Insula trestiei de zahar si a ritmurilor de sega, darul dulce al Oceanului Indian – Mauritius

11. cum se face sucul din trestie de zahar.JPG

Dupa povestea din Seychelles, continui publicarea notelor de calatorie al lui Liviu din insulele exotice ale Oceanului Indian. Astazi, despre Mauritius.

Venind dinspre Dubai, dupa un popas de vreo trei ore pe aeroportul din Seychelles (unde aveam sa ramanem o saptamana la intoarcere) ne-am luat zborul cu Air Seychelles spre Mauritius. Dupa decolare si pana ce nu ne-am indepartat prea mult, am vazut cativa atoli in stil maldivian, locuri exclusiviste apartinand Seychelles, apoi, timp de 2 ore şi jumătate, numai abisul turcoaz al Oceanului Indian.

Candva, demult, cand canalul de Suez nu exista, toate rutele marilor puteri colonizatoare din Europa, inspre si dinspre Orient (indeosebi India & Ceylon), ocoleau Africa si treceau prin Mauritius, ceea ce explica multitudinea de natii care convietuiesc si in prezent acolo.

Precum Seychelles, Mauritius a fost insula nelocuita pina la descoperirea in secolul al XVI-lea de catre Mascarenas, devenind apoi colonie olandeza – atunci primeste si numele de la principele Mauriciu de Orania, apoi dupa 1715 devine colonie franceza pentru un secol, pentru ca apoi, in urma deznodamantului razboaielor napoleoniene, sa treaca sub tutela Coroanei engleze. Dupa desfiintarea sclaviei din 1834, vor ramane, ca angajati liberi, negrii din Africa, insa multi altii se vor intoarce pe continentul negru si astfel vor fi adusi indieni si chinezi, ai caror urmasi formeaza si astazi comunitati extinse in insula. In 1968 Mauritius devine independenta si, in ciuda atitor feluri diferite de populatii care, din fericire, convietuiesc pasnic, situatia politica a fost intotdeauna stabila, ceea ce a permis o dezvoltare reala si permanenta a economiei.

Dupa aterizarea pe modernul aeroport Seewoosagur (o paranteza: aici ne-a intampinat o vreme ploioasa si urata, atat la sosire, cat si la plecare, insa la Flic en flac, unde am stat pe malul oceanului, am avut doar vreme insorita, fara nici un strop de ploaie in toate cele cinci zile) ne-am gasit, in sfarsit, cu proprietarul indian al pensiunii Le Tamarinier – acesta intarziase putin, astfel ca am fost asaltati de o multime de taximetristi cu oferta de 100 de euro pina la Flic en flac, drum pe care l-am facut vreo ora cu 20 de euro, asa ca atentie celor care se duc acolo – sa isi aranjeze transferul de la aeroport fie cu reprezentantii locatiei unde vor sta, fie printr-o agentie de turism locala, pe net. De la aeroport am pornit direct, printre intinsele plantatii de trestie de zahar pe fondul unui frumos peisaj muntos in departare, pina la Flic en Flac, pe drumuri si stradute intortocheate, ajungand la cocheta pensiune Le Tamarinier unde am fost intampinati de sotia proprietarului – indianca purtand mereu traditionalul sari.

Oraselul cochet si curat, plin de locuinte in stil colonial, aveam un magazin Spar cu de toate  in apropiere, plaja exceptionala la 5 minute de mers pe jos, terase, restaurante si multe magazine mici – insa cel mai frumos era seara pe terasa – datorita amplasarii pensiunii pe o straduta izolata si faptului ca numai noi doi eram cazati in acea perioada – o atmosfera magica precum cea de „Nopti la Serampore” a lui Eliade; se auzeau tot felul de gaze, mii de broaste, un canal de irigatii aflandu-se in apropiere, si aveam drept companie mereu cateva soparle gecko pe pereti si cerul instelat, altfel configurat dat fiind ca eram in emisfera sudica. Acolo, Carul-Mare si Luceafarul nu se vad.

Plaja cu nisip si apa excelente, neaglomerata, cu sezlonguri de inchiriat, te imbia sa stai toata ziua – si datorita chioscurilor indienilor unde se serveau un fel de lipii cu… orice doreai, mai ales fructe de mare cu sos de curry si sucuri stoarse in fata ta din felurite fructe exotice. Noi preferam ananasul. Astfel nu am ajuns decat o data la un restaurant in stil colonial cu mese si fotolii din rafie, unde, in mod amuzant pentru noi, am admirat chelnerii cum se miscau absolut cu incetinitorul – reflectand o alta stare de spirit cu care noi nu suntem prea obisnuiti, adica eliminind stresul si orice legat de notiunea de timp (No problem).

Seara pe malul oceanului, la apus, stand pe sezlonguri, am vazut cateva indience (mai ales  in varsta si purtand sariuri), aducand un fel de candele si rugandu-se.

Dupa cum spuneam, Mauritius se afla intr-o continua dezvoltare, astfel ca am vazut nenumarate santiere active, cu muncitori de culoare. Chiar langa Flic en Flac unde am stat urma sa se deschida dupa o luna un mare mall.

In ziua rezervata capitalei Port Louis, am luat un autobuz local cu plata la taxator si am trecut iarasi printre plantatiile de trestie de zahar si prin mici orase unde am putut admira modul de viata local, vazand scoli, piete si nenumarate temple indiene.

Reteaua de sosele si autobuze este foarte bine pusa la punct in Mauritius, astfel incat va puteti usor planifica traseele si conexiunile oriunde doriti. Atata doar ca opreste in extrem de multe statii, una langa cealalta, dar, daca stai mai in fata, ai parte de o defilare colorata si exotica a celor care urca sau coboara: indience in toate felurile de sariuri, negri africani, creoli etc.

In fine, dupa o grea inaintare prin orasul cu circulatie haotica, am oprit in autogara plina cu autobuze care vin si pleaca din/in toate colturile insulei (inscriptionate fiecare cu destinatia), am coborat ajungand direct in port. Aici, dincolo de naduseala amplificata de circulatia demna de o capitala, am intalnit nenumarate cladiri moderne, blocuri-turn, pentru birouri, din sticla si hotel, care arata foarte bine, si am luat la rand cateva malluri in toata regula, cu restaurante super, precum si promenada cu tunuri de epoca, de unde se vedeau si cateva vase de razboi ancorate.

Prin zona portului inspre partea cu iahturi am gasit o instalatie ancestrala de presare a trestiei de zahar, unde am putut filma procesul de obtinere a sucului din care urma apoi sa se produca zaharul brun si romul, resturile solide fiind date la animale. Bineinteles am si baut un pahar din licoarea extrem de dulce. Imediat in apropiere am vizitat si micutul muzeu national al insulei Mauritius, cu poze vechi din perioada coloniala, instrumente de recolta specifice si, mai ales, de navigatie din toate timpurile. Un colt interesant cu poze vechi si articole de ziar evoca faptul ca din 1947 au inceput cursele regulate de avion intre Paris si Mauritius (Air France), zbor care dura 3 zile si avea 12 escaleJ,apoi dupa introducerea Boeingurilor (British airways) in 1964 zborul dura “doar” 26 de ore, avand 4 escale… in ’67 deja scazand la 18 ore cu 160 de pasageri si tot asa…

Cea mai importanta piesa si, totodata, un celebru “brand” este timbrul de Mauritius, visul oricarui filatelist adevarat, cel mai scump timbru existent in lume. Azi mai exista doar 12 exemplare si unul singur costa peste 2 milioane de euro. Numit “Mauritius albastru”, a fost emis în fosta colonie britanică, în 1827: în timp ce grava plăcile pentru tiparirea timbrului, gravorul distrat Joseph Barnard avea în fata ochilor sigla atârnată deasupra oficiului postal. Astfel, în loc de cuvintele „Post paid”, a aplicat pe timbrul cu efigia reginei Victoria inscriptia „Post Office”, greseala care avea sa atraga recunostinta locuitorilor carora le-a facut insula celebra. Nota: unul se afla si la Braila, pazit intr-un seif la o banca, fiind vorba de  mostenirea cuiva din partea unui membru de familie, apropiat al regelui Ferdinand.

Trecand din zona “luxului” in cea a vietii locale adevarate, am nimerit pe niste strazi lungi devenite adevarate piete, cu o harmalaie de nedescris, printre tarabe cu legume si tot felul de chinezarii, unde fiecare comerciant isi striga marfa cat il tin puterile… Atmosfera de piata africana adevarata, inghesuiala, actiune, zapuseala… pana ce am ajuns in China town (iata si aici unul, in mijlocul Oceanului Indian!), unde gasim aceeasi aglomeratie, pravalii ca de muzeu si cateva restaurante cu specific.

In incheiere sa nu uitam de dansul traditional din insula Mauritius, sega, prezentat indeosebi la marile statiuni turistice ca program de seara, in jurul unui foc de tabara, avand origini in cultura sclavilor adusi din Madagascar si influente iberice (mai ales in ceea ce priveste portul). De asemenea, ca si produse, v-as recomanda romul de Mauritius cu baton de vanilie in sticla si mai ales extraordinarul ceai (mai ales cu vanilie) cu nimic mai prejos sau chiar mai bun decat mult mai vestitul ceai de Ceylon.

Pentru explorarea in tihna a celorlalte obiective, cel mai bine este ca, in loc de excursiile organizate (sunt tot felul de afise la agentiile de turism), cu exceptia celor legate de ocean (inot cu delfinii, excursie cu submarinuletc.), sa te intelegi cu proprietarul pensiunii sau cu un baiat de incredere de la hotel care are masina… cu siguranta Mauritius este un loc minunat, in care o parte din sufletul tau va ramane….

 Imagini Mauritius

1. in apropiere de Seychelles.JPG

Ladies and gentlemen, we are on the way to approach Mauritius. Please, fasten your seat belts

2. gazda din Mauritius.jpg

Alaturi de gazda din Mauritius

Mauritius blue

Albastrul de Mauritius

China Town Port Louis Mauritius

China Town in Port Louis

5. strada aglomerata din Port Louis Mauritius.JPG

Prin centrul capitalei Port Louis

6. Pensiunea din Flic en Flac.JPG

Pensiunea Le Tamarinier

7. ceas de seara pe plaja Flic en Flac.JPG

Ceas de seara pe plaja

Imagini Mauritius: Promenada cu tunuri din Port Louis

Promenada cu tunuri din Port Louis

9. prima zi plaja Flic en Flac.JPG

Plaja din Flic en flac

Vila din Flic en Flac Mauritius

Casa din Flic en Flac

11. cum se face sucul din trestie de zahar.JPG

Cum se face sucul din trestie de zahar

12. suc de trestie de zahar.JPG

13. locuinte ale localnicilor,Flic en flac-Mauritius.jpg

Pe strazile din Flic en Flac

Imagini Mauritius: pe strada, linga pensiune

Templu indian in Mauritius

Mic templu indian

16. plantatie de trestie de zahar in drum spre Port Louis.JPG

Plantatie de trestie de zahar

17. promenada Port Louis.JPG

Promenada din St. Louis

18. promenada Port Louis.JPG

19. spre aeroport,la plecare.jpg

Spre aeroport, la plecare

Comentarii

  • Frumos! Si eu am fost in Mauritius si e un loc minunat, un paradis.
    http://raulbaldean.wordpress.com/2011/03/24/mauritius-ianuarie-2008/

    Raul Baldean 13 martie 2012 9:20 Răspunde
  • Ce am reţinut ? Omul şi camera video 😀

    Croco 13 martie 2012 10:00 Răspunde
  • Fain, un articol interesant. Pare foarte frumos Mauritius, sper să ajung şi eu căndva.

    Andreea 13 martie 2012 11:41 Răspunde
  • Buna, recomanzi pensiunea unde ati stat voi pentru o familie cu copil de 3 ani si jumatate? cam cat e de mers pana la o statie de autobuz? mersi

    Elena 6 iunie 2012 11:30 Răspunde
    • Da,statia este foarte aprope, spre plaja de mers intre 5-10 minute pe jos,este si magazinul cu de toate,si restaurante si statia de bus.Cu copil mic cred ca este greu sa astepti prin statii si sa faci conexiuni,insa familia gazda este extrem de amabila si cu domnul poti aranja orice deplasare vrei,ieftin-cu masina.

      Liviu 23 iunie 2012 12:38 Răspunde

Lasă un răspuns la Raul Baldean Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii