Cu ceva ani in urma am vazut un documentar marca National Geographic despre plantatiile de ceai din nordul Indiei, despre cat de dificil e sa calatoresti pana acolo, dar, mai ales, despre rasaritul soarelui din Darjeeling. Asa am inceput sa visez la un loc feeric, in creierii muntilor, unde viata are un alt ritm si timpul pare a se fi oprit in loc. India – altfel.
Caile Ferate Indiene – Ghid de intrebuintare
In seara primei zile din 2011 asteptam autobuzul spre New Delhi in una din suburbiile Jaipurului. De acolo urma sa ne imbarcam in Mahananda Express, unul din trenurile care fac legatura dintre Delhi si Bengalul de Vest. Calatoria dureaza, in mod oficial, 32 de ore, insa, din cauza numeroaselor greve care blocheza principalele rute feroviare, te poti astepta sa ajungi la destinatie cu o zi jumatate intarziere. Biletul trebuie rezervat cu cel putin doua saptamani in avans, cea mai simpla optiune fiind cea online: www.indianrail.gov.in. In India, daca te decizi sa calatoresti cu trenul, poti opta pentru: clasa superioara – aer conditionat 1/2/3 sau clasa inferioara – fara aer conditionat. Preturile difera extrem de mult de la o clasa la alta (de la 3.000 de rupii/50 de euro cel mai scump loc la 650 de rupii/10 euro cel mai ieftin), insa diferentele sunt minore, exceptand non-AC, care e folosit cu precadere de localnici si care poate fi destul de inghesuit si de incomod. Pentru o calatorie mai lunga as sugera clasa 2 AC, care ofera paturi, asternuturi curate si o temperatura acceptabila. Pentru a evita insa sa afli in ultimul moment ca trenul a fost anulat (nicio notificare nu e trimisa in avans), e recomandat sa faci o vizita, in persoana, la casa de bilete, pentru confirmare, cu cateva zile inainte de plecare.
Oferta mult prea buna la New Jalpaiguri
Trenul se opreste in New Jalpaiguri, de unde mai sunt de strabatut inca 70 km pana in Darjeeling, fie cu jeepul, fie cu autocarul. O masina privata poate fi rezervata la una din zecile de agentii turistice de pe langa gara, insa pretul poate urca pana la la 2.000 de rupii(cca 30 de euro). Noi am ales varianta jeepului, pentru care am platit 150 de rupii fiecare (3 euro).
Tot in New Jalpaiguri ne-a acostat un domn de la o agentie de turism, unde am rasfoit cateva brosuri si am ales un hotel. Domnul agent s-a dat peste cap, explicandu-ne cat de central e situat, cum vom avea apa calda non-stop, calorifere si sofer personal, toate pentru numai 1.300 de rupii/zi (20 de euro). Si asta datorita discountului facut la rezervarile in afara sezonului (martie-mai si septembrie-noiembrie). Ne-am entuziasmat timpuriu si am cazut de acord sa platim avansul, iar restul la receptia hotelului. Ajunsi la fata locului, ce am gasit: apa calda disponibila o ora pe zi, caloriferul – echivalentul unui radiator minuscul, iar soferul personal, de fapt, ne ducea in noua puncte clar stabilite de agentie si nu mai tarziu de ora 17 in fiecare zi. Am incercat sa negociem, sa schimbam macar camera, toate in zadar. Proprietarul hotelului era de neclintit. La o altitudine de 2.200 m, in regiunea muntilor Himalaya, pe timp de iarna, te poti astepta la temperaturi sub 5 grade mai ales pe timp de noapte.
Una peste alta, am inghitit in sec si ne-am decis ca nimic nu ne poate ruina vacanta de inceput de an.
Darjeeling – orasul budist din India, o tara hindusa
In prima zi am explorat orasul pe jos. Era prima data cand ieseam din Rajasthan, iar diferentele erau uimitoare. De la clima, la arhitectura, limba, religie pana la infatisarea localnicilor, totul era complet nou pentru mine. Vantul adia placut pe timpul zilei, cladirile pareau sa stea cocotate unele peste altele, localnicii comunica in nepaleza, majoritatea sunt budisti, pe niciunde nu apareau cyclo-ricshaws, strazile erau inguste si abrupte si aproape de oriunde puteai vedea varfurile muntilor Himalaya. In apropierea centrului orasului – piata Chowrasta, se afla Observatory Hill, unde cativa comercianti si-au amplasat eficient binoclurile, iar fiecare trecator mai putin aventuros poate sa se bucure de privelisti monumentale ale piscurilor Himalayei.
Plantatiile de ceai, faimoase in toata lumea, nu sunt numai principala resursa economica a statului, ci si refugii pentru tinerii revoltati ai Darjeelingului. Ii gasesti printre dealurile parfumate ascultand rock, planuind miscari politice, visand la o viata mai buna. I-am gasit pe doi dintre ei dispusi sa ne dea cateva indicatii despre ce se poate si ce nu se poate face in oras si care, din vorba in vorba, ne-au dezvaluit cateva din dramele lor. Cum refugiatii tibetani au confruntari violente cu cei nepalezi, cum populatia hindusa se impotriveste nou-venitilor, cum se incearca obtinerea independentei fata de Bengalul de Vest si constituirea unui stat nou, independent – Gorkhaland, cum apropierea Chinei e inca vazuta ca o amenintare… M-a impresionat pasiunea cu care vorbeau despre comunitatea lor, despre valorile si limitele pe care le au, despre conditia unor tineri care poate nu vor avea o sansa de a-si depasi conditia.
Chiar daca inca nu le-a fost acordata independenta, cei care se autointituleaza gorkhas si-au cladit propriile destine. Incercand sa intru in vorba cu ei, am aflat cum transportul catre si dinspre Darjeeling este, de fapt, monopolizat de o singura companie de masini private apartinand nepalezilor (gorkhas), cum e imposibil sa parasesti orasul pe timpul noptii (ultima masina pleca din centrul orasului la ora 18) si cat de agresivi pot deveni daca nu te conformezi regulilor nescrise.
Asa ca nu am mai pretins nimic din ceea ce ne promisese agentul de turism si coloratele brosuri si am acceptat ceea ce ni se oferea. Nu am vrut sa ne riscam siguranta personala de dragul unor comoditati banale. In fond venisem acolo pentru o experienta complet diferita ce ceea ce traisem 25 de ani in Europa.
Obiective turistice in Darjeeling
Dis-de-dimineata, in jurul orei 4, soferul ne-a preluat din fata hotelului pentru primul obiectiv din lista: Tiger Hill – cel mai inalt punct din Darjeeling (2.600 m) si obiectiv UNESCO. Se spune ca doar aici te poti bucura de rasaritul de soare perfect. Si nu degeaba. La 11 km departare de Darjeeling am gasit o mare de turisti infrigurati, cu sute de blituri palpaind, pregatiti pentru o minune. Pe masura ce lumina invada orizontul, varfurile gemene ale muntilor Kangchenjunga se ridicau marete in fata noastra. Un spectacol maiestuos de lumini roz, portocalii, rosu-aprins nu ne lasa macar sa clipim. Rasaritul soarelui a fost intampinat de urale zgomotoase. Ca si cum ar fi fost prima zi a Creatiei. Am simtit ca ne-am nascut a doua oara.
Urmatoarele patru zile le-am petrecut vizitand manastirile budiste, Centrul Refugiatilor Tibetani, care e sustinut aproape integral prin vanzarea de produse hand made confectionate chiar acolo de refugiati, si gradina japoneza – Rock Garden. In ultima zi ne-am amuzat de o scurta calatorie cu „trenul-jucarie”, care are o viteza de aproximativ 5km/h si care in acea perioada a anului se oprea in statia Ghoom.
Unul din locurile mele preferate din Darjeeling (Tiger Hill obtinand nota maxima) a fost, cu siguranta, un restaurant tibetan. Nu avea mai mult de sase mese, meniul era fixat sub o sticla pe fiecare dintre ele, ti se dadea un carnetel pe care scriai citet ce-ti doresti sa mananci si care era mai mereu plin de turisti. Am mers acolo de trei ori pe zi, toate cele cinci zile de vacanta. O familie tibetana se ocupa de toate: barbatul exercita functia de casier, femeia, pe cea de bucatar-sef, cele doua fiice serveau mesele, iar fiul cel mic, probabil, era responsabil cu CTC-ul, gasindu-l, de cele mai multe ori, intr-un colt, infulecand delicatesele casei.
Mi-am promis ca voi reveni aici. Poate pentru o perioada mai indelungata, cand voi fi pregatita sa traiesc simplu, departe de prejudecati, spaime si anxietati. Darjeeling inseamna pentru mine liniste, soare si o civilizatie care are o viata proprie, mai departe de orice constrangere.
Asteptand ora de deschidere la o manastire budista
Budha meditand
Templu tibetan budist
Curtea interioara din Dhirdham Temple – Darjeeling
Dalai Lama si ofrandele
Intrarea in oras
Viata de zi cu zi
Ceai ad-hoc
Prelucrarea lanii
Refugiati tibetani
Manastirea Samten Choling
Imbunatateste-ti kharma !
Darjeeling
Spre Rock Garden
Ceaiul de dupa-amiaza din Rock Garden
RocK Garden – gradina japoneza
Rasaritul de la Capatul Lumii
Turisti indieni in cautarea rasaritului perfect
Everest
Dimineata devreme la Batasia Loop
Exista inca speranta
Superlativ gastronomic – restaurant tibetan
Mic dejun tibetan
Momos si noodles
Downtown – Darjeeling
Prin cartierele din Darjeeling
Happy Valley – valea ceaiului
Ceai de Darjeeling
In gara Darjeeling
Ultima oprire…
un loc spectaculos !!!
Sper ca ai retinut numele hotelului si al agentiei care te-a inselat, nu le-ar strica putina publicitate negativa pe tripadvisor, de ce sa mai pacaleasca si pe altii.Cred ca cei care calatoresc trebuie sa se protejeze in fata celor care jupoaie turistii.Te vor respecta mai mult daca ii critici pe un forum specializat, decit intre patru ochi.
Eu cel putin asa am facut, am scris ce am vazut, am facut poze in camera ,sa am dovezi.O afirmatie insotita de poze e greu de combatut.
Li, ai dreptate! Chiar imi propusesem sa o fac, dar…….Hotelul se numeste „Polynia”(12/1 Robertson Road Dist. Darjeeling). I-am amenintat si cu asta, dar degeaba. Cat despre agentie, chiar nu mai retin, era 7 dimineata si dupa o calatorie de doua zile si mai bine pe tren, nu ma interesa decat un pat si un dus fierbinte 🙂
Care au fost formalitatile pentru a obtine viza de India. Documente necesare, perioada de sedere si costul vizei
Iuticus, eu am avut viza business pe 4 luni. Care necesita mai multe documente:
– Formularul de pe site-ul ambasadei Indiei
– 1 foto color tip pasaport
– Rezervarea biletului de avion (daca plecati de altundeva decat Romania, de exemplu din Turcia, cum am plecat eu, aveti nevoie si de biletul Romania – tara de conexiune-India)
– Detalii cazare: o foaie cu antetul companiei si adresa unde veti locui
– Scrisoare de la Aiesec Romania engl+romana
– Contractul de angajare engleza
– Copie dupa ultima diploma de studiu
– Pasaport valabil
– Taxa de 280 ron
– Contract de voluntariat cu Aiesec Romania
Viza turistica se elibereaza in cateva zile, si din cate stiu eu ai nevoie de biletul de avion dus intors si o rezervare la hotel. cat despre taxa si alte documente ar fi indicat sa suni direct la ambasada.