Mi-am luat aparat foto nou – un Sony :)

Foto cu Sony: Bangkok by night

In primul rand, sa incep cu statistica… am 22,000 poze pe hartie din epoca pre-digitala si aproape 1 terra de poze din perioada digitala care pentru mine a inceput in Hong Kong intr-o dupa-amiaza umeda de decembrie 2004 🙂 Niciodata, insa nu m-am considerat un fotograf. Un fotograf e un artist, dar si un inginer in acelasi timp… trebuie sa gaseasca unghiul, lumina, personajul, momentul, dar sa-si calculeze si diafragma, viteza, ISO, etc, etc… Eu sunt un pozar, dar imi place sa fac poze, multe poze si evident sunt mandru de unele dintre ele… Apreciez viteza de reactie la un aparat foto… sunt mult mai bucuros cand prind poza aceea cu motocicleta pe care sunt catarati 3 adulti si 2 copii care cara o usa si pentru astfel de scene nu cred ca un DSLR este ceea ce imi trebuie. Desi multa lume a trecut la DSLR-uri, am ramas pe baricade 🙂 Oi fi eu mai retro ?

Dar, cum ziceam imi place sa fac poze. Am facut multe poze de mic, de cand pozam la meciurile de fotbal ale scolii mele (nu, nu am jucat niciodata in echipa scolii, erau altii mai buni), eu doar pozam. Apoi, am inceput sa cutreier lumea si nu se putea sa nu vin acasa si sa nu arat cate un crampei dintr-o lume interzisa pentru multi pe vremea cand era mai greu sa iei o viza decat sa bati un record mondial la atletism. Am cumparat mii de filme „de 36” si am developat pozele in cele mai ciudate colturi din lume – mi-aduc aminte cand am venit cu un rucsac plin de poze facute la Bangkok – erau la jumatate de pret fata de Bucuresti si de o calitate a hartiei Kodak net superioara !

Am trecut la primul aparat digital in Hong Kong. Era un aparat de fotografiat fake pe care dadusem 30 dolari. Avea 3x zoom, dar facea poze foarte bune. Nu de noapte, dar in rest, era chiar super OK. Cel mai frustrat am fost in 2006 cand am mers in safari in Kenya si Tanzania si cei cu care am fost aveau bridge-uri de 12x zoom sau similar si eu de abea apropiam zebra…. sa prind coada de leopard balanganindu-se in pom, no way ! Asa ca mi-am cumparat fix aparatul care-l avusese unul din amicii cu care impartisem experienta africana – un Lumix ! Si a fost o diferenta enorma… Dar si asta s-a stricat, mai precis s-a zgariat nu stiu ce la o lentila si mi s-a spus ca e mia ieftin sa-mi iau altul. Asta dupa vreo 3 ani de folosire in conditii destul de diverse – ploaie, zapada, desert, taifun. Si normal, ca mi-am luat un alt Lumix, doar fusesem foarte multumit… Un Lumix cu un pic mai multi zoomi… In rest, nu am sesizat diferente notabile.

De vreun an incoace, de cand am devenit blogger, am tot fost invitat la diverse evenimente Sony. Ba au lansat vreun DSLR nou, ba ceva televizoare, dar mai asta-vara, au lansat si niste aparate foto noi pentru pozari, nu pentru fotografi 🙂 Aparate compacte pentru calatori. Si am devenit brusc interesat.

Si cum urma o perioada de calatorie – prin Rusia, apoi Berlin si prin tara, am primit un aparat foto Sony sa-l incerc… La prima vedere, era un aparat din acela mic, compact Sony HX50, fix modelul care l-ati putut castiga intr-un concurs pe Imperator Travel blog 🙂 Si una este sa-l folosesti vreo 5 minute la o conferinta de presa si altceva sa-l iei vreo saptamana si mai bine pe cine stie ce coclauri… In plus, a fost mai mult decat bine venit… cat timp eram in Moscova, mi s-a stricat aparatul meu, Lumix-ul, asa ca micutul Sony m-a salvat 🙂

Bon, hai sa va zic de el… In primul rand, fiind obisnuit cu aparate ceva mai mari, asa-numitele bridge-uri, mi s-a parut o jucarie… Dar dupa primele poze, m-am lamurit ca e o jucarie buna 🙂 Primele teste … la zoom. Un aparat compact cu 30x zoom…! Asta a fost surpriza numarul 1… de fapt, asta am incercat prima oara … zoomul… din hotelul meu din St. Petersburg, luand la ochi catedrala Smolnai aflat peste Neva de hotel.

Foto cu Sony: Manastirea Smolnai St. Petersburg

Foto cu Sony: Manastirea Smolnai St. Petersburg

Not bad, chiar fain, as zice… E drept, zoomul putea si mai mult, dar eram destul de multumit, chiar si stabilitatea imaginii era buna, clara, auto-focusul a functionat bine. Bon.

Testul 2 – la culori. Mie imi plac culorile clare, puternice si fara sa le photo-shopez ca nici nu stiu, nici nu am timp de asa ceva. Imi trebuie un aparat care sa mearga pe automat si sa mearga bine… plus culori faine si „sharp” cum ar zice englezu…

Foto cu Sony: Apus de soare la St. Petersburg

Au fost bune… urma sa-l testez si pe seara, la aceea ora magica cand culorile sunt minunate, dar greu de prins… asa ca am prins perioada de dupa apus (asta era pe la 1 noaptea) din nou din hotelul meu de pe malurile Nevei.

Foto cu Sony: Apus de soare peste Neva

Chiar bine, zic eu… Cel putin eu, am fost multumit… Bon si am plecat mai departe la Moscova unde iar m-am jucat cu zoomul si mi-a placut ce a iesit – si la culori, si la contrast si la zoom.

Foto cu Sony: Vulturii imperiali ai Rusiei

Ce avea nou fata de Lumix-ul meu este asa-numita panorama, practic o rafala de imagini care erau „lipite” de aparatul de foto pentru o panorama mai larga… O jucarie care chiar mi-a placut 🙂

Foto cu Sony: Piata Rosie Moscova

 L-am mai incercat la un concert… acolo unde dansatorii se misca, lumina nu este prea puternica, si din nou, a trecut testul.

Foto cu Sony: Spectacol rus

Si dupa concert, am prins un cer superb care nu puteam sa-l ratez. Cu Lumix-ul il prindeam foarte bine, l-am prins si cu micutul Sony, nu m-am prins eu cum m-as fi jucat cu intensitatea culorilor si cu lumina, dar zic ca a iesit spectaculos (si cu zeci si sute de like-uri pe Facebook :))

Foto cu Sony: Racheta sovietica

Apoi, de la etajul 17 al hotelului, am incercat si poze de noapte cu mai multi zoomi in functiune… au mai iesit poze miscate (toate pozele sunt facute din mana, nu am avut trepied), dar dupa cateva incercari, au iesit chiar bine

Foto cu Sony: Expozitie Moscova

Iar viteza de reactie, jos palaria… fiind mic si deschizandu-se rapid, dar si cu multi zoomi, am putut prinde instantanee haioase… cum ar fi de exemplu cel in care Stalin se scobeste in nas, iar Lenin se scarpina la ochiul stang 🙂

Foto cu Sony: Lenin si Stalin la Moscova

Deci, per ansamblu, am ramas placut surprins de aparat – foarte usor, rapid, o tona de zoomi pentru un aparat atat de mic, stabilitatea imaginii OK… parca nu as fi pus butonul ala de inregistrare fix langa cel de facut poze ca tot il apasam din greseala :(. Dar, per ansamblu, jos palaria, un aparat bun.

Am revenit la Bucuresti, l-am folosit si la Berlin (toate pozele din posturile mele despre Berlin din saptamana asta sunt facute cu Sony HX50), dar trebuia sa-mi rezolv problema cu aparatul foto… nu prea puteam sa-l mai tin pe asta micu’ in teste… Asa ca evident, m-am uitat la ce a mai scos Lumix-ul… Apoi, evident, am inceput sa intreb in dreapta si stanga specialisti mai mari ca mine, dar parca, parca mi-as fi luat totusi un Sony. Sony-ul mic imi placuse, era OK, scotea poze similare cu bridge-ul meu vechi, il batea la zoomi si la stabilitatea pozei, dar parca as fi zis ca un bridge din aceeasi generatie ar fi mai bun… Asa ca m-am aruncat asa la „feeling” si mi-am luat un Sony, primul meu aparat foto Sony :). Si mi-am luat un Sony HX200. Si doua zile mai tarziu am plecat in Thailanda :).

Ce pot sa va spun este ca la inceput, a fost OK, facea ce trebuia, dar ce m-a facut praf si pulbere este cand a dat noaptea… si cand am inceput sa fac poze de noapte de la etajul 26, prinzand toti zgarie norii din Bangkok… Da, da, da, poze ca d-astea de noapte nu am mai facut cu nici un aparat… Si m-au facut praf si dupa ce le-am descarcat pe laptop 🙂

Foto cu Sony: Bangkok by night

Foto cu Sony: Bangkok by night

Apoi, am bagat toti zoomi la inaintare (si sunt vreo 50) ca sa prind detaliile de pe Sky Bar-ul din filmul Hangover care se afla la cativa kilometrii buni de unde pozam… Si a iesit intr-un mare fel

Foto cu Sony: Sky Bar Bangkok

Ca si cu Sony-ul mic, m-am distrat cu panorama

Foto cu Sony: Panorama Bangkok

Apoi, am incercat sa prind subiecti relativ in miscare in conditii de lumina asa si asa… Si au iesit chiar bine

Foto cu Sony:. Dansatoare thalandeze

Contrast la poze – excelent !

Foto cu Sony: Mare la Pattaya

Dar din nou, pozele de noapte – cracanatoare de-a dreptul, am ramas fara cuvinte… sunt pozele care m-au facut sa ma auto-felicit pentru alegere.

Foto cu Sony: Resort la Pattaya

Foto cu Sony: Pattaya noaptea

Acolo, pe fundal, luminata este Pattaya… cam la vreo 15 km de locul de unde am pozat. Apoi, am zis sa incerc sa fotografiez un spectacol cu lumina mai putina si cu subiecti in miscare… Ei bine, am prins niste poze excelente

Tiffany's

Foto cu Sony: Tiffany's

Ma rog, subiectii sunt niste lady-boys, adica baieti care au devenit fete, iar domnisoarele (foste domni) sunt dansatoare la cabaretul Tiffany’s din Pattaya 🙂

Iar testul final – pozele de pe Sky Bar-ul din Bangkok… Jos palaria !

Foto cu Sony: Bangkok din Sky Bar

Foto cu Sony: Bangkok by night

Bangkok

Ultima poza este cu multi zoomi, pozata printr-un mic gardulet si fara nici un trepied – am pozat din mana… Iar templul luminat in galben din imagine (Wat Arun din Bangkok pentru cunoscatori) era la kilometri buni de locul unde ma aflam (care de asemenea, era pe undeva la etajul 63 :)).

Multi m-ati intrebat cu ce aparat pozez. Iaca v-am spus… si va spun ca nu sunt un fotograf prea sofisticat. 95% din poze le fac din pozitia automat… si ceea ce trebuie sa ma apuc sa invat este cum sa filmez… acum folosesc doua aparate – aparatul foto si video-camera care da rateuri mari mai ales cand se insereaza… si chiar trebuie sa-i testez si capabilitatile de filmare ca cica face filme HD … cine stie poate e mai bun decat videocamera mea…

Voi ce aparate folositi ? Sunteti multumiti de ele ?

Categorii:
Diverse

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii