In orice colt al lumii ajungi, este imposibil sa nu dai peste vreun restaurant cu specific italian sau chinez. Vei mai gasi si altele – thailandez, argentinian, frantuzesc sau mai stiu eu ce, dar peste italieni si chinezi, vei da peste tot – pasta si pachetelele de primavara sunt pe toate meridianele. De cand am inceput sa calatoresc, am cautat intotdeauna, prezentele romanesti din acele colturi de lume. Fie ca e vreo ambasada, traducerea unei poezii (cum am gasit in Manila), strada cu nume romanesc (Strada Bucuresti din Atena), cladiri construite de romani (biserica moldoveneasca din Lvov), de fiecare data, m-am interesat ce pot sa gasesc si sa aibe legatura cu Romania. Evident, nu am putut sa nu ma uit dupa restaurante romanesti.
La inceputurile calatoriilor mele, nu am gasit nici unul. E drept, nici romani nu prea erau, opriti la Cortina de Fier de fortele militare ale Lumii Libere. Cred ca primul stabiliment romanesc din strainatate pe care l-am vazut era Barul Moldova din cartierul arabesc al Bordeaux-ului peste care am dat din greseala in timpul Campionatul Mondial din Franta 1998. Pur si simplu, am auzit pe niste stradute niste sunete care semanau cu muzica romaneasca populara, si, uimit ca nu aud nemuritorul hit “Aisha, ecoutez moi”, mult mai adecvat zonei prin care colindam, am gasit un bar cam amarastean, dar intitulat falnic “Moldova”, iar pe boxe, se auzea Sofia Vicoveanca !
Nu o sa va vina sa credeti, dar cred ca orasul cu destul de multe stabilimente romanesti este Tokyo ! Cand am fost in capitala Japoniei, in 2007, am cautat in prealabil si am descoperit nu mai putin de 4 localuri romanesti pe internet… si am vizitat doua dintre ele.
Cel mai surprinzator dintre ele se numeste Darie care se afla, incredibil, pe cea mai scumpa strada comerciala din lume – celebra Ginza. V-ati imagina vreun restaurant romanesc pe Champs Elysees sau 5th Avenue ? Ei bine, l-am gasit pe Darie pe echivalentul japonez al acestor bulevarde, unde, metrul patrat de teren se vinde cu milioane de euro ! In plus, rezista de peste 30 de ani si a fost recomandat inclusiv de CNN (e drept la capitolul “quirky restaurants”). Stiam de Darie, stiam ca e pe Ginza si l-am cautat de ma dureau ochii… dupa ce am patrulat pe Ginza in sus si in jos, intr-un final glorios, am vazut un semn in mijlocul trotuarului de care probabil ma lovisem de cateva ori si nu il observasem. In gasisem pe Darie ! Era undeva, intr-un mic subsol, dar era pe Ginza !
Am coborat in subsol, unde am dat de numeroase ii, naframe, farfurii si fete de mase romanesti, dar, inca o surpriza, tot personalul era format din japonezi. Din cate stiu, chiar si patroana era japoneza, dar e de mirare ca pana si bucatarul este cu ochii oblici. Iar ciorba de burta, mititeii, papanasii si supa cu galusti sunt chiar bune. Nu sunt o minune de cazut pe spate, dar sunt rezonabile… mai ales ca este o Romanie made in Japan, fix in buricul targului. A…, in plus, am baut si niste Borsec !
Al doilea restaurant pe care l-am gasit in Tokyo se numea Romania. Nu era in centru, era pe undeva, printr-un cartier inconjurat de cateva blocuri inalte, in care mii de salarymen muncesc la greu. Este unul din numeroasele ospatarii din zona unde corporatistii japonezi vin sa manance la pranz. Pranzul este momentul crucial pentru orice restaurant din zona aceasta, pentru ca totul trebuie sa se desfasoare la secunda. Intri, te asezi, primesti imediat felul 1 (pentru eficientizarea timpului, cam toate restaurantele au obligatoriu meniul zilei care se face si se serveste in mare viteza). Dupa ce il mananca, salariatul japonez trebuie sa doarma 10 minute. Japonia este o tara cu un deficit gigantic de somn, iar celebrii salarymen dorm oriunde si oricand le apare cea mai mica ocazie – in tren, metro, intre felurile de mancare de la pranz, probabil si in pauza de tigari, unii prefera sa traga un somn de 5 minute. Apoi, vine felul 2, desertul si inapoi la munca !
Am aruncat o privire prin Romania, dar era momentul de varf cand salariatii erau la masa, asa ca am revenit o ora mai tarziu, cand restaurantul se mai golise si am putut comanda si mancaruri care nu erau in oferta zilei – cum ar fi mititeii. Daca pe Ginza, Romania este transplantata de japonezi in Tokyo, la restaurantul Romania, toti erau romani – patronii-ospatari erau sot si sotie, iar bucatarul era din Brasov si mai avea putin de stat (muncea cam 1 an in Japonia). Aici, n-am gasit Borsec, ci doar niste sticle goale de Ursus (e destul de dificil sa importi bauturi alcoolice in Japonia, stiu asta ca am lucrat in domeniu !), dar am auzit vorba romaneasca si am simtit mana unui roman in bucate… chiar daca ingredientele sunt, totusi, japoneze !
Umbla vorba ca si pe Khao San Road in Bangkok, ar exista un restaurant romanesc. Nu e el romanesc, dar cica e tinut de un roman cu nevasta thailandeza, dar daca ceri ciorba de burta, ti se va face. Din pacate, nu l-am gasit, daca stie cineva de el, dati-mi de stire, ca in doua luni, voi fi pe Khao San Thanon !
In schimb, am auzit (nu am vazut) de prezente romanesti prin Boracay, Filipine. Restaurantul romanesc de pe “probably the best beach in the world” se numeste Levantin Boracay si poti manca sarmale, ciulama si alte bucate alese. Cand am fost in Boracay, nu era acolo, a aparut dupa ianuarie 2008, dar am aflat de el de la niste amici care au ajuns prin partea locului.
Si ca veni vorba de Boracay, aflati ca exista si o pensiune cocheta numita Casa Timisoara. Am gasit-o din intamplare acum vreo doi ani, dandu-ma pe internet si am trimis un mail, evident, in romaneste. Mi-a raspuns, in englezeste, o filipineza care a trait in Romania, la Timisoara si in memoria acelei perioade, cand si-a deschis o pensiune acasa, la Boracay, i-a dat nume romanesc – Casa Timisoara (ca logo, are inclusive turla Catedralei din Timisoara !)
Ceva mai aproape, prin Europa, de cand romanii au invadat vechiul continent, nu mai e nici o surpriza sa gasesc restaurante romanesti prin multe locuri. Interesant este ca mititeii au devenit extrem de populari sub numele de “mics” (in ungureste, “cs” si pronunta “ci”), dar sunt marketati ca “mancare ardeleneasca” – am gasit inclusiv la festivalul Sziget.
Dar, cam peste tot, sunt restaurante sa le zicem modeste, bodegi, curatele, dar nu de fite. Ei bine, am ramas surprins cand am descoperit un restaurant romanesc de lux, fix in centrul Vienei ! Se numeste Restaurantul Mamaia (nu mi-e clar daca e vorba de statiune, sau de bunica patronului), cert este ca e un restaurant romanesc de lux, aflat la doi pasi de Stephansdom, pe undeva pe una din stradutele centrului vienez !
Voi ce restaurante romanesti ati gasit prin lume ? Nu de alta, dar sa le pun pe agenda cand ajung prin respectivele locuri !
Ginza, cea mai scumpa strada din lume !
Pe care gasesti un restaurant romanesc – Darie
Intrarea intr-un mic subsol
In restaurant
Borsec… japonez 🙂
Restaurantul Romania
Intr-o zona de birouri
Meniul romano-japonez
Interior
Si mititei ca acasa
Boracay, probably the best beach in the world spun filipinezii
Ce zici, bagam o ciorba de potroace la Levantin ?
Restaurantul Mamaia din Viena
Ce nu inteleg de ce berea vanduta e Zipfer. Ca Romania e aproape, si pot aduce Ursus usor
ultimul lucru care l-as cauta in Tokio ar fi un restaurant romanesc!!!Apropo!oua de gozila nu se gasesc?
Se vandusera toate si erau facute liste de asteptare 🙂
Tot in Europa este de acum bine cunoscutul Doina, in Paris. Situat undeva in apropiere de Tour Eiffel, n-am intrat, insa am inteles ca preturile sunt relativ ridicate. Bine, se inscriu in media zonei, dar totusi, parca te doare sufletul sa platesti multi bani pe o ciorba de burta 🙂
Oricum, foarte interesant articolul tau.
Donaudelta (www.donaudelta.at), tot in Viena. N-am fost, dar l-am tot vazut de afara.
Eu am incercat Romanian Garden din Queens, NYC. Aveau pana si tochitura moldoveneasca. Portii destul de decente, desi tot personalul era roman si servirea a cam lasat de dorit. Nici un zambet n-a fost sacrificat pe clienti. 🙂
Prin 2001 am gasit un restaurant numit „Romania” in Peshawar, Pakistan. Era in zona Sadar Bazar. Asa ca intr-o buna zi ne-am luat noi trei romani ce lucram prin zona si am mers la masa. Aveau doar mancare locala. Singura mai aproape de noi era o salata ruseasca. Cred ca au ales numele Romania doar pentru ca suna exotic. Prin 2004 i-au schimbat numele, probabil cum intre timp trimisesem trupe in Irak exoticul suna acum dusmanos.
Corect, am mancat si eu in Queen’s intr-un restaurant romanesc, dar nu mai stiu cum ii zice. De Doina din Paris am auzit (e de decenii), dar desi l-am cautat (e drept nu prea temeinic si inainte de era GPS-urilor, Google Maps-urilor, etc), nu am dat de el. Stiu ca e pe la Ecole Militaire.
Super tare, restaurantul din Peshawar :)))))
Intr-adevar, cum pleci de la Tour Eiffel spre Ecole Militaire, o iei in stanga, prin fata Scolii Militare si mai mergi vreo cateva minute. E pe undeva pe la prima intersectie.
Un lucru e sigur! daca iubesti mancarea romaneasca si nu poti trai fara ea o gasesti cu siguranta aproape in orice loc al lumii.
De ce m-as duce sa caut un restaurant romanesc in strainatate, in loc sa dau iama in cele locale? N-am inteles-o niciodata pe asta, dar ma rog, poate ca unii sunt mai conservatori din fire 🙂
Normal ca ma duc sa caut. Cum imi place sa descopar orice urme romanesti prin strainatate – oameni, locuri, monumente, mancare. Ma rog, la unii le place Romania 🙂 Chiar si cea din afara tarii.
Draga Ioana,
mai gindestete si la romanii care sind de decenii plecati de acasa, stii ce bine e sa mai gasesti prin lume amintiri din copilarie!!!
Poate ca unii incearca o comparatie, poate ca altii vor sa gaseasca ceva de acasa (presupunand ca sunt mai mult decat turisti intr-un loc), poate ca vor sa auda un pic de limba romana (nu chiar ca la Darie descris de Imperator toturi), cine stie..
Exista un restaurant romanesc pe insula Cozumel, in Mexic.
Serios ? Cum ii zice ? Ai fost ?
Nu am fost din pacate, dar am auzit de el de la romanii care lucreaza pe vase de croaziera si au escale pe insula. Se numeste Dracula, cred.
Apropo, si in Tulum exista un bar detinut de un roman, se numeste „El Curandero” si e chiar pe strada principala. Desi nu are specific romanesc, merita sa mergeti daca aveti drum pe acolo. Intrebati de Tudor.
Am fost anul trecut in Cozumel si cat m-am plimbat eu pe acolo cateva zile, nu am vazut nici un restarant romanesc. O fi dar eu nu am vazut, si inca insula si centrul lor sunt cam mici. Cred ca e si un patron roman, la un hotel, cred ca imi zicea un alt roman.
super tare faza cu circiuma Ro la Tokyo. Nu i-ai luat un interviu sa o intrebi pe japoneza ce i-a venit sa faca restaurant romanesc?
Nu cred ca era la restaurant. Stiu ca are mai multe legaturi cu Romania, inclusiv ea era importatoarea de Borsec in Japonia.
Levantin a fost deschis in 2010! Trebuie sa vii sa incerci Goulashul nostru!!
facem si o ciorba de potroace daca e nevoie :))
Eu am fost de Anul Nou 2008 in Boracay 🙂 Dar am auzit de voi prin niste prieteni 🙂
Draga Adriana,
da-mi adresa ca vin, din iulie probabil, dupa 23 de ani de Germania, cu totul la Borakay sau Carabao. Pina acum am cautat dupa comunitati germane, dar m-am trezit ca in adincul sufletului tot romanca sint, si „ca romanul nu-i nici unul!”
Daca vrei, scrie-mi direct la rest.ambuehnsee@googlemail.com
In 2008 am fost la un resto iromanesc in Dallas,Texas!Nu pot zice ca am mancat ca la mama acasa,insa am gasit mici excelenti la un magazin al unui rus unde vindea printre altele Borsec si Ursus!E ultimul magazin pe care l-am vazut aratand ca alimentarele de pe vremea lui Ceau!
Mi-a placut mult poza cu „bagam o supa de potroace?” Foarte romantic 🙂 Saracii japonezi, chiar am auzit ca muncesc cam non stop si ar adormi si in picioare dc e nevoie, da chiar 5 minute in restaurant, nu as fi zis 🙂 Sunt multe restaurante in Queens, Romanian Garden e cel mai faimos intr-adevar, mai e unul Acasa, altul Harmony parca dc nu s-or fi inchis recent, mai e unul Transilvania. Era si unul in Manhattan insa scump si prost, nu stiu daca mai exista. Problema cu toate e ca serviciile raman romanesti, si cand ti-e lumea mai draga si vrei ceva anume, nu au. Cred ca e si lenea tipica, ca de multe ori lumea vrea clatite si papanasi si ei zic ca nu au/fac, de parca cine stie ce ingrediente ar avea nevoie. Nu am mai fost de mult la ele, si pt ca mai mereu au pe cineva care canta, si macar de ar fi muzica populara, e mai mult ceva de prost gust si foarte tare de nu poti sta. E un meat market Muncan unde de sarbatori e full, gasesti orice, iar Borsec se gaseste pe toate drumurile in Queens, vedeam si prin supermarketuri.
La Harmony am fost ! Acum, mi-am adus aminte cum se numea 🙂
Restaurante „O Conde Dracula” in Lagos, Algarve
http://www.algarvetoday.net/restaurantedracula.html
Mititeii erau trecuti pe meniu la „tapas” si aveau si bere Ursus la 2 Euro.
Imi pare rau ca nu am citit postul asta inainte sa vii in Dubai! Si aici se gaseste mancare romaneasca, la mOre Cafe, pe langa Burj Khalifa! DIn pacate doar joia, dar e bine si asa! Si mai e un restaurant, numit Mufi’s Cafe in RAs al Khaima, un alt emirat la vreo ora si jumatate de Dubai! Poate ai aflat totusi de ele!
Nu, nu stiam. Data viitoare cand voi ajunge in Dubai 🙂
am mancat si eu la un restaurant romanesc in Figueretas, Ibiza 😀 e detinut de un tip din Oradea, se mananca foarte bine, nu e restaurant de lux dar e foarte cochet. Nu mai stiu numele restaurantului
Si in Bruxelle ( rue Gretry)exista doua taverne tinute de acelasi patron, eu am fost acum cativa ani si mi-a placut dar am auzit ca calitatea s-a schimbat.Pe avenue Louise la fel au trebuit sa inchida dupa o perioada, pacat ca banii conteaza mai mult decat calitatea si primirea. Am auzit la fel ca este unul in Lasne cu buna reputatie dar nu l-am incercat inca.Abia astept da-l incerc.
Undeva pe langa Tahana Merkazit este un bar detinut de un roman din Deva.Acolo se strang cam toti romanii din zona cand ies de la munca la o berica. Atmosfera e chiar faina, televizor pe taraftv sau etno, mese gen bar romanesc din 1995 🙂 . Cand am intrat acolo am dat mana cu toata lumea, exact ca intr-un bar din Romania unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, apoi m-am pus la o masa la bere normal.
Beiam berea povestita cu ceilalti Romani, si in spatele meu aud: Noroc! Ma intorc si vad intinsa spre mine o mana noagra ca taciunele…..ma intorc si ma uit mai bine……era cel mai negru si urat African vazut vreodata care se rasteste la mine intr-o romana impecabila: -Da ba noroc în p…..a mea!!!!. :)))))))))))
:))))) Adica pe langa autogara ? Si cum ii zice ?
Tahana Merkazit, Tel Aviv