Din Egipt, cu bine, cu Vlad si Miruna. Episod 1 – Cairo

Obiective turistice Cairo: Muzeul Egiptean

Pe Miruna am cunoscut-o in Maroc. Inainte de Maroc, mai vorbisem mult on-line, dar face-to-face ne-am vazut doar in Piata Jema el-Fnaa din Marrakech, desi suntem amandoi bucuresteni 🙂 Eu tocmai picasem din Casablanca, ei din desert… Apoi, Miruna a plecat intr-o expeditie epica cu Transiberianul, urmat apoi de China, Vietnam pana in Bali si un an mai tarziu, prin Sri Lanka. In timpul calatoriei euro-asiatice, a tinut un blog de calatorie, dar la revenire s-a cam lenevit on line… Recent, a fost in Egipt impreuna cu Vlad, prietenul ei. Cum mi-as dori mult de tot sa ma duc in Egiptul post-revolutionar si nu am ajuns, m-am gandit sa o rog sa povesteasca escapada ei in Egipt… the aftermath ! Primul episod, sosirea la Cairo.

Am ajuns in Egipt la aproape 11 luni de la inceputul revolutiei, cu 3 saptamani inainte de inceperea primelor alegeri libere din Egipt, de unde si multitudinea de panouri electorale care impanzeau centrele oraselor. Desi atunci cand ne-am luat biletele de avion (prin vara) lucrurile se linistisera, cand am spus unde o sa plecam, multi ne-au zis mai bine sa stam cuminti. Totusi, cum nu avem stare, am zis ca trebuie sa apucam sa vedem piramidele inainte de a se inrautati situatia sau, mai rau, sa introduca anumite restrictii pentru turisti.

Astfel, dupa cumpararea biletelor de la Tarom (atentie, Taromul are frecvent oferte pentru Cairo), ne-am facut un itinerar, pe cont propriu, caci era pacat sa stam doar in Cairo. Evident, socoteala de acasa (itinerarul adica) nu s-a potrvit cu cea din targ.

Cairo = aglomeratie x 20

Imediat dupa aterizare (in jur de ora 2.30, in miezul noptii), ne trezim in aeroportul din Cairo ca nu ne asteapta nimeni de la hotel, pentru transfer, desi rezervasem un taxi de la hotel. Astfel au inceput primele negocieri despre preturi in Egipt. Prima oferta, 160 de lire egiptene (1 Euro = 8 Egyptian lire egiptene) pentru un drum cu taxiul de la aeroport pana aproape de Midan Tahrir, in DownTown unde rezervasem o camera la Cairo Paradise Hostel. Avem timp sa ne dezmeticim, iar 160 e pretul pentru un transfer cu “private limousine” 😀 Am renuntat la lux si cu 70 de lire egiptene am ajuns si la hostel cu “regular taxi”. De altfel, preturile sunt fixe, stabilite de guvern, important este sa nu te lasi convins de insistentele soferilor.

Hostelul era la walking distance de Midan Tharir, iar o camera de doua persoane, cu baie in camera (la propriu, baia fiind de fapt un colt din camera, separata printr-un paravan), nu a costat mai mult de 16 euro pe noapte. Majoritatea hostelurilor din DownTown-ul Cairo sunt stabilite la etajele superioare ale cladirilor de locuit, cele mai multe dintre de pe la sfarsitul anilor 1890. De altfel, si pe liftul din hostelul nostru scria British Made, 1889.

Fix din prima noapte in Cairo aveam sa aflam cum e sa locuiesti pe Nil, fiind asediati de tantari si monstrii sugatori de sange. Experienta se aseamana cu dormitul in pielea goala in Delta Dunarii.

A doua zi, la 11 dimineata, Cairo pare un oras aproape pustiu, majoritatea magazinelor avand obloanele trase. Nu stiu daca chiar asa e sau asa ni s-a parut noua, dar egiptenilor nu le place sa fie matinali. Dupa o scurta vizita la banca, ne-am indreptat spre Midan Tahrir. Piata nu e cu nimic spectaculoasa, sincer, doar o intersectie aglomerata, unde spre capatul pietei se vede Muzeul Egiptean. In noiembrie cand am fost noi, inca se mai vedeau marturii ale revolutiei din ianuarie, inscriptii pe caldiri, steaguri revolutionare si militari inarmati.

Pana s-ajungem la muzeu, am trecut Nilul pe Tahrir Bridge si ne-am plimbat pe faleza fluviului, 2 lire egiptene intrarea.  Dupa un ceai negru El Arosa, ceaiul “national” de origine kenyana, ne-am intors la muzeu.

In muzeu fotografiatul si filmatul sunt interzise, iar camerele trebuie lasate la garderoba, in grija unui tip care-ti da un simplu bon de hartie. Deloc incurajator sa lasi aparate de sute de euro fara nicio garantie, dar am zis fie, nu suntem singurii… Biletul costa 60 de lire egiptene adultii, 30 studentii, iar pentru Sala Mumiilor Regale se mai plateste o taxa de 120 de lire egiptene adultii si 60 de lire egiptene studentii. Este cazul sa precizez ca studentii au nevoie de un card international de student ISIC. De cele mai multe ori am putut intra si cu carnetul de student romanesc, insa au fost nevoie de trative de convingere a functionarului din spatele ghiseului.

Muzeul este extrem de aglomerat, exponatele sunt prost expuse, iar placutele informative, sincer, cred ca sunt de la inceputul secolului trecut  🙂

Pe scurt, muzeul este impartit in perioade, printre cele mai importante fiind Vechiul Regat, cu capitala la Memphis, perioada in care au aparut primidele de la Gizeh si Saqqara; Regatul de Mijloc, cu capitala la Theba, Luxorul de astazi, perioada in care s-au construit mormintele si templele din Valea Regilor si Valea Reginelor; si Noul Regat, perioada in care a domnit Tutankhamon.

Cele mai renumite galerii din intreg muzeul sunt cele ale lui Tutankhamon, copilul-faraon care a murit la varsta de doar 19 ani. Nu este cel mai important faraon al Egiptului, dar, cu singuranta, este cel mai faimos, datorita descoperii lui Howard Carter din 1922, care a gasit in Valea Regilor mormantul intact al acestuia. Toate artefactele descoperite in mormant, printre care si faimoasa masca, au fost mutate in muzeu, mai putin mumia lui Tutankhamon, care este pastrata in Valea Regilor, din cauza starii avansate de descopunere.

De asemenea, Camera Mumiilor Regale este o alta expozitie care merita sa fie vizitata, aici traindu-si viata de apoi faraoni precum Ramses al II-lea, Ramses al III-lea, cel mai important faraon al Egiptului, Tuthmosis al II-lea (fratele si sotul faimoasei femei-faron Hatshepsut).

Seara am incheiat-o intr-o ceainarie locala din Tahrir, alaturi de o shisa traditionala si nelipsitul ceai negru. Tot spre seara am descoperit si misterul strazilor pustii din amiaza: egiptenilor le plac plimbarile si activitatile nocturne.

Intr-un oras de 20 de milioane de locuitori, trotuarele si strazile devin neincapatoare. Drumul inapoi pana la hostel s-a transformat intr-o aventura in care a trebuit sa ne strecuram, sa ne lovim, sa ne impingem cu alti trecatori pe strada, dar nimic grav, si am ajuns cu bine, pregatiti pentru a tine piept pentru a doua noapte monstrilor zburatori din camera.

Imagini Egipt: Cairo, pe malurile Nilului

Cairo, pe malurile Nilului

Lift din 1889 in Cairo

Liftul „vintage” din 1889

Imagini Egipt: Cairo, Muzeul Egiptean

Muzeul Egiptean

Hotel Intercontinental Cairo

Hotel Intercontinental Cairo pe malurile Nilului

Imagini Egipt: Cairo vazut de pe malul Nilului

Pe malurile Nilului

Plimbare cu caleasca in Cairo

5 bounds, 30 minutes, my friend !

Imagini Egipt: moschee in Cairo

Moschee in Cairo

Ceaiul de seara din Piata Tahir

Ceaiul de seara din Midan Tahrir

Comentarii

  • Andreea C spune:

    Si eu gandesc la fel, cred ca e cazul sa ma mobilizez catre Egipt pana nu se intamla un „Afganistan” pe acolo … tare regret ca nu am mers si eu acum cativa ani cand Egipt insemna 5-600 de euro si liniste 🙁

    Astept sa vad pe mai departe ce ne spui despre atmosfera, sa mergem sau nu?

  • Petru Ivascu spune:

    daa .. interesant .. Egiptul ramane o destinatie din cele pe care trebuie sa le vezi intr-o viata de om!!

  • Floryn spune:

    Sa inteleg ca daca doresc sa calatoresc la Cairo in aceasta perioada nu voi avea probleme? Din pacate e cam prost orarul Tarom-ului cu plecare si venite noaptea.

  • Mirwoona spune:

    Noi am fost exact cu 2 saptamani inainte de alegeri si a fost destul de liniste pana in ultima zi, cand au inceput ultimele prosteste. In cairo daca eviti piata tahir cand sunt manifestatii nu cred ca existe vreo problema..iar in celelalte orase (Luxor si Hurghada) nici nu se simt revoltele…

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest