Jurnal de Caraibe powered by British Airways – primul pas la Londra, apoi lungul drum transatlantic

Debarcare pe Heathrow - cursa British Airways Bucuresti - Londra

Acum cateva zile scriam pe Facebook ca plec in Caraibe, la invitatia British Airways… Va multumesc celor care mi-ati urat de bine, dar si celui care mi-a spus ca vine un uragan prin zona… dar sa nu anticipam :)… Ce este cert este ca am plecat intr-o excursie in Caraibe pentru cateva zile, iar in aceste zile voi incerca sa va tin la curent cu aceasta expeditie… si cu cat mai multe poze.

Ziua 1, data stelara 9 septembrie 2011: cursa British Airways Bucuresti – Londra

Aeroportul Henri Coanda… Afara soare si cald, un inceput de toamna splendid. Am mai zburat de cateva ori din noua extensie a aeroportului, deci nu ma astept la surprize… De fapt, cea mai mare surpriza am aflat-o in dimineata respectiva – si anume ca vom zbura la Business Class… deci va fi o experienta cu adevarat de 5 stele marca British Airways… Am zis wow… am mai zburat intercontinental la business class, dar si la economy, si va pot spune ca este cu adevarat o mare diferenta… Ma rog, si de pret, dar daca ai finantele necesare, atunci chiar merita.

Prima surpriza – aeroportul Otopeni are un nou business lounge… Trecem in viteza pe acolo. Sunt exact aceleasi lucruri pe care le gaseai prin business lounge-rile vechi de ani de zile, dar, de data asta, locul arata intr-un mare fel… Vedere spre pista si spre zona de parking foarte aerisit si stralucitor in soare. Absolut wow. Dupa ce, acum cateva zile, cand am fost pe National Arena, un nou loc in care poti sa spui “iata ca si in Romanica se poate”.

In lounge, surpriza… ne intalnim cu Leonard Miron. Da, tipul de la TVR, despre care, poate, nu foarte multi dintre voi stiti ca lucreaza ca insotitor de bord la British Airways de cativa ani, iar ce face la TVR e o activitate din timpul liber… Am zburat alaturi de el si a fost o placere sa afli cate ceva din secretele muncii de insotitor de bord… In primul rand, am aflat ca tot echipajul se reuneste intr-o sedinta cu o ora si jumatate inainte de decolare. In Londra, daca ai intarziat si 2 minute, esti exclus din echipaj pe ziua respectiva… de altfel, in permanenta exista insotitori de bord in stand bye in caz ca cineva nu vine la serviciu. Apoi, la fiecare plecare, exista un mic examen de securitate a zborului. Nu ai stiut raspunsul la o intrebare, esti out din nou… si se apeleaza la rezerve. Are loc apoi distributia pe posturi a echipajului de cabina (cei care servesc la business si first class trebuie sa faca un training special), dar sunt trecute in revista si VIP-urile de la bord din cursa respectiva – pot fi sportivi, artisti, politicieni…

Si ca veni vorba de VIP-uri, am aflat, cu surprindere, ca si regina Angliei calatoreste cu curse de linie, normal, la business class. Va sta intotdeauna in randul 1, iar in spatele ei cateva garzi, dar, in rest, sunt calatori obisnuiti… Asa ca, daca se intampla sa zburati cu British Airways la business class, fiti atenti sa nu stati alaturi de Charles, Kate sau vreun alt membru al familiei regale britanice. Am aflat, de asemenea, ca exista un training special de protocol regal referitor la modul in care trebuie sa fie tratata Regina… Prima oara, insotitorul se adreseaza cu “Maiestatea Voastra”, dar, ulterior, se foloseste apelativul “Doamna”… In timp ce Charles prefera sa i se spuna pe nume, si nu “Alteta Regala”.

Sa nu credeti ca doar familia regala este tratata regeste la Business Class de catre British Airways. Insotitorul de bord are un iPad unde are date complete despre fiecare pasager in parte – cum il cheama, daca a mai zburat cu British Airways, cand, unde, daca au fost probleme gen intarzieri, daca a facut vreo plangere vreodata… Asa ca nici nu te urci bine la bord cand te poti trezi cu “Mr X, bine ati revenit la bord. Ne cerem, inca o data scuze ca, data trecuta cand ati venit de la Hong Kong, ati avut intarziere, dar astazi, in mod cert, veti avea parte de o calatorie placuta”.

Obisnuit sa zbor la economy sau cu low-cost-uri, am venit destul de bine hranit, asa ca nu am putut manca prea mult din ce am primit – am avut de ales intre doua feluri de mancare… Oricum, zborul nici nu e foarte lung, vreo trei ore de la Bucuresti la Londra.

Dupa cum v-am spus, destinatia acestui “press trip” este insula-stat St. Lucia, din Caraibe. Dar conexiunile nu se potrivesc, asa ca a trebuit sa dormim o noapte in Londra. In plus, cursa de Bucuresti aterizeaza in Heathrow, in timp ce marea majoritatea a zborurilor pe destinatii de vacanta exotice (gen Caraibe, Florida sau Maldive) opereaza din aeroportul Gatwick. Cei care aleg sa zboare cu BA in Caraibe si trebuie sa doarma o noapte in Londra, in cazul zborurilor economy, BA le ofera transfer gratuit intre Heathrow si Gatwick si cazare la un pret special (am aflat, de la reprezentantii BA, ca e in jur de 40 de euro pe noapte), iar cei care zboara la business class primesc, evident, transferul gratuit, dar si noaptea de cazare gratuita intr-un hotel de langa aeroportul Gatwick.

In cazul nostru, am stat la Sofitel Gatwick… Da, stiu, pentru un tip, este periculos sa doarma intr-un Sofitel, ca exista riscul sa fie acuzat ca a violat o camerista (vezi cazul lui DSK), dar eu am scapat fara probleme de genul asta… In schimb, am aflat ca hotelul este detinut de un fost angajat BA, care la inceput a fost ajutat de companie sa construiasca un aeroport pentru echipaje langa Heathrow… apoi a mai construit un hotel mult mai mare langa Heathrow si acum are si Sofitelul de langa Gatwick. Hotelul – ce sa zic, ce te poti astepta de la business hotel de tipul Sofitel – camera faina, cu vederea spre atriumul interior, micul dejun imbelsugat, pacat ca n-am stat decat prea putin….

 Ziua 2, data stelara 10 septembrie 2011 Londra – St. Lucia, Caraibe

Dis-de-dimineata, dau drumul la televizor… Azi-noapte, demonstranti egipteni au luat cu asalt ambasada Israelului din Cairo, Romania a pierdut la rugby cu 24-34 contra Scotiei (cu vreo 10 minute inainte de final, conduceam!), dar si surprize-surprize meteo… Uraganul Katia, care a ravasit coasta estica a Americii, inclusiv New Yorkul cu cateva zile in urma, se indreapta acum spre… Marea Britanie. Noroc ca va lovi coastele britanice de abia spre seara, iar noi avem programata decolarea la ora 10:10… in schimb, in Santa Lucia, furtuna tropicala Maria se intensifica ajungand uragan de gradul … aterizarea noastra acolo e sub semnul de intrebarii… In plus, cand ajungem la aeroport, remarc ca zborul spre Antigua (o alta insula-stat din Caraibe, dar ceva mai la nord de St Lucia) este anulat din cauza Mariei… Maria, Maria, I like it loud! Sa vedem… am mai trait un taifun la Tokyo si am mai aterizat o data pe “coada” de taifun la Hong Kong… asa ca merita sa traiesc si un uragan caraibean…

Dar, pana la imbarcare, trecem prin facilitatile de check-in… Ni se prezinta check-in-ul viitorului… in care nu mai stai la cozi pentru check-in, ti-l faci singur. Ni se prezinta masinile care nu numai ca iti dau cartea de imbarcare (boarding passul), dar iti si tiparesc eticheta de bagaj, pe care ti-o lipesti singur de bagaj (aflu ca este singura masina de acest fel din lume, deja poti sa-ti faci self check-in fie pe net, fie la un automat din aeroport prin destule locuri din lume). Si, dupa ce iti generezi cartea de imbarcare, iti lipesti eticheta pe bagaj, nu ai decat sa-ti pui bagajul singur pe o banda si sa se duca spre… destinatie.

Urmeaza o pauza prin business lounge-ul lui BA din Gatwick (surprinzator, are cam aceleasi produse ca si la micul dejun din Sofitel !) si imbarcarea… Am mai zburat de cateva ori transcontinental la business class, asa ca e o placere sa ai scaunul tau care se poate transforma in pat in caz ca vrei sa tragi un pui de somn (sau un somn mai sanatos). Ai meniu din care sa alegi ce vrei, vinurile sunt alese de expertul in vinuri al Financial Times, asa ca totul este la superlativ… iar stewardul deja stie cum te cheama, ce preferinte ai si ce iti doreste sufletul….

Decolam fara incidente la timp… si, pentru ca aveam pile printre noi, aflu ca aeroportul St Lucia este inchis, dar vremea evolueaza, asa ca exista o sansa sa aterizam acolo… Dar, pana una, alta, avionul a plecat cu mult mai mult combustibil decat e necesar (oricum Boeingul 777 consuma cateva tone bune de kerosen pe ora) si cu trei capitani pentru a se putea inlocui in caz ca obosesc… Aeroportul de rezerva este Caracas, in Venezuela, sau eventual Barbados, in caz ca se deschide… Sa vedem ce ne rezerva Maria…

Ce este special la British este atentia deosebita acordata clientilor… Cum am spus, incearca sa isi cunoasca clientii cat se poate de mult. Si se incearca sa fie un pas inainte in a intelege cam ce vor acestia si ce experienta au avut cu British.

Ultimele ore in avion le-am petrecut in compania lui Jack Sparow si al sau “Piratii din Caraibe” (un film foarte potrivit pentru destinatia spre care ne indreptam). Din pacate, inainte de a survola Barbados, ne-am intalnit nu cu Jack, ci cu Maria, furtuna tropicala care ne-a ascuns oceanul… Asa ca n-am putut sa vedem insula St Lucia decat in momentul in care avionul s-a apropiat destul de mult de aeroport, unde in cele din urma am aterizat… Eram in Caraibe!

Dar, inainte de a pasi efectiv pe pamantul insulei St Lucia, am mai avut o surpriza placuta din partea celor de la British Airways – am fost invitati in cabina pilotilor! Am mai fost odata in cabina pilotilor intr-un zbor de placere al Buddha Air spre Everest, dar acum, m-am asezat pe scaunul copilotului din ditamai Boeingul 777 ! Si asta a fost super tare!

Odata ajunsi la sol, am trecut prin vama fara probleme (romanii nu au nevoie de viza pentru nicio insulita din Caraibe, din cate stiu, exceptand, probabil, Haiti si, in mod sigur, Cuba) si dupa vama am putut sa inregistrez oficial cea de a 83-a tara in care am pasit…. Welcome to St Lucia.

Drumul spre hotel a fost neobisnuit de lung… Insula nu e mare, cam vreo 45 km pe 25, dar este muntoasa si soseaua transluciana extrem de lunga (aeroportul e in sud, iar hotelul nostru e in nord)… Dupa mai bine de o ora, am ajuns in fata Smugglers Cove (ce nume fioros !), care, surpriza!, este o statiune all-inclusive! Asa ca mai inregistrez un debut aici – sunt pentru prima oara intr-o statiune all-inclusive… Dupa punch-ul de welcome si niste prosoape reci si bine-venite, am ajuns in sfarsit, in camera mea… Dar, dupa opt ore de zbor si putin motivat de cerul plumburiu de afara, nu am fost prea motivat sa mai descopar Smugglers Cove… Asa ca am ramas cu ochii pe Caribbean Weather Channel, care ne promite ca maine Maria va fi deja pe undeva spre Insulele Virgine Britanice… Asa ca sper sa avem maine cer mai albastru si mare mai verde, inainte de urmatoarea furtuna tropicala care se coace pe undeva intre Africa si America de Sud…

Business lounge Aeroportul Otopeni Bucuresti

Noul business lounge din Otopeni

 Mancare business class British Airwyas Bucuresti - Londra

Mancare pe business class spre Londra

Cursa British Airways Bucuresti - Londra la Heathrow

Aterizare in Heathrow

Cazare Anglia: Hotel Sofitel Gatwick

Sofitel Gatwick

Cazare Londra: Hotel Sofitel Gatwick

Cazare Anglia: Hotel Sofitel Gatiwck

Camera de la Sofitel Gatwick

Mic dejun Hotel Sofitel Gatwick

Micul dejun

Self check in Gatwick

Self check-in in Gatwick

cursa de Antigua anulata

Antigua canceled… St. Lucia on time 🙂

Business lounge Gatwick

Business lounge in Gatwick

Catering la Business lounge Gatwick

Micul dejun – ca la Sofitel

Aeroportul Gatwick

Aeroportul Gatwick

British Airways la Gatwick

Boeing 777 avion pt St. Lucia Caraibe

Un avion pentru Santa Lucia – Boeing 777

Business Class British Airways

In business class

Business Class British Airways

Ecran propriu, pat – pat

Antreu Business Class British Airways

cu antreu

Pranz pe British Airways spre St. Lucia Caraibe

si o friptura ca fel principal

Lista vinuri British Airways

Ce vin doriti, Sir ?

Autoservire pe avion Boeing 777

Si o kitchineta – la auto-servire

Aeroport St. Lucia Caraibe

Aeroportul din St. Lucia – nor si stropi grei de ploaie

Receptie Hotel Smugglers Cove St. Lucia Caraibe

Dupa o ora si ceva, am ajuns la receptia hotelului Smugglers Cove

           Piscina Hotel Smugglers Cove St. Lucia Caraibe

Iar prima piscina apare fix dupa receptie

Camera mea Smuggles Cove Hotel St. Lucia Caraibe

Iata si unde sunt cazat…

camera Hotel Smugglers Cove St. Lucia Caraibe

Si o privire prin camera

Prognoza uragane la Weather Channel Caraibe

Insa mai lipseste un singur ingredient vital – soarele… Maria, Maria, I like it loud ! Dar nu de data asta

Comentarii

  • Hei, Cezar, foarte misto articolul! De abia astept continuarea… si multe poze, evident. Distractie faina si sper sa ai vreme foarte buna.

    Ioana 12 septembrie 2011 7:35 Răspunde
  • daa… asteptam cat mai multe poze!

    Petru Ivascu 12 septembrie 2011 7:59 Răspunde
  • Cezar, iti dorim Distractie SUPERRRR !! asteptam continuarea 🙂

    Dani 12 septembrie 2011 8:46 Răspunde
  • Have fun! Si asteptam continuarea, desigur!

    Liliana 12 septembrie 2011 8:50 Răspunde
  • Cine mai e in press-trip, in afara de tine si Bazavan?
    Foarte interesant ce scrii despre British si Leonard Miron, nu m-as fi gandit in veci ca jobul lui „de zi” e insotitor de bord la BA 😀

    Distractie placuta 🙂

    Anca 12 septembrie 2011 9:41 Răspunde
  • Salut,

    Ce dor de Caraibe mi-ai facut! Am fost in iunie in St Vincent & the Grenadines (ceva mai la sud de St Lucia) si a fost superb! Daca vrei poze (inclusiv de diving, daca vrei poti sa si publici, daca te ejuta) iti trimit link pe email. Daca ai cateva zile libere, incearca cateva insule (Mayreau, Bequia, Canouan) si de acolo – sunt mult mai putin turistice decat St Lucia sau Barbados, si au mai mult farmec (am comparat cu Barbados). Sunt si mult mai ieftine, am avut o vacanta de vis la pret de all inclusive in Grecia/Turcia! O mare parte din Piratii din Caraibe a fost filmat in Tobago Cays (un grup de insulitze din Grenadine).

    Si o observatie: genul respectiv de check in nu e unic in lume. Nu stiu exact pe unde mai sunt, dar in Zurich, acum cateva saptamani, sigur faceai la fel: totul automatizat, pana si tiparirea etichete 🙂

    Marius 12 septembrie 2011 10:29 Răspunde
    • Am vazut silueta lui St. Vincent & Grenadines din St. Lucia… Din pacate, nu stau prea mult aici, dar m-ar fi ros rau de tot un „island hopping” 🙂 Despre masinaria aia, e unica care am vazut-o. Din Zurich nu am mai zburat de mult (cu check in in Zurich, am fost recent in transfer)

      Imperator 12 septembrie 2011 13:53 Răspunde
  • Vacanta placuta hombre ! Astept continuarea.

    Nu doar la Gatwick exista acea „masina”. Prima si singura intalnire pe care am avut-o cu „masina” respectiva a fost anul acesta pe Schiphol. Exact cum ai vazut si tu: prima oara printezi boardin-pass-ul din masinariile care exista in foarte multe aeroporturi ( printarea se poate face in baza pasaportului, pe care il scaneaza automatul sau a cartii de credit cu care ai procurat biletul on-line – am impresia ca poti sa introduci si nr. rezervarii si datele personale ca o alta varianta dar nu sunt sigur, mereu am folosit varianta cu pasaportul ), apoi mergi cu bagajul tau de cala la „masina”. Masina este formata dintr-un dispaly prin care „discuti” cu „sistemul” si spatiul unde depui singur bagajul. Urmarind indicatiile de pe ecranul tactil, printezi banderola pentru bagaj, pe care o „montezi” tu singur pe bagaj, asezi bagajul intr-o anumita pozitie ( daca este pozitionat gresit iti spune „masina” pe dispaly si arata cum trebuie sa fie corect pozitionat ), dupa cere primesti o confirmare tiparita ca ai predat bagajul si dupa ce ai verificat ca totul este ok ( te intreaba daca tu ai facut bagajul si daca nu ai chestii periculoase/ilegale prin bagaj – trebuie sa bifezi da/nu ), se inchide o trapa peste bagajul tau, care pleaca mai departe. Eu m-am intrebat: unde spanac o sa ajunga bagajul meu ? A ajuns bine merci la OTP si l-am ridicat „mirare mare” de noua „tehnologie”.
    Cam asa ar fi, in mare, check-in-ul viitorului. Apropos de viitor, am vazut in aeroportul din Varsovia scaner-ul corporal care o sa inlocuiasca verificarea de securitate actuala. Nu mai arata ca o poarta dreptunghiulara ci este ca un tub verticat, cu urmele unde sa-ti pozitionezi picioarele pe podea. Nu functiona inca si nu am avut tupeu sa fac poza, fiind zona de security unde pozatul este interzis.

    metal 12 septembrie 2011 11:18 Răspunde
    • Pentru curiosi, aceasta este masina de pe Schiphol la care mi-am lasat bajul de cala.

      http://www.futuretravelexperience.com/2011/08/is-self-service-bag-drop-the-future-of-baggage-processing/

      metal 12 septembrie 2011 11:23 Răspunde
      • Personal nu am vazut decat la Gatwick. Am tot printat boarding card-uri prin diverse locuri (Geneva, Singapore, etc), dar nu si eticheta de la bagaj… Cred ca in urmatoarele saptamani ajung in Schiphol, ma uit dupa ele

        Imperator 12 septembrie 2011 13:39 Răspunde
    • Scanerul ala corporal zici ca este masina de teleportare 🙂 L-am experimentat si eu la Kiev 🙂

      Imperator 12 septembrie 2011 13:50 Răspunde
      • Exact asa te duce cu gandul, doar ca in ST era mult mai „smecher” dispozitivul. O „scula” din aia as vrea sa am acasa 🙂 sa nu mai imi bat capul cu nimic. Platesc serviciul si gata, sunt in galaxia „Andromeda”, planeta „Relaxarea” pe plaja „Femei Dornice”…o fi asa ceva ?

        Era functional scanerul la Kiev, ai trecut prin el ?

        metal 12 septembrie 2011 14:55 Răspunde
        • Da, era functional 🙂 Mai putin teleportarea 🙂

          Imperator 12 septembrie 2011 15:43 Răspunde
  • Si eu am citit azi dimineata pe un alt blog despre St Lucia.
    Acum fac legatura.
    Bravo, distractie placuta!

    Varu 12 septembrie 2011 12:17 Răspunde
  • Pune si tu un P de la publicitate, ca macane rau de tot articolul tau.

    Eu imi aduc aminte mai ales de intarzierile de la cursele British , iar despre insotitorii de bord, sa-mi fie cu iertare, dar ii prefere pe cei de la Tarom.

    fefe 12 septembrie 2011 13:07 Răspunde
    • Vad ca nu prea ai inteles exact articolul fara cuvantul „P”. Deci, este vorba de un press trip organizat de British Airways 🙂 Iar informatiile care le dau sunt cateva din tona care am primit-o si mi s-au parut cele mai interesante. Despre Tarom, am aceleasi cuvinte de lauda ca si tine, diferenta destul de sesizabila fiind insa ca insotitorii de bord de la Tarom mi se par de multe ori mult prea formali, oficiali si gomosi (e o chestie probabil de cultura corporatista), pe cand cei de la BA mi s-au parut mult mai non-salanti, informali si deschisi. Despre intarzieri, toata lumea are, o sa ma uit mai incolo pe date (dar Google Dominica merge destul de prost pe aici), e drept, eu sunt norocos, de prin 2003 cand am intarziat mult de tot cu un Malev (nu era vina lor, s-a pus o furtuna de vara cu grindina, urmat de obisnuitul haos de pe Malpensa), nu am avut parte de intarzieri mai lungi de 30 – 45 minute indiferent daca am zburat cu British, Cathay, Kingfisher, Blue Air sau Wizz.

      Imperator 12 septembrie 2011 13:49 Răspunde
  • Si despre check in viitorului.

    Nimeni nu sesizeaza cum compania aeriana te pune sa muncesti pentru ea, si-ti prezinta asta ca pe un mare progres. (in acest timp un angajat isi pierde locul de munca, pentru ca te-a pacalit pe tine fraierul de pasager sa faci treaba pe care o facea un angajat inainte)

    fefe 12 septembrie 2011 13:13 Răspunde
    • Ca un calator destul de obisnuit al clasei economy, sa stii ce nasol o sa ma simt ca nu o sa mai stau la o coada de jumatate de ora la check in, asteptand pe vreo angajata certandu-se cu unul care are 5 kg de bagaj in plus sau uitandu-ma cat de incet se misca coada. Bucuresti Otopeni se exclude, nu am avut niciodata probleme cu timpul de asteptare la check in, dar du-te la Roma Leonardo da Vinci unde ai garantata pierderea avionului, daca nu vi muuuuult in avans.

      Imperator 12 septembrie 2011 13:43 Răspunde
      • Am pierdut avionul la Geneva din motive de coada, dar vina e tot a companiei care, zgarcita la bani, era Malev, ca si alte companii mici, cumparasera serviciile, cu toate, la un singur birou de check (erau efectiv vreo 20 de companii care isi faceau check in acelasi timp, la acelasi birou) si in mod normal coada era ucigatoare. Degeaba am venit cu 2 ore inainte nu am reusit sa ajung la birou cu cele 40 de minute inainte de plecarea cursei, cand au scos Malevul din lista si mi-au urat calatorie placuta cu avionul urmator. Dar vina e tot la nivelul companiilor super zgarcite, nu a functionarilor care faceau ce puteau, dar era evident ca nu puteau sa proceseze toti pasagerii.

        fefe 12 septembrie 2011 16:05 Răspunde
    • Nimic nou sub soare ! De ce sa angajezi pe cineva la bufet in firma, cand pui un automat de cafea/ceai si unul cu racaritoare si sandwich-uri la rece ? De sa ai 80 de casieri la Cora, din care vezi max. 40 la lucru intr-o zi cu soare, cand poti sa instalezi casieri-automati ( am vazut pana acum in mai multe tari, am si utilizat odata de curiozitate – or sa apara si la noi ) ? De ce sa ai casier sa-ti vanda bilete de tren/avion/bus/etc. cand poti planta automate ? De ce sa ai controlori in mijloace de transport, cand poti monta porti automate la intrare/iesire ? Si asa mai departe…exemplele sunt nenumarate, nu mai avem ce face…o sa fim fericiti cu tehnologiile servite pe tava spre „binele nostru”.

      metal 12 septembrie 2011 15:27 Răspunde
      • Asta nu inseamna ca trebuie sa inghitim acest „progres”.

        fefe 12 septembrie 2011 16:14 Răspunde
        • E foarte simplu, baietii s-au gandit si la „mofturosi” sau „rebeli”. Nu vrei la masina/automat, stai ca tembelul 30 la coada la ghiseu, nu vrei la „masina” de check-in, stai ca tembelul 20 min, nu vrei la scaner corporal, stai ca lolecul 30 min. la scanerul clasic…exemplele sunt nenumarate. Ei ne dau „alternative”, ca asa este „corect politic”…insa le fac de asa natura incat sa te „forteze” spre calea mai comoda, pe care o sugereaza ei extrem de „subtil”…stai fara grija, nu scapa nimeni.

          metal 12 septembrie 2011 20:48 Răspunde
          • nu, cel putin in Schipol nu ofereau alternativa pentru cei care prefera calea clasica – adica erau 2-3 fiinte diafane care frecau menta dupa ghiseu, dar n-au vrut cu niciun chip sa ma lase sa apelez la ele. poate daca as fi reusit sa dau impresia ca am iq-ul mai mititel decat numarul de la pantof, m-ar fi acceptat. asa insa, m-au trimis aproape cu forta sa beneficiez de noile descoperiri ale tehnicii. as fi preferat sa am intr-adevar alternativa, si daca vreau sa stau juma’ de ora la ghiseu, sa pot sta.

            mianna 21 septembrie 2011 0:00
  • Imperator, lasa comentariile rautacioase 🙂 Multumim de relatari si asteptam poze… Te asteapta toti colegii de birou cu mai multe poze si povesti din Caraibe 🙂

    Poli 12 septembrie 2011 14:33 Răspunde
  • Bag de seam aca Maria e mai fioroasa ca piratii!
    Sper sa ai mojito la indemana, sa prinzi ceva curaj!

    Nicky 12 septembrie 2011 15:34 Răspunde
  • E cumva o sticla de Borsec langa televizor?!

    alex 12 septembrie 2011 23:16 Răspunde
  • Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

    Desene pentru copii 13 septembrie 2011 1:51 Răspunde

Lasă un răspuns la Anca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii