Adriana Cocic, „Mini-calatorii in trei” – „Nu sunt de acord cu ideea ca cei mici nu inteleg nimic din calatorii”

Adriana Cocic

Astazi, un interviu ceva mai special… cu Adriana Cocic, veche bloggerita de travel, mai nou si mamica… si care a decis sa mai scrie pe un blog dedicat calatoriilor cu bebe… Deci, mamici sau nu, va invit sa-l cititi si sa-mi spuneti ce credeti !

De foarte mult timp, te stiu drept Adriana, mamica lui Viajoa. Intre timp ai ajuns si mamica Anei si a mai aparut un blog – “miniCalatorii in trei”. De ce l-ai deschis si pe acesta?

Calatoriile cu copiii sunt un subiect sensibil, care da multor parinti dureri de cap. Si noua ne-au dat de furca la inceput, insa, incet-incet, gasind proportiile si ingredientele potrivite, le-am transformat, din dureri de cap, in momente pe care le asteptam cu nerabdare. Avem multe de povestit pe aceasta tema si am simtit nevoia unui loc dedicat, unde sa intram in dialog cu parintii care cocheteaza cu ideea calatoriilor in trei/patru/cinci.

 

Care este obiectivul lui “miniCalatorii in trei”? Ce vrea sa transmita?

Ne dorim sa inspiram cat mai multi parinti sa calatoreasca impreuna cu cei mici. Pe miniCalatorii.ro vor gasi toate informatiile de care au nevoie pentru a pleca la drum cu copiii, in cele mai bune conditii – sfaturi despre calatoriile cu masinasau cu avionul, idei de weekenduri, review-uri de hoteluri child friendly, dar si multe motive sa nu excluda calatoriile din educatia copiilor lor.

 

Am auzit mamici care spun imediat dupa ce au nascut – vacanta mea urmatoare va fi peste 10 sau 12 ani. Esti de acord?

Perioada de dupa nastere e una de tranzitie, in care de multe ori simti ca-ti fuge lumea de sub picioare. Nu e cel mai bun moment pentru a-ti face planuri, cu atat mai putin planuri de calatorit in trei. Si n-as recomanda nimanui sa plece la drum cu cel mic inainte de a se obisnui cu viata de parinte – cu bucuriile, dar si cu provocarile ei.

Daca sunt de acord ca dupa ce ai un copil nu vei mai pleca in vacanta vreo 10 ani? Ana n-are inca un an si a fost deja cu noi in trei tari straine, iar numarul iesirilor prin tara l-am pierdut candva pe la sfarsitul primaverii 🙂

 

Care a fost prima calatorie a Anei? Povesteste-mi unde ati fost, cum ati calatorit si cum s-a acomodat vietii pe drum?

Prima iesire cu ea a fost la Sibiu, pe cand avea sase saptamani. Am vrut sa vedem Piata de Craciun de acolo si sa dam o fuga pana in Alba-Iulia de 1 decembrie. Acum zambesc cand imi aduc aminte, dar atunci nu-mi prea ardea de gluma. Dupa trei zile de mancat pe apucate, schimbat scutece in masina, accidente cu scutecele care s-au lasat cu amintiri mirositoare pe hainele noastre si o sesiune de triluri nemultumite in cetate, ne-am intors in Bucuresti mai obositi decat am plecat si destul de hotarati sa nu mai calatorim prea curand in trei.

Pe de alta parte, Ana a parut sa se simta foarte bine. A dormit mult in masina, a cercetat cu privirea camera de hotel si a fost fascinata de luminitele din Piata de Craciun. Pana acum n-am observat o schimbare de comportament sau de rutine in deplasare. La inceput, cand era micuta,  probabil ca alaptatul si purtatul au ajutat-o foarte mult. I-au dat un sentiment de siguranta si a putut sa descopere locuri si oameni noi, fara prea mult stres. Iar acum calatoritul a devenit o adevarata rutina de care ne tinem cu strictete. 🙂

 

Spune-mi ce faci special cand pleci cu Ana la drum?

Imi aleg cu mai multa grija locurile in care ma duc. Am cateva reguli simple:

* nu merg cu Ana in orase in care vreau sa vizitez muzee, sa mananc in anumite restaurante sau sa merg in tururi ghidate

* aleg destinatii in care stiu ca o sa ne simtim bine plimbandu-ne pe strazi, descoperind fatade si cotloane ascunse. Daca putem face diferite roadtripuri in imprejurimi, cu atat mai bine.

* aleg hoteluri cu restaurant propriu si roomservice. Din experienta am invatat ca, dupa o zi plina, nimic nu se compara cu o cina in trei, servita in camera.

* ma feresc de camere cu mobila antique sau prea multe decoratiuni la care Ana poate atenta. Cu cat mai simpla, cu atat mai bine.

* am grija ca patul sa fie suficient de mare pentru toti trei, iar spatiul din camera sa-i permita Anei sa se plimbe in voie

* anunt inainte sa ajungem la hotel ca venim cu un bebelus. In felul asta cei de la hotel stiu sa ne cazeze intr-o camera care izoleaza fonic sau care e ceva mai izolata.

 

In rest, nu uit sa-mi pun in bagaj un kilogram de atitudine pozitiva si tot cam atata rabdare.

 

Ai mai calatorit si fara Ana? Unde ?

Da, am fost in mai intr-un city break culinar la Nisa, iar acum tocmai m-am intors dintr-un weekend romantic de la Brasov.

E important si pentru tine ca parinte, si pentru relatia de cuplu sa te mai si rasfeti si sa te relaxezi departe de cel mic. Din pacate, e mai complicat, logistic vorbind, atunci cand bunicii nu sunt in acelasi oras, dar nu e imposibil. Si merita. Dupa cateva zile ne intoarcem la Ana ca noi, cu bateriile incarcate si cu un dor nebun.

 

Mai sunt mamici calatoare ca Adriana?

Sunt, sigur ca sunt. Si dupa ce mamicile mai putin calatoare vor citi miniCalatorii.ro sper sa ne inmulteasca randurile.

 

Care e opinia ta… sa stai cu copilul acasa, sa-l scoti in parc sau pe drum? De ce?

Pana la trei ani copiii se cresc singuri intr-un ritm ametitor, pe care niciun adult nu l-ar putea egala oricat de mult s-ar stradui. Pur si simplu invata din mers sa vorbeasca, sa se deplaseze, sa manuiasca obiecte, sa aiba grija de ei. Au nevoie de contextul potrivit si aici intervin parintii. Insa greul il duc copiii, parintii sunt acolo doar ca sa-i asiste. In conditiile astea, stabilitatea si siguranta de acasa cred ca sunt foarte importante pentru ei.

Pe de alta parte, tot pana la trei ani mintea copiilor e ca un burete care absoarbe informatii pretioase din mediul inconjurator. Chiar daca plecarile de-acasa scot copilul din zona de confort, il arunca intr-un mediu nou si-i mananca mai multe resurse decat statul acasa, sunt totusi importante. Ii arata celui mic ca lumea e mai complexa decat farama cunoscuta de el. Si da, puteti sa aruncati cu rosii, dar nu sunt de acord cu ideea ca cei mici nu inteleg nimic din calatorii. Nu inteleg in sensul in care ne asteptam noi sa inteleaga, dar fiecare calatorie isi lasa amprenta asupra lor.

 

Nu e dificil pentru mama? Dar pentru copil?

Chiar am scris, de curand, un articol despre cat de greu e sa calatoresti cu bebelusul. Cea mai mare greseala pe care o poti face atunci cand te pregatesti pentru prima calatorie cu cel mic e sa ai aceleasi asteptari de la vacanta ca inainte. Sa pleci la drum cu un copil nu e usor. Si nici n-o sa fie la fel de relaxant ca inainte. Poate n-o sa fie deloc relaxant la inceput. Insa repetitia e mama calatoriilor reusite. Cu cat pleci mai des in miniCalatorii, cu atat inveti mai repede trucuri care sa-ti faca vacanta mai placuta.

In ceea ce priveste copilul, depinde de la copil la copil. Din fericire pentru noi, Ana se adapteaza foarte repede la medii noi, insa stiu si bebelusi care devin irascibili imediat ce i-ai scos din mediul cunoscut. Nu stiu ce spun specialistii, dar cred ca mai ales in cazul celor din urma e important sa calatoresti cu ei. Incepand cu iesiri de-o zi si crescand, treptat-treptat, durata calatoriilor.

 

In concluzie… ti se termina viata cand ai copil? Tot ce ai facut pana atunci e “game over”  (ma rog, mai putin jobul)?

Doar daca alegi tu sa ti se termine 🙂 Totul pleaca de la felul in care gandesti. Daca esti setata pe principiul: am un copil, sunt mama, e de datoria mea sa-mi sacrific viata pentru el, atunci da, cam e „game over”. Dar, din fericire, vad din ce in ce mai multe mamici care au o viata si dupa aparitia bebelusului. Care isi fac timp sa mai iasa si cu prietenii in oras, care se implica in diverse proiecte, isi deschid mici afaceri pentru a ramane acasa cu copiii dupa ce implinesc doi ani, care au grija de pasiunile lor si nu renunta la ele. Eu am ales sa nu-mi termin viata, ci sa ma bucur de ea alaturi de familia mea.

 

  Adriana Cocic: Mini Calatorii in trei, bebe in Slanic

 Cu bebe la Slanic

Adriana Cocic: Mini Calatorii in trei. Bebe in Bulgaria

 In Bulgaria

Adriana Cocic: Mini Calatorii in trei. Bebe in avion.

 In avion

Adriana Cocic: Mini calatorii in trei, bebe in Piatra Neamt

 Sau la Piatra Neamt

Categorii:
Interviu

Comentarii

  • Lucia spune:

    Adriana, excelenta ideea de a face un blog cu un astfel de subiect si Imperator, felicitari ca l-ai scos in evidenta!
    A fost o reala placere sa citesc acest interviu, multumesc 🙂

  • Diana spune:

    sa luati in calcul si vacante in grup mai mare; aveti baby-sitter la purtator; noi am fost asa si nu ne-a deranjat sa luam piticii de pe capul parintilor pentru cate o scurta plimbare 😉

  • emil spune:

    daca-mi permiteti sa fac o paranteza( toata lumea spune asa: distreza-te acum pt ca in momentul cand va veni bebele,adio. GRESIT!!!!!!!!!!! tot acest indemn l-am urmat si noi, dar realitatea avea sa fie cu totul alta.m calatorit mult mai mult de cand a venit bebele.la 2 saptamani de la nastere am plecat intr-un turneu pana in elvetia,apoi am plecat impreun cu ea in italia cu avionul,anul asta in turcia cu masina(40 de ore de stat in masina).Apogeul l-am avut asta iarna cand am facut excursia vietii(singapore,malaysia,thailland) pt iarna aceasta avem alt proiect tot as departe.trebuie sa retineti un singur lucru:NU LASA GREUTATILE SI PROBLEMELE SA-TI MANIPULEZE VIATA.AMINTIRILE SUNT SINGURELE CARE-TI RAMAN.TRAIESTE-TI VIATZA DIN PLIN.
    CAND TRECI,,DINCOLO’,NU EI NIMIK CU TINE,DOAR SIMPLELE AMINTIRI

    • floria spune:

      Emil, te rog poti sa ne spui mai multe despre excursia in Asia cu copilul? Incerc si eu sa planific o tura mai departe cu fetita noastra pt iarna sau primavara si mi-ar prinde bine niste sfaturi.

      • emil spune:

        nu am fost cu copilul in asia si sub nici o forma sa nu faci aceasta greseala.mai ales daca nici voi nu ati mai fost.gandestete ca nu exista urmatoarele ingredientele:lapte,faina,zahar,lactate,iaurt,branzeturi,mezeluri.adica nimik din ceea ce gasesti la noi.deci practic nu vei avea ce sa-i dai sa manance.eu sunt foarte obisnuit cu mancarurile asiatice si picante,si vreau sa spun ca am facut o toxiinfectiie alimentara de mai mare frumusetea.cu copilul am fost in turcia cu masina anul asta,in italia am fost cu avionul.incercati sa mergeti intai prin europa.recomand turcia cu masina.veti ramane uimiti cat de bine comporta

        • Julini spune:

          Prezinti situatia de parca bastinasii ar manca numai nuci de cocos toata ziua.Cum sa nu existe lapte?Eu am fost in Asia cu fetitele mele,cea mica avand 1 an si jumatate cand a ajuns in Filipine.Un an mai tirziu au ajuns in Indonezia,Malaezia si Vietnam.E drept ca am preferat orasele si statiunile,am evitat zonele rurale si am carat cu noi tot felul de medicamente care nu ne-au fost necesare.Peste tot am gasit un supermarket de unde puteai cumpara lapte si alte cele.Vecina mea mi-a zis ca sunt inconstient sa plec cu fetele asa mici pe distante mari,dar ale mele s-au intors sanatoase de fiecare data.Ea a fost pana la bulgari cu baietelul si l-a tinut acolo 5 zile in spital.
          Depinde cum iti „antrenezi” copilul.Daca o iei treptat si ti-l obisnuiesti cu calatoriile si alte medii decat cel de acasa nu o sa ai probleme.Daca respecti anumite norme de igiena si siguranta nu o sa ai probleme chiar daca mergi si in Asia

          • emil spune:

            nu-mi pot imagina cum te-ai descurcat cu un copil de 1 an si jumatate in thailland asta in conditiile in care in orice supermaket intram singurele produse cu care eram cat decat familiarizat este niste hotdogi infecti care nu aveau absolut nici o treaba cu cei europeni(in seven eleven).vreau sa vad poze

      • Li spune:

        Am vazut in Thailanda si Vietnam familii europene cu 3-4 copii, chiar la hotelul unde am stat in Bangkok erau familii cu copii foarte mici.Ce e adevarat ,ca Thailanda nu e loc pt ” beginners”, asa ca cei putin informati sa plece cu copiii in Europa.
        De mincat vor minca ce maninca copiii bastinasilor.

  • Docica spune:

    Eu am o fetita de aproape 3 ani. Anul trecut, la un an si 9 luni am fot cu ea 18 zile la Slanic Prahova. Am facut chiar si o excursie din Slanic spre o localitate apropiata, pe jos, prin munti. Am dus-o pe gat 12 km si i-a placut ff mult. La acea varsta mergea zilnic: dimineata in salina, dupa-amiaza sus, pe munte pana la un lac sarat si seara pe varfurile muntilor din apropiere pentru a manca mure. Si mergea singurica, pe jos. Vara asta am fost cu ea in Viena, pentru doua saptamani. Am ales sa mergem cu trenul. Am putut vizita chiar si muzee de arta (recomand asta doar parintilor care au copii linistiti…Antonia mea este) si a fost o calatorie foarte reusita. Cand ne-am intors am mai ramas o saptamana in Bucuresti, iar pe 18 avem in plan sa mergem la mare. Si eu sunt de parere ca un copil nu te opreste sa mai calatoresti, ci doar iti schimba tabieturile. Dar merita sa vezi ochii aia mari care privesc curiosi la minunile lumii.

  • Mihai spune:

    si noi am fost cu baietelul nostru (5ani) anul trecut in Thailanda si a fost perfect,ne-am luat de acasa medicamentele uzuale insa n-a fost nevoie sa le folosim;si am incercat cam tot ce se putea incerca in materie de gastronomie locala;
    nu sint adeptul „custii de aur” pentru copii..daca, asa cum spunea Li mai sus, iti iei precautiile minime necesare nu consider calatoria cu copilul un risc indiferent cit de departe mergi..

    • floria spune:

      Mihai, daca nu te superi, cam ce program ati avut – Bangkok, insule? Fata noastra face 6 ani in curand si am plecat anual cu ea in calatorii in afara tarii, dar nu asa departe. Mihai, Li, Julini, Emil multumesc de sfaturi, scuza-ma Emil-intelesesem ca ati fost cu copilul in Asia.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest