L-am cunoscut pe Razvan Pop asta-vara cand am fost intr-un weekend cu mai multi bloggeri prin Sibiu. Sincer, omul m-a lasat cu gura cascata de cate istorie stie… OK, specializarea lui e istoria, dar si asa… stia fiecare piatra din Sibiu cine a pus-o acolo, unde a fost inainte… Si am avut senzatia ca stie „dosarul de cadre” ale tuturor locuitorilor, cel putin a celor traitori intre secolele XII – XVII. Mai ales ca sasii isi tineau arhivele cu o pasiune de-a dreptul stranie. Mai asta vara, Razvan a fost prin Turcia si m-am rugat sa impartaseasca cu voi cate ceva din ce a vazut… Nu, nu e vorba de o sarabanda de hoteluri all-inclusive, ci de o poveste despre cele mai impresionante locuri turistice din Turcia !
O știe tot românul, dar rămâne cea mai disponibilă destinație exotică. Deși turcii sunt lângă noi de atâtea secole, deși cultura lor este atât de prezent în viața noastră de zi cu zi, Turcia este încă exotică, este încă o țară diferită și interesantă.
Prin ochiul turistului, există trei Turcii: Turcia tradițională, normal, este țara care crește ca orice altă țară și care își vede de viața sa de zi cu zi, netulburată de milioanele de curioși veniți din alte colțuri ale lumii. Aceasta este Turcia pe care am descoperit-o la Izmit, Ankara, Kayseri, Edirne sau Gelibolu. Mai este Turcia turistică, care este pregătită a-ți arăta ceea ce are țara mai frumos, mai special, care pune accentul pe tradițiile sale, pe moștenirea civilizațiilor care au creat acest colț de lume. Aceasta este Turcia pe care am descoperit-o în Cappadocia. O a treia Turcie este cea europeană, cea a străinilor care vin an de an să-i populeze plajele, vestigiile și barurile, este Turcia făcută pe placul nostru, al europenilor. Aceasta o descoperi pe malurile mediteraneene sau egeene la Marmaris, Bodrum sau Kusadasi.
Imaginea Turciei pe care o aveam în copilărie, o țară a falsurilor și chilipirurilor, mi-a fost confirmată în această călătorie. Absolut orice marcă o regăseşti pe tarabele turceşti doar că falsă, în imitații de doi bani. Turcisme. Nu prea ai ce cumpăra, nu ai ce vedea pe aceste tarabe, lucrurile fiind înspăimântător de prost realizate, dar destul de scumpe pentru calitatea lor. Bazarul turcesc este un mit de ignorat.
Drumurile sunt impecabile, autostrada lor care pornește din graniță este absolut de vis. Poate doar în Germania găsești o autostradă mai bună. Trei benzi, semnalizare corectă și foarte fluentă. Cam peste tot găsești o autostradă. De la Nevsehir pornind spre Mersin, dai, evident, pe autostradă. Ce putem găsi ca drum în creierii munților decât o autostradă cu zeci de tuneluri săpate în munte!
Cel mai frumos drum al Turciei este, de departe, drumul pe coasta Mediteranei. Absolut spectaculos, cu nimic mai prejos ca drumul mediteraneean din Franța sau Italia ori Croația-Muntenegru. Muntele se scufundă în apă, venit a se răcori de dogoarea verii. Din autostradă dăm direct în munte, apoi pe cărările muntelui descoperi toate insulele, golfulețele și istmurile sculptate de mare în munte.
Peste tot drumurile sunt noi, sunt bune, sunt curate și în permanentă updatare. Două benzi devin peste noapte patru, un drum expres devine autostradă. România ar trebui să ia lecții serioase de la cei care construiesc rețeaua drumurilor turcești. Poate vin ei și ni le construiesc pe ale noastre.
În Turcia trebuie să te lași pradă deliciilor culinare, rahat, curmale, smochine, caise, migdale și tot sortimentul. Prăvăliile cu astfel de bunătățuri sunt de găsit la orice colț de stradă. Trebuie să încercați humusul, iaurtul, legumele, carnea sau, mai ales, prăjiturile și dulciurile otomane. M-am mirat să văd că la câte bunătățuri culinare au la ei acasă, copiii turci aleg cartofii prajiți cu ketchup și maioneză. Că ești la all-inclusive sau mergi în orice restaurant/terasă/bodegă turcească, găsești excelentul/a chebap/ humus/ baclava. Să nu uităm înghețata lor pe care unii o compară sau chiar o consideră peste cea italiană.
Cazarea este în Turcia de toate felurile și pentru orice buzunar. Prețurile sunt bune, chiar bune, iar dacă mergi în extrasezon sunt la jumătate. Credeți sau nu, dar în plin sezon poți sta la patru stele cu 40 de euro pe noapte sau la trei stele cu 20 de euro. Dar la fel de bine poți sta cu 30 de euro la două stele sau la pseudo-stele. Dacă ai chef de aventură, nu îți indic să mergi într-un all-inclusive. Încearcă un boutique hotel sau un hotel de familie ori închiriază un apartament. Micul dejun este același peste tot, somnul este același și poți experimenta peste 800 de canale (majoritatea incredibil de tâmpite, dar până la urmă cine merge în vacanță să stea să se uite la TV). Oriunde și la orice oră găsești o cameră. Calitatea este de multe ori discutabilă, dar dacă ai spirit de aventură…
Nu știu dacă este efectul Ramadamului, dar imaginea post-istanbuleană a Turciei este una a aglomerației. Imaginați-vă o autostradă plină ochi pe ambele benzi la 10 noaptea. Unde mergeau toți oamenii aceia? Nu găseai un loc să te strecori, am făcut 3 ore de la Istanbul până la Izmit pe autostradă, distanța fiind de doar 100 de kilometri. Mai mult, familii opreau pe marginea autostrăzii la iarbă verde.
Am trecut prin câteva orășele. Să le asemuiesc cu Agnita sau cu Hârșova, dar fiind la ani-lumină de acestea dacă este să ne gândim la infrastructura pe care o au. Niciunele dintre marile orașe de la noi nu au drumuri și poduri ca aceste orășele de care nu va auzi nimeni niciodată. Un dezamăgitor Izmit, murdar și deloc pus în valoare, deși se laudă că acum 1.800 de ani era al patrulea oraș al lumii.
ANKARA
Intri în Ankara și pot spune că are cel mai bun acces dintre orașele turcești și nu doar, chiar și cele balcanice. Cinci benzi de intrat și cinci de ieșit. Ce se poate spune mai mult.
După câteva rătăciri am reușit a ne caza într-un hotel bunicel din apropierea centrului istoric. De aici am pornit de unul singur spre cetatea Ankarei. Un drum prin inima Capitalei, dar a meritat. Cetatea este murdară și neprotejată, dar vestea bună este că există un program de restaurare a centrului istoric (cam cum se întâmplă la București, cu diferența că ei chiar au un centru istoric).
De la cetatea locuită am pornit spre templul lui Augustus, un monument impresionant cu care se laudă și turcii de astăzi. Și el a intrat în același program de restaurare al administrației locale a Capitalei. Străduțe pavate, case curate, hoteluri, terase și alte elemente sunt adunate în vechea Ankară și li se redă valoare de odinioară.
KAYSERI
Kayseri este fostul oraș imperial Caesarea. Kayseri este un oraș din mijlocul Turciei, cel mai important oraș din Cappadocia și unul dintre marile orașe ale Turciei.
Problema este că am ajuns în acest oraș în timpul Bayramului, iar el, orașul, practic era închis. Câteva magazine erau deschise, doua restaurante, o pizzerie si câteva chebaperii, în rest gratii și pustietate.
Față de Ankara, aici am văzut la tot pasul un hotel, dar am dat de aceeași problemă pe care o regăsim în toată Turcia neturistică. Aproape nimeni nu știe engleză. Limba gimnastică ritmică din mâini este la mare căutare.
Orașul este curat, recondiționat, cu o infrastructură modernă, este proaspăt. Principalele monumente sunt cetatea selgiucidă, restaurată și ea, și numeroasele mausolee ale diferitelor căpetenii otomane decedate sau înmormântate aici. Kayseri are un stadion ultramodern, o sală polivalentă ultramodernă, un tramvai ultramodern și aproape un milion de vizitatori, dar cu greu va deveni o atracție turistic în sine. Kayseri va rămâne mult timp punctul de plecare spre orășelele cappadociene.
CAPPADOCIA
Cappadocia trebuie înțeleasă ca o zonă a istoriei, ca o zonă în care oricând te aștepți să vezi un călugăr bizantin sau un călăreț selgiucid ori un negustor grec răsărind din pământ și trecându-ți prin față.
Cappadocia este un paradis în care oamenii au ales cu adevărat să trăiască alături de natură, secole la rând. Cappadocia este una dintre acele zone ale Europei pe care nu trebuie să le ratezi în viață. Aici oamenii sunt altfel. Toți știu o limbă, ba chiar două, sunt săritori, sunt deschiși, muncesc pentru tine – turistul.
Ne-am cazat la Urgup, dar acest orăşel/stațiune de 10.000 de oameni nu este doar un loc de cazare și de mâncat. Urgup este un excelent loc de unde să pornești această aventură. Are tot, cazare, restaurante bune, bazar, magazine, oameni frumoși, dar mai ales monumente.
Când daţi cu Google o căutare pentru Cappadocia și vedeți o așezare, considerată tipică pentru acest ținut, vorbim despre Ortahisar. Satul acesta se află la umbra unui colos de piatră, denumit castel. La poala sa, se deschide vechiul oraș, în mare măsură părăsit, dar absolut spectaculos. Prăvăliile și casele sunt pe platoul din jurul stâncii. Aici vezi autentice prăvălii turcești, cele mai multe produse și cei mai interesanți turci. Din păcate, ascensiunea spre vârful colosului este interzisă în acești ani din cauza lucrărilor de consolidare. Merită să te aventurezi în vechiul oraș, între ruine și case părăsite.
Centrul principal al turismului cultural cappadocian este Goreme. Muzeul în aer liber, pe lângă care Muzeul ASTRA din Sibiu sau Muzeul Satului din București sunt precum hamsterii pe lângă elefant. Acest muzeu care strânge milioane de vizitatori anual. Biletul costă 15 lire turcești, aproximativ 7 euro. La Goreme descoperi facerea creștinismului. Mă întrebam prin care capelă a trecut apostolul Pavel prin periplurile sale cappadociene. Aici simți prezența apostolilor sau a sfinților printre miile de japonezi, francezi, turci sau mai știu eu ce nație trece pe acolo.
Cavusin a fost una dintre frumoasele descoperiri. Un perete de piatră transformat într-o localitate vie acum ceva sute de ani. Urcând pe cărările stâncii, sus, tot mai sus, am dat peste o imagine de vis, dar și de biserica Sfântului Ioan Botezătorul, o bijuterie amenajată în piatra dură a stâncii ca loc de cult acum o mie și ceva de ani.
Uchisarul s-a construit, și el, în jurul unui colos-castel de piatră. Satul este opusul Ortahisarului. Lumea este mai cosmopolită, mai deschisă comerțului, mai jovială, dar mai străină de spiritul cappadocian. Împrejurimile sunt cutremurătoare, de asemenea.
Intrând în Sahinefendi, am dat peste un semn care ne-a îndreptat spre ruinele unui oraș roman, construit pentru a controla văile acestei zone. Se mai pot vedea străzile, unele case, dar mai ales baia publică cu un excelent hypocaust și forul cu mozaicuri peste care creștinii au construit biserica, lăcaşul de cult al comunității. Toate acestea la umbra unui munte-piramidă care păzește liniștea locurilor.
Pentru 15 lire turcești, la Derinkuyu, am intrat sau, mai corect spus, am coborât peste 40 de metri în măruntaiele pământului. Oamenii care locuiau în aceste orașe (în vreme de primejdie) aveau acolo tot: locuințe, biserică, școală, sală de consiliu, depozite, toalete, apă, grajduri, cimitir. Peste 10.000 de oameni puteau sta aici fără probleme. O experiență unică, cu multă adrenalină. Faptul că te poți pierde lejer, că ai un coborâș și urcuș abrupt, că treci prin tuneluri mici și strâmte te fac să simți istoria lângă tine.
Vechea Nyssa – capitala districtului – este cât Alba-Iulia (un pic mai mare), dar seacă. Aici nu este Cappadocia. Valoarea sa este dată de fortificația selgiucidă aflată pe dealul cel mai înalt și de moscheea din centrul istoric, un exemplu de kullye otomană. Ce este kullye? Este un concept foarte interesant propus de civilizația otomană, prin care ei, administratorii otomani, construiau într-o localitate un astfel de complex (kullye) care cuprindea cel puțin o moschee, o școală teologică, o baie, o bucătărie, o fântână, o medresă, astfel implementând un confort minim civilizator în orice colț al imperiului.
Unul dintre păcatele lumii musulmane este faptul că cu greu poți intra să vizitezi interiorul acestor lăcașuri de cult, total diferit de lumea creștină, unde catedralele sunt principala atracție și marcă de laudă a fiecărui orășel sau sătuc.
MEDITERANA
Mahmtlar, Alanya cu cetatea sa impresionantă care și astăzi păzește orașul, Konakli, Side, Antalya, mama stațiunilor turcești, Kemer și, în final, paradisul de la Kas, acesta este periplul mediteraneean ideal. La Kas am înnoptat într-un hotel pe cât de frumos pe atât de accesibil. Kas este un mic paradis pe care puțini români și chiar europeni îl cunosc. Am stat, am lenevit, am ascultat muzică, am scris și m-am recalibrat spiritual. Este locul ideal.
Side este anticul oraș grecesc/elenistic/roman/bizantin care s-a înălțat aici pe coasta pamphilyană. Era pentru întâia oară când vedeam pe viu un teatru grecesc și un forum roman. Ambele impresionante, aș spune edificatoare pentru cele două civilizații fără de care Europa nu ar fi fost ceea ce este astăzi.
Coasta Mediteranei nu mai este doar o fugă după pașii sultanilor, este o fugă după filosofia și zeii grecilor, după legiunile romane și bizantine, după toată civilizația europeană. Pentru pasionații de călătorii, de natură și istorie este un dar excelent să poți să mergi și să descoperi această bucată a Europei.
MARMARIS
Plecând din paradis din Kas am dat peste un altul, Marmaris. Un oraș și mai european, cam ce ar trebui să fie Mangalia pe la noi. Foarte deschis, cu o cetate surprinzătoare, construită în vremea cruciaților, Marmarisul și localitățile din juru-i, Icemeler și Turunc, te invită la vis. Să stai ore și să privești golfurile și același munte nu are cum să te sature.
Un prânz și o cetate pe malul mării, la Bodrum aka Halicarnasul antic, dar fără minunea sa, iar apoi m-am cantonat pentru câteva zile la Kusadasi pentru că de aici puteam vizita întreaga zonă a malului egeean cu orașele antice, dar și alte monumente. Kusadasi nu este cea mai reușită stațiune a turcilor. Dimpotrivă, este murdară, înghesuită, plină, agitată. Şi așa, Mamaia, pseudo-perla noastră litorală, nu poate emite pretenții la o minimă comparație.
EFES
Selcuk, mai vechiul Efes, orășel banal la prima vedere, este locul unde se găsea templul lui Artemis (una dintre cele șapte minuni, din care au mai rămas doar câteva pietre). Aici a trăit apostolul Ioan, aici există un oraș grec-elenistic-roman deasupra căruia se înalță cetatea bizantină, iar în apropiere o moschee otomană. Peste 2.000 de ani de istorie a lumii. Să descoperi apoi un oraș antic de 200.000 de locuitori, să calci pe urmele împăraților romani, dar şi pe urmele sfinților apostoli, să stai în sala Conciliului de la Efes (pentru cunoscători), pur și simplu să te plimbi pe străzile vechiului oraș este un dar pentru omul contemporan.
Dacă tot faceți acest drum, mai mergeți câțiva kilometri până la casa Maicii Domnului, un loc unde se presupune că a locuit, acum 2.000 de ani, Sfânta Fecioară și care astăzi este un loc de pelerinaj pentru toți creștinii din lume.
MILET
Teatrul roman al Miletului, peste care bizantinii au construit o fortăreață minusculă, este un monument de eleganța și impozanța construcțiilor antice. După o oră de pribegie printre ruine descoperi monumente după monumente. Descoperi portul din Milet, construit în cinstea lui Pompei; se spunea că pe treptele sale a predicat apostolul Pavel. Descoperi apoi fântâna arteziană din frigidarium, sala rece a băilor, din gura unui leu curgând apa pentru umplerea bazinului. Lângă Milet descoperi Priene cu orașul său grecesc și Didim cu al său templu al zeului Apollo.
PERGAM
Pe coastă ne-am continuat drumul oprindu-ne la Pergam, locul de unde vin pergamentele (pe bune că de la acest oraș își trag numele). În vârful unui munte, deasupra lumii. Dacă vă amintiți din manualele vechi de istorie la capitolul dedicat artei antice, era o fotografie a unui altar grec. Este vorba de cel din Pergam, iar dacă ajungeți în Museum Insel din Berlin la muzeul Pergamon, aveți posibilitatea să-l vedeţi.
La Pergam, turcii au construit un teleferic pentru ca lumea să ajungă mai uşor și mai confortabil în vârf. Ora târzie m-a făcut să ratez Troia, muzeul închizându-se la ora la care am ajuns.
IZMIR
Anticul Smyrna este astăzi un oraș curat, frumos, cu o Egee mai albastră ca albastrul, cu multă verdeață și o arhitectură care amintește mai degrabă de Franța. O cafea, o fotografie, o admirare și Izmirul a fost cucerit de turistul din mine. Locul ideal de belvedere este ascensorul Izmirului, construit la începutul secolului trecut pentru a facilita drumul pensionarilor.
GELIBOLU
După o înnoptare în cochetul Canakkale, am pornit-o prin Dardanele, peste marea Marmara, spre Galipolli sau mai corect în turcește, Gelibolu. Un oraș care a rămas doar cu amintirea faptelor istorice, a bătăliilor din Primul Război Mondial, a lui Piri Reis (muzeul său nu mai există) și a norocului că poți traversa în Europa prin acest loc.
EDIRNE
Am mers mai departe și am oprit la Adrianopole sau Edirne, prima capitală a Imperiului Otoman, ultimul mare oraș al Turciei pe care l-am descoperit. Ceea ce trebuie să vizitați, obligatoriu, în acest oraș este moscheea lui Selim al II-lea, poate cel mai curat exemplu de artă clasică otomană. Absolut grandioasă, liniștită, clădirea te atrage prin coloristica sa, prin muzicalitatea sa și prin ceea ce a însemnat odată. Lângă ea, am descoperit o altă clădire, astăzi hotel, dar care a fost un palat imperial, locul în care s-a născut Mahomed al IV-lea, cel care în 1453 a cucerit Constantinopolul și a așezat definitiv Turcia pe harta europeană. Un frumos simbol al finalului de periplu turcesc.
Turcii au înțeles că ei sunt astăzi păstrătorii istoriei și civilizației mondiale. Se mândresc cu acest statut și se străduiesc să-ţi arate toate aceste frumoase monumente ale lumii. Turcii își construiesc țara, dar în același timp își păstrează istoria, natura și frumusețea. Oriunde găsești un om, un monument sau un sentiment care să-ți descopere o lume specială. De aceea merită să mergi să descoperi această țară minunată.
INFORMAŢII HOTELURI TURCIA
Am folosit serviciile hotelurilor următoare:
Kayseri – hotel Yat (nu are site)
Urgup, Cappadocia – hotel Feza ()
Kas – hotel Capa ()
Kusadasi – hotel Ercyes (nu îi găsesc site-ul :))
Imagini Turcia
Autostrada spre Ankara
Ankara – Marea Moschee
Hotelul Yat din Kayseri
Kayseri
Cappadocia
Urgup
Ortahisar
Goreme
Cavusin
Uchisar
Mustafapasa
Nevsehir
Mediterana la Alanya
Teatrul vechi din Kas
Marea la Marmaris
Marmaris
Izmir
Moscheea din Edirne
Pofta buna 🙂
Foarte frumos scris, Razvan! Cunosc cam toate locurile despre care ai scris, mai putin Kas – despre care insa, alaturi de Kalkan – am auzit, ba chiar mi-am notat in minte sa-mi organizez o vacanta acolo:)
Turcia nu a contenit sa ma atraga si nici sa ma uimeasca! „Descoperirea” anticilor greci pe teriotriul sau, precum si a atator alte popoare vechi, m-a uluit! Idem, informatiile despre nasterea crestinismului in acea zona.
N-am fost insa niciodata cu masina proprie acolo si am o nedumerire. Am citit pe net despre cartelele de care ai nevoie pentru a trece de locurile unde se plateste taxa de autostrada. N-am reusit insa sa aflu de unde le cumperi? Se pot cumpara la granita sau unde? Au valabilitate mai lunga? Cum se folosesc?
vezi daca nu sunt sofer…am uitat sa scriu de aceste aspecte…..cartelele le poti cumpara direct din granita. cum intri le si cumperi. trebuie sa iti faci calculul cam cat si unde mergi ca sa iti faci un calcul cat sa dai (sunt tarife diferite dupa kilometraj)….daca ti se termina contul….mai cumperi una…grija pe ce autostrada mergi sau pe ce culoar…diferite firme administreaza autostrazile.
benzina este cam scumpa….merge la 3-4 euro pe litru.
Scuze, fiindca ai vorbit despre calitatea soselelor, am inteles ca ai fost cu masina:)
Multumesc mult pentru informatii.
Eu am ajuns in Cappadocia fara sa stiu nimic despre ea, la invitatia unor prieteni (turci). Am stat la familia lor, in Uchisar, si ne-am plimbat in cam toata zona aia. Ma bucur sa aflu ca se poate si fara sa stii turca! Noi am beneficiat de translator si am crezut ca e foarte greu sa te descurci altfel.
In afara de cele mentionate deja (Ortahisar, Goreme, Derinkuyu – nerecomandat claustrofobilor!), as recomanda si Zelve (muzeu in aer liber cu „fairy chimneys”, loc de refugiu pentru crestini, foarte putin amenajat, foarte misto!), valea Ihlara (se pot face plimbari pe jos prin vale, sunt foarte multe biserici crestine in stanca – noi am facut un traseu cam de 2 ore), canionul Saklıkent (te poti plimba cativa km in amonte, prin apa, dar e ceva mai departe, noi am facut cam 2.5h de la Uchisar cu masina) si statiunea Oludeniz (sau Blue Lagoon – superb! – pe langa Marmaris). Orasele mai mari in schimb nu m-au impresionat prea tare. Am fost la Nevsehir, Avanos, Marmaris, dar mi s-a parut ca sunt inapoi intr-un orasel romanesc sau in Mamaia…
Vorbind tot de Turcia, recomand si Dalyan. Nu e pentru cei care vor viata de noapte, e o statiune mica si linistita, dar poti sa te plimbi cu barca pe rau, faci plaja impreuna cu broastele testoase (ma rog, ele nu vin cand esti tu la plaja :P) si poti sa vezi cetatea Kaunos – de fapt o insula intreaga cu constructii de pe vremea grecilor. Se ajunge cu avionul de la Istanbul, cam o ora de zbor (pana la aeroportul Dalaman).
In schimb nu recomand insula Sedir (insula Cleopatrei) cu nisipul cel faimos (de care eu am auzit abia acolo, recunosc). Plaja este minuscula, nu poti calca pe nisipul ala oricum, si la iesirea de pe plaja un paznic sta si urmareste cum te speli pe talpi, sa nu care cumva sa iei vreun pic de nisip. Mie mi-a parut rau ca am dat banii pe biletul de vaporas… din fericire pe insula exista si cetatea Cedrae, care e mult mai interesanta decat nisipul Cleopatrei.
[…] întreg îl puteți citi aici iar eu vă propun câteva […]