Dimineata nu a inceput sub cele mai bune auspicii… Mai intai, dimineata cerul nu a fost la fel de senin ca in cele de dinainte, apoi, planurile initiale de a merge cu catamaranul in jurul insulei nu mai pot fi materializate si apoi a aparut un soare super-stralucitor de nu puteam sa stau prea mult in apa ca m-as fi ars pe toate partile corpului…. Asa ca imi trebuia o inspiratie de moment….
Ziua 5, data stelara 13 septembrie 2011
Prin zona unde seara vin niste trupe care canta raggae sau se organizeaza karaoke, la primele ore ale zilei apar niste fete simpatice care vand tururi… Asa ca m-am gandit sa arunc o intrebare… Si m-am asezat la masa cu fata de la Virgin Hollidays (compania lui Branson zboara in St. Lucia)… Imi trece in revista optiunile bine cunoscute – ATV (nu imi place), Segway (parca inventatorul si patronul cunoscutelor mijloace de transport a murit intr-un accident de Segway, asa ca nu, multumesc), tiroliana (hmmm, poate)… Ma uit la o tura cu elicopterul. Costa cam 110 euro timp de jumatate de ora. Nu suna rau, mai ales ca cerul este de un albastru cum nu am mai vazut inca. Tipa de la Virgin suna, dar nu se tine nicio cursa pentru ca trebuie patru clienti minimum si nu au decat unul, pe mine… Pana cand, la un moment dat, imi scoate un mic pliant care zice „from sugar to rum”… Hm, un tur al romului. Acum trei saptamani am facut o tura prin distileria istorica a lui Jameson, o sa devin alcoolic… dar ce poate fi mai specific Caraibelor decat romul…. let’s do it!
Turul porneste de la ora 13:00, asa ca pot, in sfarsit, sa savurez pranzul de la all-inclusive (datile precedente am fost plecat prin insula), asa ca bag si niste mamaliga (prezentata sub numele conspirativ de „polenta”), friptura, chestii d-astea.
La ora 13:00 punct sunt la receptie, si un tip se indreapta spre mine iesind de la receptie. „Esti pentru turul cu romul?” Da, eu sunt… Si ma urc la bord. Ei bine, soferul de astazi nu este orice sofer, ci un tip chiar interesant. Se prezinta abrupt, il cheama Norman, dar i se spune Stormy Norman. Dumnezeule, sa vezi ce o sa ne arunce asta in dreapta si-n stanga microbuzului pe serpentinele din St. Lucia… In spate, are insa o mica prezentare unde se descrie ca fiind „best island tour guide and safest driver”. Linistitor. De unde Stormy Norman? In anii ’80 a lucrat ca manager pentru KFC in St. Lucia. Patronul francizei era din Los Angeles si, cu ocazia deschiderii primului restaurant KFC de pe insula, a venit si logodnica actionarului, pe care Norman a luat-o de la aeroport. Si, pentru ca sofa extrem de incet pentru gusturile ei (amplificate si de ceva tarie de la bordul avionului), l-a poreclit „Stormy Norman”… Cand s-a intors la Los Angeles, i-a trimis un tricou imprimat cu numele de „Stormy Norman”. In 1988, Norman si-a parasit slujba de la KFC si a decis sa o porneasca pe cont propriu ca ghid si organizator de tururi pe insula… Trei ani mai tarziu, incepea „Desert Storm”, care il aducea in prim-plan pe generalul… Norman Schwatzkopf… Asa ca Norman din St. Lucia s-a gandit ca numele „Stormy Norman” nu e chiar rau…
Din una in alta, ajungem si mai saltam inca doua cupluri de americani din „Sandals”. „Sandals” este un lant american de hoteluri doar pentru cupluri – nu se accepta copiii si nici persoanele singure… Stormy Norman debuteaza cu o gluma: „pe insula sunt sase clinici – cinci normale si una pentru boli mintale… Tocmai am iesit din ultima”. Americanii rad cu gura pana la urechi. Aflu ca, din celelalte cinci, patru sunt de stat si o consultatie costa 8 dolari, iar la cea privata de 10 ori mai mult… Oricum, fiecare localitate are un mic dispensar si cel putin o scoala… Guvernul baga, zice el, multi bani in educatie si sanatate. Ei, bravo! Pe drum, mai povesteste cate ceva despre el… are 62 de ani (asta chiar e surprinzator, nu arata), are sapte copii si 11 nepoti (de fapt 10 nepoate si un nepot)… chiar scoate un dosarel cu poze de-ale lor, dar americanii nu par foarte interesati. Ma rog, stau la „Sandals”…
Dupa ce trecem prin satul Anse La Raye (Stormy Norman ne spune ca e unul din cele mai sarace de pe insula, cu o rata foarte mare a somajului si, prin urmare, si a natalitatii), ne oprim langa un rau… Aici, ar fi trebuit sa intram cu microbuzul prin rau ca sa ajungem la vechea fabrica de zahar (din trestie), dar cum azi-noapte a plouat sanatos (confirm, la un moment dat, ploua atat de violent, incat dupa zgomot mi se parea ca vine un tsunami), raul s-a umflat si microbuzul nu mai poate intra… Asa ca ne descaltam frumos si trecem raul desculti… Sa nu credeti ca a fost vreo aventura-tip Indiana Jones, apa era calda, cam tulbure, dar OK.
Dincolo de apa ne asteapta o ghida care ne va plimba printr-o mica gradina botanica – ne trece in revista tot soiul de fructe, flori si alte specii exotice – banan, arbore de cacao, cocotier, diverse flori din care cea mai originala este „Naughty boy” – uitati-va la poza de mai jos sa vedeti de ce este rau acest baiat… Si pana la urma intram intr-o cladire veche, recent partial restaurata, unde gasim un ditamai utilaj de pe la mijlocul anului 1800 care extragea sucul de trestie de zahar… Trestia de zahar a fost principala cultura din St. Lucia pana cand englezii au hotarat sa nu mai importe zahar de trestie in 1958, asa ca st. lucienii s-au reprofilat pe cultivarea de banane, iar altii, pe cultivarea de marijuana… culturile de banane le vezi din masina, pe celelalte, doar din elicopter :).
Dupa ce trecem in revista tot procedeul de extragerea a pretiosului suc (din pacate, traditia cultivarii trestiei de zahar s-a dus demult, asa ca, din nefericire, nu pot gusta din minunatul suc de trestie de zahar cu lime cu care m-am delectat mai demult in Cuba), avem parte de o prezentare a catorva fructe exotice, pentru, ca la final, sa ajungem la apogeul vizitei – degustarea a nu mai putin de 19 sortimente de rom, toate produse in St. Lucia!
Intre doua sorbituri, mai bagam si putina nuca de nocos, iar la sfarsit am ramas la fel de lamurit sau nelamurit ca la inceput… Marea majoritatea erau bune… Dar dupa ce am luat-o din nou de Zaharia Stancu prin raul umflat de ploi, am ajuns la o concluzie in magazinul de desfacere a distileriei din St. Lucia unde aproape toate romurile costau intre 5 si 7 USD sticla de 750 ml… Americanii mei au cumparat de era sa se indoaie masina lui Stormy Norman…
Si turul nu se putea incheia altfel decat in cel mai frumos golf din St. Lucia – Marigot Bay, adica acolo unde Captain Typhoon ne spusese ca are o casa Jagger… Ei bine, Stormy Norman a distrus cu cruzime aceasta legenda frumoasa, sustinand ca Jagger, probabil, nu a calcat niciodata in St. Lucia si, din cate stie, dar nu baga mana in foc, are o rezidenta in St. Vincent & Grenadines, insula-republica de la sud… Cum se poate ucide o poveste frumoasa….
Cu sau fara Jagger, Marigot Bay este insa superb… daca acum doua zile, cand am intrat dinspre Marea Caraibelor, era insorit, acum l-am prins in umbra, din cauza unor nori care se revarsau cu furie in largul marii… dar spectacolul norilor ar fi facut gelos pe orice artist plastic… asa ca, dupa ce am trecut cu feribotul spre Doolittle Bar, am petrecut cateva minute bune in admiratia boltei caraibene…
In timp ce ne intorceam, am aflat ca St. Lucia este una din acele putine tari de pe glob care recunosc Taiwanul si nu Republica Populara (se pare ca chinezii s-au oferit sa le construiasca un spital, dar care a ajuns cea mai mare cladire de pe insula si in plus nu voiau s-o inalte decat cu forta de munca importata din China, asa ca st. lucienii au trecut urgent cu arme si bagaje de partea Taiwanului care baga banu’, construieste spitalu’, dar cu forta de munca din insula…
Spre final, il intreb intr-o doara pe Stormy daca sunt multi st.lucieni plecati pe alte meleaguri… „Quite a few” – asta inseamna in engleza de St. Lucia ca destul de multi… „Ti-am zis ca am sapte copii. Unul e in Canada si restul in Statele Unite. Toti nepotii imi sunt acolo…. Si nu are cine sa-mi zica Grandpa” :(. Good bye, Grandpa Stormy, din pacate, nu esti singurul bunic fara nepoti de pe aceste insule ale Paradisului de unde multi pleaca spre ceea ce ei cred ca este Paradisul…
Una din piscinele de la Smugglers Cove
Ski jet-ul e gratis (dar trebuie sa rezervi)
Aqua Aerobics
Stormy Norman 🙂
Camp banane
Banane la copt
Anse la Raye
strada principala din Anse la Raye
Prin rau, spre fosta fabrica de zahar
Naughty boy
Lamai gigant
Interiorul fostei fabrici
Fructe exotice din St. Lucia
Degustare de rom
Sunt OK chiar si dupa 19 tipuri de rom 🙂
Magazinul de rom de la fabrica (in imagine – Stormy Norman)
Ferry in Marigot Bay
La doi pasi de Caraibe
Spectacolul cerului
Stormy Norman si masina lui
Hotel Smugglers Cove
Foarte frumos si articolul si locurile pe unde umbli. Imi permit sa fac o sugestie referitoare la site: sa postezi pozele intr-un format mai mare ca le putem vedea mai bine.
🙂 esti chiar (mai) fotogenic dupa toate tipurile de rom degustate…insa ceva imi spune ca maine va lipsi jurnalul de caraibe mai ales ca am vazut ca ti-ai luat si la pachet! 😛
Multumesc 🙂 Tocmai am revenit la Bucuresti… am mai bagat un post scris acum 2 zile despre hotel, dar luni si marti, mai sunt 2 episoade – despre intoarcerea acasa 🙂