Am fost saptamana trecuta la o reuniune foarte faina organizata de revista “Cariere”. Am fost luat cam din oala, asa ca nu am putut sa ma pregatesc prea bine. De altfel, am aflat ca subiectul principal al discutiei este Nepal exact cand am ajuns… Dar am improvizat, am povestit despre prima mea experienta in Nepal, cate ceva despre istoria locului, despre Kathmandu… si a fost OK pana la urma :).
In schimb, am asistat la povestea istorisita de doi oameni care au facut trekul spre Everest Base Camp – Nepal (eu am fost pe partea cealalta a marelui varf, la Everest Base Camp – Tibet). Doi oameni obisnuiti, unul ziarist – Dragos, iar Irina nu stiu exact ce lucreaza, care au decis sa isi demonstreze ca sunt si altceva decat “oameni ai muncii” si s-au dus de Craciun si Anul Nou in Nepal si au mers pe drumul spre Base Camp. O poveste fascinanta, o poveste pe care am mai auzit-o, a unor oameni care doresc sa-si intreaca limitele, sa iasa cumva din “pilotul automat” incercand ceva greu, care pare imposibil… dar, dupa ce reusesti, ai un sentiment asa, de bine…
Asa ca, dupa povestea de seara, m-am gandit sa astern pe hartie ce am invatat din calatorii si ce ma mana in “lupta”…. Dar s-o iau una dupa alta.
In general, oamenii sunt buni. Oriunde m-am dus, m-am simtit bine primit. Daca le ceri ajutorul, te ajuta. Nu exista o “ospitalitate romaneasca” sau “ospitalitate poloneza” sau “ospitalitate thailandeza”. Exista ospitalitate. E drept, exista natiuni unde ospitalitatea este ridicata la nivel de obligatie sfanta, dar am intalnit tipul asta de ospitalitate in tari unde natura nu este prea ingaduitoare… In vremuri de demult, o usa inchisa in nas era sinonima cu moartea celui care era refuzat… de aceea, in tari desertice sau mai inghetate vei gasi oameni care se vor da peste cap mai mult sa te ajute.
Fericirea nu inseamna iPhone + Zara + Mercedes. Stiti care este tara unde oamenii mi s-au parut cei mai fericiti? Filipine! E una dintre cele mai sarace tari pe care le-am vizitat. Este haotica, este corupta. Nu cred insa ca se moare de foame pentru ca este o insula vulcanica, foarte roditoare, iar clima este propice. In schimb, multi mor in urma uraganelor (sunt cel putin 13 uragane majore care lovesc tara in fiecare an) sau in urma eruptiilor vulcanice (cea mai mare eruptie vulcanica a secolului trecut a avut loc in Filipine). Si totusi, peste tot, pe strada, prin mijloacele de transport in comun, prin sate, am vazut numai zambete pe buze, ras… multi canta pe strada si pufnesc in ras cand se vad unii cu altii… Si nu au iPhone, sunt aproape desculti, iar motocicleta este, poate, cel mai valoros bun pe care il detin.
Departe nu inseamna lipsa de confort. Traim intr-o lume care se globalizeaza si se modernizeaza intr-un ritm galopant. Oriunde te duci in lume, vei gasi un colt familiar… Nu iti place mancarea asiatica? E greu sa nu gasesti vreun loc care sa-ti faca o mancare cat de cat apropiata de cea europeana. Vei gasi hoteluri sau pensiuni unde te vei simti confortabil, cam peste tot vei gasi un loc familiar. Nu zic “ca acasa”, dar un loc in care te vei simti bine. Unii zic ca a calatori inseamna sa iesi din “zona ta de confort”. Zona de confort nu este obiectiva, ci subiectiva, este doar in mintea ta… Peste tot vei gasi zona ta de confort… chiar si la 5.000 de metri sau in desert… Trebuie doar sa te reinventezi daca este cazul.
Concentreaza-te pe partea plina a paharului. Am auzit pe multi ca nu calatoresc mai la este de Antalya pentru ca e jeg, ca nu sunt drumuri etc. etc. De asemenea, de zeci de ani aud ca turismul nu merge in Romania pentru ca nu sunt sosele. Ca ar trebui sa inchidem cativa ani tara turistilor straini, sa construim autostrazi, telecabine, partii de schi si hoteluri all-inclusive cu 149 de feluri de mancare si dupa vreo 10 ani sa permitem din nou accesul turistilor straini in Romania. Urmarind aceasta logica, niciun turist nu ar trebui sa calce in India, Nepal, Filipine sau Kenya… Exista oameni care calatoresc pentru a descoperi ceva nou, ceva diferit. Nu cred ca sunt multi care se pun in miscare si viziteaza lumea pentru a manca in McDonald’s-uri din 120 de tari sau pentru a savura superbele si excitantele autostrazi pline de masini colorate. Chiar si cei ce revin din Europa Occidentala nu prea pun poze cu autostrazi pe Facebook, ci mai degraba cu catedrale, palate, plaje, feluri de mancare sau partii de schi. Exista turisti care vad partea plina a paharului. Fain, in Romania, nu exista autostrazi cu 7 benzi pe sens, dar gasesc cea mai mare populatie de ursi din Europa, nu avem prea multe aeroporturi compatibile cu A380, dar avem manastiri pictate acum 500 de ani, traditii, sate medievale… La fel si in strainatate… Egiptul poate fi murdar, dar, daca treci peste asta, descoperi o civilizatie unica, o arta incredibila si constructii de o durabilitate… pe care nu o va avea nicio autostrada din lume!
Nu trebuie sa cheltuiesti o avere pentru a calatori. Am intalnit multi tineri si mai putin tineri care calatoresc pentru perioade mai lungi sau mai scurte, fara a cheltui imens. E drept, e o munca de informare, de cercetare, o munca in care trebuie sa-ti eficientizezi traseul – gasesti un avion mai ieftin, un autobuz de noapte, un hotel la un pret rezonabil, o promotie, o oferta de la vreo agentie de voiaj… Daca, intr-adevar, doresti sa vizitezi lumea, gasesti o cale. Poti gasi joburi pe drum, te poti inscrie in programe de voluntariat. Cunosc pe cineva care a decis ca la peste 30 ani sa se faca stewardesa ca sa vada lumea. Totul e sa vrei.
A fi diferit nu inseamna a fi periculos si nici ridicol. Femeile din tarile musulmane sunt imbracate din cap pana in picioare. Hmmm… sunt oprimate sau sunt proaste. 95% dintre casatoriile din India sau Nepal sunt aranjate de parinti. Vai, ce penibil! Ca un tip sa devina barbat in triburile de hameri din Etiopia de Sud, sor-sa trebuie biciuita. Ce barbar! Orice thailandez trebuie ca in viata sa fie cel putin cateva zile sau o saptamana calugar, inclusiv regele. Ce habotnici! Tibetanii cred in reincarnare. Nu exista asa ceva! Orice traditie sau obicei are un motiv. Oamenii sunt, in general, o rasa relativ logica… poate unii mai traditionalisti decat altii, dar orice obicei care noua ni se pare ciudat, periculos, perimat si idiot are un motiv… si de ce a aparut, si de ce se perpetueaza. Iar daca incerci sa intelegi „de ce”, te poate face mai tolerant. Am citit in Bhutan un articol despre Romania in care se scria ca oamenii sunt foarte saraci si deprimati si ca au aparut cosciuge low-cost facute din nu stiu ce materiale ieftine pentru cei care mor si nu au bani. Comentariul ziaristului (genial de altfel) era “in aceste conditii, de ce nu sunt incinerati ?”… pentru el poate parea penibil ca romanii nu s-au gandit la o astfel de solutie!
Si aici ajung la intrebarea… de ce ai vrea sa vizitezi lumea? Poate cel mai simplu raspuns este sa-l citez pe Sir Edmund Hillary care, intrebat fiind de ce a cucerit Everestul, a raspuns simplu – “Pentru ca exista”… Da, pentru ca exista, pentru ca iti poti imbogati mintea si sufletul cu atatea intamplari sau pilde auzite, cu peisaje si spiritualitate, pentru ca ai o singura viata si ea trebuie traita – scurta, lunga, cum o fi. Pentru ca este in ADN-ul nostru, al speciei uman … din aceasta cauza, stramosii mei si ai tai au plecat din Africa si au impanzit lumea! Iar spiritul si dorinta aceea, uneori inexplicabila, de a pleca de acolo vin, de la primii homo sapiens care au taiat-o din centrul Africii spre alta zari.
Dar eu de ce calatoresc? Pe langa acea chemare pe care mi-e greu sa o explic, probabil e ancestrala, am o pasiune pentru intelegerea altor civilizatii… Prima mea pasiune, inca inainte de a ajunge la scoala, era sa invat pe dinafara numele tuturor capitalelor lumii… Aveam o bucurie deosebita sa pronunt, probabil peltic, numele Ouagadougou sau Antananarivo! Dupa ce am ajuns la scoala, mi-a cazut in mana o carte – “Povestiri istorice”, scrisa de Mihail Drumes. Eu de mic iubeam povestile… cu zane, cu Feti-Frumosi, cu balauri… Si, prin clasa a II-a sau a III-a, am gasit aceasta carte care mi-a deschis pasiunea pentru istorie… cred ca am citit-o de zeci de ori… dar eroii basmelor nu mai erau Fat-Frumos si Zmeul Zmeilor, ci Stefan cel Mare si Mihai Viteazul… si de atunci am citit sute si sute de carti de istorie… am trecut de la istoria romanilor la istoria universala si, ca elev, visam la Macchu Picchu, Roma, piramide… Iar Revolutia mi-a deschis poarta spre aceste minuni.
In facultate, am fost plecat la Maastricht, in Olanda, la bursa. Unul dintre primele cursuri s-a numit “Cultural Differences and its Impact on the International Business”. Profesor mi-a fost Geert Hofstede, care ulterior aveam sa descopar ca era un guru mondial al studiilor de diferente culturale. Eram in 1991 si pana atunci Hofstede studiase doar lumea libera, de dincolo (din punctul meu de vedere) de Cortina de Fier. Hofstede era insetat sa descopere si sa mapeze, din punct de vedere cultural, popoarele proaspat eliberate de sub comunism, dar inca nu ajunsese dincolo de Berlin. Si dintre studentii est-europeni care erau acolo, eram singurul care stia istorie, geografie, fundamentele studiilor inter-culturale… Mi-aduc aminte ca am povestit ore in sir… Eu, despre misterioasa si enigmatica lume a Estului Europei, el, despre fascinanta, dar la fel de enigmatica Terra. A fost un imbold pentru mine sa calatoresc.
Cred ca oamenii trebuie sa calatoreasca. Indiferent cum, dar sa calatoreasca. De multe ori, o calatorie poate fi echivalenta cu studii savante, inveti extrem de multe. Citeste presa locala (peste tot vor fi ziare in limbi pe care ar trebui sa le intelegi), comunica, deschide ochii… Nu conteaza cum calatoresti – fie esti intr-un grup organizat cu o agentie, fie pe cont propriu cu rucsacul in spate. Important este sa pleci, sa vezi, sa afli.
Evident, exista si cei care calatoresc pentru a epata, pentru a se da mari, pentru a primi like-uri pe Facebook… In ultima instanta, nu e rau. Poate se lipeste ceva si de ei. Desi nu prea umbla cu ochii, urechile si, mai ales, inima deschisa, dar exista o sansa ca totusi sa se lipeasca.
Dar sa revin la “ce am invatat din calatorii”, subiectul postarii, ca am inceput deja sa divaghez. Nu doresc sa scriu mai mult pentru ca, de fapt, vreau sa deschid o discutie, sa interactionam… ce ati invatat voi din calatorii? Ce va asteptati sa invatati dintr-o calatorie? Va astept la comentarii sa dezbatem :).
genial
Si eu as calatori , chiar acuma as pleca si chiar sufar cu adevarat ca nu pot pleca cand acel dor de duca se acumuleaza si simt ca ma strange de gat pana nu mai pot respira .
Din pacate, nu putem pleca asa oricum si oricand daca avem o familie si copiii sunt mici , cheltuielile sunt mari :)) , iar partenerul de viata nune impartaseste dorinta de a calatori.
Cu toate acestea,in ultimii ani am calatorit cu familia , insa nu asa de mult precum mi-as fi dorit .Cele mai frumoase amintiri sunt cele din vacante , iar cand imi este dor de acele clipe ma uit la poze si am impresia ca sunt din nou in calatorie.
Cel mai mult invat din calatorii ca noi oamenii suntem de cele mai multe ori limitati in propria noastra bula imaginara si ca de fapt noi oamenii suntem cei care ne punem singuri limite de multe ori si ne este frica se la depasim , sa vedem ce este dincolo de rutina vietii si dincolo de coltisorul unde traim…insa cea mai mare lectie pe care am invatat-o este ca dincolo de orice traditie, cultura, religie , specie , tara etc..noi oamenii suntem in fond la fel .
Motivant articol Cezar si foarte frumos scris. Bravo!
Superb articol! Tocmai bun pentru un inceput de saptamana…
Exceptional articol!
Intr-adevar, cel mai frumos lucru din lume este, clar, sa calatoresti. Doar ca trebuie sa ai si o deschidere pt. asa ceva, sa stii si un pic de geografie, si sa ai un anumit nivel ca sa poti intelege ceva din calatorii. Majoritatea romanilor inteleg prin concediu si in general prin calatorii, a merge la mare si a face plaja. Nu s-ar duce in alta parte, Bulgaria, Grecia si Turcia, cam astea sunt. Sunt foarte multi oameni cu bani, care si-ar permite sa calatoreasca oriunde, dar pur si simplu nu stiu unde sa mearga, merg in Dubai, de ex. pt a epata doar, au auzit ei ca este la moda sa mergi in Dubai (oricum, la inceput ei cred ca Dubai este o tara, abia apoi se dumiresc, cand merg dupa viza). N-ar merge in Norvegia sau in Costa Rica pt. nimic in lume, in Norvegia nu pot face plaja, iar de Costa Rica nu au auzit.
Eu calatoresc destul de low-cost, dar important este ca vad, fiecare ban il investesc in calatorii.
Uite, de aceea esti cel mai bun. pentru ca tu calatoresti cu adevarat, iti place sa descoperi si sa vezi, nu esti artificial ca un Razvan pascu care e toata ziua pe TV. De fapt, pe TV sunt doar unii ca el, ca Bianca Dragusanu ca mai stiu eu ce alte panarame
Excelent articol, extraordinar de bine scris.
Pana la urma nu conteaza cati bani ai, cat de destept esti, cu ce te ocupi, ci cat de deschis esti la minte, cat vrei sa inveti, sa afli.
Zicea cineva mai sus ca sunt multi care merg doar la mare in Bulgaria, Grecia, Turcia … ei, asta e modul lor de a se relaxa, de a intelege vacanta concediul… nu toata lumea trebuie sa faca la fel!
Iar despre un razvan pascu, o fi la televizor toata ziua, dar asta e modul lui de a se face cunoscut, asa se exprima el.
Si eu il prefer pe Imperator pentru simplitate, pentru faptul ca e direct si nu insira vorbe frumoasa ca sa umple pagina unui articol, pentru informatiile despre istoria si oamenii locurilor pe unde merge …Ha! Dar se vroia o dezbatere, un dialog, si pana la urma tot la monolog ajungem! E si asta un exercitiu!
Inca o data, felicitari pentru articol!
PS: daca e vorba de stewardeza la care ma gandesc eu, cred ca are sub 30 de ani, nu de alta, dar fetelor nu le place sa isi spuna varsta! 🙂
Amandoua care le stim noi au un pic peste 20 de anisori 🙂
Fiecare calatorie iti deschide mintea. Dupa fiecare calatorie parca sunt o persoana mai puternica. Imi place sa vad cu ochii mei si sa judec cu mintea mea.
Din calatorii am invatat ca oamenii sunt la fel oriunde, doar ca se manifesta diferit în functie de civilizatia in care s-au nascut si au crescut.
Calatoriile m-au invatat sa caut esentialul in viata. …Inca mai caut!
Eu as zice ca a calatori e o placere, o bucurie destul de ……….egoista. Nu prea poti impartasi ceea ce simti decat eventual cu cel/cei cu care esti acolo. Si la intoarcere cu acei prieteni sau cunostintele pentru care a calatori inseamna a descoperi.
Ii datorez cumva lui Cezar prima mea iesire mai….”exotica”, cea din Nepal.
Ma bucur si recunosc „vina” 🙂
Calatoresc pentru a descoperii locuri si oameni. Cu locurile e mai simplu, cu oamenii mai greu! Trebuie sa te descoperi pe tine, inainte de ai descoperii si inetelege pe cei din jurul tau, si asta nu e usor, iar o calatorie te invata multe despre tine.
Nu exista scoala care sa te invete ceea ce inveti intr-o viata de calator. Un bun prieten de-al nostru, Idoumou Abderrahmane, ne spunea odata, reamintindu-ne cuvintele Profetului Mohamed: Nu conteaza ce scoli ai facut, conteaza cat ai calatorit.
Good point. Am regăsit ceva din ideea unii nu merită să călătorească 🙂 sau cum ai exprimat tu: poate s-o prinde şi de ei ceva … Cât despre articol, răspunsul meu neelaborat e: d’aia! :). Elaborat e plagiat după al tău …
Frumos articol. Bravo, domnule!
Sunteti cu adevarat special. Special si frumos.
Cezare pe langa povestiri istorice in serile alea lungi ale copilariei din anii 80 ma fascina sa invart incet, incet butonul radioului VEF 206. Antena de abea se mai tinea de multele contorsiuni dupa Europa Libera ascultam pe rand chineza, rusa, hindi si mai stiu eu ce. Distingeam numele unui oras Beijing, Tokyo, Moscova si visam ca intr-o zi o sa ajung pe acolo. Am petrecut ore intregi invartind globul cu degetul parcurgand intinerarii imaginare. Da revolutia ne-a deschis lumea. Pe 7 martie 90 am facut prima calatorie pana la Budapesta cu un unchi si tata pana la aeroport. Dacia zbura prea repede pentru setea mea de a vedea totul.
Ca sa revin la intrebare, nu neaparat in ordinea importantei unul din lucrurile pe care le invat in calatorii sunt gusturi si mancaruri noi. Calatoriile mi-au modificat permanent preferintele culinare si desi savurez bucataria romaneasca la noi in casa mancam foarte international. Incerc de fiecare data sa mananc ceva nou si sa fur o reteta doua. In bagaje la intoarcere inevitabil isi fac loc niste condimente locale.
IMerg pe mana localnicilor, adica in Asia nu prea caut restaurante italiene nici in Italia pe cele indiene. Caut restaurantul ala unde la pranz e inghesuiala, nimic facy dar zgomot mare la bucatarie si miros bun de mancare.
recunosc ca sunt gurmand si imi place sa calatoresc unde mancarea e ieftina, poate asta e motivul pentru care Asia de Sud Est e destinatia preferata.
No mai lungesc, excelent articolul. Cred ca asta am fi scris si noi cititorii daca eram asa de buni la scris ca tine:)
Am savutat cu plac ere articolul ..frumos..felicitari:)!
Intru direct in subiect asa sunt asa am devenit ….spontan si fara ocolisuri!
Ce invat din calatorii? Eu de exemplu (acesta care scrie ) am invatat multe ..de exemplu sa transpun in poezie starile pe care le experimentez (desi poeziile nu erau pe primul loc in cartile pe care le citeam ).
Am invatat sa ascult vocea Naturii sa redeschid canalele astupate de sistem .Sa redeschid samanul din mine ascultand picaturile de ploaie ..fosnetul copacilor si orice semn in care asa de frumos ne vorbeste Mama Natura!
Am invata mai mult sa fiu decat sa ,,am,,!Fuga asta colectiva dupa ceva material oricum o sa-i oboseasca pe oameni iar adunatul la fel ..in al doilea caz doar dupa ce CONSTIINTA va inburda peste ei!
Am scris undeva ca tot eram intrebat ce inseamna pentru mine ,,cicloturismul (calatorie cu bicicleta)..unde am spus ca ,,cicloturismul este templul in care ma simt liber,
<>(A.D.)
AM INVATAT.
Am invatat sa cresc cind altii ma coboara
Si sa descopar lumea altfel cum o stiam odinioara.
Am tot vazut si auzit destule,prin carti
si prin ecrane colorate…
M-am dus putin mai mult in a simtii
lasand in urma fuga dupa toate!
M-am dus ca sa ascult cum iarba creste
si simfonia valurilor de pe mal
Si soapta celui ce spunea paseste
in drumul tau sa fi ca un sacal!
Am invatat sa ascult din valuri si din frunza care cade!
Am invatat ca sa dau ,,forma,,lucrurilor simple pe care calca atata lume!
Am invatat sa FIU..in loc sa am de toate
Am invatat razand sa strig ,,,un singur tel mai am sa merg doar mai departe.
Nu fug de lume daca vi se pare
Doar visul imi urmez catre a ,,a fi,,
Din radacini mai tai chiar daca doare
E altfel cind traiesti si nu doar sti!
Fain 🙂 Si multumesc pentru prima poezie pe blog 🙂
Daca e prima poezie pe blog atunci vine si a doua ..care de data asta e si melodiaosa .Poezia a luat fiinta pe facebook ..cineva a inceput cu cateva versuri dupa care eu si Adina Radu (Mimiliga )o buna prietena si sustinatoarea mea la Discovery am continuat .
Sper sa va placa ,e adresat calatorului !:)
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=M17u6oiWnuo
Calatoriile te fac mai sanatos , te feresc de doua mari nenorociri : depresie si alcoolism.
Am invatat sa ma descurc singura in orice situatie si sa nu ma sperii de imprevizibil pentru ca apare oricat as vrea eu sa organizez totul.
Multumesc frumos 🙂 Si de aprecieri, si de completari 🙂
Pentru mine A CALATORII este un mod de viata , calatoresc cu aceiasi placere la Vama Veche sau la Miami . Iubesc locurile pe care le vizitez pentru frumusetile lor, traiesc destinatia, nu elaborez ierarhii ale destinatiilor vizitate si nici nu-mi declansez vreun ” KILOMETRAJ” de destinatii.De multe ori am fost intrebata ” Unde ti-a placut cel mai mult ?” Raspunsul meu invariabil : Peste tot !.
Cele mai mari satisfactii le ai atunci cand calatoresti cu bani putini, pe bani multi toti stiu sa calatoreasca .
Cezar , am remarcat la tine de la inceput modul tau natural de a scrie, tu iti povestesti trairile pe care le-ai avut in locurile vizitate….Esti diplomat , elegant, impartial.
Cezar bun articol. Cred ca Li rezuma cel mai bine. Asa e, calatoriile te fac mai sanatos. Cat despre Nepal, este un taram de poveste 🙂
Dupa fiecare calatorie ma simt mai bogat, simt ca pastrez ceva de la locuri, de la oameni. Invat ca lumea este frumoasa si ca trebuie descoperita, inteleasa. Calatoritul este cel mai frumos lucru pe care l-am trait si ma simt foarte norocos pentru ca impartasesc aceasta bucurie cu sotia mea, avand si ea aceeasi pasiune.
Multumesc pentru articol, m-am regasit in ideile tale.
Buna ziua!
La mine placerea de a calatorii si a descoperi de fiecare data natura a inceput de mica,atunci cand mergeam cu parintii in statiunile de la noi din tara.Mi se explica in tren pe unde treceam,ce gara urmeaza si cand am trecut cu trenul prin tunelurile spre Sangeorz Bai atat de lungi am ramas fascinata.Apoi au urmat pe rand excursiile organizate cu scoala,ca mai tarziu ,la adolescenta sa merg in excursii cu „nasul” la munte organizate de mine cu rucsacul in spate urcand pe jepi pana la Babele,si cutreierand de fiecare data alte carari de la noi din tara.Dupa ce m-am casatorit dorinta de a cutreiera tara a ramas neschimbata si chiar in cinci luni de sarcina am urcat din nou pe jepi la Babele,ca sa revin apoi si cu copii (la varste destul de fragede)pe acelasi traseu (destul de greu de parcurs)pe jepi spre Babele.Acest „microb”,de a calatori,cu trenul,apoi cu masina ,iar mai tarziu cu avionul si in alte tari le-am dat si copiilor mei. Eu am fost nu numai pe muntii nostri semeti,ci si in Delta (pe ponton o saptamana),pe litoralul nostru incepand din Constanta pana in Mangalia si inainte de 1990 si dupa ca si in Nordul Moldovei,Maramures,Transfagarasan etc.Peste tot am vizitat tot ce se putea:muzee,biserici,schituri,pesteri.Fiecare loc din tara si din afara ei are frumusetea ,obiceiurile si istoria ei.De fiecare data iti incarci „bateriiile”cu tot ce vizitezi.
Cred ca daca as avea suficienti bani,in fiecare luna as fi in alta parte,dar cum a spus si o alta „fana”,nu se poate,si acum prioritare sunt calatoriile copilor mei.Insa macar o data pe an tot plec macar o saptamana sa descopar alte locuri cu frumusetile lor,cu toate ca fac economii tot anul pentru acest lucru merita tot efortul.
Oau! Ai studiat cu Hofstede! Super tare…Eu ii citeam in facultate cartile!
Bun articolul…
Pur si simplu :”a calatori” face parte din modul meu de viata,de speranta!
Am inceput cam prin 1996,si de atunci….usor,usor,”microbul” mi-a invadat deopotriva mintea,trupul si sufletul.
Calatoria este tratamentul pe mi-l aplic ori de cate ori simt ca….imi este….dor de duca si pot pleca ! 🙂
Practic,dupa doar cateva zile de la intoarcere…..deschid laptopul si incep sa caut…..sa caut…….si iar sa caut !:)
Tari,hoteluri,zboruri,excursii,oferte,bloguri de calatorii,etc. Rasfoiesc zilnic Booking.com,Trip Adviser, Agoda,si stau in permanenta cu ochii atintiti pe siteurile companiilor aeriene, si nu numai ! :).
Nu uit nici de acest blog,si de fiecare data,inainte de plecare, consult „povestea” locului si hotelul recomandat de Cezar .
Munca de documentare si de…prospectare a celor mai bune,ieftine si cool vacante este aproape continua……..chiar daca plecarile mele se marginesc la 3-4 pe an….!
De invatat din calatorii,invat si retin cam tot ceea ce se poate…..imagini,locuri,gusturi,putina istorie,ceva obiceiuri.
Incerc sa devin ..un localnic….sa mananc,sa beau cam ceea ce beau si mananca si „gazdele” mele….Pe cat posibil incerc sa descopar restaurantele,pietele,locurile care sunt preferate de localnici si cunoscute mai putin de hoardele de turisti.Aici,mancarea si bautura par a fi mai bune,sigur mai ieftine si cu adevarat specifice locurilor unde ma gasesc !Aici pot sa-i „simt” mai bine pe localnici,sa le inteleg modul de a gandi,de a se comporta !
Am mai invatat ca,de regula,orice taram apropiat sau foarte indepartat are….preturi pentru toti ! Te poti simti ca la 5 stele intr-un hotel de doua stele cu aer conditionat,grup sanitar propriu,curat,ingrijit si….foarte ieftin.Poti manca la jumatate din pretul obisnuit si sa te simti la fel de bine intr-un mic restaurant care nu este pe o artera principala,care este mai la dos,dar nu si mai departe….si care este preferat de …localnici.
In multe dintre locurile vizitate am invatat ca cele mai frumoase suveniruri le poti gasi in pietele artizanale deschise zilnic sau numai in anumite zile.La sfert de pret si la fel de frumoase ca cele admirate in vitrinele magazinelor de pe strazile comerciale.
Oricum,de invatat….invat am mereu !
Excelent articol ! Felicitari ! sincer,cred ca foarte multi oameni din tara asta, ar trebui sa-l citeasca…..foarte, ,foarte multi…..
M-a impresionat mult articolul. Un mare adevar. Cu fiecare calatorie descoperi ceva nou.
[…] ne spune intr-un articol ce a invatat el din calatorii. Am gasit mai multe lucruri pozitive decat ne asteptam, si am tras si noi concluzia ca “trebuie […]
Calatoria este o bucurie a sufletului, pentru noi ca familie este o implinire efectiv, este cea mai buna metoda de relaxare, as vrea sa pot spune si de odihna… dar in nici un concediu nu am reusit sa ne odihnim efectiv, pentru ca avem atatea de vazut oriunde ne-am duce incat niciodata nu am stat in camera mai mult decat orele de somn …si nici acelea uneori…:)), ne place sa calatorim in orase si sa ne trezim cat se poate de dimineata pentru a trai atmosfera si forfota orasului respectiv, pentru a merge pe strazi inguste ….si a observa stilul lor de viata….. ne place sa mergem la mare…..pentru apa ,pentru excursiile care pot pleca de acolo, nu pentru a sta la soare…: )), calatorim si planificat catre o destinatie aleasa de noi dar si in functie de ofertele gasite, ni s-a intamplat si sa plecam spontan cu o oferta buna, oricum a calatori inseamna a castiga acel ceva si e greu de descris in cuvinte…noroc ca avem si fotografii..: )
Oameni sunt minunati, doar cateva „specimene” sunt mai ciudate. Inca imi aduc aminte si acum prima data cand am fost la Londra o intamplare banala facea ca la ora 3 de dimineata plimbandune prin oras un taximetris destul de inaintat in varsta in trecere pe langa noi vazandune singuri ca turiste deschide geamul si ne ureaza un calduros ” Good morning guys!” aceste lucruri nu au pret! cum sa nu iubesti asa ceva! Deci, oameni sunt minunanti!
[…] foarte frumoasă sinteză la care ne putem adăuga învăţăturile proprii: Ce am învăţat din călătorii de Cezar Dumitru – […]
[…] de fapt “Go ! Travel !”. Am scris recent un articol despre ce am invatat prin calatorii si in care faceam un apel la calatoriile care sa iti deschida mintea si sufletul. A calatori nu […]
Salut!
Desi si eu am fost pasionat de geografie inca de mic, pana acum 5 ani nu calatorisem decat in tara, lucru care, recunosc, ma frustra. Apoi usor usor am avut ocazia sa incep prin a vizita cateva tari vecine cu masina. Dar revolutia s a produs in momentul in care ti am descoperit blogul si de fapt, cel mai important, am aflat ca nu este asa de scump sa calatoresti spre destinatii mai indepartate. Odata cu cresterea veniturilor mele, am reusit sa pun in aplicare cam tot ceea ce am invatat prin intermediul paginii tale. Am vizitat cateva tari la care doar visam cand eram adolescent:)
Cred ca daca ar fi sa aleg cateva cuvinte, as spune ca m am imbogatit spiritual din aceste calatorii.
Desi am incercat sa mai citesc inca vreo 2 bloguri de calatorii, am ramas doar cu tine intrucat te simt mai aproape de sufletul meu.
Toate cele bune!
Ma bucur ca am reusit sa te ajut si sa te inspir 🙂 Acesta este si obiectivul blogului acesta !
Calatoresc si eu de ceva vreme cam 4 luni pe an cu sacul in spate pe toate continentele am pasit prin multe meleaguri comune cu imperator iar concluziile lui mi se par perfecte, felicitari din suflet si mi-ar placea sa comunicam si sa schimbam ceva impresii.Eu traiesc in Canada de 25 de ani dar poate ne intilnim undeva pe aceasta lume si citeva ore de taclale ar fi minunate.
mersi
Principalul aspect al calatoriilor mele e ca am invatat sa fiu fericit cand merg. Si ca iti trebuie incredibil dep utine lucruri pentru asta. Si ca, noi calatorii, suntem privilegiati ca avem sansa sa ne dam seama de asta, mult mai repede decat altii.
Multe nu as mai avea de spus, pentru ca as repeta ce e scris in acest articol. Deci subscriu in totalitate.