Beirut – razboi si pace. Partea 2

Obiective turistice Liban - Moscheea din Beirut.JPG

Poate introducerea de ieri a durat cam mult, dar cred ca era esentiala pentru a sublinia contextul… Netto, Libanul mi s-a parut o tara de o vitalitate inegalabila, capabila sa moara si sa renasca aproape instantaneu, sa-si revina si sa se redefineasca… Dupa un razboi civil de 15 ani, dupa bombardamentele israeliene din 2006, dupa diversele confruntari cu sirienii, cu militii palestiniene sau orice alte lupte, Beirut mi s-a parut un oras renascut, furios in a se regasi si a se redefini… Centrul a fost facut praf si pulbere? Nu conteaza, construim altul, iar viteza reconstructiei nu este egalata decat de China…

M-am plimbat pe strazile Beirutului… Sigur, mai gasesti destule cladiri pline de gauri de gloante, dar, in acelasi timp, gasesti si mii de cladiri noi-noute, stralucind in soarele generos al Levantului. M-am plimbat pe fosta Linie Verde care a despartit, mai bine de 10 ani, diverse fractiuni beligerante… Cu cateva exceptii, intens fotografiate, nu prea mai sunt urme care sa arate ca doar in urma cu 20 ani pe aici a trecut linia frontului…

Americanii au o vorba “work hard and play hard”… cred ca se potriveste cel mai bine la libanezi… in Beirut nu am vazut foarte multi taietori de frunze de palmieri la pisici (speciile canine sunt mai slab reprezentate), asa cum putem vedea de jur imprejurul Mediteranei, fie ca e vorba de Egipt, Maroc, Grecia sau Sicilia… in birouri se lucra, pe santiere se lucra… dar cand venea seara, terasele si promenadele, iar mai tarziu cluburile erau literalmente luate cu asalt… Libanezii sunt insa un popor mediteraneean, asa ca fitele nu pot sa lipseasca – muzica data la maximum in ultimele modele de Bentley-uri, masini decapotabile, motociclete „jmechere” se lupta pentru fiecare centimetru patrat de sosea cu Renault-uri 12 (da, prototipurile Daciei 1300)… De asemenea, mallurile cu cele mai tari marci din lume nu pot sa lipseasca si apar ca ciupercile dupa ploaie… si, ca tot veni vorba de haine, in Liban, poate mai mult decat oriunde altundeva, imbracamintea este o declaratie personala… Nu e vorba de o declaratie de personalitate, ci de o declaratie a religiei – daca nu ar exista niste limite impuse de traditia totusi conservatoare, multe crestine ar umbla dezbracate pe strada (dar obligatoriu in varful unor catalige numite cam exagerat “sandale cu toc”), iar musulmanele se disting imediat prin faptul ca niciun centimetru patrat din piele nu iese la iveala cu exceptia celei a chipului… Asta nu inseamna ca nu am vazut multe tinere mergand si distrandu-se impreuna – una cu fusta pana la un centimetru de chiloti, cealalta in hejab…

Ce sa spun despre Beirut ? Pai, sunt mai multe Beiruturi… Eu am stat in Hamra, cartierul studentesc, mai boem, aflat in Beirutul de Vest… partea nordica este dominata de crestini si de celebra American University of Beirut, poate cea mai prestigioasa universitate din Orientul Apropiat si una dintre cele mai apreciate din intreaga emisfera, partea sudica, de catre musulmani, care se mandresc cu una dintre cele mai scumpe 20 de strazi de shopping din lume.

Faptul ca AUB se afla la doi pasi de hotel m-a ajutat… Pe strada care margineste imensul campus (dotat, pe langa sali de clasa si camine, si cu un complex sportiv cum nu prea gasesti in intreaga Romanie, dar si cu un parc imens taman bun de stat sub palmieri si dormit, pardon, invatat pentru examene!) se afla restaurante, saormerii de tipul “a whole in a wall”, librarii (un foarte multe), deschise 24 de ore din 24. In Hamra propriu-zisa, daca reuseai sa traversezi strada (si, de multe ori, reuseai destul de repede datorita ambuteiajelor), regaseai vechi cunostinte – Costa Café, Starbucks, Mcdonald’s – dar cum sa te atraga asa ceva cand bucataria libaneza este atat de… Sa nu mai comentez, ca pana si laptopului meu i se face pofta de un labneh si o limonada cu menta!

Rafiq Hariri si compania creata de el, Solidere, s-au ocupat de centrul orasului, de asa-numitul CBD (Central Business District)… In ciuda acuzelor de coruptie si de conflict de interese (suntem totusi in Orient, deci orice e posibil), Solidere a reusit o treaba magnifica de reconstructie – mai sunt inca putine cladiri ruinate, de jur imprejur exista doar blocuri de birouri, malluri (unul dintre ele chiar dragut, nu un monstru de sticla, se numeste Souq Project si incearca sa recreeze atmosfera bazarului distrus de razboi), dar si locuri de promenada intesate de cafenele… In jurul lui Place d’Etoile, sub privirile garzilor inarmate ale Parlamentului, zeci de copii se joaca, in fiecare seara, sub privirile doicilor filipineze sau etiopiene (mamele sunt la cativa pasi mai incolo la o shisha sau inghetata), in jurul ceasului care a rezistat razboiului si care nu poate fi branduit decat de ROLEX!

Poate cel mai remarcabil monument al orasului este moscheea Mohamed al-Amin, care domina dintr-un colt Place des Martyrs. Am fost intr-o dupa-amiaza de duminica linistita, cand un tata isi invata fiul de cativa ani ritualul rugaciunii musulmane. Plafonul absolut magnific al moscheii era luminat de soarele coborand spre apus… Si era atata liniste…

Langa moschee, un alt loc linistit… este locul unde odihnesc fostul prim-ministru Rafik Hariri şi colaboratorii ucisi in atentatul de acum cativa ani… De afara, mausoleul arata exact ca un cort de refugiati, dar, odata ajuns inauntru, m-am lamurit despre ce este vorba… peste tot, poze cu cel asasinat si flori, dar si destul de multi veniti sa-si depuna omagiile. Rafik Hariri a fost, poate, unul dintre putinii libanezi care au reusit sa adune in jurul lui oameni din toate confesiunile acestei tari-mozaic.

Si, pentru ca tot am ajuns la Place des Martyrs, nu pot sa sar peste aceasta piata-emblema. In primul rand, piata este dedicata liderilor rezistentei antiotomane din Primul Razboi Mondial care au fost spanzurati in aceasta piata. Aici, in cinstea lor, a fost ridicata o statuie care era centrul celei mai importante piete din Beirut… Peste tot, poti sa cumperi postere si vederi cu felul în care arata aceasta piata in 1975, inaintea razboiului civil, pulsand de viata, plina de autobuze si de automobile, inconjurata de cladiri clasice cu magazine la partea si reclame luminoase pe acoperis… Doi ani mai tarziu, toate cladirile erau facute praf pentru ca pe aici a trecut frontul, faimoasa Linie Verde care despartea beligerantii… La finalul razboiului, foarte putine caramizi mai ramasesera din ce era inima orasului… restul au fost demolate, dar pana acum La Solidere nu s-a apucat de reconstruit… unde era Place des Martyrs si cladirile adiacente, a ramas o zona libera, folosita ca loc de parcare de mii de masini, plina cu postere in care ii este anuntata renasterea si, nu in ultimul rand, celebra statuie a martirilor – ciuruita de gloante, cu unul dintre martiri avand o mana lipsa, simbol al distrugerilor din Razboiul civil…

O vizita in Beirut nu poate fi completa daca nu te duci si la National Museum of Beirut, o alta cladire-simbol al orasului… Nu este mare si detine comori din perioada feniciana, greaca si romana a orasului, dar poate mai fascinanta este povestea sa din timpul Razboiului civil pe care o poti vedea intr-un film documentar intitulat “Revival”, de vreo 10 minute, care ruleaza la fiecare ora… Muzeul s-a aflat exact pe linia frontului, pe Linia Verde, si a fost ciuruit… Filmul arata cum au fost salvate multe dintre tezaurele muzeelor – mormintele masive provenite din perioada romana au fost, pur si simplu, incastrate in bucati masive de beton pentru a nu fi impuscate… Evident ca multe obiecte au fost distruse fie de inundatiile din subsol, fie au fost furate de militii in razboi, cu complicitatea armatei israeliene), dar, in continuare, pot spune ca National Museum of Beirut este unul dintre cele mai interesante muzee pe care le-am vazut.

Daca Place des Martyrs a fost distrusa, centrul a fost mutat la vreo 300 de metri mai departe, in Place d’Etoile. Aici este centrul “vechi”, cu stradute pline cu restaurante, unde poti admira lumea buna a Beirutului intolita dupa ultima moda pariziana, plimbandu-se, stand la un humus, la o inghetata si, mai ales, la o shisha, stand cu ochii pe doicile filipineze sau etiopiene care alearga dupa odraslele lor… In ultima seara, dupa ce ne-am asezat pe terasa unui restaurant din zona Place d’Etoile, nu de foarte departe au inceput sa se auda focuri de mitraliera… Cum mai prinsesem focuri de mitraliera cu cateva zile inainte in Tripoli, am zis s-o taiem prin alte locuri, mai putin zgomotoase… In schimb, nimeni din toata lumea de acolo nu a schitat niciun gest… focuri de mitraliera? Hm… nimic iesit din comun.

In general, lumea buna se duce la Place d’Etoile si apoi ia la picior Souqs Project – un mall cu magazine de mare lux construit pe locul unde inainte de razboi se afla bazarul… Din bazar nu a mai ramas decat o zawiyya, o cladire construita, in secolul al XVI-lea, de un invatat musulman mameluc… In 1992, cand zona a inceput sa fie curatata de ruine (fusese facuta praf in razboi), la un moment dat, soferul unui buldozer si-a indreptat utilajul spre o cladire ramasa relativ neatinsa in razboi… Brusc, masina s-a oprit. Cand a incercat sa porneasca din nou utilajul, mana i-a paralizat. Paralizia a fost temporara, nemaiavand nicio problema dupa ce a parasit locul… Evident, zvonul s-a propagat prin tot orasul, cladirea a fost catalogata sfanta si nu a mai fost demolata, iar pelerinii au inceput sa dea navala… Cand am fost in Souq Project, intr-adevar, era plin de pelerini, dar din aceia care se inchinau la profetii Dolce&Gabbana, Zara si Armani si mai putin din cei veniti pentru cladirea sfanta…

Daca lumea buna se plimba prin centru, ei bine, locuitorii urbei cu mai putin bani si fara doici filipineze se plimba pe malul Marii Mediterane, pe Corniche… Si aici se reconstruieste din plin, dar, printre garduri cu pozele mirifice ale viitorului, o masa intreaga de oameni iese la plimbare seara de seara. Nu toti reconstruitii par fericiti – pe hotelul St. George se afla un mare afis “Stop Solidere!” – se pare ca Solidere a cerut prea mult de la proprietarii lui St. George pentru a-l reconstrui – hotelul urma sa piarda intreaga iesire la mare in favoarea multimiliardarilor urmasi ai lui Hariri…

Si, pentru ca tot vorbeam de mare… sa nu credeti ca Beirutul are cine stie ce plaje senzationale luate cu asalt de mii de iubitori de baie… dimpotriva, desi am mers cam prin tot centrul, nu am vazut nicio plaja la mare… in schimb, din loc in loc, gasesti niste stranduri, e drept, pe malul marii, numite “plage” – unele sunt de lux, altele de mare lux… cei fara bani se pot imbaia, probabil, prin alte parti…

Beirutul este un oras fascinant, care merita sa fie vizitat… esti martor la renasterea din cenusa a unui oras bogat si extravagant, care a trecut prin apocalipsa, si acum, incet-incet, isi revine. Cu toate ca si Beirutul sufera de boala constructiilor cat mai inalte din otel si sticla, orasul mi se pare mult mai autentic si mai “adevarat” decat Dubaiul… pentru ca, in spatele blocurilor, simti istoria, simti viata si simti ca aici se afla cu o adevarat o asezare umana, si nu un oras aparut din nimic si artificial.

Cum ajungi la Beirut

Taromul are doua zboruri directe pe saptamana intre Bucuresti si Beirut si, uneori, pot aparea oferte bune. In caz ca preturile sunt prea mari, arunca o privire si pe oferta de la Pegasus, singura optiune low-cost pentru a vizita Libanul. Aruncati o privire si pe butonul de jos pentru bilete de avion.

imperator.jpg

Cazare Beirut

Ups, asta frige rau la buzunare… Hotelurile bune sunt scumpe, la fel si cele asa si asa. Personal, am stat la hotelul Cederland. Cam scump pentru ce ofera, dar era poate cel mai ieftin hotel decent din Beirut.

Vremea in Beirut

Sa stiti ca iarna este chiar frig (muntii sunt aproape), iar vara este destul de fierbinte (desi apropierea Mediteranei mai tempereaza caldura). Eu am fost in iunie si vremea a fost perfecta, asa ca, probabil, cea mai buna solutie ar fi primavara si toamna. Pentru o idee mai buna cand sa mergi in Liban, iata statistica meteo.

Viza Liban

Cetatenii romani nu au nevoie de viza. Iti trebuie un pasaport si vei primi stampila de intrare in Liban, fara multe intrebari. In schimb, este interzis accesul in Liban daca ai stampila de intrare in Israel sau stampila de intrare / iesire iordaniana ori egipteana de la granitele cu Israelul (sau orice alte semne ca ai fost in Israel).

Top 3 obiective turistice in Beirut

National Museum of Beirut, American University of Beirut si centrul orasului (Place d’Etoile – Places des Martyrs)

Harta Beirut

Click aici

Imagini Beirut

 

Obiective turistice Liban - Hamra

Cartierul Hamra

Obiective turistice Liban - American University of Beirut.JPG

American University of Beirut – probabil cea mai prestigioasa din tot Orientul Apropiat

Obiective turistice Imagini Liban - Hamra

In drum spre CBD – vechi si nou in capitala libaneza

Obiective turistice Liban - Place d'Etoile si moscheea

Place d’Etoile si moscheea Mohammad al Amin

Obiective turistice Liban - Moscheea

Moscheea Mohammad al-Amin

     Obiective turistice Liban - Moscheea Mohammad al-Amin

Tatal si fiul la moschee

Obiective turistice Liban - Moscheea Mohammad al-Amin

Tavanul Moscheii este superb

Obiective turistice Liban - mormantul lui Rafic Hariri

Mormantul lui Rafic Hariri intr-un mausoleu improvizat intr-un cort

Obiective turistice Liban - mormantul lui Rafic Hariri

Aici se afla si restul celor ucisi in atentat

Obiective turistice Liban - Place des Martyrs,

Place des Martyrs in plina reconstructie

Obiective turistice Liban - statuia martirilor din Beirut.JPG

Statuia iconica a martirilor, singura cladire supravietuitoare a razboiului din Place des Martyrs

21. Imagini Liban - statuia martirilor

Detaliu a statuii

14. Imagini Liban - Place d'Etoile

In Place d’Etoile

Obiective turistice Liban - Souqs Project

Souqs Project – un mall de lux

Obiective turistice Beirut - Stop Solidere

Nu toata lumea e prietena cu Solidere 🙂

Obiective turistice Liba - trafic jam pe Corniche

Traficul in Beirut e de vis 🙂

     Imagini Liban - National Museum of Beirut.JPG

Muzeul National

27. Imagini Liban - National Museum of Beirut.JPG

28, Imagini Liban - National Museum

29. Imagini Liban - National Museum

30. Imagini Liban - plaja

La ce iti trebuie mare cand ai piscina ?

31. Imagini Liban - Pigeons Rocks

Pigeons Rocks – simbolul natural al Beirutului

 

Comentarii

  • codrin77 spune:

    Muzeul National este impresionant. Foarte multe exponate de exceptie intr-un spatiu mic si aranjat cu gust. M-a impresionat si modul in care toti au contribuit la protejarea artefactelor in timpul razboiului, desperarea cu care au tinut sa isi afirme identitatea.

  • Dudian spune:

    Dar nu se incurca baietii cu construitul, macarale si schele peste tot, ar cam fi ofticat nea nicu.

  • Eul spune:

    Imperatorule, de unde iti cumperi biletele de avion ? Le iei on-line ? De pe ce site ? Sau ai un Travel agent care-ti cauta variante ?

  • Andox spune:

    Imperator , cand ai fost in Liban ai fost si la Baalbeck ? Daca da mi-ar placea sa aud parerea ta despre acest loc.

  • flori spune:

    Asta inseamna ca daca vreau sa vizitez Israelul si pe urma peste cativa ani imi vine ideea sa vizitez si Libanul nu am cum? Ma trimit acasa inca de pe aeroport? 🙂
    Viceversa este valabila? Adica in Israel pot sa intru daca am viza de Liban pe pasaport? Sau trebuie sa astept sa-mi schimb pasaportul? :p

    • Imperator spune:

      Trebuie sa-ti iei alt pasaport. Nu neaparat sa-l schimbi, poti sa deti 2 pasapoarte valabile simultan, dar trebuie sa te duci in audienta la pasapoarte sa spui ca mergi in Liban si in Israel. Sau sa-ti schimbi pasaportul.
      Daca la punctul de frontiera libanez, vor gasi stampila de Israel, vei fi returnata. Daca te duci in Israel cu vize de tari arabe, te va freca Mossad-ul ore in sir cu declaratii (nu obligatoriu, dar ai o sansa mare). De aceea nici nu am fost niciodata in Israel.

    • mihai spune:

      Poti sa-ti faci pasaport temporar, il lasi pe cel vechi la servicu pasapoarte, dupa ce te intoric il depui pe cel temporar si il ridic pe cel vechi, nu poti detine 2 pasapoarte simultan. Probleme ai in Israel daca ai stampile sau vize de iran, liban, siria, si multe alte tari musulmane, eu fiind mai brunet m-au intrebat de sanatate 4 ore la frontiera cu iordania, perchezitionat la sange, etc

      • pisik spune:

        saracul de tine 🙁

        eu care arat mai blonda (asa mai askenazi) poate scap mai usor :))) am avut la un moment dat un pasaport cu viza de siria, iran si arabia saudita … poate mai bine ca nu am avut placerea :)))

        Acuma am in pasaport valabil inca 4 ani viza de iran … sa vedem cum am noroc 🙂

        pisik

  • pisik spune:

    Mi-am pierdut parola de la forum 🙁 cum pot sa o recuperez?

    pisik

  • Varu spune:

    Ai luat viza de pe aeroport sau te-ai dus la ambasada in Bucuresti inainte?

  • Varu spune:

    Scuze, greseala mea. Ai scris deja.

  • Flaviu spune:

    Salut, vad ca te-ai tinut de program si ai ajuns in Liban. Ai ajuns sa vezi si „Jeitta Grotto”? (daca-ti aduci aminte, ti le-am recomandat :)) Si eu am stat tot in Hamra si am plecat cu o impresie deosebita (am fost in 2005 la doua luni dupa acel atentat – chiar am poze facute dintr-un balon cu craterul rezultat in urma deflagratiei). Sunt sigur ca te-ai delectat cu bucataria libaneza, una cu adevarat speciala.

    • Imperator spune:

      Da, am fost si la Jeitta, si la Hamra, sus si putin prin oras… Pestera remarcabila, cu adevarat.. Urma de razboi n-am gasit decat in Beirut, in rest, mai putin

  • Adrian spune:

    Salut

    vreau sa te intreb ceva in legatura cu calatoria ta in Liban. Este vorba despre text-ul de mai sus.
    Poti sa-mi lasi un mesaj la adresa mea de email, te rog (elemgelem(at)yahoo.de

    Salutari Adrian

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest