India vazuta de Desiree. Nunta hindusa in Paniharwash. Episodul 3

Nunta India: mirele calare

La compania unde lucram in India mi-am facut imediat buni prieteni. Chiar daca existau diferente de cultura, iar limba era un impediment major in comunicarea cu multi dintre ei, m-am simtit ca in sanul unei familii. Astfel, inca din prima saptamana, am primit o invitatie la nunta unuia dintre angajati – Narendra Naruka.

Narender e un tanar de 21 de ani, timid, mai tot timpul extenuat (lucra 12 ore pe zi, sase zile pe saptamana pentru un salariu de 7.000 de rupii, echivalentul a 100 de euro), venit tocmai din satul Paniharwash pentru a-si urma cariera de casier in Jaipur. Vocabularul lui in engleza era destul de subred si, de cele mai multe ori, ne intelegem prin semne sau, mai nou, prin google translate, de care devenise dependent. Mi-a devenit atat de drag, ca nu am putut sa-i refuz invitatia. Stiam cat de important era pentru el sa faca ceva special cu ocazia marelui eveniment. Intre timp am aflat ca era o casatorie aranjata si ca de un an de zile era logodit, nu o vazuse pe fata niciodata, dar isi trimiteau mesaje telefonice constant. Nu era fericit, avea o iubita in Jaipur si, cu toate acestea, trebuia sa se conformeze normelor castei din care provenea.

Bagajul pe doua zile l-am facut cu 10 minute inainte de plecare: doua tricouri, baterii pentru aparatul foto si un sari pentru marele eveniment. Drumul urma sa dureze cam patru ore, cu o oprire in satul natal al unuia dintre colegi, dupa care mirele urma sa ne astepte la jumatatea drumului, de unde autobuzele nu mai circulau.

La ora la care ne-am intalnit cu Narender si alaiul sau de gala, jumatate din ritualurile prenuptiale fusesera indeplinite. Ne astepta mandru, intr-o Toyota alba decorata cu mici trandafiri de plastic, imbracat intr-un oaches costum european si cu muzica bubuind in boxe. Ne-a pupat cu foc pe toti, cameramanul si fotograful de serviciu si-au facut treaba tacticos, dupa care ne-am inghesuit toti 10 in caleasca nuptiala.

Catre seara am ajuns la casa mirelui. Eram singura femeie in mijlocul tuturor barbatilor din sat, veniti sa asiste la ceremonie. Dupa ce ni s-au servit niste fursecuri la lumina unei lampi improvizate, am fugit la casa miresei, sa ma pregatesc de celebrare. Unul dintre oamenii de incredere ai lui Narendra, care spicuia ceva cuvinte in engleza, m-a condus pana acolo.

Locul cu pricina era luminat de sute de beculete colorate. Femeile alergau in jos si-n sus printre sariuri, cadouri, mancare, copii si mirese. Spun mirese, pentru ca tocmai realizasem ca va fi o nunta dubla: Narendra si fratele sau se casatoreau cu doua surori in aceeasi zi. Cele doua fete, de 18 si 19 ani, erau ascunse in ultima camaruta a casei, departe de ochii vreunui curios. Baiatul care ma condusese pana acolo le-a explicat ca trebuie sa ma ajute sa port sariul si sa ma machieze. Daca as fi stiut ce ma asteapta!!! Indata ce insotitorul m-a lasat pe mana soacrelor, verisoarelor, bunicilor si nepoatelor, am intrat in colimator. Vorbeau repede si tare, unele chicoteau in spatele meu in timp ce cautam cu privirea, disperata, dupa vreo toaleta unde as putea sa-mi vad de ale mele. Am zis sa incerc. Restroom? Niciun raspuns. Toilet? Nimic. Lu? Nici vorba. WC? Nici gand.

Au trimis dupa cel care ma insotise, poate, poate le traduce cineva ce vreau sa spun. Vine omul nostru dupa jumatate de ora, transpirat, speriat, ii explic cum pot dorinta mea si zic, taci ca se rezolva. Le explica ce vreau si incep toate sa rada de numa-numa: “Acha!!!!!!fooooorest-fresh”. Eu, terminata de atata anticipare, ma gandesc ca or fi avand vreo coliba in afara curtii, pe langa padurea din fata. Ma ia de brat o fetita de nici 8 ani si iesim din curte. Ma tot asteptam sa fie imediat dupa colt, dar, dupa vreo 10 minute de mers in intuneric complet, imi dau seama ce e “forest fresh” –  nici mai mult, nici mai putin decat o alee langa o padure. Se opreste fata si mi spune: ”Go!” Tacere. M-am conformat.

Revenita in sanul comunitatii feminine a satului, ma pregateam sufleteste de ce avea sa urmeze: sari si machiaj. M-au dus in camera mireselor, care era plina pana la refuz de vreo 20 de femei si copii, m-au dezbracat rapid si au inceput sa-mi infasoare sariul de jur imprejur. Cinci metri de material capsat ici si colo cu agrafe. O ora, cel putin 20 de agrafe si zeci de fire de par smuls mai tarziu, si eram pregatita. Ceremonia era gata sa inceapa. Punctul de pornire era in centrul satului, de unde o caravana muzicala impreuna cu toti invitatii (in acest caz tot satul) si mirii parcurg un traseu “mistic” spre casa miresei. Practic, am inconjurat satul de trei ori, oprindu-ne in repetate randuri sa dansam. Cei doi miri, cu mine lungi, mergeau rigid pe cai impodobiti in panze lucitoare si aruncau bancnote de rupii catre petrecareti.

Puja (ceremonia religioasa) s-a desfasurat in sanscrita, iar la ea au participat doar membrii foarte apropiati ai familiilor si oaspetii speciali (yours truly). Cei doi erau asezati intr-un cort impodobit cu ghirlande de calendule, in partea dreapta aflandu-se preotul, iar in stanga, parintii fetei. Conform traditiei, mireasa purta un sari rosu, cu multiple straturi de voal peste fata, astfel incat misterul sa fie pastrat pana la finalul procesiunii.

Scurt si la obiect, pe la ora 2 noaptea petrecerea se terminase si toata lumea era in jurul bufetului. Mirii s-au retras in camera nuptiala, iar noi am ramas sa savuram cele mai picante feluri de mancare nord-indiana: Dal Makhani, Shahi Paneer, Veg Pulao sau Biryani.

Dupa ospat, fiecare a pornit spre casa. Pe mine m-au acomodat intr-o camera stramta si rece, impreuna cu o mamica si trei copilasi plangaciosi. Barbatii casei si-au facut datoria ancestrala de a-si pazi femeile, dormind pe podea in fata usii, alaturi de o mica turma de capre, care, evident, nu se puteau odihni in aer liber.

Nunta in religia hindusa are menirea de a alatura doua persoane perfect compatibile. Social, spiritual, astrologic. Lipseste insa libertatea de alegere. Individul e doar parte a comunitatii, o mica rotita intr-un mecanism vechi de mii de ani. India a evoluat doar la nivel superficial, asimiland obiceiuri vestice, dar pastrand constrangeri care nu-si mai au rostul in secolul nostru. M-am bucurat nespus la aflarea vestii ca am permisiunea sa particip la o asemenea desfasurare de evenimente sacre, dar am plecat cu o strangere de inima: sunt sau nu justificate casatoriile aranjate ?

Imagini India: gata de drum

In drum spre Paniharwash

 Imagini India: camion indian

Coloratele camioane indiene…

41. India rurala.JPG

India rurala

42. ghivol.JPG

43. pregatiri de nunta.JPG

Pregatiri de nunta

44. mancare simpla indiana.JPG

Pofta buna !

  45. pofta buna.JPG

46. cu doamnele.JPG

Cu doamnele

Imagini India: cum se face turbanul

E complicat sa-ti faci turbanul 🙂

 48. elevi indieni.JPG

Scoleri

49. masina de nunta.JPG

Masina ornata de nunta

50. mire indian.JPG

Mirele

Nunta India: ginerele

52. complimentary male.JPG

53. fetele.JPG

54. gata de nunta.JPG

Nunta India: Desiree Hallaseh in sari

Nunta India: mirele calare

57. mirele calare.JPG

Mirele calare

58. la nunta.JPG

Tot satul nunteste

59. bucuria nuntii.JPG

Si se veseleste

60. mirele calare.JPG

Ca iata apare mirele calare !

61. sa ornata.JPG

Pe o sa stralucitoare 🙂

62. nunta indiana.JPG

63. ceremonie nunta indiana.JPG

Ceremonia hindusa

       64. ceremonie nunta indiana.JPG

67. mirele si mireasa.JPG

Mirele si mireasa

Nunta in India: socrii

   69. semne auspicioase.JPG

70. nunta.JPG

71. nunta indiana.JPG

Invitate de onoare 🙂

Comentarii

  • Interesanta si placuta lectura , felicitari… si eu am calatorit prin India, iubesc aceasta tara si ma simt atras de ea…n-am vazut chipul miresei , eram curios, iti citesc toate aparitiile…MULT NOROC!

    Teodorescu 18 august 2011 13:07 Răspunde
    • Multumesc frumos! Nu mi-au permis sa fotografiez mireasa, nici inainte de ceremonie nici dupa…

      Desiree Halaseh 18 august 2011 15:45 Răspunde
  • De exceptie. Va rog doresc abonament.Multumesc

    doina 18 august 2011 19:53 Răspunde
    • Multumesc frumos!

      Desiree Halaseh 19 august 2011 10:03 Răspunde
  • Stimata doamna sau domnisoara, nu stiu cum sa va spun sa nu va ofensez.Cand publici un text trebuie sa suporti si sa fii criticat, nu doar sa ti se aduca omagii, sa ti se faca complimente.Critica te ajuta sa te corectezi.Imaginati-va ca un elev i-ar spune profesorului cu care da bacalaureatul: nu iti place lucrarea mea, nu mai citi.Cum ar fi?
    Sa fiu sincera, nu as fi rezistat sa fiu „acomodata” intr-un spatiu cu copii mici, capre si mamici.Ca sa nu vorbesc de povestea cu padurea…..

    Li 19 august 2011 5:41 Răspunde
    • In regula. Lectura placuta in continuare.

      Desiree Halaseh 19 august 2011 10:11 Răspunde
  • A fost o placere sa citesc acest serial! Felicitari autoarei pentru naratiunea bine inchegata, interesanta si edificatoare. Sper sa nu iei in seama criticile neavenite, cunoscuta fiind apetenta romanului pentru „cautatul nodului in papura”.

    Elle 19 august 2011 8:29 Răspunde
    • Sper sa citesti si urmatorul 🙂 Criticile sunt constructive. Incerc mereu sa evoluez.Pana la urma am doar de castigat, iar daca exista si persoane care apreciaza munca mea, inseamna ca am realizat ce mi-am propus. Anume sa creez imagini, sa starnesc un zambet, sa schitez o parte a lumii, poate necunoscuta unora.
      Multumesc pentru suport!

      Desiree Halaseh 19 august 2011 10:09 Răspunde
      • Foarte frumos!!!! Imi place la nebunie cum povestesti totul si, desi vb pe mess despre cum o duci acolo, de abia acum imi dau seama exact cam prin ce treci si ai trecut acolo. Foarte foarte frumos! Te pupik dulce!

        CAMELIA 30 august 2011 22:14 Răspunde
  • Sunt placut impresionat de talentul tau de reporter . Deopotriva iubesc chestiile vintage. Nu m-am gandit niciodata ca istoria tziganilor dela noi (care provin din nordul Indiei -asa cum ne spune istoria ) ar fi atat de interesanta .De aceea as fi bucuros sa aflu cat mai multe lucruri . Ai putea sa ne descrii cum arata o toaleta ( WC) in satul Paniharwash ?

    Flying Snail 14 septembrie 2011 20:22 Răspunde
  • Nu au toalete. Folosesc padurea din apropiere 🙂

    Desiree Halaseh 17 septembrie 2011 9:17 Răspunde
  • Incantata sa te cunosc,am si eu un site indian http://indiafan.sunphoto.ro/ poate ai vrea sa il vezi :***
    Si eu vreau sa merg in India definitiv,sa nu ma mai intorc niciodata in tara asta blestemata.
    Spune-mi te rog,ce parere ti-ai facut pana la urma despre India ?

    Ella 4 ianuarie 2013 12:47 Răspunde

Lasă un răspuns la Desiree Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii