Nu am avut prea multa rabdare dimineata, asa ca m-am trezit inainte de a suna telefonul de la receptie. Am indepartat perdeaua si in fata ochilor mei a aparut un peisaj de wallpaper – o piscina impecabila, palmieri perfecti, batuti de briza oceanului si undeva, in spatele palmierilor, Maria Sa Oceanul Indian. Ce-mi mai trebuie Maldive? Welcome to Sri Lanka.

Initial, in programul diminetii, trebuia sa ma duc la Galle, orasul istoric construit de portughezi si olandezi, aflat in coltul sud-vestic al insulei, dar, cum il mai vazusem de doua ori data trecuta si eram la plaja, mi s-ar fi parut un mare pacat sa nu am o dimineata pentru plaja de la Hikkaduwa. Asa ca i-am spus lui Athula ca sarim peste Galle. Era si el obosit de la atata condus, si eu, a fost un tur de forta prin Sri Lanka, dar un tur de forta plin de experiente si trairi faine. Asa ca ora de intalnire nu a mai fost 7 jumatate sau maximum 8 dimineata, ci ora 2 la pranz.

Cum cobor la receptie, sunt intampinat de grupuri de nuntasi, imbracati de nunta in stil lankez. Aparent, astazi este o zi de bun augur pentru nunti si oamenii au venit la nunta. Dar, pana sa nunteasca, pozele sunt obligatorii, iar sedinta foto se desfasoara ca pentru copertele marilor reviste glossy… Toata lumea este aliniata, sta nemiscata si, timp de zece minute, este indreptata orice cuta, indepartata orice scama, se testeaza diverse zambete sau pozitii sobre… sunt si copii intre cei care se pozeaza, dar, ca si parintii lor, suporta cu stoicism ritualul fotografierii… noroc ca ii tin la umbra, ca soarele de mare a devenit deja puternic. Si nu e vorba numai de nuntasi, acestia au venit si cu dansatorii dupa ei – una dintre nunti a adus dansatori de Kandy, imbracati in costumele pe care le-am vazut acum doua zile la spectacol batand din tobe si dansand cu foc prin gradina hotelului.

Dupa micul dejun, in viteza, evident ca am fugit direct in mare. Din pacate, in dreptul hotelului nu era o plaja “perfecta” – plaja foarte ingusta si pietre… La vreo 2-300 de metri, apa era limpede si plaja mult mai lata, asa ca m-am mutat putin mai incolo. Arunc o privire pe cei 2-3 km de plaja pe care ii vedeam – pustiu, nimeni… Unde sunt surferii, rusii rosii ca racul de la soare, chiar si localnicii? Pustiu… Mai sa fie! Inteleg ca e extra-sezon, dar si prin Thailanda e extra-sezon in anotimpul ploios si totusi vin valuri de turisti si atunci. Aici chiar e pustiu.

Dupa o baie buna, imi iau echipamentul foto-video, imi las slapii in camera si pornesc, lipa-lipa, pe plaja spre zona cu baruri si terase. Hotelurile sunt la locul lor, doar ca sunt pustii… cand intri in vreo terasa, deodata apare baiatul sau fata sa te intrebe ce doresti… la prima vedere par abandonate, dar chiar si daca sunt doar cinci turisti pe o plaja de 3 kilometri (atata am numarat), totul este deschis si functional.

Ma asez langa Funky de Bar, unul dintre barurile clasice din Hikkaduwa (asa mi s-a spus, pare sa fie un soi de Expirat de Vama Veche). Imediat apare si un tip cool, de zici ca e din clipurile jamaicane cu cantareti de reggae. Are si un accent de hip-hoper american, dar e de-ai casei din Hikkaduwa. Evident, prima intrebare – de unde vin. Romania? A… nu am prea vazut romani pe aici, in schimb e plin de rusi. E bine ca nu esti rus, nu ne plac rusii. Apare si un tip mai scund si cu defect la mers care confirma. Nu le plac rusii. De ce? “Sunt badarani, nu saluta, isi bat nevestele.” Poate nu stiu engleza. “Stiu ceva, cel putin hello trebuie sa spuna.” Se imbata si, cand sunt suparati, isi pocnesc nevestele (sau prietenele, ce o fi). “Eu inchiriez placi de surfing aici, dar nu la rusi. Le strica si apoi ei striga ca le-am dat stricate. Si, evident, nu platesc paguba. Asa ca, daca vine vreunul ca vrea sa inchirieze, ii zic ca imi pare rau ca nu am.”

Il intreb de ce e asa pustiu. “Trebuia sa vina musonul, dar nu a venit inca. Ziceau la radio ca s-ar putea sa vina la sfarsitul lunii.” Dar vremea e superba, iar prin alte parti vin turistii chiar si pe muson. Nu am fost niciodata in Krabi sau Phuket la inceputul toamnei (cand e sezonul ploios in toi), dar am dubii ca sunt 5 turisti pe toata plaja! “Poate si ai nostri urla in gura mare – nu veniti ca vine musonul.” Si e chiar asa de nasol pe timp de muson. “Ploua mult, mai iese si soarele.”

O iau la pas pe plaja, urmat de tipul cu defect de mers. Imi spune ca e maseur de 20 de ani si poate sa ma maseze nemaipomenit. Sorry, nu am timp. “Vrei fete? Avem si fete. Si thailandeze, si singaleze, si tamile. Avem si o poloneza, dar e foarte scumpa, e doar pentru politicienii de la noi.” Pana la urma, pleaca, tragandu-si piciorul.

Revin la hotel, nu inainte de a trece pe la Tandem Guesthouse unde am stat acum 2 ani si jumatate. E deschisa, desi nu cred sa aiba vreun oaspete. Iar patronul nu se vede. De fapt, cam peste tot, fie ca sunt magazine, terase sau restaurante, e pustiu. In momentul in care intri apare cineva ca din pamant sa te serveasca.

Una din problemele de la Hikkaduwa este traficul. Exista un numar de restaurante, hoteluri si terase pe partea cu marea, dar majoritatea magazinelor si multe hoteluri cu preturi mai prietenoase se afla la sosea. Iar pe sosea circula camioane, masini, tuk tukuri intr-o veselie. Speram ca, dupa inaugurarea autostrazii, traficul greu sa fie mutat pe autostrada. Da de unde, nu am vazut nicio anvelopa de camion pe autostrada, in schimb pe soseaua care trece prin inima Hikkaduwa, la greu. E drept, se plateste autostrada, dar m-as fi asteptat sa apara vreo reglementare in acest sens. In fine.

Revin la hotel Citrus. Nuntile sunt in toi, asa ca ma arunc in piscina. Sunt unicul client al hotelului din piscina… Nu numai plaja este pentru mine, chiar si piscina imi este dedicata exclusiv. Dar si asa, din pacate, trebuie sa plec. Azi este ultima zi in Sri Lanka, la noapte am avion.

Asa ca reapare si Athula si suntem gata de plecare. Athula e nascut in Hikkaduwa, dar locuieste de ani de zile in Colombo. Il intreb daca a fost la rude. Nu, nu a fost. Oricum, multe au murit la tsunami. Tsunamiul a lovit in plin zona din Hikkaduwa locuita de localnici. Zona turistica a fost lovita, dar nu asa de tare, era partial aparata de un promontoriu. I-au murit aproape 30 de rude… ce sa mai zic.

Trecem cu masina prin zona cel mai greu lovita de tsunami. Mai sunt ruine de case, oamenii nu si-au reconstruit casele acolo unde le-au murit copiii si fratii. Revad monumentul ridicat in memoria miilor de oameni care au murit in trenul lovit de valul nimicitor. Veneau de la Colombo, mergeau in vacanta spre Hikkaduwa si Unawatuna, cele mai populare statiuni marine din sudul insulei. Srilankezii sunt amatori de calatorie – cand am petrecut Anul Nou pe plaja de la Hikkaduwa, cred ca 80% erau localnici. Mii de oameni au murit in trenul mortii, lovit de valuri succesive de peste 10 metri inaltime.

Trecem si pe langa ferma de broaste-testoase pe care am vizitat-o data trecuta. Voi mai vizita o ferma, dar nu aceeasi, ci una la Kosgoda, mai la nord. In 2010, in prima zi a Anului Nou, am vizitat ferma de langa Hikka si l-am intalnit pe patron, sau, ma rog, pe cel care se ocupa. Ii murise intreaga familie la tsunami, el nu era acolo. Si acum singura familie care ii ramasese erau broscutele…

Ajungem si in Kosgoda. Dam peste un autocar cu turisti belgieni de la Andrew’s Travel. Evident, Athula este bucuros sa-si intalneasca colegii, am mai intalnit cateva masini de la Andrew’s si prin zona oraselor istorice. Sunt luat in primire de un student care ma plimba prin crescatorie.

Toate aceste crescatorii au aparut datorita faptului ca broastele-testoase sunt in pericol. Plajele, locul lor de reproducere, a fost ocupat de industria turismului, in plus, ouale de broasca-testoasa sunt o delicatesa. Mai intai au fost scoase prin lege din meniurile restaurantelor din Sri Lanka, dar tot nu era destul. Asa ca unii iubitori de testoase s-au dedicat lor, deschizand aceste centre de reproducere. Ce fac aceste centre?

In primul rand colecteaza ouale depuse de testoase pe plaja. Ele sunt aduse de satenii care inainte le colectau si le duceau la restaurante. Centrele de reproducere le dau mai multi bani per ou. Apoi ouale sunt ingropate in nisip, adica asa cum face si mama lor de altfel. Langa fiecare grup de oua se pune o placuta cu specia (sunt vreo 5 specii de testoase in zona) si data ingroparii… dupa cateva saptamani vor fi incubate de nisip si broscutele vor iesi din nisip.

Dupa ce ies din nisip, broscutele sunt puse in niste bazine. Erau bazine pentru broscute de o zi si de 2 zile. In ziua a treia, noaptea, sunt lansate in mare. De ce noaptea? Pentru a scapa de cativa pradatori. Dar, dupa aceea, trebuie sa se descurce, e natural sa fie asa. Iau micile broscute in mana… unele sunt foarte active, se chinuie sa scape, sa sara in apa… sunt asa de dragute!

In crescatoria-incubator mai exista si cativa pensionari, testoase mai batrane care se pare ca ar fi bolnave. Unele sunt albinoase, o ciudatenie a naturii. Cele doua testoase albe au nume romantice – Romeo si Julieta J. Dupa ce fac pozele de rigoare si dau si bacsisul aferent, plecam mai departe spre Colombo, unde urmeaza sa iau cina cu gazdele mele de la Andrew’s Travel.

Inainte insa facem ceea ce agentiile de turism din Romania numesc un “tur panoramic de oras”. Sri Lanka, la fel ca si Romania, are o capitala care nu figureaza intre cele mai faine 10 locuri de vizitat din tara respectiva. Si in Colombo sunt lucruri de vazut, dar in niciun caz nu as fi sacrificat un Kandy sau Anuradhapura pentru Colombo… asa ca trecem in viteza pe la Monumentul National in jurul caruia, intr-un intuneric aproape total, zeci de oameni fac exercitii de fitness, apoi pe la impozanta primarie britanica a orasului si, intr-un tarziu, o plimbare prin centrul orasului. Acum doi ani si jumatate, pe aici erau baricade si trupe inarmate pana in dinti, acum te plimbi ca in orice alt oras al lumii. Pe soseaua paralela cu marea se lucreaza de zor la ridicarea unor tribune – peste doua zile are loc sarbatorirea a 3 ani de la victoria asupra separatistilor tamili. Si cu aceasta ocazie Armata isi va scoate la defilare tancurile, masinile si trupele. Si in plus, generalul Fonseca, seful fortelor armate victorioase, cel care a condus armata Sri Lankai la victorie, va fi probabil eliberat din inchisoare… Ce cauta acolo? Simplu… dupa victorie a cutezat sa candideze la presedintie contra presedintelui in functie… O imensa sfidare pentru care a primit ani de puscarie si negarea ca a fost seful armatei… presedintele a fost seful armatei, el a condus operatiunile J.

Ma intalnesc cu simpaticele mele gazde la un club din oras. Cluburile private in care intra doar membrii (si invitatii lor) sunt o mostenire britanica. Peste tot, prin Imperiul Britanic, englezii fondau aceste cluburi in care indigenii nu aveau dreptul sa calce, indiferent de nivelul lor social. Dupa plecarea colonistilor, a ramas insa ideea de cluburi, asa ca vei gasi cluburi private din Nairobi pana la Colombo si de la Kuala Lumpur pana la Kampala. In cazul nostru, este Swimming Club – aici se afla un bazin destul de mare, unde lumea vine sa se scalde… iar seara, sa manance.

Aflu cate ceva despre industria turistica srilankeza. Evident, dupa terminarea razboiului a inceput sa creasca numarul turistilor straini. Anul trecut cresterea a fost de 18%, ar fi fost si mai mare, dar criza economica mondiala, coroborata cu lipsa de zboruri directe din Europa (doar SriLankan-ul zboara direct din cateva huburi europene, in rest parca CSA si Aerosvitul doar iarna), a facut ca aceasta cifra sa nu fie mai spectaculoasa. Dar 18% mi se pare totusi bine! Cei de la Andrew Travel au invitat toamna trecuta reprezentanti de la cele mai mari agentii de turism de la noi, intr-un efort de promovare a Sri Lanka in Romania, si acum sa vedem ce oferte au aceste agentii. Oricum, un singur lucru pot sa va spun – cu sau fara agentie, merita din plin sa te duci in Sri Lanka!

Dupa masa, am plecat direct spre aeroport. E drept, zborul era la 4 dimineata, dar nu puteam nici sa-l tin pe Athula bananaind prin oras. Ne-am oprit la un supermarket, am facut plinul de ceai si dus am fost. Mi-am luat apoi la revedere de la Athula si, dupa ce am asteptat vreo ora jumatate sa se deschida biroul de check-in (cu ocazia asta am vazut si un rus cum i-a tras doua palme consoartei – jap, jap, confirmandu-mi povestile din Hikkaduwa), am ajuns intr-un final glorios in business lounge, unde sa ma dau pe net pana sa vina avionul.

Zborul pana la Doha nu are istorie. Din secunda in care capitanul ne-a spus ca ne putem dezlega centurile, am dat scaunul pe spate, i-am spus stewardesei ca vreau sa dorm si am picat intr-un somn profund. Cand m-am trezit, mai erau 20 de minute pana la aterizare si survolam desertul mustind de titei al Emiratelor.

La Doha, reintalnirea cu Premium Terminal a fost deosebit de placuta… un mic dejun gigantic, internet de mare viteza, din pacate, timp prea putin de tranzit (cam o ora) pentru a ma bucura de luxul tipic pentru monarhiile golfului. Spre Bucuresti, doar 5 oameni in business class – un pilot al Qatar, eu si trei tipi din Emirate imbracati traditional, asteptati de un reprezentant al ambasadei… Si m-am bucurat de toate facilitatile – de la ciocolata belgiana la sucul natural de portocale, de la mancarea libaneza de top la pijamaua facuta cadou (si care, culmea, chiar imi vine bine!)… din pacate, zborul nu a durat decat 4 ore si jumatate si am ajuns ACASA!

Evident, gandindu-ma la care va fi urmatoarea mea escapada…

Nota:

Aceasta calatorie mi-a fost oferita de Qatar Airways, care mi-a asigurat un bilet business class Bucuresti-Colombo si retur, si de agentia de turism srilankeza Andrew The Travel Company, una dintre cele mai reputate agentii din insula de smarald (fondata in anii ’60) care mi-a asigurat transportul, cazarea si intrarea la obiectivele turistice prezentate.

Imagini Sri Lanka

Buna dimineata ! Asta se vedea de la mine din camera 🙂

Hotel Citrus Hikkaduwa

Si piscina care te lasa cu gura cascata (evident, in combinatie cu oceanul si palmierii :))

Prin hotel, se pozeaza pentru nunti

Unii aduc si dansatori din Kandy

Oceanul Indian

Plaja Hikkaduwa – cam pustie

Iata-ma si in piscina

Monument in memoria celor morti in trenul lovit de tsunami

Broscutele de 2 zile

cu unele mici

si cu o veterana 🙂

Aici, se nasc noile generatii de testoase srilankeze

Primaria din Colombo

si cel mai important templu budist din capitala

La aeroport, Buda care mi-a zis „Bun Venit”, imi zice acum „La Revedere”

Aterizarea la Doha

Locul meu in cursa spre Bucuresti

Romania libera tiparita la Doha 🙂

Un Iran Air aterizand la Doha 🙂