De cand scriu aici, pe blog, sau citesc forumuri de turism, am gasit diversi oameni care spun ca ar calatori, dar, dintr-un motiv sau altul, nu au cu cine sa calatoreasca… si cum sa mearga asa, „singur in lume” ?… Asta este si unul dintre motivele pentru care ei sustin ca nu pot calatori…
De foarte multe ori am calatorit singur… cand eram student, erau foarte putini oameni care puteau calatori – iti trebuiau vize, pasitul in afara tarii costa aberant de scump pentru salariile din Romania, sau, pur si simplu, le era frica de necunoscut… Am fost cu Inter-Rail-ul de opt ori in jurul Europei si doar de doua ori am avut companion de calatorie… Uitandu-ma in urma, stau sa ma intreb – am calatorit singur, dar, de fapt, nu am calatorit singur.
De fiecare data, am locuit la cineva cunoscut sau la prieteni ai prietenilor rudelor vecinilor de la blocul de vizavi… Poate, in cursul zilei, uneori, calatoream singur, dar seara aveam cu cine sa impart povestile si sa primesc ponturi noi… Dar, pe drumuri, de cateva ori, m-am “cuplat” cu alti calatori.
Singur in lume – cu Fernando in cautarea garii din Patras
In 1997, cand treceam cu vaporul Adriatica din Brindisi, Italia, spre Patra, Grecia, am intrat in vorba cu un tip inalt, cu ochi albastri, ce mai, suedez sau norvegian! Spre marea mea uimire, s-a dovedit sa fie din Chile. Parca il chema Fernando, terminase arhitectura si zicea ca face turul Europei, ca, dupa ce se apuca de munca, nu se stie cat timp de calatorit va mai avea… Nu vorbea el prea bine engleza, dar, combinand engleza cu spaniola, ne descurcam… Am tras la acelasi hostel in Patras si mi-aduc aminte ca am iesit seara in oras, unul din obiective fiind sa localizez gara. Aveam bilet Inter Rail si urma sa plec a doua zi mai departe, spre Corint… el voia sa mearga direct la Atena – Partenonul este mama si tata arhitecturii moderne si, ca arhitect, voia sa-l vada in detaliu.
Am luat-o la pas, ghidandu-ma dupa Let’s Go, un ghid mai studentesc si mai budget-oriented decat Lonely Planet. Conform hartii, gara era, practic, lipita de port, nu foarte departe de hostel. Din vorba in vorba, am mers cam mult… sa nu fi observat gara? Hmm… intreb pe cineva pe strada si imi confirma ca tocmai am trecut de gara… ne intoarcem… si cum revad hostelul, iar intreb pe cineva – pai, e in directia de unde veniti! Mai, sa fie al naibii… pana la urma remarc o firma din fier ruginit, care aducea cu simbolul vechi al CFR-ului, fix pe o cladire care imi sugera ca e depozit din port… si, intr-adevar, era gara! Am verificat orarul trenurilor, nu erau prea multe, trenul spre Corint pleca in jur de ora 8 dimineata.
A doua zi dimineata, eu si cu Fernando, cu rucsacurile in spate, la gara… Ceva lume astepta trenul, care pana la urma se vede pufaind obosit de departe… O mocanita! Cel mai surprins a fost Fernando – “wow, pai, trenuri d-astea avem si noi in Anzi!” – m-a facut sa izbucnesc in ras… Nu putea sa-si inchipuie cum o tara europeana ca Grecia poate sa aiba astfel de trenuri! In plus, pe drumul spre Corint, trenul a trecut printr-un sat unde avea loc un mare pomelnic sau ceva de genul asta (era Saptamana Mare)… Toti grecii s-au azvarlit la geam, au inceput sa vocifereze ceva, trenul a oprit si toti ne-am dat jos sa ne ducem sa luam de pomana… Cum ar zice Fernando – “pai, nici la noi, in Anzi, trenul nu opreste cand e vreo fiesta in vreun sat”.
Singur in lume – cum am adoptat o nemtoaica prin Indonezia 🙂
A doua poveste pe care v-o spun este despre o nemtoaica, pe care am agatat-o in gara din Jakarta. Invatatoare de profesie, Judit isi lasase jobul timp de un an si plecase prin lume… urma sa se intoarca in anul scolar urmator sa predea copiilor alfabetul. Foarte haioasa si sociala, dar cam pierduta in spatiu, se uita la mirabolantul mers al trenurilor indonezian cam lung…. Dupa ce am descalcit ce voia sa zica respectivul document, am hotarat sa ne plimbam impreuna prin Jakarta. Era deja de vreo doua-trei luni in Asia de Sud-Est (fusese pana atunci in Malaysia si in alte parti din Indonezia). Invatase indoneziana (limba oficiala este aproape identica cu malaysiana si, de altfel, se pare ca este limba straina cel mai simplu de invatat din lume, datorita unor cuvinte usor de pronuntat si unei structuri gramaticale extrem de simple… In plus, se practica “dublarea” logica a cuvintelor pentru a crea alte cuvinte. “Gula” inseamna “zahar”. “Gula gula” inseamna “prajituri”. “Laba” inseamna picior. “Laba, laba” inseamna “paianjen”. “Jalan” inseamna strada. “Jalan jalan” inseamna plimbare! Asa ca nemtoaica mea deja vorbea binisor indoneziana, negocia aprig si calatorea la marginea inferioara a low-cost-ului – dormea in cel mai ieftin loc din oras si manca numai in “kumpunguri”, acele ospatarii indoneziene unde o masa de pranz costa cam 2 dolari – mancare buna, multa, dar extrem de picanta pentru gustul meu.
Ne-am plimbat cu nemtoaica prin oras, am ajuns in port si, in fine, am intrat intr-o cafenea de mare lux, Café Batavia, care provenea din vremea coloniala – Lonely Planet zicea ca e un must si ca permanent ai senzatia ca iti va intra pe usa vreun gentleman olandez desprins din picturile lui Rubens… Sincer, nu mi s-a parut chiar asa de olandeza de secol XVII, dar era, fara discutie, un loc chiar dragut… Am comandat, fiecare, cate un cocktail nealcoolic (alea cu alcool costau extrem de mult in cea mai populata tara musulmana a planetei, din cauza accizelor usturatoare) care costa cam 1,5 euro – adica mancarea pe o zi a nemtoaicei… Judit a cam inghitit in sec, dar a fost de acord sa se sparga in figuri. Toaleta, care arata cam ca o sera de orhidee, avea si o tona de fotografii inramate – la barbati, ceva femei goale (inclusiv celebritati), la femei, apareau cativa barbati goi! Ne-am distrat… Cand a venit nota de plata, nemtoaica nu s-a mai distrat… pe langa pretul anuntat, au aparut, brusc, taxele – TVA, service tax, local tax si alte prostii, pretul ducandu-se spre aproape 20.000 de rupii (mai bine de 2 euro!). “Wow, pai la pretul asta, trebuie sa ma duc sa mai fac poze in WC”, a exclamat nemtoaica…
A doua zi, drumurile noastre s-au despartit. Ea o lua direct spre Yogyakarta, noi voiam sa mai mergem si prin alte parti. I-am spus insa care e hotelul in care vom sta… Trei zile mai tarziu, ne trezeam cu nemtoaica la usa… De data asta, cu o cehoaica, pe care o agatase din Yogy. Cehoaica venea din Bali, se ducea spre Jakarta, Judit inca mai cugeta daca sa mearga sau nu in Bali… acolo preturile sunt triple fata de restul Indoneziei! Cert este ca s-au invitat la bazinul din hotelul nostru si s-au bucurat nespus de luxul unui hotel care costa totusi vreo 15 dolari dubla (baie, aer conditionat, piscina, mic dejun etc.). A doua zi, ne-am reunit pe scutere in drum spre Prambanam… eu mergeam cu o motoreta, inchiriata cu tot cu sofer de la Via Via Café, ea gasise un student indonezian, cam tacut, sa o duca la Prambanam…
As mai avea multe povesti, dar o sa le las pe alta data… Personal, nu am nicio problema sa calatoresc singur… pentru ca intotdeauna gasesti pe cineva cu care sa calatoresti impreuna – o ora, o zi sau mai multe… Iar prin Europa sau Asia am gasit numerosi calatori singuri… dar care nu erau singuri… In plus, au fost acele calatorii in care am avut interactiuni complete cu localnicii – invitatii la bere, la masa, stat la povesti pe cerdacul vreunui templu hindus sau dezbatand problemele lumii in curtea vreunei moschei. De obicei, am onorat toate invitatiile… Mai am o invitatie de onorat, primita dupa ce m-am ospatat in compania unor afgani, pe podeaua aeroportului din Sharjah, asteptand un avion spre Istanbul vreo sapte ore (veneam din India)… Seful trupei, vorbitor bun de engleza, dupa ce am povestit despre cate-n luna si in soare, s-a ridicat, m-a imbratisat si mi-a zis: “Te rog sa vii sa ma vizitezi la mine acasa, in Jalalabad, Afganistan (e un oras undeva intre Kabul si granite pakistaneza)… Nu am adresa, ca in Jalalabad nu sunt adrese. Dar, cand ajungi acolo, intrebi de mine, ca toata lumea ma stie. Ma cheama Mohamed!” (in gandul meu… Probabil pe jumatate dintre barbatii din Jalalabad ii cheama Mohamed)… asa ca, daca voi calatori vreodata singur in Afganistan, nu voi fi singur… Ma duc la Jalalabad si il caut pe Mohamed…
Voi ati calatorit, vreodata, singuri? Ce experienta ati avut? Ati lua lumea la batut singuri?
cu Fernando pe ferry-ul Brindisi – Patras
La sosire, la Patras
La youth hostel-ul din Patras. Eu si cu Fernando eram singurii oaspeti 🙂
Cu Judit in Cafe Batavia, Jakarta
Celebrul WC din Cafe Batavia 🙂
Istana Batik Hotel – Yogyakarta avea o piscina tentanta 🙂
La Prambanam
Da, am calatorit si singura. Daca am fost in vreo delegatie, de ex, am profitat de weekend.
Dar nu sa merg o vacanta intreaga singura. Totusi cred ca as calatori si singura. Intotdeauna gasesti pe cineva pe drum si nu mai esti singur.
In Asia de sud-est ai ocazia sa vorbesti cu alti calatori, e teritoriul boemei, al turistilor care umbla prin toate colturile, singuri sau in doi ,dar foarte disponibili pt. conversatie.
Cel mai mult mi-a placut o studenta din Chile, foarte frumoasa, cu putini bani, care a parcurs Thailand, Vietnam si Cambodgia cu autobuzul.Singura, absolut singura.Trebuia sa ne vedeti cum stateam amindoua pe banca din spate intr-un sleeping bus, alaturi de o famile de francezi, doi vietnamezi si alti 15-16 turisti de pe mapamond. A fost funny. Dar vorba aceea : „Nice people.We’ll met others.”
Nu ma deranjeaza sa calatoresc singura si o fac destul de des, desi mi-ar placea sa am pe cineva care sa ma ajute cu bagajele 🙂
Sa stii ca siteul lonely planet .fr are o sectiune intitulata „seule en voyage”, se adreseaza domnisoarelor si doamnelor.Am vazut ca doritoarele in cautare de colega de camera precizeaza virsta lor, traseul si data. Sper ca nu vei primi „oferte” de la pensionari in cautare de ghid gratuit.
Mie mi se pare foarte trist sa calatoresti singur…iar oameni cunoscuti pe traseu vin si pleaca. Trebuie sa fii cu cineva ca sa imparti bucuria calatoriei. Parerea mea.
Nu e nimic rau a calatori singur. Iti faci programul cum vrei.
Eu am calatorit singur o singura data in Laponia.
As mai merge daca e vorba de destinatii mai ciudate unde prietenii nu vor sa vina.
imi place sa calatoresc singura. singur pe drum esti cel mai aproape de liber. singur ai timp sa te gandesti, sa observi, sa fii cu tine. cand ai insotitori, te imprastii in comentarii, etc. dar, ca orice alta alegere, are plusuri si minusuri. exista clar momente in care as alege sa calatoresc singura 🙂 poate fi minunat si cu siguranta vei invata cate ceva despre tine 🙂
Eu calatoresc singur de ani de zile, am fost in peste 40 de tari pentru ca este foarte greu sa gasesc pe cineva care sa fie dispus sa plece in tari exotice cate 3 saptamiani, sa calatoreaca backpaper, umblat mult, foarte obositor. Ar fi ideal sa gasesti si alte pesoane cu care sa imparti aceasta calatorie, dar este foarte greu, dar noroc ca intalnesti alti turisti acolo si te imprietenesti usor. Hai sa numai gandim in stereotipuri crezand ca cei care calatoresc solitar sunt niste ciudati. Si sincer, pentru amrea majoritate a prietnilor mei concediu insemana 2 sapt la bulgai, Kusadasi sau Grecia, la soare la mare, nimic mai mult. Pentru mine este o sansa de a cunoaste locuri, oameni, obiceiuri si a ma cunoaste mai bine. In rest am o viata normala, „just a regular”.
Parerea mea
Sunt perfect de acord cu cele spuse si apreciez oamenii ca tine. Important e sa calatoresti, sa te simti implinit si fericit, caci daca astepti dupa altii si programele lor…. Si eu sunt considerata o ciudata de stereotipurile care merg in Turcia la All Inclusive sau in Austria la munte sa stea in cabana si sa joace carti. Eu nu judec pe nimeni, fiecare cu preferintele lui.
Din pacate nu pot calatori chiar asa de mult cum as dori, dar vacantele prefer sa le fac singura in modul in care imi place, decat sa stau dupa lume si preferintele lor.
Daca mai ai ceva organizat pe 2012, da-mi si mie de stire, daca nu incomodez.
Pai am o tura in Africa de Sud, acum la sfarsit de martie si mai incolo, inca planuri 🙂 Dar anunt aici si pe facebook, nu iti fa probleme 🙂
@mihai nu „trebuie” sa te conformezi, stii bine ca nu te va face fericit 🙂
@razvan cand ma anunti tu ca ti se pare trist ce fac este vorba exact de presiunile sociale care fac calatoriile solo atat de misto: nu mai e nimeni sa te anunte ce „trebuie” si ce „nu trebuie”
Bun postu’.
Daca iti place sa calatoresti nu cred ca mai conteaza cum o faci.
Sunt de acord cu Razvan – trebuie sa imparti cu cineva apropiat locul in care esti a.i. capata „valoare adaugata” 🙂 am fost de cateva ori singur prin lume ( si prin natura jobului). Eram la un moment dat in Kaoshiung (Taiwan) si stateam singur in fata unui templu….. as fi vrut sa impart experienta cu cineva,….la fel pe faleza din Batumi ( Georgia), etc…
Pe de alta parte, sunt de acord si cu Mihai ( atata timp cat functioneaza).
Ce ne-am mai potrivit! aceeelasi subiect l-am abordat si eu astazi! culmea! AM mai avut odata asa anul trecut cand aveam aproape aceelasi titlu, acolo unde …. !
Mie imi place sa calatoresc singura, am facut-o si din necesitate ca nu aveam cu cine dar si din placere! ai mai multa libertate, esti mai receptiv la ce se intampla in jurul tau! e drept ca uneori e greu, si ar fi mai usor sa ai cu cine vb, cu cine impartasi toate locurile frumoase pe care le vezi 🙁
si eu cu sotia calatorim daca vrei ni te alaturi….
Eu am fost o zi solo prin Hong Kong.
Ştiţi cum e să dai de unul singur în bâlbâială…?
E destul de aiurea să nu ai cu cine savura anumite momente…
@mihai – călătorii solitari nu sunt nicidecum ciudaţi, doar că se simt mai bine singuri. Am întâlnit mulţi de acest gen pe munte. Fiecare cu preferinţele sale.
Da, foarte des, daca as putea as calatori numai asa, dar mai merg si cu prieteni/prietene in calatorii – ma roaga ei pentru ca stiu ca pot organiza ceva foarte ieftin, insa fii ghidul unei excursii nu este intotdeauna placut, asa ca anul asta am plecat numai singura prin lume 🙂
Am mai auzit asta cu tristetea de a nu putea impartasi un moment, dar eu le impartasesc…fie trimit iute un sms, fie ulterior, pe blog sau la povesti, nu simt nevoia sa fie un omulet langa mine in clipa aia ca sa ma bucur si eu, au fost atatea momente in care m-am simtit pur si simplu fericita si eram singura cuc in cine stie ce loc. Mai trist mi se pare ca sunt atatia oameni care se tem de singuratate si o folosesc drept scuza pentru statul acasa, sunt atatea locuri misto pe lumea asta si viata e atat de scurta si ei stau acasa, ca „n-au cu cine”…!?
Chestia asta cu excursiile in grup e o gaselnita comunista, pe vremea impuscatului nu erau permise decit excursiile cu grupul, ca oamenii sa fie spionati cu folos de ghidul-securist, toti lucrau cu securitatea, scriau rapoarte despre tot ce faceau turistii.
Cred ca din vremurile acelea a ramas ideea ca cei care calatoresc singuri sunt ” ciudati”.Dar sa calatoresti pe bani publici nu e condamnabil?
Sa fiu sincera nu ma intereseaza opinia prostilor despre calatoriile mele.Cita vreme nu scandalizezi opinia publica si nu calci nici o lege totul e OK.
eu nu am plecat niciodată singură dar de multe ori mi-am pus problema asta. mai ales atunci când am cunoscut în drumurile mele oameni care călătoreau singuri. atunci când am cunoscut o vietnameză de 23 ani care făcea turul Europei, prima mea întrebare a fost „dar dacă ţi se întâmplă ceva rău?”. pentru că pe lângă faptul că te poţi plictisi sau pur şi simplu nu ai cu cine-ţi împărtăşi gândurile, mă gândesc şi la partea practică a lucrurilor. ştiu, ţi se pot întâmpla nenorociri şi în grup, dar parcă ai mai puţine şanse de rezolvare decât atunci când eşti singur. recunosc, încă „meditez” asupra subiectului, poate într-o zi voi pleca şi singură. 🙂
Eu am călatorit singur, cu încă o persoană sau cu un grup. Din punctul meu de vedere, cel mai bine m-am simţit când am călatorit cu înca o persoană, maxim două. Mai putin convenabil e cand calatoresti intr-un grup extins (peste 4 persoane) si trebuie sa iti exersezi leadership-ul in a-i convinge pe ceilalţi să vedeţi/faceţi toţi aceleaşi lucruri. (Exemplu – cu o zi inainte de Revelion cand unii vroiau sa viziteze Palate, iar alţii Mall-uri).
Ce am observat, referitor la călători (grupuri)
Anglo-saxonii (nemţi, canadieni, australieni) au tendiţa de a călători singuri. Probabil vine din esenţa de individualism promovată de popoarele din care provin.
Latinii călătoresc de cele mai multe ori în grupuri (2-4 persoane). Explicaţia poate fi de aceeaşi natură ca cea de mai sus 🙂
Votez pentru călătoria în 2 ! Cu un prieten(a) sau cu iubita/iubitul.
Sincer … ca femeie …nu prea am curaj sa merg singura prin lume… Una e sa calatoresti un weekend prin Europa ca nah ..esti acolo cu treaba si de ce sa nu mergi sa vezi un centru istoric sau un muzeu …dar o calatorie mai lunga si mai exotica ..in nici un caz nu e pentru mine 🙂
M-am intors recent din India unde simteam ca ma agreseaza „vizual” babatii desi eram in permanenta flancata de minim barbat din grupul nostru …
Nici eu nu m-as duce in India singura … probabil dupa o zi doua as bate pe cineva 🙂 deci e spre binele tuturor :)))
Dar am fost singura in Iran si a fost SUPER … oameni civilizati care te lasau in pace cand voiai sa fii singura si nu te bateau la cap decat daca aveau ceva interesant de spus. Am vorbit despre politica, poezie, lingvistica si tot soiu de filozofii (mai mult sau mai putin populare) cu oameni foarte faini intalniti intamplator.
pisik
Ai fost singura in Iran?Bravo tie! Dar cum ai rezistat infasurata in saluri si cu batic pe caldura aceea?Am auzit ca e o destinatie interesanta, dar nu cred ca as suporta haine lungi pe caldura.
Sunt 3 aspecte (prost intelese in general) despre valurile respective:
1. „cum adika sa ma oblige aia??” la capitolul asta sunt pareri si pareri; exista persoane care nu merg in tari musulmane pe acest motiv, mai ales in Iran unde femeile sunt obligate prin lege sa isi acopere capul. Eu NU ma duc acolo sa sprijin regimul de la putere: banii pe care ii dau ajung la intreprinzatorii particulari care sunt proprietari de hotel / guesthouse sau ghizi etc … asa ca nu am constiinta prea incarcata.
2. „e prea cald cu valuri pe cap vara” E adevarat ca vara in Iran mai ales in sud este foarte cald … cu sau fara valuri 🙂 de aceea este mai bine sa mergeti toamna sau primavara (apr-mai; sep-oct). Imbracamintea traditionala in desert (si in Sahara) este mai degraba acoperita – din cate stiu (nu sunt expert) oameni suporta mai usor caldura daca poarte toale mai ales pe cap … de aceea turbanele beduinilor
3. „e foarte complicat” … nu e complicat; puteti cauta pe chiar si pe google 🙂 in afara de o tzoala foarte complexa care se cheama chaddor in rest am reusit sa ma descurc. Daca cereti ajutor la fata locului femeile vor fi mai mult decat incantate sa va ajute.
Ce zici? Cand mergi? 🙂
Iranul trebuie sa mai astepte, asta e , nu le poti avea pe toate.Chestia asta cu sprijinitul guvernului cu banii nostri e o poezie.Putin le pasa celor de la putere de cele citeva sute de dolari care le lasa un turist roman.Particularii platesc taxe , impozite, asa ca tot la guvern merg banii.Iranul nu traieste din turism.
am plecat singur in Cipru pentru 5 zile. am fost putin trist cand m am urcat in avion dar imediat cum am pasit pe insula ( a fost prima data in Cipru) am uitat de tot. am savurat fiecare moment, m am bucurat de tot. seara ajungeam asa de obosit la hotel ca nici nu mai aveam timp sa ma gandesc la altceva…….somn direct! daca as avea banii necesari as pleca singur oricand si oriunde! momentan la asta lucrez 😀
Si eu zic la fel.Vii seara la hotel obosit, mai citesti in ghid ceva, intri pe internet,te uiti la pozele facute ziua… dar calatoreste cineva pentru conversatie?De asta avem timp acasa.
Ati stat cumva la hotel Mariandy, in octombrie 2011 ? Comentariul dvs. mi-a amintit de un domn care calatorea singur. Era din Bucuresti. Mai multe informatii n-am apucat sa schimbam, vacantele noastre s-au suprapus doar pentru citeva zile la acelasi hotel. Daca nu doriti, nu faceti niciun comentariu la postarea mea !
Sincera sa fiu, ador sa calatoresc singura si de cind am scapat de vize numai asa calatoresc.M-am saturat definitiv de grupuri conduse de ghizi cu ifose, care umbla dupa afaceri si dupa cumparaturi, am avut ghinion de ghizi unul mai stupid ca altul.Nu le inteleg de fel pe femeile care ezita sa mearga singure in strainatate, mai ales ca lumea e plina de turisti care calatoresc singuri.Mai schimbi o vorba cu unul, cu altul, mai ales in excursiile acelea colective, unde se imbarca intr-un microbuz sau autobuz zece turisti din sase tari diferite.Sigur ca necazuri poti avea, cele mai comune fiind furturile, dar te poti trezi fara bani si fiind cu grupul.
Cind nu se putea merge decit cu grupul un cuplu de unguri de la noi a fost lasat fara bani in Riga.Pusesera toti bani intr-un portofel.Astfel de oameni chiar ca nu pot merge in strainatate.
daca mergi cu romanii, sigur vor incepe sa discute despre copiii lor geniali sau despre politica.Asa subiecte poti dezbate si stind acasa.
Si urmatorul concediu tot singura merg si gasesc ca e extraordinar sa calatoresti asa.
si pe unde alta calatorie alone ?: ) si eu am abordat metoda asta ! calatorit aloneeeee.. am fost in EGIPT si MaLLoRca aloneeee
Am citit comentariile voastre, sa stiti ca eu ma feresc tocmai de colegi/colege care nu se prea descurca in strainatate din varii motive, nu cunosc limba engleza, nu au experienta,etc..Ce comod e sa lasi greul pe seama altuia!Adica sa faca altul munca de ghid neplatit.E foarte greu cind calatoresti sa gasesti pe cineva cu aceleasi gusturi: sau umbla numai prin magazine, sau vrea sa se scoale la zece si sa se culce la doua sau se vaita ca-l dor picioarele.Nici nu spun unde plec sa nu aud pe altul ca zice ca ar veni si el.
Va rog sa ma credeti, decit sa mergi cu o persoana care iti strica concediul mai bine stai acasa.
Daca mergeti cu altcineva si acela intra in necaz, sunteti pregatite sa il ajutati?
Dar nu plec nicaieri fara sa ma documentez, uneori luni intregi…
Da…nici eu nu mai zic pe unde planuiesc sa merg, nu neaparat pentru ca m-ar deranja asa tare sa fac pe ghidul, dar si pt ca eu imi planuiesc vacante very-low-budget, la nevoie dorm o noapte in aeroport ca sa mai salvez niste bani; dintre cei cu care am fost in calatorii pana acum nu stiu pe nimeni dispus sa faca asta, oamenii vor shopping, multe muzee si magazine, cazare buna (si mai scumpa), mancare la restaurant, evident ca asa nu poti calatori asa cu bani foarte putini. Apoi se mira ca eu reusesc, din martie pana acum am fost in fiecare luna in strainatate 2-3 zile cel putin. Pana la urma e alegerea fiecaria in ce stil calatoreste, daca vrei altceva ar trebui sa inveti sa o faci pe banii tai…
Nu sunt de acord cu opiniile ca e trist si nasol sa calatoresti singur … depinde foarte mult de destinatie si de personalitatea caltorului.
In unelel locuri daca mergi singur iti tai venele (incercati sa mergeti solo in Maldive … exotic honeymoon destination 🙂 sau unele persoanel nu sunt obisnuite sa fie singure (cine nu a locuit niciodata singur probabil nu i-ar place seara singur la hotel).
DA, chiar daca in unele poze nu ai cap / picoare sau lipsesc elemente esentiale,
pt ca ai rugat un necunoscut sa apese butonul,.,,,
Chestia asta avea farmecul ei pe vremea cand se faceau poze cu film … dar si daca megeai cu iubitul / iubita pentru prima oara in vacanta si nu stiai ce talent au la fotografii … te riscai oricum. Eu am facut-o lata odata in Mexic 🙂 am facut cateva poze din care lipsea personajul principla sau nu se vedea mai deloc 🙂
Acum in era digitala daca primul fotograf de ocazie nu nimereste poti oricand sa rogi pe altcineva sau chiar sa faci poza singur 🙂 Cand am fost in Africa acum 4 ani am dat si lectii de fotografie ghidului care ne ducea prin tufisuri si pana la sfarsit pozele au iesit chiar OK 🙂
eu as zice sa sa ne facem un grup din randul celor care au scris aici, daca va intereseaza sa veniti cu mine, calatoresc in afara Europei cam 6 saptamani pe an, backpaper, va garantez senzatii si calatorii interesante la preturi imbatabile plus comapnie placuta, nu calatoresc prin agentii de turism. Mai am de vazut Africa de est (kenya, tanzania, zanzibar, 460 euro pana acolo, airarabia, japonia, am gasit la 540 euro aeroflot, plus cheltuielile necesare (nu mergem sa cheltuim tot ce avem pe carduri, conturi, etc)
Cu Aeroflot e cel mai ieftin, am fost in 2006 in Japonia.Conditii foarte bune de calatorie, dar atunci mi s-a parut mai sigur sa iau biletul din agentie.Japonia e o tara safe, singurul pericol e sa te ratacesti seara, ca e scump taxiul.Dar atunci era yenul mai slab, alte vremuri.Am stat in Tokio la Horidome Villa care cred ca a crescut preturile.
A, mi-ar placea mie sa pot pleca vreo 6 saptamani, deocamadata ma bucur ca pot pleca 2 saptamani jumatate 🙂 Mihai, poate scrii niste „guest posts” cu sfaturi pt calatori singuri si sugestii de calatorii ieftine in afara Europei 🙂
Unde vrei sa mergi ieftin, trebuie sa te hotarasti?Sunt multe locuri inafara Europei unde cuvintul ieftin nu exista, dar si foarte multe tari mai ieftine, problema e ca te costa drumul pina acolo.Cind mergi la distanta nu te duce pe trei zile, e pierdere de vreme si bani.Eu cel putin detest sa aud cum se lauda unii ca au vazut o tara, cind ei au stat patru zile pe o plaja straina.
grupul celor care calatoresc singuri 😀 sau fan club Imperator 🙂
hello pt alll… celor care calatoresc alone.. Mihai si pe mine ma intereseaza o astfel de escapada inafara EUropei … pentru 2012 ceva planuri???
Prin Vietnam, Laos si Cambogia (decembrie – ianuarie)
Bine ai venit din Caraibe Cezar!
Daca mergi in tarile mentionate mai sus si poti sa ma iei si pe mine eu vreau sa merg!
PS: crezi ca poti sa imi dai un raspuns cu extreme travel intr-o sapt… macar asa grosier, ochiometric…?
Buna Rbkk – am luat eu legatura cu Mihai si am vb mai multe. Din pacate din motive obiective nu poate pleca in 2011 cit a mai ramas din el – poate in 2012 daca se rezolva niste probleme.
Eu as fi interesat si anul acesta de o iesire – daca vrei sa stam de vb, scrie la sorinmihail.vasilescu@gmail.com
Da, merg. Am biletele de avion deja 🙂
O sa calatoresc si eu singur prin Asia incepand cu ianuarie si terminand cu „atunci cand mi se cam termina banii”. Tarile vizate fiind Tailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia si ar fi frumos daca as ajunge si in Bhutan si Nepal sau Japonia. Asa ca daca ne postam email-urile pe site, o sa putem sa ne contactam daca suntem
in zona. 🙂
Sunt in Vietnam pana pe 13 ianuarie, apoi o saptamana in Laos si apoi in Thailanda. Da-mi un semn de mail daca esti prin zona: imperatortravel@yahoo.co.uk
Deocamdata incerc sa imi compun un itinerar si sa adun informatii. Mi-am facut doar rezervarea de avion dus: Budapesta – Bangkok cu compania aeriana Egypt Air, eu fiind din Cluj N. . Ma gandeam sa las intoarcerea la „liber” dar din cate tot citesc se pare ca toti vor sa stie cand pleci de la ei din tara 🙂 asa ca poate ca o sa trebuiasca sa decid si asta. O sa adun si o lista de intrebari dupa vreo cateva zile de studiu si o sa imi fie de mare ajutor daca o sa pot sa imi raspunzi la ele. Mersi si mai tinem legatura, mai jos adresa de mail la care pot fi contactat.
teotatlcl@yahoo.com
Ivo,
Cum ai facut cu Egyptair? Ai cumparat biletul de pe site-ul lor? Eu am incercat pe site-ul lor si mi-au respins cardul, ca li se parea necunoscuta moneda, desi am card international. Pana la urma am platit pe un site tert.
Diana
@Diana, da, pe site-ul lor. Eu nu am avut probleme cu card-ul. Am un Visa Electron de la Ing facut acum vreo 4-5 ani, nici nu mai stiu, care il folosesc pentru calatorit. In Europa nu am avut probleme cu el decat mai recent in Franta pe anumite site-uri de rezervari, anumite hostel-uri refuzau sa accepte rezervari facute cu Visa Electron.
@Imperator, ai ceva sfaturi legat de ce carduri sunt cu probleme in Asia ?
Nu am avut niciodata probleme cu Visa Electron in Asia si le-am folosit peste tot. Doar in Thailanda, ATM-urile Military Bank nu acceptau carduri straine, iar in Japonia, puteam scoate bani de la ATM-urile postei si la cele ale bancilor straine – gen HSBC. In rest, nu am avut nici o problema
Buna, Mihai
O Africa la inceput de 2012 te intereseaza ?
numai zic de Maroc, 110 euro dus intors cu bagajul de mana, easy jet, egipt 170 euro prin tarom bilet de avion luat din timp…
Mihai si pe mine ma intereseaza o astfel de escapada inafara EUropei … pentru 2012 ceva planuri???
Foarte bun topicul.Desi am sotul ,si sora uneori, cu care rezonez f bine in vacanta,mi-ai dat o alta perspectiva asupra calatoritului singur.Commenturile sunt interesante, in afara de cel al lui Razvna Pascu, care neincercand si cealalta varianta are certitudini.De altfel blogul lui e destul de slab, superficial iar ideile lui de afaceri slabute rau.Sorry ma tineam de mult sa zic despre el pt ca nu inteleg de ce e un blogger bun pe travel, …Iar pe tine Imperator te simpatizez foarte mult !, ai articole inteligente, atractive, cu exact atata informatie cata trebuie, sa iti dezvolti frumos brandul, fiind selectiv cu firmele cu care colaborezi , iar informatia sa ramana la fel de onesta ca si pana acum:)
Commenturi …
No comment …
Mihai,
cum te pot contacta?
@teodora
emailul meu: eyalarad2004@yahoo.co.uk
Vreau sa spun ca nu conteaza cum calatoresti, singur, cu sotul, iubita sau grupuri mari, ci conteaza sa vezi locuri, oameni, obiceiuri. Pentru mine este cea mai mare bucurie si implinire din viata. Dar daca nu gasesti acele persoane cu care sa impartasesti aceste lucruri, nu ar trebui sa devina un impediment pt a nu mai face calatori. Cand am facut mi de kilometrii in India cu trenul, orientul mijlociu cu maxi taxi, de la un cap la altul, Asia de sud est, etc., toti imi ziceau ca sunt nebun si ca cine stie ce o sa mi se intample, ca e periculos. Nu mi s-a intamplat absolut nimic, a fost mai frumos decat am sperat iar oamenii aceia care ma judeca si zic ca sunt un ciudat, n-au vazut decat la televizor ce am vazut eu si nu cred ca or sa aiba vreo speranta sa ajunga acolo pt ca sunt prea comozi, fricosi si privati de acea gena a aventurii… Pana la urma conteaza scopul nu mijloacele de a face propria pasiune.
Pana cand o sa mor o sa fac calatorii, vreau sa vizitez tot ce e de vizitat cu toate riscurile si eforturile necesare. In rest sunt un om cu o viata obisnuita cu mers la job 8 ore pe zi, mers la film, teatru cu prietenii sambata seara, etc
Da, asta am observat si eu, oamenii se invinetesc de frustrare si neputinta, sunt invidiosi cind aud ca altul calatoreste .Ei nu au energia sa mearga nicaieri, chiar daca ar avea toti banii din lume.Cu dorinta de a merge pentru a vedea trebuie sa te nasti, educatia completeaza restul.
Uite ca nu stiam asta ca se poate face un tur cu maxi-taxi prin orientul mijlociu, dar trebuie sa astept sa se linisteasca lucrurile prin unele parti.
Mihai,
insist 🙂 desi vad ca mi*ai dat ignore
esti cumva varu* ?
mersi
buna, sunt doar mihai
pai ti-am lasat mailul meu.
eyalarad2004@yahoo.co.uk
pam pam
Mihai,
scuze, eu postez azi prima oara pe blogul lui Cezar si nu prea le am cu treaba asta:) : nu vad unde ai scris mailul tau (eventual trimite*mi*l din nou pe sunnyray3x¤yahoo.com ? (scuze din nou pt scris, dar am probleme cu tastatura)
multumesc mult
am primit 🙂
Salutare tuturor!
Am calatorit destul de mult in comparatie cu unii si enrom de putin fata de Imperator 🙂 promit sa mai remediez situatia…
Imi place enorm sa calatoresc si consider ca este deosebit de important pentru cunoasterea lumii in care traim cat si pentru deschiderea orizonturilor si destuparea la cap… 🙂
Cred ca intrebarea este un pic inexacta… astfel e de la sine inteles ca a calatori cu star-ul tau prefererat din filmul cutare e mult mai fain decit a merge singur…
Acum citeva conditii din lumea reala… eu sint un „explorator” si intotdeauna cind merg in afara, vreau sa folosesc la maxim timpul pe care il am la dispozitie astfel ca incerc sa plec la drum la ~8:30 si sa am ce vedea si face pina la ora ~18:30. Am fost in excursii unde am mai mers cu cineva care era mai sedentar si nu era f interesat sa vada, ci mai degraba sa isi traga sufletul si sa faca variate popasuri prin localuri magazine, sa vada oamenii etc… caz in care unul trage de altul si nici unul nu e cu adevarat multumit.
In cazul in care interesele si asteptarile sint diferite – e mai bine sa se mearga singur… sau cu programe separate.
Mersul singur fie pe cont propriu, fie printr-o agentie, are un mare dezavantaj, acela ca nu ai cu cine sa impartasesti, sa te mai consulti… spre ex. eu vreau de mult sa merg la Roma, dar nu ma indur sa merg singur la Fontana din Trevi spre exemplu…
In prezent caut doritori pentru macar o plecare pt iulie, august, sept. – grup de maxim 4 persoane din motive de organizare, gestionare grup etc.
Am calatorit pina acum in: Turcia, Grecia, Spania, Elvetia, China + HK+ Macao, Thailanda, Malaesia, Singapore, Paris, Toulouse, Lyon, Frankfurt, Praga, Amsterdam, Budapesta, Venetia, Milano, Cannes, Nisa, Napoli, Marsilia, (in tarile mentionate am facut circuit)
salut, tinem legura daca vrei, in europa calatoresc destul de des weekendurile, mailul meu e mihaimihailescuro@yahoo.com
La Fontana di Trevi n-ai nici o sansa sa fii singur, e calcare in picioare acolo, daca ai fantezii din alea tu , iubita si fantana sunt doar atat fantezii 🙂 a fost un soc sa ajung si sa vad puhoiul de lume, incredibil, om langa om, stai la coada sa ajungi langa fantana sa arunci banutii 🙂 dar e frumos
asa cum spuneam mai sus, am calatorit singur, doar cu sotia, cu grup de 4/6/9, iar ultima data am fost 17 zile in asia de SE 16 persoane ( am organizat totul pe net inainte). dezavantajul la grup mare este logistica mai greoaie – era sa pierdem un avion in KL – cei de la hostel nu au reusit sa comande 5 taxiuri ptr. noi. pana la urma am iesit in strada si am fluierat la taxiuri si am facut rost 🙂 (o problema banala pana la urma) plus alte lucruri care sunt f usor de rezolvat cd esti singur sau 2-4 pers, dar mai greu cd grupul este format din 16 bucati. Pe de alta parte a fost senzational – am ras 17 zile in continuu – am auzit multe povesti de la multi oameni ca s-au certat ptr ca unii „voiau la mall si altii la temple” – nu vad care este problema – cei care vor la mall sa se duca la mall, cei care vor la temple sa se duca la temple ca nu suntem legati unii de altii. noi in bangkok de ex. nu am fost toti 16 de colo colo, ci ne permutam functie de preferinte, prioritati, etc…. oricum, asa cum spunea si Mihai mai sus mai important decat „cum calatoresti este sa calatoresti in the first place” si mai vezi tu dupa ce si cum.
Inca nu am calatorit singur in afara, dar am petrecut un revelion in tren de unul singur. Ploiesti – Baia Mare si retur, A fost extraordinar si as repeta oricand treaba asta, desi sincer prefer sa am companie in calatorii. In schimb am calatorit alaturi de oameni care nu-mi plac foarte tare si e cumplit. Mai ales daca mai dai si de oameni care nu accepta ca fiecare sa-si faca programul lui dupa bunul plac, si tre sa te tarasti dupa ei sau sa-i tarasti pe ei dupa tine. Am petrecut 8 ore singur in Novi Sad acum vreo 2 ani (prietenii cu care venisem erau la Exit Fest) si mi-am dat seama ca asa ai cele mai multe sanse sa observi si sa intelegi un loc. Marele dezavantaj al calatoritului solo e ca nu ai cu cine sa impartasesti ceea ce vezi si simti…
Sa stii ca orice lucru are un inceput.Si eu am inceput sa calatoresc singura dupa ce am vazut ca o calatorie cu un grup =concediu stricat;.sa astepti dupa toti pina isi termina masa si tigara, nu….multumesc.Nu as mai face o calatorie cu grupul decit gratis;daca esti prin structura un om foarte sociabil e greu, dar calatoriile fiind obositoare nu simt nevoia sa vorbesc.In Asia albii sunt minoritari si ai ocazia sa vorbesti cu alti turisti pina la epuizare.In occident e altfel, dar ce bine e cind nicio isterica nu iti strica vacanta.
Acum cativa ani am fost in Tunisia cu un grup. Exact ce spuneai, trebuia sa astepti dupa toti suspectii, sa le asculti (desi nu voiam neaparat asta) discutiile de doi lei. Daca as putea, maine mi-as lua rucsacul in carca si as pleca…numai ca lucrurile nu sunt intotdeauna atat de simple. Eu spuneam ca prefer compania a doua, maxim trei persoane apropiate, sa pleci cu grupul e un calvar pe care il voi evita de acum incolo. Foarte tare ca tu calatoresti singura, asa ai oportunitatea unor experiente deosebite. La mai mare:)
Nu cred ca exista ceva mai trist decat sa calatoresti singur.
Zau? E trist sa calatoresti singur?Dumneavoastra nu va pricepeti deloc la oameni.Nimic nu provoaca o mai mare invidie decit un om liber, care calatoreste.Mai ales printre oamenii casatoriti care nu pot scapa de sub papucul consoartei sau , in cazul femeilor , nu au curajul sa evadeze din monotonia unor „concedii” cu mici si bere pentru printul consort.
Si printul Charles calatoreste singur.
Sunt perfect de acord cu tine la faza cu oamenii casatoriti (nu cu toti, cu unii din ei, multi:P).
ptr sf1
Exista si mai trist decat sa calatoresti singur, si anume sa mori singur. 🙂
http://lilaesthete.wordpress.com/2011/08/13/why-traveling-alone-can-be-a-good-thing/
4 luni cu un prieten, dupa aia 3 luni si ceva singur. De fapt nu am fost singur decat daca am vrut eu. Mereu am intalnit oameni, la unii am stat, cu altii am calatorit. A fost de 10 ori mai aventura si mai frumos cand am mers singur.
[…] ajungeți pe acolo! Așa, vorbeam de imigranți. În octombrie 2007 soseam în Patras și la fel ca Imperator încercam să localizez gara. Căutam de fapt portul, dar știam că sunt clădiri apropiate. […]
E de preferat sa calatoresti cu cineva, dar totusi mai bine singur decit cineva incompatibil(a).
Nu stiu pe nimeni care isi permite sa isi lase slujba oricind sa calatoreasca cu lunile sau chiar mai mult. Ca sa nu mai mentionez de abilitatea de a fi adevarat backpacker cu tot ce inseamna: dormit incomod prin autobuze de noapte/trenuri, GH mai putin atragatoare, mancat la coltul strazii, rabdare cind totul merge prost…si cate altele.
Si nici macar cei care merg asa nu sunt adevarati calatori. Unii doar bifeaza locuri si fotografii. E si treaba asta cu anul sabatic o adevarata moda.
Am si eu citeva iesiri la activ tot singura si ma simt bine in principiu, eu cu mine, dar intotdeauna mi-am gasit cu cine sa schimb o vorba sau o impresie. Ma pregatesc de o iesire cu destinatia Africa de sud. Ceva sfaturi utile pt. aceasta destinatie?
Da-mi un mail pe imperatortravel@yahoo.co.uk ca e mult de povestit. Cand te duci ?
As vrea sa ajung într-una din insulele din vestul Malaeziei: Redang,Tioman sau Perhentian. A călătorit cineva cu Berjaya air ? Știți vreo alta cale de acces din Singapore sau Kuala Lumpur , cu o durata rezonabila calatoriei cu un copil 9 ani? Multumesc pt ajutor.
Primele mele calatorii , in adevaratul sens al cuvantului, au fost singur.am plecat intr-o seara fara sa stiu ce este dupa granita , sa vad oceanul.Pe atunci aveam un ford fiesta din 2001,si imi amintesc si acum ce framantari am avut pe drumul spre vama.Dupa o noapte petrecuta in vama,asa era atunci,am reusit sa trec, si dupa vreo 2 3 km, m-am simtit cel mai bine din intreaga viata….calatoria a fost de vis,aventura adevarata, am vazut oceanul,ceea ce pt mine un simplu om crescut la tara si mutat pe la 20 de ani la oras,a fost cel mai maret lucru de pana atunci…
Asa m-am indragostit de calatorii….si de atunci calatoresc de cate ori am ocazia si banii necesari,de fapt niciodata nu am avut bani de calatorie, dar cumva cand ma hotaram gata Plec,apareau si banii….imprumutati,datorii amanate si tot am mers…asa am fost cam peste tot in europa, apoi a urmat Tunisia, tot singur cu masina inchiriata in turul Tunisiei, Egipt la fel,iar de cativa ani merg tot in Tunisia si Egipt…urmeaza sa plec si mai departe, ma atrage asia foarte tare,sper sa reusesc anul viitor.
De cele mai multe ori am calatorit singur, iar de cate ori calatoresc cu un grup nu se poate sa nu imi amintesc celebra faza din filmul OPERATIUNEA MONSTRU, in care un tip mai singuratic is-i nota intr-un carnetel: JUR CA DE ACUM INNAINTE SA CALATORESC DOAR SINGUR……sau cam asa ceva…;))
as putea sa calatoresc singura in lume,dar as simti lipsa unei alte persoane careia sa ii impartasesc impresiile si alaturi de care sa ma entuziasmez,sa ma bucur de lucrurile pe care le descopar de-a lungul drumului.
imi place foarte mult ca in toate pozele prietena/iubita ta zambeste asa frumos si are un aer copilaresc foarte strengar .mi se pare minunat ca impartasiti aceeasi pasiune pentru calatorii si vedeti intreaga lume impreuna.
sa fiti fericiti si sa va bucurati cat mai mult de fiecare calatorie!
ps:am si eu o mica curiozitate daca nu sunt indiscreta,lucrati ambii in domeniul turismului sau aveti joburi care implica multe calatorii?
Multumesc mult de cuvintele frumoase 🙂 Nu, nu lucram nici unul in domeniul turismului, ci in marketing si publicitate. Intr-adevar, am calatorit destul de mult cu joburile, dar evident nu in destinatii prea departate 🙂
am citit tot ce s-a scris aici pana acum, cred ca am gasit ceva ce ma intereseaza de aproximativ 3 ani, imi caut o pereche sa calatoreasca cu mine tot restul vietii, sa fie iubitoare de drumetii si sa nu oboseasca, am calatorit si eu un pic, si anca nu m-am plictisit, vreau inainte de a termina sa salut pe toti aceia care au inteles sa calatoreasca si sa-si faca viata frumoasa asa si nu stand prin birturi sau dand cu pumnul cum se practica in general in romania, felicitari tuturor anca o data si astept sa fiu contactat la tf:0034/642947111, traiesc in spania si ma pregatesc la sfarsitul lui ianuarie pentru maroc si apoi azore traversand in brazilia si apoi toata america latina,am fost in panama,columbia.informatiile mele spun ca atentie la calatoarele singure prin maroc, nu am intentii sa sperii pe nimeni.doresc succes tuturor si drumuri bune, va astept.
buna Ioan, poate schimbam impresii de calatorie,cand ai timp. Ma intereseaza Marocul, America latina, America de Sud, Orientul Mijlociu, Asia, Africa. intentionez sa-mi organizez calatoriile singura sau cu cineva (un amic/o amica) pasionat de calatorii, de aceea orice sfat e binevenit. Mailul meu este : mariamunteanu2@gmail.com
mi-ar face multa placere sa putem sa contactam si dece nu incercand un schimb de opinii,am schimbat pentru moment telefonul, cel nou este:0034/642817605, daca-ti face placere si doresti dami un semnal si chem eu.este posibil sa coincidem in opinii si sa construim calatorii mai atragatoare, astept un semnal, pana atunci succes.
Buna tuturor!
Permiteti-mi sa-mi exprim si eu opinia vis-a-vis de subiect in necunostinta de cauza, deoarece chiar daca mi-ar place sa calatoresc extrem de mult nu-mi permit: bani si compania, sunt motivele care le invoc desi multi dintre voi le veţi contesta. De ce am ales sa-mi exprim opinia poate va veti intreba: deoarece de ceva timp imi doresc sa ajung in Coreea de Sud, bine, ar mai fi si Japonia si Irlanda, insa pentru 2012 – Coreea de Sud.
Nu mi se pare o idee rea sa calatoresti singur atat timp cat ai mai calatorit inainte in grup si stii pasii ce trebuiesc urmati pentru nu te pierde sau a intra intr-o belea din care sa nu mai poti iesii dar deasemenea nu este rau sa calatoresti insotit, atat timp cat cei ce calatoresc sunt pe aceeasi lungime de unda iar daca nu sunt, macar sa nu fie genul suparacios atunci cand propui ca fiecare sa viziteze locuri diferite (cunosc persoane care nu ar accepta aceasta propunere).
@ Lia
Sunt de acord cu tine in proportie de 50% – presupun ca este neplacut sa faci pe ghidul neplatit insa consider ca esti prea categorica deoarece in urma unei astfel de decizii iei orice sansa de a indraznii a explora lumea celor mai putin curajosi. Poti impune niste reguli care daca nu sunt respectate atunci vor trebui sa se descurce de unii singuri.
Sincer Lia, eu sunt unul dintre cei invidiosi si plini de frustrare deoarece am 3 categorii de prieteni:
1. cei ce nu-si permit sa mearga in calatorie;
2. cei care o mai fac din cand in cand dar numai la mare si soare, off;
3. cei care isi permit – insa a caror destinatii nu se potrivesc deloc cu ale mele.
Mi-ar place sa ma aventurez in locuri necunoscute atat timp cat nu trebuie sa traversez prapastii, eu suferind de cremnofobie.
@ Anca
Ai dreptate, nu sunt multi cei ce ar accepta astfel de calatorii, insa poti pierde sansa unei calatorii si mai reusite daca omiti a le spune deoarece nu stii niciodata cat de mult te pot surprinde prietenii – niste prieteni de ai mei au hotarat sa viziteze Manastirele Petru Voda si Sihastria, mi-au expus avantajele si dezavantajele calatoriei si am preferat sa nu merg insa ei isi amintesc cu placere de acea calatorie unde au trebuit sa strabata o padure pe jos, sa faca autostopul, sa doarma prin gara sau in dormitoarele manastirii, neincalzite, insa totul a fost acceptat cu stoicism deoarece erau impreuna. La intoarcere mi-a parut rau ca am ales sa nu particip. In concluzie: daca le expui clar dezavantajele calatoriei iar ei le accepta poti avea parte de o calatorie si mai aventuroasa.
@ Lia si Anca – daca cuvintele mele nu au fost potrivite, imi cer scuze. Va rog fiti ingaduitoare cu cineva care isi doreste sa calatoreasca insa nu este suficient de curajoasa, inca.
@ Imperator
Stii cumva daca in CdS poti intra fara a avea cazare la hotel, ma tot bate gandul ca pe nepusa masa sa-mi iau pasaportul si sa plec, pur si simplu. Presupun ca e nebunesc si naiv, sa gandesc asa.
Celor ce au raspuns acestui articol va urez toate cele bune si la cat mai multe calatorii, de preferat si in Coreea de Sud pentru a mai afla si eu cate ceva pana imi adun curajul de a face prima mea calatorie in strainatate si de una singura(nu cunosc pe nimeni dorind sa exploreze impreuna cu mine aceasta destinatie).
Am observat ca s-au lasat adrese de email, imi voi lasa si eu adresa deoarece nu doresc sa deranjez prin a ma folosii de cele lasate, atat timp cat nu au fost lasate pentru mine. In cazul in care cineva doreste sa-mi impartaseasca din vasta sa experienta de calator – despre vize, vami, taxe consulare, taxe de aeroport, asigurari de calatorie, asigurari de viata(toate sunt neclare pentru mine) – va astept cu drag la misona_17@yahoo.com.
Multumesc!
La cat mai multe calatorii,
Misona
Iti datorez un raspuns.Ai vazut filmul „Thelma si Louise”? Foarte bun, daca inveti ceva din el: in ce necaz intri cind pleci in excursie cu o casnica prostuta, care iese prima data din orasul ei.
Succes in Coreea de Sud, e o tara scumpa, de aceea nu merge lumea.Dar e o tara sigura.
Cezar – ce-ar fi daca ai face o sectiune pe site pentru oamenii care vor sa calatoreasca pe cont propriu si cauta persoane asemenea lor pentru a merge impreauna?
Exista o sectiune in forum de ceva timp… E adevarat, am anuntat-o la un moment dat, dar nu am promovat-o prea mult… Uite, aici e link-ul
http://www.imperatortravel.ro/forum/parteneri-de-calatorie
[…] Probabil, majoritatea prefera compania prietenilor sau a familiei cand calatoresc, dar exista ocazii cand niciun prieten sau membru al familiei nu este in mod deosebit interesat de o anume destinatie. Ce facem? Renuntam sau mergem singuri(e)? De multe ori, din pacate, mai ales fetele renunta la destinatia mult visata si merg in alta parte, pentru ca nu vor sa calatoreasca singure sau in grupuri neinsotite de barbati. Nu sunt pentru calatoritul doar “solo”: este placut sa imparti impresiile de calatorie bune si rele cu cineva, dar nu sunt pentru renuntare completa la destinatii interesante doar pentru ca niciun prieten (sau niciun prieten baiat) nu doreste sa mearga. Mai multe despre calatoritul solo sau in grup aici in articolul lui Imperator. […]
Calatoresc singura de aproape 5 ani deja, ce-i drept deocamdata nu am iesit din Europa (anul trecut am vizitat Venetia, Bologna, Florenta, Paris, Bournemouth(UK) si Tenerife). O calatorie de una singura este o excelenta oportunitate de a te descoperi pe tine insati, de a reflecta si de a te bucura de locuri noi si de oameni noi. Nu cred ca e trist cel care calatoreste singur, cred ca e mai trist sa calatoresti in doi in conditiile in care unul vrea la terasa si celalalt la muzeu. E trist doar cel care in singuratatea sa nu reuseste sa se descopere pe sine.
Eu ma bucur de fiecare calatorie pe care o fac singura, si daca am fost solicitata am facut cu drag pe ghidul pentru prieteni sau rude ori de cate ori am avut ocazia. Cred ca fiecare varianta de a calatori are farmecul ei, dar in nici un caz nu cred ca daca esti singur trebuie sa excluzi din start optiunea unei calatorii! E prea frumoasa lumea asta si chiar merita vazuta! 🙂
Si eu am calatorit singura si cred ca au fost cele mai misto excursii. 😀 Adica experientele acelea imi vin cel mai des in minte.
Eu am călătorit de doar 2 ori cu încă o persoană. În rest am plecat singură. Cea mai lungă perioadă a fost de vreo 3 săptămâni în care am fost cu Inter Rail-ul prin câteva orașe europene.
Și eu m-am lovit de aceleași replici din partea prietenilor pe care i-am invitat să ia parte la escapadele mele: n-au timp sau bani sau mai știu eu ce. Și cum n-am de gând să fiu o bătrânică care visează toată tinerețea la călătorii, dar nu pleacă pentru că „nu se cade să mergi singură” și pleacă la bătrânețe în tururi organizate de agenții de turism, am preferat să plec singură.
Mi-a plăcut și-o s-o fac oricând. De fapt, TransSiberianul de-l plănuiesc la toamnă tot singură am impresia c-o să-l fac.
Singur e de fapt un cuvânt cumva nepotrivit, peste tot am întâlnit oameni faini cu care să stau la povești sau la bere.
stiu ca a trecut ceva vreme de la postare,totusi…cum a fost cu TransSiberianul?Eu l-am descoperit relativ recent pe Imperator si al sau blog de calatorie…povestea-i simpla….eram hotarat…stabilit traseu Braila(home)-Chisinau-Moscova(mi-as fi dorit si St.Petersburg)-Irkutsk-UlanBataar.Incep documentarea,cautat bilete,preturi,vize,cazari…asa dau de Imperator…de o saptamana tot citesc din impresiile lui de calatorie (implicit si din impresiile voastre)…si m-am cam razgandit…dupa ce am citit articolul „In India cu trenul”…si am avut o revelatie…de la New Delhi se poate aranja un traseu fain (si cat mai ocolitor,bineinteles)pana in Mongolia si apoi spre casa,pentru ca,nu-i asa,trebuie sa avem unde ne intoarce…pentru a putea pleca din nou!
Nu mi-am pus problema de insotitor pt ca nu am prieteni amatori(profesionisti nici atat)de senzatii tari,arome exotice,etc ,dar nici nu ascund faptul ca orice companie de calatorie e bine venita…astept detalii si poze …
da merita transsib.. si e sigur eu am fost in august 2012
daca vrei inf
mess
atimotei
In caz ca exista o doritoare de excursie in Japonia 23sep-6oct cu Aeroflot (escala Moscova) la 520E – o rog sa ma contacteze pe email. Ne-am strans 3 persoane pana in prezent – am luat si biletele.
Vroiam si eu ..dar m-am trezit cam tarziu se pare. Deci Sorin, daca mai ai asa excursii … imi poti trimite si mie un email te rog? karinna.calin@gmail.com
pentru maria. nu prea am timp pentru net si nu pot lua legatura asa constant, te rog sa-mi dai un semnal la 0034/642817605, atentie s-a schimbat tf.te chem eu nu plictisesc pe nimeni, multumesc astept.succes.
ma intorc aici cu o mica mare interventie si dupa fiecare cum considera; eu cred ca este bine de stiut ca atunci cind se doreste o escapada cine stie pe unde, trebuie foarte bine calcilata. motivele sant foarte multe atunci cand se doreste, si se face intradevar un lucru serios si in limitele respectului reciproc si nu se urmareste obtinerea de avantaje neloaiale.pentru toate acestea eu dau un sfat si lansez un semnal de alarma, pentru aceia ce nu au stiut ca dintr-o mica excusie se pot obtine mari avantaje daca treaba este bine facuta: 1.multe sant de spus la primul paragraf dar lasam doar atat,informare despre ceia ce vrem sa facem. 2. organizare grup. 3. contractarea. samd etc. etc. dar mai bine este sa cititi__:manual del aventurero de rudiger nehberg.__ sau,si, manual de supervivencia,document oficial al fortei armate americane,. sau,si, manual de supervivencia ii de c.c.troebst. sau si,. manual del aventurero,sau si,. sobrevivir en la naturalesa,sau si,.guia del equipo de excursion y aventurero. va mai pot da o sumedenie de titluri dar nu va plictisesc , toate sant bune in felul lor, din toate culegi cate ceva dar unde te invata si-ti explica cu exemple ce se poate intampla intro anumita situatie si cum poti esi , atinci citeste cartea subliniata aici.la rudiger ma refer.
Salutareeee!
Sa spun ca sunt plecat de un an din tara? Am locuit in Bremen, dar am calatorit prin imprejurimi. Amsterdam, Paris, Berlin, Dresden, Koblenz, Hamburg… Anul trecut 4 luni in Anglia….Am locuit in Chelmsford, dar am vizitat Colchester, Canterbury, Londra de cateva ori. Acum 2 ani am locuit in Londra 2 luni, apoi in Plymouth o saptamana inapoi in Londra si de acolo un mic zbor pana pe Jersey Island… dupa 2 luni in insula am fost in Bucuresti pentru a-mi sustine lucrarea de licenta, . Am avut doar joburi de scurta durata si nu am avut nici un insotitor….Maine seara ma asteapta Oslo… Se poateee! Curajj!
Ai un job temporar de scurta durata care iti permite sa calatoresti?Ceva nu suna bine in propozitie….Sau esti obligat sa calatoresti ca sa nu te gaseasca politia?
Cu curajul stam bine, nu muri de grija noastra.
Pentru mine asta inseamna sa calatoresti! A locui cu localnicii, a invata limba, traditiile si obiceiurile lor. A petrece impreuna cu ei si a incerca intra in ritmul lor de viata….macar pentru o scurta peroada… Calatoria inseamna mult mai mult decat o vacanta!
A petrece impreuna cu ei si a incerca sa intri in ritmul lor de viata*
Adaugati va rog si adresa asta daca mai planuiti ceva: terierul at yahoo.com
Si mie imi place sa calatoresc singur, dar parca in doi, trei sau patru se vede altfel lumea
vreau sa calatoresc in Italia cu trenu si am facut ceva ‘sapaturi’
daca iau bilet (1 cuntry tiket parca-i zice) cu 6 zile de calatorit =300 e; daca iau 6 bilete din gara pt distanta de cca300km fiecare e cam 25e/calatorie *6= cca 150e; care-i ghisheftu? sau pierd eu ceva ; daca are cineva exp in mers cu trenu prin It (sau alta tara) sa ma sfatuiasca; vreau sa merg prin 6-10 orase ,in fiecare stand 2-3 zile; cum e mai ieftin?
multzam
Pai trebuie sa compari preturile. Daca te duci dintr-un colt intr-altul al Italiei, poti folosi pass-ul, si cumperi bilete locale daca te duci la cativa km distanta.
In general, preturile la biletele de tren din Europa de Sud (gen Italia, Portugalia, Spania) sunt prea mici comparativ cu InterRail-ul. Pentru mine, InterRail-ul a facut extrem de mult sens pe zone (trecand dintr-o tara in alta)
Daca planuieste cineva week-enduri , in Europa, adaugati si adresa mea mymoze33@hotmail.com. Eu planuiesc, planuiesc si a trecut vara si tot nu am plecat, parca nu imi vine sa plec nicaieri singura si agentiile astea au oferte ori numai pt familisti (catel, purcel toti cu burta la soare) ori pensionari pe care ii care in 10 tari in 2 zile.
Eu am calatorit singura in Cuba, in Italia de cateva ori, Franta de cateva ori, Portugalia, Londra, Barcelona si lista o sa continue cu siguranta. Nu esti cu adevarat singur, pentru ca intalnesti multi oameni extraordinari sau de la care inveti multe lucruri, am si scris un articol in care incurajez calatoria solitara Ș)
http://extravita.ro/2013/10/23/de-ce-sa-calatoresti-singura-macar-o-data-in-viata/
@Mihai, daca nu ai ajuns prin Italia inca si mai vrei sa mergi cu trenul, incearca sa iei regionale, le gasesti pe situl http://www.trenitalia.com/, tutti treni. Trenurile mai scumpe si mai rapide se numesc Freccia, dar regionalele merg cam cu viteza Rapidului nostru, chiar mai repede, si daca nu te grabesti foarte tare, viteza e mai mult decat satisfacatoare la preturile pe care le platesti. Eu am fost in Bologna, Modena, Parma, Florenta in decembrie 2013 si am mers intre localitati cu „Regionale” si am platit foarte putin. Eu vreau sa merg in sud, de la Roma catre Napoli, cu trenul, poate ne facem echipa. Daca vrei, lasa-mi o adresa de email. O zi faina si o vara plina de calatorii!
buna, din pacate articolul acesta este vechi, am cam terminat de vizitat europa, mai ramane st petereburg pe care il vizitez in iunie, in rest ma concentrez sa termin ce mai e de vazut prin lume, sapt viitoare ma duc in nepal si bangladesh si anul asta iran si SUA…
cind si cu ce mergi spre rusia / petersburg?
sal….cam tarziu raspund si eu dar vreau sa zc ca de la 18 ani…. (acum 25) tot umblu singur prin lume…..am inceput in tara cand aveam 13 ani…..am colindat toata romania….dupa ce am facut 18 nani am mers pt prima data in italia a urmat germania grecia irlanda…spania tenerife si momentan sunt in mallorca….unde vreau sa ajung cu asta este ca intradevar cum au zs si altii mai sus cateodata te saturi sa umbli singur prin lume….oamenii pe care ii intalnesti vin si pleaca dar pana la urma urmei iti doresti sa ai pe cineva cu tine tot timpul….imi plac aventurile prin lume…..sa descopar minunile naturii…dar sincer imi doresc sa am pe cineva cu mine…..
Foarte interesante articolele ,fiecare dupa cum poate !
In primul rind a merge singur este o alternativa pentru fiecare ,nu neaparat cea mai buna solutie!
Este dificil de calatorit singur din n motive,dar si cu cineva nepotrivit este poate si mai dificil.
Cit despre timpul fizic,realitatea este destul de complicata ,in sensul ca esti(sau nu !) legat de un job ,greu de plecat cam cind vrei tu(fara o programare cu destul de mult timp inainte )
Banii ,sint un argument serios in aceste calatorii,nimeni nu afirma nimic despre acest capitol !!!!
Sint multe de discutat dar ma opresc deocamdata aici,urmand a reflecta fiecare…
Calatorii placute !
Foarte interesante articolele ,fiecare dupa cum poate !
In primul rind a merge singur este o alternativa pentru fiecare ,nu neaparat cea mai buna solutie!
Este dificil de calatorit singur din n motive,dar si cu cineva nepotrivit este poate si mai dificil.
Cit despre timpul fizic,realitatea este destul de complicata ,in sensul ca esti(sau nu !) legat de un job ,greu de plecat cam cind vrei tu(fara o programare cu destul de mult timp inainte )
Banii ,sint un argument serios in aceste calatorii,nimeni nu afirma nimic despre acest capitol !!!!
Sint multe de discutat dar ma opresc deocamdata aici,urmand a reflecta fiecare…
Calatorii placute si multe !
Bun! Mi-a venit in minte o intrebare.
Spre exemplu, esti in China si nu esti atat de genial incat sa stii chineza/caracterele chineze. Cum te orientezi in spatiu, prin orase, gari, transportul in comun urban (cum stii la ce statie trebuie sa cobori), atunci cand vrei sa ajungi dintr-un punct in altul al orasului si peste tot vezi numai scris ne-latin (sigur, acolo unde nu exista si indicatii in engleza).
Cred ca intrebare aceasta se potriveste si pentru tarile arabe, sau pentru cele din Sud-Estul Asiei.
Nu mi-aduc aminte sa fi gasit vreo statie sau gara unde sa nu fie scris numele bilingv – fie ca e vorba de China, Asia SE sau tarile care folosesc alfabetul arab. Doar in tarile care folosesc alfabetul chirilic, in general nu scriu numele statilor si cu litere latine
In China ni s-a intamplat de multe ori sa nu gasim indicatiile scrise cu litere latine. Exemplu: asteptam autobuzul care sa ne duca din Lijiang catre inceputul hikingului din Tiger Leaping Gorge. Am comparat la bastinase si linute pana ne-a iesit pe nas ca nici un autobuz nu avea destinatia scrisa cu caractere latine. Chiar si cand am hotarat ca numele este corect s-a dovedit ca nu aveam dreptate. Solutia: aratat cu degetul spre bilet si asteptat ca interlocutorul (un nene sofer de autobuz) sa arate cu degetul spre autobuzul corect.
Anul acesta am facut al doilea concediu singur, 2 saptamani prin Balcani, dupa ce, cu 2 ani in urma, fusesem la fel in Scandinavia cu Interrail-ul.
Daca prima oara a mai fost cum a mai fost, fiind prima oara cu rucsacul in spate pe tren, autocar, etc, de data aceasta invatasem lectia, si anume sa ma cazez obligatoriu la hostel, chiar la cea mai ieftina camera (insa la hostelul cu cel mai bun rating de pe hostelworld sau hostelclub), sa merg musai cu trenul sau cu autocarul si sigur nu voi fi singur. Si nici n-am fost vreo secunda singur. In tren, pana la Belgrad am stat la taclale cu 3 nemti ce tocmai parasisera Bucurestiul, la Sarajevo, dupa ce m-am cazat, o colega de camera brazilianca ce statea de cateva zile acolo, ne-a invitat pe noii veniti sa mergem la o bere intrucat era ultima seara a ei acolo, prin urmare ne-am intors in camera pe la 4 dimineata (centrul Sarajevo-ului e cam ca centrul vechi de la noi, doar ca e mai ieftin si mai civilizat), pe autocarul de Dubrovnik am stat la taclale cu o fata din Bosnia ce lucra in Croatia si care isi dorea si ea sa vada lumea; cum lucra la o librarie, i-am recomandat calduros Lonely Planet. Mai apoi m-am intersectat cu 2 nemtoaice ce mergeau si ele spre sud; aveam sa le revad in ziua urmatoare in alta tara.
La hostelul din Budva, Muntenegru, amplasat fix in zona istorica (cu case de piatra si alei inguste), m-am nimerit la fel, in mijlocul unei petreceri, idem, o fata venita pentru 2 zile petrecea ultima seara, dupa ce isi prelungise sederea 2 saptamani; asadar, dupa 22:30 (cand s-a dat stingerea la hostel), am plecat pe la terase si iar am ajuns inapoi la ore mici.
De asemenea, prin autocare, jumatate din pasageri erau de prin Germania, Australia, SUA, Anglia, Japonia, etc, si, dupa vreun control vamal, cand se returnau pasapoartele, soferul nu prea stia sa pronunte numele pasagerilor, asa ca mai auzeai „Nakamura, Nakamura…Ninjaaa!””James, James, James Bond” sau „Mooian, Moooian!!!!” (eu normal ca eram pe burta de ras de se uitau ceilalti la mine).
Nu zic nu, am fost si pe rute nu prea turistice unde nu aveam decat localnici prin jur dar, daca stii engleza si ai noroc ca si localnicii sa o stie, te poti intretine si cu ei si poti afla ponturi bune.
La hostel la Belgrad, cand receptionerul mi-a vazut pasaportul romanesc, nu a putut abtine sa nu ma intrebe de ce nu vin romani prin hosteluri, intrucat el nu isi mai aminteste cand a vazut ultima oara unul. Vorbim aici de un hostel cu cazare la 10-15 euro pe noapte intr-un oras aflat la 160 de km de Timisoara, unde poti ajunge cu trenul cu 62 de lei dus-intors.
Cand am ajuns in ultimul tren, cap de linie Bucuresti, am dat peste romani. Cu aceasta ocazie, am auzit din nou „cum sa pleci singur, esti nebun?””n-ai gasit si tu pe cineva sa mearga cu tine?”, intrebari pe care nu mi le-a pus NIMENI in afara tarii si, care m-au convins ca, doar in Romania este aceasta prejudecata. In afara este ceva foarte normal sa calatoresti cu rucsacul in spate, sa calatoresti singur daca ai chef, sa ai salariu de mii de euro dar sa dormi la hostel de 10 euro, etc, lucruri ce nu sunt inca privite bine in Romania.
Daca o anumita cazare nu era din cale-afara de buna, daca era situata intr-o zona mai urata, daca nu functiona climatizarea in autocar, daca nu nimeream chiar in cele mai frumoase locuri, stiam ca, totusi, nu ma bate nimeni la cap pentru alegerea facuta.
Foarte faina experienta, multumesc ca ai impartasit-o 🙂
”Daca o anumita cazare nu era din cale-afara de buna, daca era situata intr-o zona mai urata, daca nu functiona climatizarea in autocar, daca nu nimeream chiar in cele mai frumoase locuri, stiam ca, totusi, nu ma bate nimeni la cap pentru alegerea facuta.”
Excelenta remarca ! Asa e !! :-))
am fost in vara singur cu trenul pana la Beijing si a fost super! de acasa am plecat singur fiindca peste tot am intalnit oameni faini. de la gazda mea primitoare din periferia chisinaului, hostelul obscur din moscova, pana la turistii ce i-am intalnit in zona irkutsk-baikal iar mai apoi prin mongolia…
inainte sa plec chiar am cautat tovarasi de drum dar fiindca nimeni nu voia sa ma insoteasca spre estul salbatic (familia si toti prietenii mei vor spre vest…), am hoptarat sa plec singur. si nu regret!!!
cu toate scuzele de rigoare pentru maria, si nu numai, pentru intirzierea de a mai apare pe aici, toata lumea e bine sa stie ca atunci cind ai o virsta incep sa se clatine unele lucruri, si natunci trebue sa ei masuri de orientare corecta.am citit tot si ma bucura ca pe aici se misca traba destul de bine, cred ca pe 29 ianuarie 2016, plec din malaga in recife, si de aici am 1800 de km, pana in guayana franceza, unde voi face cu aproximare drumul lui papillon, nu uitati guayana franceza e teritoriu european si nu e nevoie de viza nici in brazilia.la noi e o vorba: daca sint lemne iese fum. se listeaza cineva?¿?¿?¿. aviz celor ce se pling ca nu au bani. nici eu nu am, dar creierul meu nu gindeste la aceasta, totul e sa vrei ca poti calatorii si fara bani daca vrei, sau esti de cearceafuri si icre negre. daca cineva se listeaza sa aibe pasaport si atunci schimb procedura si plecam fara bani. multumesc si drumuri bune tuturor, vint din pupa navegetorilor. ne auzim din brazilia.
Hello,
Sunt Marius ma gandesc sa merg pe undeva, asa ceva spontan, am concediu din 14 aug pana in 28, am 32 de anii deci daca esti spontan sau spontana ca mine putem ajunge departe chiar si Croatia sau Grecia.