; vine din Nord, din Missiones, unde sunt cascadele și lucrează la Bs AS; uneori mă ajută la treburi, într/o duminică vine trist pe la amiază, îmi spune că a rămas fără bicicletă (pentru cine câștigă 200€ pe lună constituie o mică avere). Îl întreb firesc, unde ai lasat/o? El îmi răspunde grav: eram pe ea! deci doi tipi cu pistolul l/au oprit și i/au luat bicicleta, era pe la ora 11 dimineața.
Foarte frumos articolul! As vrea sa vad orasul Buenos Aires, cum as vrea sa vad toata lumea de fapt. Si eu am fost cam speriata de partea „ciudata” a Barcelonei, insa asta nu inseamna ca nu m-as mai duce pe acolo:)) Astept continuarea…
Mulțumesc Ioana, partea a doua este mai concretă cu sfaturi și linkuri. Sper să fie de folos cuiva care vrea să ajungă în BS AS.
Foarte interesant articolul! As vrea sa te intreb daca mai sunt probleme cu febra galbena sau daca mai sunt alte pericole din punct de vedere al sanatatii.
Sper ca nu e mai periculos decat Rio de Janeiro pentru ca acolo am fost la 2 metri de a fi talharit.Noroc ca un olandez aflat in imediata mea vecinatate avea o camera foto mult mai faina ca a mea.Au smuls-o pe a lui si dusi au fost.Pe motocicleta desigur.
Iulian mi/e greu să compar Rio și Bs As pe scurt, sper să reușesc să scriu un articol „do Brasil”, la Rio dacă ții zona plajelor Botafogo, Capacabana, Ipanema etc.. mi s/a părut safe, dar nici nu aveam obiecte care să stârnească apetitul cu mine. Dacă intrii spre interiorul orașului, zona favelas, eu aveam un interes in cartierul Piedade, taxiul nu a vrut să intre, la câțiva km. era război, traficanții tocmai doborâseră un elicopter al poliției. Așa global aș zice că pentru turiști Bs As e mult mai safe dar să stai pe centru și nu halăiduiești noaptea.
Am uitat de febră, știu că mai tot timpul este alarmă DENGUE, nu știu dacă la asta te referi. Boala este răspândită de țânțari. Autoritățiile pun afișe cu sfaturi gen: nu lăsați apa să băltească, sună ca o glumă mai ales în periferii unde nu există canalizare și totul curge pe marginea drumului. Eu în fiecare zi folosesc produse anti țânțari, din acelea care se bagă în priză. Cazuri de dengue mai sunt, dar la atâtea milioane de locuitori abia dacă sunt vreo 5, 10 morți pe anotimp. NU Știu de turiști afectați.
Ce mandru e tucanul ! 🙂
DACOOM! bine că nu mi/a luat mobilul
Eu m-am speriat de ce povestesti,eu am fost in Argentina,singura si nu m-am gandit sa fie asa periculos,macar de Brazilia se stie.
Am calatorit din Buenos Aires pana in Ushuaia,dus-intors si nu m-am simtit in nesinguranta,nici macar pentru o clipa,poate am avut noroc,totusi nu umblam prin zone periculoase.
In avion,erau doi tineri din Argentina,am vorbit cu ei daca sunt probleme,ei mi-au spus ca fiu atenta prin Buenos Aires,sa nu par genul turist,dar regula asta este valabila in orice tara.
Mi-a placut enorm in Argentina,daca as putea,m-as intoarce si maine,este o tara superba,mi-a ramas in suflet.
Incearca sa descrii si partile bune,sunt sigura ca exista si asa ceva.
Multumin pentru descriere,este bine sa stim adevarul.
Adina, reiterez, pt. turistii precauti este sigur in Bs As, inafara capitalei, in celelalte orase, este super ok. Partile bune se vad din poze plus in plus filozofia argentinianului mediu este remarcabila: nu traiesti ca sa castigi ci castigi ca sa traiesti:)
Sincer sa fiu m-a cam speriat articolul asta. Planuiam o excursie mai lunga in America de Sud. Acum incep sa ma intreb daca-i o idee buna. E usor sa spui „incearca sa nu arati ca un turist”. Daca ai camera de gat, e clara treaba. Sa-ti caute prin rucsac se poate intampla in multe locuri, dar sa te ameninte cu pistolul…
Satul,
Multumim Sorin, un articol foarte interesant.
Eu si sotul meu vom merge in Argentina in Ianuarie 2014,22 de zile. Am prins oferta foarte buna la avion, vom ateriza in Buenos Aires
Problema este ca nu stim exact cum sa ne organizam. Vrem sa ajungem la cascada Iguazu, in Patagonia, in Mendoza pana la Ushuaia. Puteti sa-mi sugerati si alte locuri pe care ar trebui sa le vizitam, eventual Uruguai.
Cine ne poate ajuta cu orice informatie in legatura cu ce mijloace sa ne deplasam, daca avem timp sa vizitam toate aceste locuri, unde sa ne cazam. Am inteles ca o modalitate foarte buna de a calatori sunt autobuzele, chair daca sunt distantele foarte lungi.
Precizam ca nu suntem mofturosi, in general calatorim low-cost.
Orice informatie, sau sfat ne va fi de mare ajutor
Mutumesc foarte mult!
Raluca Pascariu
22.09.2013
Nu am fost in Argentina, dar constat ca seama foarte mult cu Venezuela din multe puncte de vedere, mai ales al riscului la care poți fi expus.
Nici nu se compara. Exista niste zone limitate care sunt nesigure in Buenos Aires, dar nici nu se compara cu Venezuela din acest punct de vedere.
Buna ziua , este cineva care este stabilit in Argentina ?
[…] http://www.imperatortravel.ro/2011/04/argentina-manual-de-intrebuintare-by-sorin-partea-1.html […]