Jurnal de Caraibe powered by British Airways – cu Captain Typhoon in jurul insulei St Lucia

In fine, prima zi de Caraibe… am adormit destul de repede si m-am trezit evident inainte de rasaritul soarelui… Dau perdeaua la o parte si raman cu gura cascata – cerul este senin! Wow!!! Speram eu ca Maria sa treaca, dar nu asa de repede… Ce sa mai dorm? Trebuia musai sa ma pregatesc sa prind primele raze de soare….

Ziua 3, data stelara 11 septembrie 2011: St. Lucia, Caraibe

Soarele iese destul de timid la inaintare… Nicio problema, sunt deja pe malul bazinelor… Sunt nu mai putin de opt bazine prin statiune, pentru copii, pentru adulti, cu bar, fara bar, pe toate gusturile… Iar pe la 5 si ceva dimineata, revigorant de pustii… doar niste baieti care aspira frunzele cazute pe fundul bazinelor…

M-am plimbat prin toata statiunea si m-am delectat facand poze florior aflate din abundenta peste tot… revad cu placere mai vechea mea cunostinta din Cancun, o floare galbena numita atat de suav “copa de oro” (ma rog, asa ii zic mexicanii, aici, in St Lucia anglofona si putin francofona, s-o numi altfel).

Micul dejun indestulator, dar, sincer, m-as fi asteptat la mai multe sucuri naturala… Oricum, fiind multi americani, nu puteau sa lipseasca faimoasele pancakes sau budinci… Ma rog, fiecare cu gustul lui… slava Domnului ca nu au toate prajiturile gust exploziv de scortisoara ca in State…

Ce facem azi ? Pai, fetele au discutat ieri cu un nene de pe plaja, Captain Typhoon… Se pare ca e laudat pana si de carcotasul Tripadvisor, deci ar putea sa fie o optiune interesanta de vizitare a insulei… In fine, este sunat, raspunde prompt la invitatie si soseste in tromba cu barca… E drept, nu chiar la ora anuntata, dar ce sa mai… suntem in Caraibe unde orele sunt aproximative, iar stresul orelor fixe a fost demult expulzat in afara granitelor. Asa ca am timp si de un bazin mic (unul din cele opt) si sa descopar ca Hagi e cunoscut pana si in St Lucia… Dar, de data asta, Hagi nu a mai vandut niciun lantuc de gat, taind-o, destul de scurt, comerciantului.

In cele din urma, ajunge si Captain Typhoon, asa ca nu pierdem nicio clipa… Dupa o plecare lina, trecem pe langa un colt de stanca preferat, se pare, de pasarile producatoare de guano si apoi pornim mai vijelios… Una din problemele insulei este umiditatea… Din momentul in care am coborat din avion, hainele mi s-au lipit instantaneu de corp si acolo au ramas pana reuseam sa le dau jos inainte de dus… dusurile lungi si dese, cheia marilor succese, evident, impreuna cu aerul conditionat care transforma camera de hotel intr-o oaza… Dar sa nu divaghez… al doilea moment magic prin care am driblat umiditatea a fost cand Captain Typhoon a accelerat cele doua motoare ale barcii… toti ne-am uscat instaneu, iar fetele si-au pus mainile in cap… nu de groaza, ci ca sa-si pastreze palariile cu boruri largi proaspat achizitionate!

Primul stop la Rodney Bay… Intamplator, aici am dat peste doua perle… una este celebrul vas Black Pearl al lui Jack Sparrow din primul “Piratii din Caraibe” care a fost filmat partial prin St Lucia… Prima surpriza… nu este deloc la fel de mare si de impresionant ca si in film (baietii de la efecte speciale si-au facut cu prisosinta datoria!), dar are steagul piratilor arborat la loc de cinste… in schimb, Perla Alba de langa vasul piratilor, un iaht de lux si ultramodern, nu are niciun steag… “Russian mafia” ne informeaza Captain Typhoon… Fac “island hopping” si uneori mai trag si in Rodney Bay… Oare cu cine ar fi intalnirea mai placuta… cu piratii din Caraibe sau cu mafiotii din Moscova?

Dupa ce ne aprovizionam cu niste cash de prin ATM (e prima oara cand ma duc cu salupa la ATM :), plecam din nou la drum… Trecem in revista un deal intreg plin de apartamente de lux, aparent la time sharing, si pornim la drum sanatos… adica in viteza, cu vantul prin par si fara sa mai simtim nici umiditatea de 80%, nici temperatura de 80 de grade… Fahrenheit, nu va speriati!

Pot sa spun ca St Lucia este o insula superba… Desi nu are cine stie ce nisip alb cum au Maldivele, de exemplu, in schimb, cadrul natural aici face toti banii… pare ca o insula de smarald, rasarind brusc (si vulcanic, de altfel) din apele marii… a carei culoare se metamorfozeaza… de la cerneala inchisa la verde intens. Iar pe fundal, dealurile pline de un verde proaspat si optimist…

Din cand in cand, verdele junglei tropicale este intrerupt de orase si sate multicolore, tocmai bune sa straluceasca in soarele neasteptat de generos al sezonului ploios… Urmatorul popas – Marigot Bay… Aici traieste lumea buna, asa ca vile care mai de care se profileaza semete pe varfurile dealurilor, uitandu-se spre iacturile care se odihnesc in “Marigot Bay Marina”…. Aici se afla cei mai neasteptati vecini – Mick Jagger, poate cel mai faimos rezident din St Lucia, sta la vreo doua case distanta de boxerul George Foreman… stau si ma uit la casa si ma intreb daca chiar renteaza sa-ti iei atatia pumni in fata pentru vila din varful dealului… Ei bine, se pare ca pentru unii renteaza. Oricum, golful a devenit faimos datorita faptului ca aici s-a filmat musicalul “Doctor Doolittle” – nu e vorba de seria recenta, ci de un film din 1967 care a transformat Marigot Bay intr-o destinatie preferata a jet-setului mai sus mentionat… Si, sincer, e chiar un loc spectaculos, este un exemplu coplesitor de arhitectura a Naturii.

Ei bine, Captain Typhoon “saved the best for last”… dupa un colt de stanca, apar, in mod dramatic, cele doua varfuri emblematice din St Lucia, numite “Les Pitons” – “Petit Piton” parca duelandu-se cu “Gros Piton”, fratele de aproape 1.000 de metri inaltime, ambii pitoni iesind spectaculos direct din apa….

Si aici, intre cei doi pitoni, pe singura plaja alba de pe insula (nisipul e importat de altundeva), am poposit vreo ora si ceva pentru ceva baie si mai ales snorkelling prin micuta rezervatie naturala… Captain Typhoon ne-a facut sa ne sparie gandul, spunandu-ne de prezenta unor caracatite si broaste testoase, dar nu am gasit decat niste pesti mici, multicolori si un peste-cu-spada ceva mai lung… Dar si asa, la picioarele pitonilor, a fost o baie pe cinste…

Returul a fost pe fuga, amenintati de niste nori… niste baieti de la White Beach ne-au amenintat ca vine o “tropical depression” (asta e ceva sub „furtuna tropicala” ca intensitate, dar si asa nu vrei s-o simti in timp ce esti pe o barcuta, asa ca am tulit-o spre hotel…. E drept, imediat cum am ajuns la White Beach, a inceput sa ploua cu soare, dar pentru putin timp… un nor s-a infipt in varful lui Petit Piton, de ziceai ca e un vulcan in eruptie, dar acum parea sa se ingroase gluma… Din fericire, nu s-a ingrosat, e drept, am luat cativa picuri de ploaie pe drum, dar norii s-au abtinut sa ne alerge pe coasta de vest a St Lucia, au ramas sa se descarce in interiorul insulei, oferindu-ne cateva curcubeie, e drept, cam palide…

Apusul de soare nu a fost deloc palid, dimpotriva… soarele si combinatia de nori de toate felurile au creat o combinatie superba, as putea zice… lumini rosii, violete, nori albi, cer albastru, de fapt, in cateva nuante de albastru, negru…. Un nou spectacol natural marca Caraibe… Sa speram ca si maine vom avea acelasi soare si cer senin…. Mai ales ca Maria a ajuns dincolo de Puerto Rico, iar “depresiunea tropicala” cu care am fost amenintati pare sa fie mai degraba o sperietoare….

Hotelul dis-de-dimineata… Nu a rasarit soarele, dar e senin 🙂

In piscina hotelului

Captain Typhoon vine cu barca lui

Am plecat !

Perla Neagra din „Piratii din Caraibe”

Steagul expus la vedere

Perla Alba – mai ruseasca

La drum, pe langa St. Lucia

Proiecte imobiliare pe insula

Casa lui Mick Jagger

Marigot Bay

Yaht-uri in Marigot Bay

Sat traditional din St. Lucia

Aici s-a filmat „Burlacul”, versiunea US

La tribord – cei doi Pitoni

Plaja alba din St. Lucia

Pesti multi-c0lori la apel !

Rum punch, please !

In viteza, plecarea de la Pitoni

Captain Typhoon care ne-a dus la hotel taman…

… sa prindem un apus de soare a la Caraibe 🙂