Jurnal de Caraibe powered by British Airways – experienta British First Class!

Am cam 900.000 km de zbor si peste 650 de zboruri la activ… Am zburat cu companii aeriene de foarte buna calitate, dar si cu unele care aveau avioane care plecau dupa cateva ciocane bine plasate, am zburat high cost si low cost, la business class (inclusiv pe intercontinentale), dar si in ultimul rand langa WC (inclusiv pe intercontinental)… O singura experienta pe care mi-o doream de mult imi lipsea – sa zbor First Class… Ce este First Class ? Este supremul in confortul oferit de companiile aeriene. Se ofera doar pe zboruri intercontinentale si este superioara inclusiv clasei business. Evident ca si pretul este in consecinta – daca businessul costa cam de 3-4 ori mai mult decat economy (evident, variaza), Firstul costa cam de 2-3 ori mai mult decat Businessul… Se sparie gandul!

Ziua 6, data stelara 14 septembrie 2011

Ei bine, ziua care mi-a adus prima experienta de zbor cu elicopterul a fost completata stralucit de primul zbor la First Class. Cum am ajuns la First Class? Simplu, cu ajutorul lui Emil Delibashev, care a facut o magie la check-in si a reusit sa ne upgradeze la First Class, de la Business. E drept, Businessul era plin cu componentii echipei de cricket a West Indies (care veneau din Trinidad Tobago), iar prin First mai erau locuri. Si cum-necum, am ajuns la First Class! Wow! Si multumiri.

In lipsa vreunor magazine cine stie ce prin micul aeroport din St. Lucia, m-am multumit cu plimbatul pe internet in business lounge-ul aeroportului si, aproape pe nesimtite, a trecut timpul si am fost chemati la poarta de imbarcare.

Ne-am urcat pe scarile din fata si in fine am ajuns la locurile noastre. Hai sa vad cat de smecher e Firstul asta fata de Businessul cu care zburasem cu cateva zile in urma… In primul rand, cabina este mult mai aerisita – nu sunt mai mult de 12 locuri, iar pe acelasi rand nu sunt decat patru locuri. Scaunul se poate transforma la cerere in pat-pat, iar patul este evident mai lat (la dimensiunile mele, e un lucru extrem de bun) si mai lung. Cum am intrat, stewardesa ne-a oferit o sampanie Laurent Perrier…

Dupa decolare, stewardesa a desfacut masa din manerul patului si apoi a asezat pe ea o fata de masa de un alb impecabil, precum si tacamuri fine… Restaurant de lux la 10.000 de metri. Evident ca am primit meniul de vinuri, dar m-am uitat ca matza-n calendar… Oricum, ma bazez pe faptul ca  criticul de vinuri de la Financial Times este sefa comitetului de selectie a vinurilor, asa ca am mare incredere… Si m-am bazat si pe recomandarea stewardesei ce ar merge mai bine la fructele de mare din aperitiv, dar si la “main dish” – piept de pui… Si, evident, ca s-au potrivit doua tipuri de vinuri diferite :).

Despre partea de entertainment? Aici am avut un mic ghinion. In acest moment, British Airways baga nu stiu cate milioane intr-un nou sistem multimedia cu jde filme, jocuri, documentare, ce vrei si ce nu vrei… Din pacate, Boeingul 777 cu care zburam nu a ajuns inca pe mana celor care instaleaza noile gadgeturi, asa ca nu aveam decat un ecran cu mai multe canale pe care rulau diverse filme. La vremea lui, inteleg ca British Airways a fost prima companie care a introdus un sistem de entertainment personalizat pentru clientii de la First si Business… Dar, nicio problema – daca sistemul nu este actualizat inca, am primit un iPad incarcat cu filme, jocuri etc… Si cum eu nu prea le am cu gadgeturile, ei bine, am mai avut parte de o premiera – era intaia oara cand ma “jucam” cu un iPad J. Dar, oricum, era noapte, aveam chef sa dorm, a doua zi aveam o zi plina la Londra si era cazul sa fiu odihnit… Insa, in timp ce mancam, am aruncat o privire pe un film – intamplator, in oferta de filme se afla si “Pirates of the Carraibean 1”, filmat in St. Lucia, asa ca am revazut diverse locuri deja dragi, pe care tocmai le vazusem din elicopter cu cateva ore in urma…

Somnul? Simplu… e prima oara cand am avut parte de saltea in avion. Si pijama :). Am primit o pijama pe care se afla logoul British si un mic text – “First”… Si cu un pat de 2 metri, si intr-un zbor fara turbulente, cum sa nu dorm fara probleme (mai ales ca eu dorm destul de zdravan si pe scaunul din Economy :).

Ziua 7, data stelara 15 septembrie 2011

O mana ma mangaie pe cap… E stewardesa… sunt curios daca sistemul de sculare a fost testat de celebrii cercetatori britanici care zilnic mai vin cu cate o descoperire epocala. Mai e vreo ora si un pic si aterizam la Londra… Asa ca trebuie sa ma pun in miscare… spalat pe dinti (am primit periuta si pasta, ca ale mele erau in bagajul de cala), toaleta in viteza, micul dejun (britanic, greu, cu carnatarie si bacon), ceva juice-uri, “tea or coffee, Sir ?”… si, in cele din urma, coasta sudica a Albionului… scaldata intr-un soare intens.

Aproape ca mi-a parut rau ca nu am mai zburat in momentul in care Boeingul punea rotile pe Gatwick. A urmat ritualul obisnuit – control pasapoarte, ridicat bagaje si cautat soferul cu shuttle-ul de Heathrow. Din pacate, din cauza ca trebuia sa fim la o ora fixa la birourile British Airways, am ratat masajul gratuit, dusul, spa-ul si calcarea pantalonilor, toate oferite gratuit de British celor care aterizeaza in Londra si zboara cu Business class sau First. Am incercat sa ne ducem la spa-ul din Heathrow, dar toate locurile erau “fully booked”.

Odata ajunsi in Heathrow, am incercat sa scapam de bagaje… In general, cand am ajuns prin alte aeroporturi, nu puteam sa fac check-in-ul decat cu 1,5-2 ore inainte de decolare si am intampinat probleme ca nu aveam unde sa-mi cazez bagajele. La Heathrow, desi cursa noastra era cam dupa 7-8 ore, n-a fost nicio problema, asa ca, scapati de bagaje, am taiat-o spre birourile British Airways.

Ca lucrator prin multinationale de tot soiul, am avut parte de vizite prin numeroase birouri de prin toata lumea… Asa ca nu ma asteptam la cine stie ce cand am ajuns la sediul BA de pe langa aeroportul Heathrow. Ei bine, si aici am avut o surpriza… birourile arata ca si cum ar fi o strada obisnuita, cu terase, magazine si copaci :). Chiar foarte tare!

Scopul vizitei de la birourile BA nu au fost sa ne pozam insa cu pomii de aici sau sa cumparam vreun ziar care anunta apocalipsa monedei euro intre poze cu fete topless, ci sa vizitam muzeul British Airways… Iar pentru niste pasionati (mai mult sau mai putin avizati) de aviatie, a fost un loc fascinant.

Istoria British Airways incepe imediat dupa Primul Razboi Mondial… Aviatia a luat un avant fantastic in timpul Primului Razboi Mondial, impulsionata, evident, de nevoia militara, asa ca, dupa razboi, gaseai destul de multi piloti fara obiectul muncii, dar si numeroase aparate de zbor de care statele nu mai aveau nevoie… Asa a aparut aviatia civila… iar primul zbor a fost desigur Londra-Paris!

Povestea are, desigur, multe suisuri si coborasuri… La inceput statul britanic nu a subventionat companiile aeriene, spre deosebire de statul francez sau belgian, asa ca micile companii de aviatie au fost la doi pasi sa dea faliment. Pana la urma, statul a intervenit si s-a apucat sa sprijine dezvoltarea companiilor aeriene… dar si-a luat partea leului, decizand sa nationalizeze companiile care operau in strainatate, astfel aparand Imperial Airways, una din primele companii aeriene transcontinentale.

Mi-au placut rau de tot ghidurile pentru pasageri si piloti – in lipsa oricarui radar sau turn de control, orientarea era 100% vizuala, asa ca ghidurile aratau care sunt principalele repere dupa care pilotul trebuia sa faca stanga si dreapta… Daca pentru zborurile in Europa era mai simplu – recunosteai orasul X dupa clopotnita, cum se ghidau pilotii cursei Cairo-Bagdad prin desert? Ei bine, existau si pe acolo puncte de reper, iar in unele zone chiar se trageau linii in desert de ghidaj… inutil sa spun ca nu se zbura noaptea.

Tari mi s-au parut si afisele publicitare – “ajungi la Paris cat timp iei pranzul si 9 ore pana la Budapesta”. Pana in 1939, Imperial Airways impanzise globul, acoperind intreg “Imperiul unde soarele nu apune niciodata”… Apar chiar si code-share-urile, parteneriatele cu companiile locale, unele cu nume familiare chiar si in ziua de astazi – Qantas, South African Airways, Air India.

Perioada postbelica ne aduce in “jet aviation”. Marile tari gen SUA, Anglia, Franta impulsioneaza nu numai companiile aeriene, ci si productia interna. Americanii merg pe mana Boeing, McDonell si Douglas, englezii folosesc, cam fara succes, Comet-urile, iar francezii produc Caravele-le… Producatorii europeni si americani vor fuziona insa in timp, ajungand la bipolaritatea de astazi Airbus vs Boeing… e drept, cu chinezii venind tare din urma, dar si cu brazilienii de la Embraer care au gasit niste nise.

Ma pozez cu macheta Concorde-ului, observ cum arata in interior un Boeing 747 – Jumbo Jet, British Airways fiind una dintre primele companii din lume care au achizitionat modelul iconic cu cocoasa… Astazi au fost mai conservatori, British Airways nu are inca in flotila nici un Airbus 380, dar vor primi cateva prin 2013… In ceea ce priveste modelele americane, se pare ca sunt mai vivace – Boeingul 787 Dreamliner se va alatura flotilei BA mult mai repede… Evident, ca am aruncat o soparla, cum se face ca ditamai compania BA, companie premium cu servicii de varf, sa nu aiba inca macar un singur A380… “The time did not come” veni raspunsul tipic englezesc. Inca nu e nevoie.

Mai aveam cateva ore de stat, afara era soare, dar nu prea mai aveam putere de o tura-fulger prin Londra, asa ca am decis sa ma intorc la Heathrow si sa ma infig in noul business lounge (am citit intr-o revista ca mobilierul din vechile business lounge-uri au fost donate aeroporturilor militare pentru ca soldatii britanici care pleaca in Afganistan sa aiba parte de o plecare “in style”).  Londra are o multitudine de aeroporturi – Heathrow, care este si cel mai vechi, hubul clasic al BA, Gatwick, Stansted, City si nou-venitul Luton, folosit mai mult de low-cost-uri precum Ryanair, Easyjet, Wizz sau Blue Air. Din pacate, spre deosebire de francezi care au facut din Charles de Gaulle un megaaeroport, londonezii nu au acelasi lux – Heathrow nu poate fi abandonat, dar nici extins. Nici Gatwick nu poate sa se extinda prea mult… De aceea, BA opereaza atat din Gatwick, cat si din Heathrow, dar in Heathrow si-au construit un terminal exclusiv – Terminalul 5 sau T5, numita cu mandrie “casa noastra, a BA”. Cu greu, aici o sa-si gaseasca loc, intr-un tarziu, Iberia (intre timp British Airways a achizitionat Iberia, dupa modelul Air France – KLM), dar pana acum Iberia trage in alt terminal, nu in T5.

Nu am bantuit prea mult prin T5 prin magazine, mai repede m-am relaxat in lounge, citind ziare si reviste (am gasit inclusiv National Geographic Traveller sau revista Lonely Planet), tratandu-ma cu diverse bauturi fine si mancand pranzul…

Zborul spre casa a fost la fel de placut si fara incidente… Desi credeam ca o sa dorm dus, nu a fost cazul, asa ca ne-am incins la vorba, nici nu ne-am dat seama cand am aterizat la Bucuresti… Avionul ajunsese mai repede, iar meciul Steaua-Schalke tocmai incepea…

Business lounge – aeroportul din St. Lucia

British Airways gata de plecare pe aeroportul din St. Lucia

Cabina de First Class

A Laurent Perrier, please 🙂

In pijamaua „First Class”

Cu Ipad-ul

Pofta buna !

Noapte buna

Si dupa cateva ore, buna dimineata !

Mic dejun

Aterizarea la Gatwick

Aeroportul Gatwick

Heathrow – T5

Check in

Sediul British Airways de langa Heathrow

Ciupind Concorde-ul de nas

Pe „strazile” din birourile BA

Muzeul British Airways

Inceputurile aviatiei civile britanice

Ghid – harta pentru pasagerii cursei Londra – Paris (cu reclama Perrier 🙂

Ghidul pilotilor pentru cursa Cairo – Bagdad

Harta cu reteaua Imperial Airways din 1939

Reclame pentru cursa de Paris

9 ore pana la Budapesta, pana la Paris fix cat timp iei pranzul

sau first class spre State

Cum arata in-flight service-ul acum multi ani

cu un Boeing 747

Ghidul de la British Airways Museum e un tip cu adevarat entuziast

Inapoi in aeroport – Heathrow T5

Business lounge

Ziare in business lounge

si diverse bauturi

Dar intr-un final tot trebuie sa plecam

Si cina de final pe cursa Londra – Bucuresti