La pas prin „cealalta” China – Taiwan. by Madalin. Partea 1

Nu cu foarte mult timp in urma, m-am „intalnit” pe net cu Madalin… Este si el un plimbaret, ca si mine, a avut parte si de delegatii in locuri mai mult sau mai putin exotice si de fiecare data a „exploatat” fiecare oportunitate pentru ca sa vada si altceva decat sali de intalniri. Madalin s-a apucat sa scrie pe un blog de travel incepand din mai si sper sa scrie in continuare ca scrie fain. Astazi si maine, va voi oferi povestile lui Madalin dintr-o tara in care inca n-am calcat. Se numeste Republic of China, dar este cunoscuta mai mult sub numele de Taiwan – „cealalta China” !

Am plecat spre Taipei, obligat de indatoririle de serviciu si cam impotriva vointei mele, pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Hong Kong-Taipei. Pana la Amsterdam am zburat cu Klm-ul, iar de acolo, cu Cathay Pacific, linia aeriana a Hong Kongului. Recomand cu al naibii de multa caldura companiile asiatice Singapore Airlines, China Airlines sau Cathay Pacific, in comparatie cu cele europene, pentru mancarea mai buna, avioanele mai noi, entertainmentul mult mai diversificat aka filme, muzica etc., si  rata mult mai mica a accidentelor.

Prima data pe ruta asta, am zburat cu Lufthansa, escala la Frankfurt si inca ma felicit ca am reusit sa rezist tot drumul, avand doar un film cu Jackie Chan la dispozitie pe toata durata zborului. Eu am o mare problema cu dormitul in avion, nu prea imi reuseste si sunt nevoit sa recurg la diverse metode de trecere a timpului, de obicei fara prea mare succes.

Deci, plecat din Bucuresti la 6 dimineata, pana la Amsterdam am facut doua ore şi jumătate. Aici escala sase ore, deci timp suficient sa vizitez orasul, dar despre Amsterdam alta data. Dupa sase ore de bantuit prin oras, am decolat de pe imensul aeroport Schipol din Amsterdam cu destinatia Hong Kong. Douasprezece ore de zbor in care am vazut trei filme si am reusit, in sfarsit, sa adorm pe muzica lui Tony Bennet. In Hong Kong doar vreo doua ore escala, dupa care inca 90 de minute de zbor pana la Taipei. Am aterizat pe aeroportul Tayochuan la ora locala 12 dupa- amiaza. Primul lucru care te loveste efectiv cand ajungi in Taipei este umiditatea foarte ridicata. In special vara, desi nu este foarte cald, doar vreo 28-29 de grade, transpiri instantaneu si iti este destul de greu sa respiri. Dupa ce am recuperat bagajele si am scos niste bani de la bancomat, cursul fiind de 40 NTD, adica dolari taiwanezi pentru 1 euro sau cam 10 dolari pentru 1 leu greu, m-am suit in masina care ma astepta si am pornit spre hotel, cale de vreo 40 de minute. Prima impresie din masina este ca Taipeiul e un oras superdezvoltat, dominat de Taipei 101, pana nu demult cea mai inalta cladire din lume, cu o infrastructura pe care si nemtii cred ca sunt invidiosi, dar care are si el falitii sai si mahalalele sale ca orice oras mare.

Taipei, capitala Taiwan-ului

Taipeiul e un oras aglomerat, cu peste 8 milioane de locuitori, capitala unei tari nu foarte vechi aflate pe rand sub dominatie portugheza, olandeza, spaniola, chineza, japoneza si iar chineza, pana a ajuns, dupa al Doilea Razboi Mondial, sa se bucure de o oarecare independenta.  Oricat de aglomerat o fi el, traficul se desfasoara ca in Bucuresti intr-o zi de duminica in iulie. Strazi late, pasarele, poduri, pasaje, milioane de scutere si un sistem de transport public aproape perfect ajuta orasul sa fie descongestionat chiar si in orele de varf.

Cazare aveam la hotelul Golden Palace in districtul Neihu, tot cartierul respectiv fiind construit in ultimii 15 ani. Hotelul este absolut exceptional, camere imense, plasma, jacuzzi in camera, totul la aproximativ 60 de euro pe zi. Singurul dezavantaj ar fi ca nu are inca restaurant care sa functioneze si pentru pranz sau cina. Dar in apropiere sunt vreo doua centre comerciale cu destule restaurante, berarie, McDonalds si Burger King, unul dintre ele fiind Miramar, care incorporeaza si o roata, copie a celei din Londra, din varful careia se vede tot orasul si care e prezentat pe toate cartile postale. De aici am dedus eu ca nu prea stau bine cu obiectivele turistice. 🙂

Cu alta ocazie am stat si la K hotel Taipei II, situat central pe fosta strada principala a orasului, hotel care, la fel, ofera conditii excelente  la preturi la care in Bucuresti gasesti doar pensiuni printre  blocuri. Cred ca asa e la ei, conditii excelente la preturi bune, deh… alta lume.

Cel mai usor mod de a te plimba prin Taipei este cu MRT-ul, un fel de metrou cand suprateran, cand subteran, care te duce oriunde in oras, in maximum 40 de minute, si cu care este imposibil sa te ratacesti. Un Pass valid pentru cinci zile pe toate liniile de MRT si autobuz costa 700 de dolari de-ai lor. O alta varianta destul de ieftina este si taxiul, care costa 50 de eurocenti/km, insa ar fi bine sa ai la tine adresa de destinatie scrisa pe ceva in chineza, ca altfel nu pricepe nici dracu unde vrei sa ajungi. Din vreo 20 de taxiuri incercate, abia daca am gasit un singur sofer care sa inteleaga cat de cat engleza.

Dar mai multe, in episodul de maine.

La pas, prin Taipei