Iordania, Regatul minunilor (ep. 2). Ajloun, pe urmele lui Saladin

Obiective turistice Iordania: cetatea Ajloun

N-ati auzit de Saladin? Poate asa, vag… Cred ca daca n-ar fi existat profetul, Saladin ar fi fost profetul musulmanilor, mai ales al celor din Orientul Apropiat. De ce? Pentru ca el este cel care a unificat diverse triburi si clanuri arabe si i-a invins pe cruciati, alungandu-i din Ierusalim. O scurta istorie… dupa ce Imperiul Roman a trecut la crestinism, intreaga zona a Palestinei a devenit majoritar crestina, iar Ierusalimul era considerat Orasul Sfant, al doilea ca importanta dupa capitala Constantinopole. In 614, persii (care s-au aflat intr-un razboi multisecular cu romanii si urmasii lor bizantinii), au cucerit Ierusalimul (cu ajutorul rezidentilor evrei) si au ucis circa 90.000 de crestini din Orasul Sfant, inclusiv pe Patriarh. Cincisprezece ani mai tarziu, bizantinii au revenit, au recucerit Ierusalimul si evident ca i-au trecut pe evrei prin foc si sabie… Dar razboaiele dintre persi si romani care durau de vreo sase secole au slabit la maximum cele doua imperii… Cand arabii, uniti si inflacarati de o noua religie, islamul, au iesit din peninsula lor desertica, nu le-a fost greu sa pulverizeze cele doua imperii slabite… Ierusalimul a fost ocupat de califul Omar in 637, la doar 15 ani dupa Hejira… adica fuga lui Mohamed din Mecca in Medina si inceputul oficial al epocii musulmane.

Perioada musulmana a fost o perioada pasnica, in care cele trei comunitati – crestina, musulmana si evreiasca – au coexistat… asta pana in 1099, cand cruciatii veniti din Europa Occidentala au cucerit Ierusalimul si au masacrat intreaga populatie locala (in acel moment nu mai traiau decat musulmani si evrei, crestinii fusesera izgoniti cu cateva luni inainte). In locul lor, cruciatii au adus crestini de peste tot – crestini din actuala Iordanie pana in Franta au recolonizat Ierusalimul. In 1187, deci dupa 88 de ani, Saladin a recucerit Ierusalimul si i-a adus inapoi pe musulmani si pe evrei. Populatia locala crestina nu a fost ucisa sau izgonita, exceptand colonistii veniti din Europa (un mix eterogen de francezi, unguri, bulgari, germani si multe alte natii) care au fost expulzati… Iar Saladin a ramas un erou legendar, cel care a eliberat Ierusalimul de “franci”… Dar Saladin nu a fost doar un mare conducator de osti, ci si un cavaler desavarsit, fapt recunoscut pana si de cruciati… Sub conducerea lui Saladin, populatia Ierusalimului nu a fost din nou decimata ca atunci cand au venit cruciatii… In ziua de azi, populatia araba majoritara a regiunii inca asteapta un Saladin…

De ce am scris toata aceasta poveste? Simplu, pentru ca in ziua a doua am fost in regiunea Ajloun, dominata de un maret castel construit de nepotul lui Saladin la cererea unchiului sau in timpul luptelor cu cruciatii… Dar ziua nu a fost dedicata numai istoriei… zona Ajloun este una din zonele pline de vegetatie ale Iordaniei unde se afla si unul dintre cele mai mari parcuri nationale din aceasta tara.

Am iesit din Amman ruland pe impecabilele autostrazi care se infiltreaza printre dealurile pe care e construit orasul. Ammanul s-a extins masiv, mai ales dupa valul de refugiati palestinieni din 1967 si anii urmatori, iar fostele tabere de refugiati s-au transformat intre timp in adevarate cartiere ale orasului… asa ca am mers mult si bine printr-o metropola relativ moderna, departe insa de excesele urbanistice ale Dubaiului, de exemplu… De altfel, in centrul Ammanului se afla doar cativa zgarie-nori si aceia in constructie.

Am trecut prin orasul modern Jerash, unde se afla unul dintre cel mai bine pastrate orase romane din lume, dar nu am oprit… Jerashul urma sa-l vizitam in ultima zi, cand ne intorceam din tot periplul iordanian.

Primul stop – la Ajloun National Park… undeva sub zidurile mandrei cetati de unde se cumparau biletele. In Iordania, parcurile nationale si zonele naturale protejate se afla sub managementul RSCN – Royal Society for the Conservation of Nature. Intr-o zona in care protejarea mediului este exact ultima preocupare in goana de imbogatire si construire de cladiri care mai de care mai aberante (vezi cazul Emiratelor, dar nu numai), Iordania este o rara avis, care se implica puternic in protejarea fragilului ecosistem dintr-o tara aflata sub o enorma presiune a populatiei (daca ar fi doar cresterea naturala a populatiei poate n-ar fi asa o problema, dar, de decenii incoace, Iordania primeste valuri imense de refugiati. In 1948 si 1967, palestinieni, in 1975, libanezi, dupa 2003, irakieni, iar de vreo doi ani, sirieni… daca te uiti pe harta, doar din Arabia Saudita nu au primit refugiati… Refugiati care multi s-au impamantenit de voie, de nevoie. Ei bine, acest RSCN cu un sustinut sprijin regal a reusit sa creeze niste parcuri nationale exemplare, integrand partea de prezervare a naturii cu cea de dezvoltare sustenabila a regiunilor inconjuratoare. In plus, RSCN a impus integrarea unor cursuri despre ecologie in programa scolara a claselor I-XII si a reglementat strict accesul turistilor in aceste zone… De altfel, pretul biletelor e destul de mare – 8 dinari (9 euro), dar RSCN nu isi cere scuze… banii se duc in prezervarea florei si faunei… si, cum spuneam, cu mare succes.

Am mers la pas intovarasiti de un ranger prin parc… o plimbare de voie prin natura imbujorata de plantele care se aflau in floare… primavara, Ajlounul infloreste si ofera un potpuriu de culori. Rangerul ne arata tot soiul de plante, iar eu caut cu lumanarea vreo bucata de plastic sau hartie… Greu de gasit.

Dupa vreo ora si ceva, aproape doua ore de plimbat printr-o natura relativ neobisnuita pentru o tara cu imagine de tara desertica, am ajuns intr-unul din satele din zona… Aici, cu ajutorul cu RSCN, au fost deschise mici ateliere gospodaresti  (sub numele de “case”), in care se comercializeaza produse manufacturate in sat… Asa ca am ajuns la “Casa sapunului” unde se vindea sapun facut din ulei de masline cu tot soiul de esente (cel de menta, absolut superb!). Mai exista si “Casa biscuitilor” care, din pacate, era inchisa (eram aici in ziua de 1 Mai si chiar si in Iordania se sarbatoreste 1 Mai) si, in fine, “Casa caligrafiei”, in care o localnica ne-a trecut prin cele 6 tipuri de caligrafie a alfabetului arab si ne-a pictat cu pensula numele unora dintre noi.

Dupa o masa pe o terasa aflata departe de civilizatie, dar situata aproape de un parau linistitor, ne-am intors la castelul Ajloun pentru a bantui prin cotloanele lui… Pentru un pasionat de istorie, este un loc deosebit, pentru cineva pe care nu prea il “excita” istoria, un loc din care sa admiri panorama care batea departe, pana spre muntii Libanului de Sud sau masivul Golan.

Dupa o tura de “incalzire” prin Iordania, am revenit la Amman. Am ramas prin zona comerciala (ceva mai “upscale” decat bazarul din centrul istoric) unde am gasit unul dintre rarele magazine cu licenta sa vanda alcool (suntem totusi intr-o tara musulmana. Laica, dar musulmana), un mall (nu cine stie ce) si un magazin cu uniforme… sado-maso! “Sexy, sexy”, a strigat un tanar cand pozam uimit vitrina… Da, nu cred sa avem astfel de vitrine undeva in Romania… Si totusi exista o astfel de vitrina pe unul din marile bulevarde ale Ammanului, capitala unui stat… musulman!

De a doua zi, incepea, cu adevarat, Iordania minunilor… urma sa urcam pe muntele Nebo de unde Moise a putut sa vada “pamantul fagaduintei” si apoi sa moara linistit ca si-a adus poporul inapoi din Egipt (astazi, putem vedea Palestina si Israel, un pamant interzis pentru foarte multi dintre fiii acestui pamant – povestea biblica se repeta ciclic pe aceste pamanturi mult prea framantate de istorie), apoi celebrul mozaic de la Madaba – harta care indica principalele localitati si mari din Palestina pana in Egipt, pentru ca mai apoi sa coboram spre fabuloasa Petra… Dar prima zi incepuse totusi placut… minunile urmau sa vina in zilele urmatoare!

Imagini Ajloun si Amman

Sediul biroului de turism Ajloun

Biroul de turism din Ajloun

Obiective turistice Iordania: Parcul National Ajloun

La drum, prin parcul national

Flori Iordania

Sfarsit de aprilie, e plin de flori 🙂

Maci la margine de drum

Chiar si de maci… oare or fi folositi la ceva ?

Obiective turistice Iordania: Satul Ajloun

Satul Ajloun

Indicator rutier la Ajloun

La stanga, casa sapunului, la dreapta cea biscuitilor

Obiective turistice Ajloun: Casa sapunului

Prin casa sapunului cu ghida care ne explica ce si cum

Sapun natural in Iordania

Sapun made in Ajloun

Casa caligrafiei

Iata-ne si la o demonstratie de caligrafie araba

Pranz iordanian

Pranz iordanian 🙂

Cetatea Ajloun: Vanzatorul de cafea

In fata la cetatea Ajloun, vanzatorul de cafea 🙂

Obiective turistice Iordania: cetatea Ajloun

La intrarea in cetatea lui Saladin

Obiective turistice Iordania: Oras sub cetatea Ajloun

La picioarele mandrei cetati

Sus, pe ziduri la Ajloun

Nu, nu vrea sa se arunce 🙂

Obiective turistice Iordania: Muzeu Ajloun

Muzeul din cetate

Moda la Amman

Inapoi, in Amman, ultima moda iordaniana

Moda sado-maso

Si ultima moda sado-maso… Da, pe strazile din Amman, capitala unei tari musulmane 🙂

Bere la punga in Iordania

Si totusi totul are o limita… Vrei sa bei bere pe strada, bei din punga 🙂

Comentarii

Lasă un răspuns la Teofil Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii